Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Thu03282024

Last updateThu, 14 Mar 2024 9am

Romana English
Back Home

46 items tagged "redevente petroliere"

Results 1 - 46 of 46

Ce a întârziat negocierile dintre stat și petroliști pe subiectul modificării redevențelor

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Saturday, 03 October 2015 09:25

redevente oldDemisia secretarului de stat Dan Manolescu de la Ministerul Finanțelor Publice a fost un factor de întârziere a negocierilor dintre reprezentanții industriei de petrol și gaze și cei ai statului pe marginea modificării sistemului de redevențe petroliere din România, a declarat președintele Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA), la o conferință de profil.

"Negocierile cu statul pe subiectul redevențelor vor continua, dar momentan nu se întrevede nici un orizont. Un factor de întârziere a fost demisia domnului secretar de stat Dan Manolescu de la Ministerul Finanțelor Publice, cu care începusem un dialog în urmă cu 6-7 luni și speram să finalizăm proiectul noului sistem de redevențe până la finalul acestui an", a declarat Stratan, citat de Profit.ro.

Secretarul de stat Dan Manolescu a demisionat de la Finanțe începând cu data de 1 septembrie, dorind să se întoarcă în mediul privat, unde a mai lucrat, în posta de consultant fiscal, la KPMG și Soter & Partners.

Guvernul a amânat din nou modificarea actualului sistem de redevențe petroliere, din cauza schimbării drastice a situației pe piețele mondiale de țiței, unde prețurile s-au redus dramatic comparativ cu anul trecut. Pe lista priorităților guvernului pentru a doua sesiune legislativă din 2015 apare însă un nou proiect de Lege privind instituirea unui impozit pe profitul obținut doar din exploatarea gazelor naturale, nu și a petrolului, cu un termen de finalizare a procedurii legislative propus pentru noiembrie 2015.

În mai anul acesta, secretarul de stat Dan Manolescu declara că Guvernul va trimite Parlamentului, în septembrie, un proiect de lege privind redevențele în sectorul petrolului și gazelor, care va include și un impozit pe profitul din exploatare și deduceri pentru investiții.

Noul sistem va stabili redevențe diferențiate pentru activitățile extractive terestre și marine, care vor fi aplicate numai în cazul contractelor noi. Totodată, sistemul va include o taxă pe profit pentru activitățile de exploatare, pe lângă impozitul de 16%, și un sistem de deduceri, bazat pe investiții, spunea Manolescu.

"Intenționăm ca veniturile colectate prin noul sistem să fie cel puțin la nivelul celor actuale. Proiectul va fi trimis Parlamentului în septembrie, când parlamentarii se vor întoarce din vacanța de vară", declara Manolescu. El arăta că nu a fost stabilit încă nivelul taxei suplimentare pe profitul din activități de exploatare și nici nivelul deducerilor.

Povara fiscală pe producția de hidrocarburi s-a majorat în România în ultimul an, în Europa a scăzut

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 24 September 2015 12:12

redevente oldCota medie efectivă de impozitare a veniturilor producătorilor de hidrocarburi din România s-a majorat de la 13,9% la finalul lui 2013 la 15% la sfârşitul lui 2014, respectiv 15,7% la jumătatea lui 2015, în timp ce, la nivel european, a scăzut de la 12,2% la sfârşitul lui 2013 la 11,7% la finalul anului trecut, potrivit unui recent studiu Deloitte, comandat de Federația Patronală de Petrol și Gaze, din care fac parte și principalul producător din România, OMV Petrom.

Cota efectivă de impozitare a activităţii upstream în Europa a scăzut de la 12,2% la sfârşitul lui 2013, la 11,7% la sfârşitul lui 2014, evoluţie explicată de scăderea bazei de impozitare, ca urmare a ieftinirii ţiţeiului, dar şi de măsurile legislative adoptate în unele state europene pentru a reduce povara fiscală asupra companiilor din domeniu, în scopul încurajării investiţiilor, afirmă experții Deloitte, citați de Profit.ro.

"Pentru calculul cotei medii pentru upstream în România au fost luate în considerare, pe lângă redevențele petroliere, impozitul pe construcții speciale, impozitul pe ţiţei din producția internă, impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale şi impozitul din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale", se arată în studiul Deloitte, care este o reactualizare a unui studiu similar publicat de compania de consultanță în februarie anul acesta.

În primul semestru din 2015, media cotaţiilor ţiţeiului Brent a coborât la 57,84 dolari/baril, faţă de 98,85 dolari/baril media în 2014, respectiv 108,66 dolari /baril în 2013.

"În România, cota efectivă a impozitelor pe activitatea de upstream a crescut de la 13,9% la 15% la sfârşitul lui 2014, respectiv 15,7% la 30 iunie 2015. Evoluţia este explicată în principal de continuarea aplicării impozitului de 60% pe veniturile suplimentare din liberalizarea preţului gazelor naturale", notează autorii studiului.

Prețul mediu la gaze pentru consumatorii noncasnici s-a majorat de la 58,7 lei/MWh în 2013 la 85,1 lei/MWh în 2014, iar prețul mediu la cele pentru consumatorii casnici a crescut de la 47,4 lei/MWh la 53,3 lei/MWh. În plus, deși prețul petrolului a scăzut în a doua jumătate a anului 2014, în România, formula de aplicare a redevențelor utilizează ca preț de referință media cotațiilor din trei luni precedente, iar pe o piață în declin, acest lucru a dus la creșterea procentului de redevențe, se mai spune în studiu.

Scumpirile aduc mai mulți bani la buget

Studiul apare în contextul în care Guvernul ia în calcul nouă amânare a modificării sistemului de redevențe petroliere, modificare care ar fi trebuit efectuată încă de la finalul anului trecut, dar care a fost amânată atunci din cauza alegerilor prezidențiale. Pe de altă parte, Executivul ia în calcul introducerea unui nou impozit în sectorul producției de hidrocarburi, care să vizeze doar profiturile obținute din exploatarea gazelor naturale, nu și pe cele realizate din extracția de țiței.

În plus, se ia în calcul prelungirea până în 2021 a aplicării impozitului de 60% pe veniturile suplimentare ale producătorilor rezultate din liberalizarea prețurilor la gaze, în concordanță cu extinderea calendarului de liberalizare până în anul respectiv.

Guvernul estimează că va încasa, anul acesta, 966,61 milioane lei din taxarea veniturilor suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu 30% mai mult decât prevedea inițial bugetul de stat pe 2015, respectiv 743,2 milioane lei. Anul trecut, din acest impozit s-au colectat la buget 791,68 milioane lei, față de 243,07 milioane lei în 2013.

Piaţa consumatorilor noncasnici de gaze naturale a fost complet liberalizată începând cu 1 ianuarie 2015, fiind cu totul eliminate tarifele reglementate. În plus, de la 1 iulie anul acesta, prețul de achiziție a gazelor din producția internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică a fost majorat cu 12,6%, de la 53,3 la 60 lei/MWh.

Statul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1,38 miliarde lei, cu peste 13% mai mult decât în 2013, în principal ca urmare a majorării prețurilor la gaze naturale.

Reduceri de impozite în Europa

În perioada analizată, spun cei de la Deloitte, în trei state europene au fost adoptate măsuri legislative pentru a reduce povara fiscală asupra companiilor din industria upstream, în contextul scăderii preţului ţiţeiului.

Astfel, în Marea Britanie, au fost adoptate mai multe măsuri, precum reducerea suprataxei şi a cotei de impozitare a veniturilor petroliere, concomitent cu majorarea deducerilor. Cota efectivă de impozitare s-a redus de la 11,3% din venituri în 2013 la 6% în 2014.

În Italia, cota medie observabilă a redevențelor și impozitelor similare a scăzut de la 14,4% (2013) la 11,7% (2014). Italia a aplicat o suprataxă asupra profitului companiilor de petrol, gaze și energie. Rata nominală a suprataxei la impozitul pe profit s-a redus de la 10,5% (2013) la 6,5% (2014).

În Ungaria, cota medie observabilă a redevențelor și impozitelor similare medii observabile a scăzut de la 25,3% (2013) la 22,9% (2014), ca urmare a scăderii ratelor redevențelor la petrol și gaze naturale cu 6% în T4 2014, pentru majoritatea zăcămintelor.

Studiul mai arată că, în Europa, nivelul efectiv de impozitare a veniturilor din producția de petrol și gaze este corelat cu productivitatea pe sondă. Astfel, în ţările cu o productivitate mică nivelul redevențelor şi al impozitelor similare este mai redus decât în ţările cu productivitate mare.

"Cu o producție de mai puţin de 40 barili echivalent petrol/sondă pe zi, România se încadrează între ţările cu productivitate scăzută pe sondă, alături de ţări precum Polonia, Franța, Bulgaria, Lituania sau Turcia. Cota medie efectivă de impozitare specială pentru aceste ţări este de 7,5%, față de 15,7% în România", spun cei de la Deloitte.

Statul român a încasat anul trecut din redevențe petroliere 1,38 miliarde lei, cu peste 13% mai mult decât în 2013, după ce a scumpit gazele naturale

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 30 June 2015 12:06

Erste PetromStatul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1.380.557.361 lei, cu 13,3% mai mult decât în 2013 (1.218.351.300 lei), principala cauză fiind majorarea de către stat a prețului de vânzare a producției interne de gaze naturale și eliminarea treptată a prețurilor reglementate la gaze, în condițiile în care prețurile la țiței s-au redus semnificativ în 2014.

Informația apare în contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anul 2014.

Anul trecut, Guvernul a majorat în trei rânduri prețurile producției interne de gaze naturale, respectiv de la 1 ianuarie 2014 (cu 1% pentru populație și cu 2% pentru companii), de la 1 aprilie 2014 (cu 2% pentru consumatorii casnici și cu 5% pentru consumatorii noncasnici) și de la 1 iulie 2014 (cu 8% pentru populație și cu 5% pentru consumatorii industriali).

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004, statul încasează redevențe petroliere de la titularii acordurilor petroliere pentru producția de petrol și gaze extrasă, pentru transportul şi tranzitul petrolului și gazelor pe conducte magistrale, pentru operarea terminalelor petroliere și pentru operaţiunile de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Romgaz și-a vândut producția proprie cu peste 25% mai scump

OMV Petrom, singurul producător de țiței din România, a consemnat anul trecut o scădere cu 2% a producției interne de țiței, la 27,98 milioane barili. Prețul mediu la țiței realizat la nivelul grupului OMV Petrom s-a redus cu 11% în 2014, la 86,67 dolari/baril, potrivit raportului anual pe 2014 al companiei.

Scăderea și ieftinirea producției interne de țiței a fost însă compensată de majorarea și scumpirea producției de gaze naturale, cu efect pozitiv asupra redevențelor petroliere încasate la bugetul de stat. OMV Petrom și Romgaz asigură cumulat peste 97% din producția internă de gaze naturale a României. Anul trecut, producția de gaze a OMV Petrom a crescut cu 2% față de 2013, iar cea a Romgaz – cu 0,23%.

Potrivit raportului anual pe 2014 al Romgaz, anul trecut, prețul mediu de vânzare al producției interne proprii de gaze naturale a crescut cu 25,44% față de 2013, iar cel al producției interne de gaze realizate din asocieri în participațiune – cu circa 34%, ca urmare a aplicării calendarului de eliminare treptată a prețurilor reglementate la gaze naturale.

S-a scumpit și înmagazinarea

De asemenea, veniturile Romgaz din activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale, pentru care se datorează de asemenea redevență petrolieră la bugetul de stat, au crescut cu 16,69% față de 2013, datorită faptului că, în trimestrul I 2014, tarifele de înmagazinare au fost mult mai mari decât cele din perioada similară a anului anterior, precizează compania.

Tarifele de înmagazinare sunt stabilite de ANRE și se reflectă în prețurile achitate de consumatorii finali. Autoritatea a majorat, de la 30 aprilie 2013, cu peste 50% tarifele reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale de către societățile Romgaz și Depomureș.

Redevența pentru înmagazinare este de 3% din valoarea venitului brut realizat din operaţiunile de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

În total, Romgaz a plătit, anul trecut, redevențe petroliere în sumă de 303,2 milioane lei.

Tarife majorate de stat

În ceea ce privește redevențele pentru transportul şi tranzitul petrolului și gazelor pe conducte magistrale, Transgaz, operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale, a plătit, în 2014, redevențe de 161,46 milioane lei, cu peste 9% mai mult decât în 2013. "(...) tariful de transport a crescut, pentru a acoperi redevența", precizează compania, în condițiile în care cantitatea de gaze naturale transportate a crescut cu 5,55% în 2014.

Tariful mediu de transport al gazelor naturale de către Transgaz Mediaș pentru perioada 1 iulie 2013 – 30 iunie 2014, aprobat de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a fost stabilit la 11,20 lei/MWh, ceea ce reprezintă o majorare cu 17,4% față de tariful aferent perioadei 1 aprilie – 20 iunie 2013. Tarifele de transport se reflectă în prețurile achitate de consumatorii finali.

La Conpet, concesionara sistemului național de transport prin conducte al țițeiului și produselor petroliere, cantitatea totală transportată a crescut cu 12,4% în 2014, la 6.627.153 tone. Anul trecut, tariful aprobat de ANRM pentru transportul țițeiului și produselor petroliere interne a fost majorat cu 5,4% față de nivelul din 2013. Tariful se reflectă în prețurile achitate de consumatorii finali. Societatea nu specifică în raportul său anual suma plătită în 2014 pentru redevența petrolieră.

O companie de stat se opune majorării redevenței

"O eventuală creștere a nivelului redevenței plătite pentru utilizarea Sistemului Național de Transport poate afecta situațiile financiare și proiecțiile financiare. În trecut, au existat astfel de proiecte legislative, iar societatea și-a exprimat punctul de vedere în sensul inoportunității unei asemenea decizii legislative, justificat prin prezentarea efectelor financiare produse, atât asupra societății, cât și, în lanț, la nivel macroeconomic. O creștere a nivelului redevenței se va reflecta în creșterea tarifului de transport, iar ulterior consecințele se pot regăsi pe două direcții, in scăderea cantităților de țiței transportate - în special la tițeiul din import - și asupra prețului la pompă al produselor finite rezultate din prelucrarea țițeiului", se afirmă în raportul Conpet pe 2014.

Redevența pentru transportul țițeiului și gazelor este de 10% din valoarea veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport şi tranzit al petrolului prin sistemele naţionale de transport al petrolului, precum şi din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea publică a statului. În 2011, Guvernul a vrut să majoreze redevenţele pentru veniturile brute realizate din transportul şi tranzitul petrolului de la 10 la 15% și pe cele pentru înmagazinarea subterană a gazelor de la 3% la 5%, însă în cele din urmă a renunțat la idee.

Ce urmează

Guvernul va trimite Parlamentului, în septembrie, un proiect de lege privind redevenţele în sectorul petrolului şi gazelor, care va include şi un impozit pe profitul din exploatare şi deduceri pentru investiţii, declara, la finalul lunii mai, Dan Manolescu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor.

Noul sistem va stabili redevenţe diferenţiate pentru activităţile extractive terestre şi marine, care vor fi aplicate numai în cazul contractelor noi. Totodată, sistemul va include o taxă pe profit pentru activităţile de exploatare, pe lângă impozitul de 16%, şi un sistem de deduceri, bazat pe investiţii, a spus Manolescu, potrivit Mediafax, la un seminar în domeniul energiei.

"Intenţionăm ca veniturile colectate prin noul sistem să fie cel puţin la nivelul celor actuale. Proiectul va fi trimis Parlamentului în septembrie, când parlamentarii se vor întoarce din vacanţa de vară", a spus Manolescu. El a arătat că nu a fost stabilit încă nivelul taxei suplimentare pe profitul din activităţi de exploatare şi nici nivelul deducerilor.

Modificare amânată de alegeri

Autorităţile intenţionau să introducă noul sistem de redevenţe anul trecut, dar alegerile prezidenţiale din noiembrie au întârziat discuţiile. Guvernul a anunţat anterior că noul sistem trebuie să nu sufoce investiţiile.

"Puţurile off-shore sunt proiecte pe mai multe decenii. Costurile sunt ridicate. Ne gândim la investiţii de mai multe miliarde de euro, Investitorii au nevoie de predictibilitate şi un mediu competitiv", a declarat John Knapp, director general al diviziei din România a ExxonMobil, care operează împreună cu OMV Petrom primul puţ de explorare la mare adâncime în apele româneşti ale Mării Negre.

Şeful ANRM, Gheorghe Duţu, a spus că licitaţia de atribuire a 36 de noi concesiuni pentru licenţe de operare terestre şi marine în domeniul hidrocarburilor va avea loc după aprobarea legii privind redevenţele.

Redevențele în prezent în vigoare reprezintă cote procentuale din valoarea producției brute extrase, acestea fiind stabilite în 2004 prin Legea petrolului. La țiței, acestea sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10.000 de tone/trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000 și 20.000 de tone/trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 și 100.000 de tone/trimestru și 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone/trimestru.

La gaze naturale, redevențele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.

Marea Britanie reduce din nou taxele pentru producătorii de țiței și gaze din Marea Nordului, ca urmare a prăbușirii prețurilor la petrol

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 23 March 2015 10:03

Cameron ScotiaMinisterul de Finanțe de la Londra a anunțat că principala taxă impusă pe profiturile consemnate de producătorii de țiței și gaze din zăcăminte offshore din Marea Nordului va fi redusă de anul viitor de la actualul nivel de 50% la 35%, pentru susținerea producției câmpurilor petroliere și gazeifere maritime mature, aflate în pragul epuizării.

În plus, se va reduce și suprataxa pe profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi de către companiile de profil de la actualul nivel de 30% la 20%. Reducerea va fi retroactivă, adică va fi calculată și aplicată de la 1 ianuarie 2015.

În decembrie anul trecut, suprataxa fusese redusă de la 32% la 30%. În acest fel, se anulează cu totul majorarea suprataxei intrată în vigoare în 2011, când aceasta fusese majorată de la 20% la 32%.

De asemenea, Trezoreria britanică a mai anunțat simplificarea sistemului de deducere fiscală a investițiilor și cheltuielilor în explorare și producție ale petroliștilor din Marea Nordului. Potrivit legislației britanice, până la 62,5% din aceste cheltuieli pot fi deduse de producătorii de petrol și gaze din baza de impunere pentru suprataxa pe profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi.

În fine, guvernul de la Londra a anunțat că va finanța din bani publici efectuarea de noi prospecțiuni seismice în zonele subexplorate de pe platforma continentală a Marii Britanii.

Potrivit estimărilor executivului britanic, aceste măsuri de relaxare fiscală vor reduce veniturile bugetare ale Regatului Unit cu 1,3 miliarde de lire sterline și vor duce la o majorare cu 15% a producției de hidrocarburi din Marea Nordului până la sfârșitul acestui deceniu.

Măsurile vin după ce industria de petrol și gaze a cerut în mod repetat ușurarea poverii fiscale în domeniu. În ultimele câteva luni, petroliștii din Marea Nordului au anunțat sute de concedierim invocând creșterea costurilor de producție, pe fondul prăbușirii cotațiilor mondiale la țiței.

Guvernul și-a redus, recent, estimările privind încasările bugetare din petrol și gaze în perioada 2016-2017 de la 2,4 miliarde lire sterline la doar 600 milioane liure sterline. În pofida investițiilor-record din ultimii ani, producția britanică de hidrocarburi din Marea Nordului a scăzut în mod continuu din 2000 încoace. Anul trecut, aceasta a ajuns la 1,42 milioane barili echivalent petrol/zi, față de un vârf de 4,5 milioane în urmă cu 15 ani, iar lucrările de explorare s-au redus dramatic.

În prezent, o cincime din producția totală, provenind din o treime din zăcăminte, este neprofitabilă. Pierderile industriei au ajuns la 5 miliarde de lire sterline în 2014, cel mai înalt nivel din anii 70 încoace.

Companiile petroliere au avertizat că, dacă Guvernul nu reduce taxele pentru producătorii de petrol și gaze din Marea Nordului, investițiile vor fi suspendate, zăcămintele mature ar putea fi abandonate înainte de epuizarea lor și s-ar putea pierde mii de locuri de muncă în domeniu.

Măsurile antibusiness ale Kievului îi afectează pe petroliștii din România: Serinus Energy împrumută 10 mil. € de la BERD pentru forajele din Satu Mare

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 24 February 2015 13:22

PolonezuCompania de petrol și gaze Serinus Energy, controlată de omul de afaceri polonez Jan Kulczyk, cel mai bogat om din Polonia, cu o avere estimată de Forbes la 3,5 miliarde de dolari, va contracta un împrumut în valoare de 10 milioane euro de la BERD pentru a finanța lucrările de foraj de pe concesiunea pe care o deține în Satu Mare în parteneriat cu Rompetrol și unde, recent, a fost efectuată o a doua descoperire de hidrocarburi.

"Înainte de modificarea regimului fiscal din Ucraina de anul trecut și mai ales înainte de impunerea de restricții privind repatrierea de valută de către companiile străine cu operațiuni în Ucraina, Serinus Energy putea să-și finanțeze cheltuielile de capital din România din cash-flow-ul curent. Modificările menționate, coroborate cu recenta prăbușire a prețurilor la hidrocarburi, nu ne mai permit acest lucru, astfel că ne vom finanța lucrările din România din banii împrumutați de la BERD", a declarat CEO-ul Serinus Energy, Tim Elliott.

Împrumutul va avea o dobândă constând în indicatorul LIBOR la 6 luni, plus 8 puncte procentuale. Contractul semnat cu BERD prevede că, în momentul în care Serinus Energy va reuși să-și schimbe în valută și să-și repatrieze cash-ul deținut în hrivne și blocat în băncile ucrainene, ca urmare a măsurilor de control al capitalului luate de autoritățile de la Kiev, aceste resurse financiare vor fi utilizate pentru rambursarea anticipată a creditului de la BERD.

În Ucraina, Serinus Energy are concesionate patru petrimetre de hidrocarburi, aflate în producție.

Măsuri antibusiness

Anul trecut, confruntată cu deprecierea dramatică a hrivnei față de principalele valute internaționale, Ucraina a impus restricții drastice pe piața valutară, în special pentru companiile străine. De exemplu, Kievul a interzis repatrierea în valută, către companiile-mamă, a dividendelor din profiturile subsidiarelor firmelor străine care operează în Ucraina. În plus, pentru a cumpăra valută, companiile trebuie să primească o autorizație de la stat, iar perioada de așteptare este de cel puțin 6 luni.

Pe lângă limitarea drastică a libertății de circulație a capitalurilor, guvernul ucrainean a decis, cu puțin timp înainte de finalul anului trecut, să facă permanentă dublarea cotei de redevență pentru extracția de gaze naturale aplicată producătorilor privați, de la 28% la 55%, adoptată în august 2014, majorare care, inițial, trebuia să rămână în vigoare doar până la 1 ianuarie 2015. În plus, autoritățile de la Kiev au eliminat din Codul Fiscal excepția potrivit căreia, pentru producția extrasă din sonde noi, forate și intrate în producție după 1 august 2014, urma să se datoreze, timp de doi ani, o cotă redusă de redevență, de 30,25%, uniformizând redevența pentru gazele naturale extras de sectorul privat la 55%.

O altă lovitură aplicată de executivul Ucrainei companiilor private de petrol și gaze constă într-un decret care le impune marilor consumatori industriali de gaze naturale din Ucraina să cumpere gaze exclusiv de la compania ucraineană de stat Naftogaz, statul ucrainean amputând, astfel, o bună parte din business-ul de marketing al producătorilor privați de gaze naturale.

Anul trecut, după majorarea redevențelor la gaze de către Ucraina, cei de la Serinus Energy spuneau că acest lucru va duce la scăderea cu 45% a cash-flow-ului net al companiei, obligând-o să reevalueze programul de investiții de capital din Ucraina.

Perspective promițătoare în Satu Mare

La jumătatea lunii trecute, Serinus Energy anunța că cea de-a doua sondă de explorare forată de companie pe concesiunea de la Satu Mare, Moftinu-1002 bis, a descoperit resurse de hidrocarburi în 7 zone de adâncime din locația unde a fost forată, până la adâncimea de 2.083 de metri.

Testarea celor două sonde forate până în prezent de Serinus la Satu Mare, Moftinu-1001 și Moftinu-1002 bis, va începe în februarie și este de așteptat să fie finalizată la începutul luniii martie. Anterior, în ultima parte a anului trecut, Serinus Energy a derulat un program de prospecțiuni 3D pe o suprafață de 180 de kilometri pătrați din perimetrul de la Satu Mare.

"Per total, suntem mulțumiți de rezultatele de la Moftinu-1002 bis și așteptăm testarea zonelor cu potențial de hidrocarburi descoperite de sondă. În funcție de rezultatele testării Moftinu-1002 bis și Moftinu-1001, sperăm să avem de a face cu prima dezvoltare comercială de pe concesiunea din România. Anticipăm totodată creșterea numărului de zone cu potențial de hidrocarburi pe măsură ce vom continua procesarea și interpretarea datelor rezultate din programul de prospecțiuni seismice 3D derulat anul trecut", spunea la acea dată un oficial al Serinus Energy.

În decembrie 2014, Serinus Energy anunța că a descoperit un prim zăcământ de gaze naturale în Satu Mare, raportând rezultatele forajului primei sonde de explorare, Moftinu-1001, și anunțând debutul lucrărilor de foraj la cea de-a doua, Moftinu-1002 bis.

Compania anunța că testele preliminarii derulate la Moftinu-1001 au arătat că în zonă există rezerve de hidrocarburi, dar că este nevoie, totodată, de evaluări suplimentare pentru a confirma dacă este posibilă exploatarea lor.

”Aceste zone prezintă proprietăți bune de rezervor, deși datele preliminare nu sunt concludente cu privire la existența hidrocarburilor în acestea și va fi nevoie de evaluări ulterioare pentru confirmarea potențialului de comercializare. Lucrările vor reîncepe în februarie. Serinus va solicita aprobările necesare de la autorități pentru noile foraje la începutul lunii ianuarie a anului viitor”, se arăta într-un comunicat al Serinus Energy.

În 2012, testele derulate la o altă sondă de explorare forată de Serinus Energy au avut ca rezultat o estimare de potențial de 45.307 de metri cubi de gaze pe zi. Acea primă sondă a fost forată înainte de derularea de prospecțiuni seismice 3D pe concesiune.

Cel mai bogat polonez

Concesiunea de la Satu Mare acoperă o suprafaţă de 2.949 kilometri pătraţi la graniţa României cu Ungaria, iar societatea Winstar Satu Mare SRL, o subsidiară a Serinus Energy, deţine o participare directă de 60%, fiind totodată operator al concesiunii. KMG International, fosta Rompetrol Group, deține celelalte 40% din drepturile asociate concesiunii.

Serinus Energy este o companie internaţională de explorare şi producţie de petrol şi gaze cu un portofoliu diversificat de proiecte în Ucraina, Brunei, Tunisia, România şi Siria.

Winstar Satu Mare este deținută de Kulczyk Oil Ventures, o companie cu activități în Tunisia, Ucraina, Brunei şi Siria şi este listată la Bursa de la Varşovia. Winstar a preluat două perimetre aflate în județul Satu Mare de la Rompetrol, în zona Moftin și Mădăras.

Jan Kulczyk are 63 de ani şi este cel mai bogat polonez, cu o avere estimată la 3,5 miliarde de dolari, potrivit topului Forbes. Polonezul mai deţine acţiuni și la compania de petrol și gaze Ophir Energy, listată la Bursa de la Londra şi cu un portofoliu predominant african, precum şi producătorul de energie electrică Polish Energy Partners.

Ucraina este reclamată pentru măsuri împotriva petroliștilor, inclusiv majorarea redevențelor. Kievul riscă despăgubiri de cel puțin 180 mil. $

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 17 February 2015 11:13

JKX Oil and GasCompania de petrol și gaze JKX Oil&Gas, înregistrată în Mare Britanie și Olanda, dar controlată de mai mulți oameni de afaceri ucraineni și ruși cu importante conexiuni politice în cele două state, a reclamat statul ucrainean la o curte internațională de arbitraj pentru încălcarea Tratatului Cartei Energiei, precum și a tratatelor bilaterale de protejare a investițiilor semnate de Ucraina cu Marea Britanie și Olanda.

Reclamația celor de la JKX Oil&Gas vizează mai multe presupuse încălcări de către Ucraina a prevederilor acestor tratate internaționale.

"JKX dorește despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a încălcării de către Ucraina a acestor tratate, precum și a a angajamentelor de trata investițiile JKX într-o manieră corectă și echitabilă", se arată într-un anunț al JKX Oil&Gas, remis bursei londoneze.

Compania reclamă în primul rând faptul că autoritățile de la Kiev i-ar fi perceput în mod ilegal, din 2011 încoace, așa-numite taxe de închiriere pe perimetrele de petrol și gaze concesionate și exploatate de JKX în Ucraina, în sumă totală de 180 milioane de dolari. JKX solicită restituirea de către statul ucrainean a acestei sume.

Ofensivă împotriva companiilor petroliere

În plus, cei de la JKX susțin că, încă din 14 ianuarie, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț de la Stockholm ar fi ordonat Ucrainei să nu majoreze redevențele pentru producția de gaze naturale de la 28% la 55%. "Ordinul este obligatoriu pentru Ucraina, potrivit dreptului internațional. În caz că Ucraina refuză să pună în aplicare ordinul, JKX va încerca să impună aplicarea sa în instanțele de judecată ucrainene", precizează compania.

Guvernul ucrainean a decis, cu puțin timp înainte de finalul anului trecut, să facă permanentă dublarea cotei de redevență pentru extracția de gaze naturale aplicată producătorilor privați, de la 28% la 55%, adoptată în august 2014, majorare care, inițial, trebuia să rămână în vigoare doar până la 1 ianuarie 2015.

În plus, autoritățile de la Kiev au eliminat din Codul Fiscal excepția potrivit căreia, pentru producția extrasă din sonde noi, forate și intrate în producție după 1 august 2014, urma să se datoreze, timp de doi ani, o cotă redusă de redevență, de 30,25%, uniformizând redevența pentru gazele naturale extras de sectorul privat la 55%.

O altă lovitură aplicată de executivul Ucrainei companiilor private de petrol și gaze constă într-un decret care le impune marilor consumatori industriali de gaze naturale din Ucraina să cumpere gaze exclusiv de la compania ucraineană de stat Naftogaz, statul ucrainean amputând, astfel, o bună parte din business-ul de marketing al producătorilor privați de gaze naturale.

Oligarhi dubioși, bine conectați politic

JKX Oil&Gas este o companie de petrol și gaze listată pe bursa de la Londra, cu operațiuni de explorare și producție în Ucraina, Rusia, Ungaria, Bulgaria și Slovacia. Interesant este însă că principalii săi acționari sunt oameni de afaceri ucraineni și ruși cu importante conexiuni politice în cele două state.

Astfel, 27,5% din acțiunile JKX sunt controlate de Eclairs Group a oligarhilor ucraineni Ihor Kolomoiski și Ghenadi Boholiubov. Kolomoiski este considerat al treilea cel mai bogat om din Ucraina și s-a clasat în 2011 pe locul 377 în topul mondial al miliardarilor întocmit de revista Forbes. Este considerat un aliat al fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko. A fost numit guvernator al regiunii Dnepropetrovsk în 2014, în plin conflict dintre trupele ucrainene și separatiștii proruși.

Este acuzat de către Rusia că a finanțat mai multe organizații paramilitare ultranaționaliste și fasciste ucrainene implicate în războiul civil din estul Ucrainei.

Partenerul său de afaceri, Ghenadi Boholiubov, este considerat a fi cel de-al doilea cel mai bogat om din Ucraina.

O participație de 11,45% la JKX este deținută de omul de afaceri rus Oleksandr Zukov, fondator al defunctei companii petroliere Sintez UK. În 1991, Zukov a petrecut 6 luni în închisoare în Italia, acuzat fiind de comerț ilegal cu arme către mai multe state balcanice.

Emiratele Arabe Unite cer petroliștilor multinaționali redevențe în avans de 8 mld. $ pentru reînnoirea concesiunilor, riscă să rămână fără parteneri

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 12 February 2015 13:50

Arabia SauditaCompania petrolieră de stat a Emiratelor Arabe Unite, Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), le cere marilor companii multinaționale de petrol și gaze cu care are acorduri de asociere pentru exploatarea de câmpuri de petrol și gaze de pe teritoriul Emiratelor să îi plătească în avans redevențe în sumă totală de 8 miliarde de dolari drept condiție pentru prelungirea concesiunilor pentru 15 perimetre petroliere onshore, care asigură circa jumătate din totalul producției petroliere a Emiratelor.

Potrivit Financial Times și Bloomberg, ADNOC a cerut în total 8 miliarde de dolari de la mai multe companii petroliere multinaționale pentru a le prelungi acordurile de concesiune. Acestea au expirat anul trecut, după ce au fost în vigoare timp de 40 de ani, iar prelungirea acestora ar urma să se facă tot pe 40 de ani.

Ar fi una dintre cele mai mari redevențe solicitate în avans din istorie, iar acest lucru ar putea determina jucători majori, precum Royal Dutch Shell sau BP, să părăsească negocierile și să renunțe la operațiunile lor din Emiratele Arabe Unite. Potrivit unor surse la curent cu situația, americanii de la Exxon au refuzat deja solicitarea ADNOC și au decis să nu-și mai prelungească acordul de concesiune.

Cele 15 perimetre de exploatare petrolieră în legătură cu care s-au cerut redevențe în avans acoperă circa jumătate din producția de țiței a Emiratelor Arabe Unite, cifrată în prezent la aproximativ 2,8 milioane de barili pe zi. ADNOC vrea să majoreze producția la 3,5 milioane de barili pe zi până în 2017.

Francezii au acceptat prețul

Până în prezent, singurii care au acceptat solicitarea arabilor au fost francezii de la Total, care, săptămâna trecută, au semnat prelungirea acordului de concesiune, cu o participație de 10% din drepturile aferente celor 15 perimetre petroliere. Total a plătit ADNOC o redevență totală în avans cifrată la circa 2 miliarde de dolari. Prelungirea acordului de concesiune prevede triplarea încasărilor cuvenite Total de pe urma producției de la aceste câmpuri, de la 1 dolar pentru fiecare baril de petrol vândut la 2,85 dolari.

După prelungirea acordului cu Total, cei din Emirate pun acum presiune pe Shell și BP, cerându-le sume similare pentru participații egale cu cea câștigată de francezi. Cei doi giganți au refuzat însă, până în prezent, condițiile propuse de arabi.

Surse din industrie spun că șefii celor două companii sunt hotărâți să plătească avansuri cât mai mici către ADNOC, temându-se că, în caz contrar, prăbușirea cotațiilor internaționale la țiței le-ar reduce drastic rata de profit asigurată de participațiile la exploatările din Emirate, la procente exprimate cu o singură cifră.

"Companiile au probleme de lichiditate. Sunt interesate să-și prelungească acordurile de concesiune, însă nu în acești termeni", a declarat o sursă din industria petrolieră.

Resurse sigure, fără costuri de explorare

În baza precedentului acord de concesiune pentru cele 15 câmpuri petroliere, expirat anul trecut și aflat în vigoare timp de 40 de ani, Exxon, Shell, Total și BP aveau participații de câte 9,5% la exploatările respective, procent în acord cu care se stabileau atât obligațiile de investiții, cât și încasările din vânzarea țițeiului extras. Cele 15 perimetre au fost exploatate neîntrerupt timp de 75 de ani.

Și compania coreeană Korea National Oil Corp ar fi interesată de preluarea unei participații la perimetrele petroliere din Emirate, coreenii fiind invitați de cei de la ADNOC să formuleze oferte. Alte companii invitate de arabi sunt China National Petroleum Corp, Inpex Corp din Japonia, norvegienii de la Statoil, Occidental Petroleum din SUA, italienii de la Eni și rușii de la Rosneft.

"Emiratele Arabe Unite deține unele dintre cele mai mari câmpuri petroliere din lume, iar aceste zăcăminte asigură un nivel de producție stabil pe termen lung. Redevențele în avans pe care le solicită ADNOC nu sunt ceva cu totul neașteptat, dat fiind că resursele sunt sigure și nu există costuri de explorare", spune Chris Gunson, avocat specializat în domeniul energetic din Abu-Dhabi.

Nu doar banii contează, ci și know-how-ul

Shell și BP dețin un know-how extins cu privire la câmpurile petroliere din Emiratele Arabe Unite, greu de egalat. Chiar dacă ADNOC va găsi alți parteneri, dispuși să plătească sumele foarte mari cerute în avans ca redevențe, compania arabă de stat se va confrunta cel mai probabil cu probleme în cadrul operațiunilor, dat fiind că alte firme petroliere nu dețin expertiza tehnică a Shell și BP.

"Vom aștepta să vedem cum vor evolua lucrurile în privința concesiunii noastre din Emiratele Arabe Unite. Orice acord trebuie să fie viabil din punct de vedere economic pentru noi", a declarat CEO-ul BP, Bob Dudley.

Emiratele Arabe Unite dețin circa 6% din rezervele mondiale de țiței, cea mai mare parte fiind concentrată în Abu-Dhabi. ADNOC are în plan investiții de 22 de miliarde de dolari în proiecte de majorare a producției de petrol și gaze a Emiratelor și a capacității de export de hidrocarburi a statului.

Ucraina permanentizează dublarea redevențelor la gaze naturale pentru producătorii privați și le închide acestora piața marilor consumatorilor industriali

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 02 February 2015 14:48

UcrainaGuvernul ucrainean a decis, cu puțin timp înainte de finalul anului trecut, să facă permanentă dublarea cotei de redevență pentru extracția de gaze naturale aplicată producătorilor privați, de la 28% la 55%, adoptată în august 2014, majorare care, inițial, trebuia să rămână în vigoare doar până la 1 ianuarie 2015.

În plus, autoritățile de la Kiev au eliminat din Codul Fiscal excepția potrivit căreia, pentru producția extrasă din sonde noi, forate și intrate în producție după 1 august 2014, urma să se datoreze, timp de doi ani, o cotă redusă de redevență, de 30,25%, uniformizând redevența pentru gazele naturale extras de sectorul privat la 55%.

O altă lovitură aplicată de executivul Ucrainei companiilor private de petrol și gaze constă într-un decret care le impune marilor consumatori industriali de gaze naturale din Ucraina să cumpere gaze exclusiv de la compania ucraineană de stat Naftogaz, statul ucrainean amputând, astfel, o bună parte din business-ul de marketing al producătorilor privați de gaze naturale.

Guvernul ucrainean a mai decis, la finalul anului trecut, și dublarea redevențelor percepute pentru transportul țițeiului prin conducte, de la echivalentul în monedă locală, hrivna, a 0,28 dolari/tonă la 0,56 dolari/tonă. Astfel, aceste redevențe nu doar că au fost dublate, ci s-a și impus calculul și plata lor în dolari, din cauza fragilității extreme a monedei naționale ucrainene, care în 2014 s-a depreciat cu nu mai puțin de 47% față de dolarul american.

De asemenea, au fost dublate și redevențele pentru transportul gazelor naturale prin conducte, de la echivalentul în hrivne a 0,1 dolari/mia de metri cubi la 0,21 dolari/mia de metri cubi. 

Dublarea redevențelor la gaze naturale, adoptată inițial în august anul trecut cu titlu temporar și permanentizată acum, făcea parte dintr-un set mai amplu de măsuri al autorităților ucrainene, menit să compenseze scăderea de venituri la buget și să finanțeze conflictul militar purtat în estul țării cu grupările separatiste pro-ruse. Astfel, în 2014 a fost introdus și un nou impozit pe veniturile personale, de 1,5%, special pentru finanțarea războiului, și au fost majorate taxele pe tutun, precum și cele din sectorul resurselor minerale.

FMI recomanda guvernului ucrainean, încă din septembrie anul trecut, să renunțe la politica de majorare a fiscalității în sectorul resurselor naturale, dat fiind că aceasta afectează investițiile în domeniu, vitale pentru reducerea dependenței Ucrainei de importurile de gaze din Rusia, pe fondul conflictului armat din estul țării.

De asemenea, Comisia Europeană și Comunitatea Energetică, din care Ucraina face parte, au solicitat clarificări cu privire la suspendarea de facto a pieței libere de gaze din Ucraina, în urma instituirii, pentru marii consumatori industriali, a obligației de a cumpăra gaze naturale exclusiv de la compania de stat Naftogaz.

Doi dintre principalii producători străini privați de gaze naturale, companiile britanice Regal Petroleum și JKX Oil & Gas, au anunțat deja că, în urma dublării redevențelor, nu vor efectua nici un fel de cheltuieli de capital în Ucraina în 2015.

Guvernul prelungește cu 16 ani concesiunile Romgaz pentru 9 perimetre de gaze, estimează că va încasa în plus din redevențe 21 milioane lei în următorii 5 ani

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 10 December 2014 14:52

Romgaz salariati salariiGuvernul va prelungi cu câte 16 ani, până în 2030, durata acordurilor de concesiune semnate cu producătorul Romgaz pentru un număr de 9 perimetre de exploatare de gaze naturale, acorduri de concesiune care ar urma să expire la finalul acestui an, și estimează că, în urma prelungirii acordurilor, va încasa în plus la bugetul de stat în următorii cinci ani, din redevențele plătite de companie pentru producția nou extrasă, suma totală de 21,14 milioane lei.

În acest sens, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a elaborat trei proiecte de hotărâri de Guvern, prin care se prelungesc acordurile de concesiune pentru perimetrele Bozed Vest, Corunca Nord, Cușmed, Enciu, Găiceana și Șincai din Transilvania, Glăvănești și Tămășești din Moldova, precum și Vlădeni din Muntenia, județul Dâmbovița.

Toate aceste acorduri ar urma să expire la finalul acestui an, iar ANRM intenționează să organizeze la începutul anului viitor o licitaţie internaţională pentru concesionarea a 36 de perimetre de hidrocarburi. Perimetrele Romgaz care fac obiectul proiectelor de HG de prelungire cu 16 ani a acordurilor de concesiune au fost adjudecate de producătorul de gaze controlat de statul român prin dare directă în administrare de către Guvern, nu prin câștigarea de concursuri publice de oferte.

Romgaz este unic titular de acord petrolier și operator pentru 8 dintre cele 9 perimetre.

La perimetrul Vlădeni, Romgaz deține o cotă de participare de 100% la producția de bază de gaze naturale şi o cotă de participare de 50% la producția suplimentară de gaze naturale şi la producția altor forme de petrol obținute din perimetru, precum şi calitatea de operator pentru producția de bază de gaze naturale. Partener la concesiune este compania Amromco, care deține o cotă de participare de 50% la producția suplimentară de gaze naturale şi la producția altor forme de petrol obținute din perimetru, precum și calitatea de operator pentru producția suplimentară de gaze naturale.

Potrivit ANRM, ca urmare a lucrărilor petroliere şi investițiilor realizate de titular pe zăcămintele comerciale de pe perimetrele respective, au fost identificate rezerve suplimentare de gaze naturale, a căror exploatare este justificată din punct de vedere economic. Titularul acordurilor petroliere a întocmit şi prezentat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale studii tehnico-economice de evaluare a resurselor geologice şi a performanţelor în exploatare pentru zăcămintele comerciale, în baza cărora rezervele dovedite suplimentare au fost confirmate prin încheieri emise de ANRM, stabilindu-se un nou an limită a exploatării economice pentru fiecare zăcământ în parte.

Câți bani va încasa în plus statul

ANRM estimează că, prin continuarea exploatării gazelor naturale în perimetrele care fac obiectul proiectelor de HG de prelungire cu 16 ani a acordurilor de concesiune, se va consemna un impact financiar pozitiv total asupra veniturilor bugetare, pe o perioadă de 5 ani (2015 – 2019), de 21,14 milioane lei, reprezentând redevențe petroliere la nivelul actual al cotelor procentuale din valoarea producției brute extrase, prevăzute de Legea petrolului nr. 238/2004.

Pentru perimetrele Bozed Vest, Corunca Nord, Cușmed, Enciu, Găiceana și Șincai, veniturile bugetare suplimentare totale pe următorii cinci ani au fost estimate la 14,16 milioane lei, avându-se în vedere un nivel al redevenței petroliere de 7,5% din valoarea producției brute pentru zăcământul comercial Șincai și un nivel de 3,5% din valoarea producției brute pentru restul perimetrelor.

Pentru perimetrele Glăvănești și Tămășești, estimarea este de 6,46 milioane lei, avându-se în vedere un nivel al redevenței petroliere de 7,5% din valoarea producției brute extrase până în anul 2017, apoi de 3,5% din valoarea producției brute extrase pentru zăcământul comercial Glăvănești și un nivel de 3,5% din valoarea producției brute extrase pentru zăcământul comercial Tămășești.

Pentru perimetrul Vlădeni, estimarea este de 0,52 milioane lei, avându-se în vedere un nivel al redevenței petroliere de 3,5% din valoarea producției brute.

Bugetul a profitat de scumpirea gazelor

În primele nouă luni ale acestui an, ca urmare a creșterii prețului de vânzare al gazelor naturale din producția internă proprie, cheltuielile Romgaz cu redevențele datorate statului au crescut, atât în ceea ce privește redevențele pentru producția propriu-zisă (cu 28,59%, la 204,801 milioane lei), cât și în ceea ce privește redevențele pentru înmagazinare, (cu 35,42%, la 9,211 milioane lei).

Potrivit Legii petrolului, la gaze naturale, redevențele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.

Profitul net al Romgaz a crescut cu 40% în primele nouă luni ale anului, comparativ cu perioada similară din 2013, la 1,113 miliarde lei, ca urmare a majorării prețului mediu de vânzare a gazelor cu 29%, la 673,8 lei/mia de metri cubi, precum și a creșterii cantității de gaze vândute cu 7,65%, la 3,835 miliarde de metri cubi, aceste două elemente având o influență pozitivă cumulată asupra veniturilor companiei de 718 milioane lei.

Ce urmează

Statul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1.218.351.300 lei, în creștere strict marginală, cu 0,01%, față de anul anterior (1.218.218.456 lei), potrivit contului de execuție bugetară pe 2013. Guvernul a anunțat recent că va menține neschimbat anul viitor regimul și nivelul redevențelor pentru petrol și gaze.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, actulele cote de redevență vor putea fi modificate prin lege doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare. În cazul celor din urmă, redevențele ar putea fi modificate doar de comun acord, în urma unor negocieri între Executiv și companiile concesionare, prin amendarea respectivelor acorduri petroliere.

Guvernul a prelungit, recent, până la 31 decembrie 2015, impunerea impozitului de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători din liberalizarea prețurilor la gaze naturale, a celui de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, în primul rând a petrolului, și a celui pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural.

Guvernul estimează că anul viitor va încasa 245,6 milioane lei din impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural, 743,2 milioane lei din impozitul pe veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale şi 114,6 milioane lei din impozitul pe veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale - în total, 1,103 miliarde lei.

Un nou impozit

Bugetul de stat a încasat în total 413,34 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului energetic și extractiv. Statul a avut și în 2014 încasări semnificative din aceste trei forme de suprataxare, dar și din nou introdusul impozit pe construcțiile speciale, așa-numita taxă de stâlp.

În plus, din 2016, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

Micii petroliștii vor ca eventuala înăsprire a fiscalității pentru hidrocarburi să fie contrabalansată de măsuri de încurajare a industriei

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 08 December 2014 14:34

Repsol ANRMAsociaţia Română a Companiilor de Explorare şi Producție Petrolieră (ROPEPCA), care grupează titulari de acorduri de concesiune pentru perimetre onshore, vrea ca eventuala înăsprire a fiscalității pentru producția de hidrocarburi să fie contrabalansată de măsuri de încurajare a industriei de petrol și gaze.

Asta în condițiile în care se vorbește despre stabilirea, din 2016, a unor cote de redevență diferite pentru zăcămintele onshore și offshore, respectiv despre eventuala scutire de impozitul pe construcții speciale pentru platformele de foraj maritim care desfășoară lucrări de explorare și producție offshore în Marea Neagră.

În plus, din 2016, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

"ROPEPCA consideră că orice creștere a nivelului redevențelor și/sau aplicarea unor taxe suplimentare asupra industriei ar trebui contrabalansată de introducerea unor măsuri de încurajare menite să reducă impactul asupra fluxurilor de capital și a randamentelor capitalului investit, pentru a susține industria onshore de petrol și gaze din România, prin recunoașterea costurilor investiționale", se arată într-un comunicat al Asociației.

Producători mai mici, onshore

ROPECA grupează companii de petrol și gaze de mai mici dimensiuni, cu operațiuni onshore în România, respectiv ADX Energy, Amromco, Aurelian Petroleum, Beach Petroleum, Blackstairs Energy, Chevron Romania Exploration and Production, East West Petroleum, Expert Petroleum, Hunt Oil, Moesia Oil & Gas, NIS Petrol, Panfora Oil and Gas (MOL Group), Rompetrol, Raffles Energy, Winstar Satu Mare/Serinius Energy și Zeta Petroleum.

Cei mai mari producători de hidrocarburi din România sunt OMV Petrom și Romgaz.

În comunicat, ROPEPCA spune că a transmis factorilor de decizie din Guvern, Parlament și autoritățile de reglementare în domeniul energetic o scrisoare de poziție în care amintește câteva elemente importante care ar putea fi atinse în cadrul dialogului dintre autorități și reprezentanții industriei.

Astfel, Asociația amintește că, la sfârșitul anului 2014, clauza de stabilitate a regimului fiscal aplicabil industriei de petrol şi gaze în conformitate cu prevederile Legii nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Petrom S.A., va expira și, ca urmare, în ultimul an, diverse variante privind revizuirea sistemului aplicabil redevenţelor petroliere au fost discutate în media de către reprezentanţii Guvernului.

"S-a discutat ca opţiune adaptarea regimului fiscal la realitățile actuale ale industriei şi anume niveluri specifice de redevențe diferenţiate în funcție de tipul de concesiuni, resurse minerale și perimetre petroliere (de exemplu, resurse convenționale vs neconvenționale, operaţiuni offshore vs. onshore etc)", se afirmă în comunicat.

Suprataxarea se menține la anul

ROPEPCA mai arată că, "în lumina unui mult aşteptat nou regim aplicabil redevenţelor petroliere, deja anunțat de Guvern, taxa pe veniturile suplimentare ale companiilor din industria de petrol şi gaze, introdusă la începutul anului 2013, ar expira până la sfârșitul anului 2014, dar nu sunt informații certe cu privire la aplicabilitatea şi în anul fiscal următor".

Pe de altă parte, săptămâna trecută, Guvernul a publicat un proiect de OUG prin care se prelungește până la 31 decembrie 2015 impunerea impozitului de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători din liberalizarea prețurilor la gaze naturale, a celui de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, în primul rând a petrolului, și a celui pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural.

Proiectul de OUG vine după ce Guvernul a anunțat că va menține neschimbat anul viitor regimul și nivelul redevențelor pentru petrol și gaze. În prezent, redevențele sunt cuprinse între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei de hidrocarburi, în funcție de cantitățile extrase trimestrial din fiecare zăcământ.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, actulele cote de redevență vor putea fi modificate prin lege doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare. În cazul celor din urmă, redevențele ar putea fi modificate doar de comun acord, în urma unor negocieri între Executiv și companiile concesionare, prin amendarea respectivelor acorduri petroliere.

Licitație pentru noi concesiuni

Cei de la ROPEPCA mai spun că introducerea taxei pe construcții speciale în 2014, fără o consultare prealabilă a industriei, a generat impedimente serioase operatorilor, forțați astfel să suporte o impunere fiscală suplimentară.

Potrivit unor declarații anterioare ale unor membri ai Guvernului, de anul viitor, impozitul pe construcții speciale va fi redus de la 1,5% la 1%, luându-se în calcul și scutirea de impozit pentru platformele de foraj maritim care desfășoară lucrări de explorare și producție offshore în Marea Neagră.

ROPEPCA mai evocă "anunțarea de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a organizării în viitorul apropiat a unei noi runde de licitaţie publică pentru concesionarea unor perimetre petroliere, demers care, în lipsa unui regim fiscal clar, poate diminua apetitul investiţional".

ANRM va organiza la începutul anului viitor o licitaţie internaţională pentru concesionarea a 36 de perimetre de hidrocarburi. Licitaţia era programată pentru anul trecut, dar a tot fost amânată. Cele 36 de perimetre sunt atât on-shore, cât şi off-shore. Cea mai recentă licitaţie în vederea concesionării pentru explorare şi exploatare a unor perimetre de hidrocarburi a avut loc în 2010.

O nouă taxă din 2016?

Din 2016, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

În Marea Britanie există o suprataxă similară, care vizează profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi de către companiile de profil. Guvernul britanic tocmai a anunțat că va reduce această suprataxă de la actualul nivel de 32% la 30%, dând de înțeles că ar putea urma și alte reduceri ale acesteia.

În plus, executivul de la Londra va extinde nivelul de deductibilitate fiscală pentru investițiile inițiale în proiecte noi de exploatare de petrol și gaze offshore din Marea Nordului și va majora, de asemenea, facilitățile fiscale pentru companiile care dezvoltă în paralel mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi în condiții dificile de exploatare, izolate, situate la mare adâncime și necesitând tehnologii foarte costisitoare.

Ponta coabitează cu Klaus în petrol și gaze: autoritățile locale vor primi o parte din redevențele petroliere colectate de bugetul central

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 05 December 2014 12:42

Chevron ONG-uri BUNNoul proiect privind redevenţele va intra în dezbatere publică la începutul anului viitor, fiind nevoie de un consens politic, nu doar de o decizie a majorităţii, o parte din redevenţele încasate urmând să fie transferate, prin viitorul sistem, către autorităţile locale, afirmă premierul Victor Ponta.

"În noul proiect (privind redevenţele - n.r.), care va merge în Parlament, susţinem o idee pe care a promovat-o şi Klaus Iohannis (asumată în programul său prezidenţial). Este vorba despre transferul către autorităţile locale a unei părţi din redevenţele încasate, pentru ca şi comunităţile locale să beneficieze de fonduri suplimentare. Este o idee corectă, pe care am preluat-o în acest an şi pe care o includem în noul proiect", a declarat Ponta, într-o postare pe Facebook.

Miercuri, Ponta a argumentat decizia Guvernului de a prelungi actualul sistem de redevenţe petroliere şi nu de a-l schimba pentru mai mulţi bani la buget cu faptul că nu pot fi operate modificări "peste noapte", deşi Guvernul a început de un an discuţiile pe această temă cu firmele petroliere.

Comunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat, susținea, în programul să electoral, Klaus Iohannis, pe atunci primar al municipiului Sibiu din județul omonim, regiune în care se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arată în programul electoral al președintelui ales, Klaus Iohannis.

Idee mai veche

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis a fost primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

Banii înseamnă sprijin pe plan local

În Marea Britanie, guvernul promitea, în ianuarie, că consiliile locale din UK care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile de petrol și gaze 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Industria de petrol și gaze din Marea Britanie interesată de dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale urmează să se consulte pentru a stabili modalitatea concretă în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități. O variantă luată în calcul este aceea în care proprietarii de terenuri pe care se forează, precum și cei care locuiesc în imediata apropiere a locațiilor de foraj, ar urma să primească direct bani, iar restul sumelor ar putea fi utilizate pentru investiții locale în elemente de infrastructură.

Consiliile locale din Marea Britanie s-au confruntat cu reducerea masivă, din 2010 încoace, de către guvernul conservator – liber-democrat, a subvențiilor alocate de la centru, ca urmare a politicii de austeritate promovate de guvern, pentru reducerea deficitului bugetar. În consecință, orice sursă suplimentară de venituri constituie o mană cerească pentru primăriile britanice.

Pe de altă parte, organizațiile de protecția mediului, care se opun dezvoltării gazelor de șist în Marea Britanie, susțin că măsurile anunțate de premierul Cameron echivalează cu niște ''șpăgi'' date primăriilor și că situația dă naștere unui conflict de interese, întrucât consiliile locale care vor primi bani de pe urma gazelor de șist sunt aceleași care, în prealabil, trebuie să acorde o serie de autorizații companiilor de petrol și gaze care vor să foreze în jurisdicțiile respective.

În septembrie, guvernul britanic a anunțat că forajul orizontal prin fracturare hidraulică după zăcăminte de gaze de șist fără acordul prealabil al proprietarilor terenurilor pe care se forează va fi permis de către autorități, prin modificarea în acest sens a legislației în prezent în vigoare, în pofida opoziției publice masive față de acest proiect. Potrivit proiectului de modificare a legii elaborat de guvern, companiile de petrol și gaze vor avea dreptul automat de a fora la adâncimi de minimum 300 de metri, fără să mai fie nevoite să obțină acordul proprietarilor. Comunitățile pe teritoriul cărora se va fora după gaze de șist vor primi compensații în valoare de 20.000 de lire sterline pentru fiecare sondă orizontală forată.

Cel mai bine e să fii proprietar pe resursele de sub terenul tău

Boom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Astfel, fermierul Jim Van Blarcom din Columbia Township, Pennsylvania, își extinde activitatea agricolă grație redevențelor și chiriei lunare pe care le încasează din concesionarea subsolului proprietății sale pentru extracția gazelor naturale.

Acum aproximativ 12 ani, Van Blarcom și alți 150 de proprietari de terenuri au format o asociație, care deținea în total 15.000 de acri de terenuri, și au semnat primul acord de concesiune, transformând această localitate rurală într-una dintre cele mai forate din Bradford County, scrie Fay Observer.

Acum aproximativ șapte ani, asociația a renegociat acordul, pentru a obține mai mulți bani și mai multe clauze de protecție față de riscurile de mediu de la compania concesionară.

Ce redevențe încasează proprietarii americani de subsoluri cu hidrocarburi

Practic, toți cei 500 de acri ai familiei Van Blarcom au fost concesionați unei filiale a companiei canadiene de petrol și gaze Talisman Energy Inc. Familia primește redevențe de 15% de pe urma celor nouă sonde răspândite pe terenul său.

Banii obținuți au fost investiți în fermă. Van Blarcom, în vârstă de 63 de ani, spune că ferma sa, Sugar Branch Farms, și-a mărit cu peste 100% efectivul de vite, ajungând la 560, în urma unei achiziții din acest an. Partenerii familiei închiriază un centru de procesare a laptelui aflat la aproape 18 kilometri de casă, iar acum familia intenționează să îl cumpere.

„Am împrumutat niște bani, dar nici pe departe atât de mulți cât ar fi fost nevoie dacă nu încasam redevențe de pe urma concesionării subsolului proprietății”, spune Van Blarcom. Familia a mai cumpărat și viței, a construit spații suplimentare și a achiziționat noi echipamente și mașini. Un ginere lucra de mult timp la fermă, iar fiul lui Van Blarcom s-a întors acasă acum trei ani pentru a se implica în afacerea familiei. În primăvara aceasta, un al doilea ginere s-a alăturat fermei.

Potrivit unui studiu estimativ al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, în 2012, proprietarii americani de terenuri au încasa exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un alt studiu, realizat de Universitatea din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Guvernul prelungește cu un an suprataxarea pe gaze, resurse naturale și monopoluri energetice, impozitul pe țiței va fi calculat în lei și indexat cu inflația

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 05 December 2014 11:39

Erste PetromGuvernul va prelungi cu un an, până la 31 decembrie 2015, impunerea impozitului de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători din liberalizarea prețurilor la gaze naturale, a celui de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, în primul rând a petrolului, și a celui pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural. În plus, se va trece la exprimarea în lei a sumei reprezentând impozitul pe țițeiul din producția internă, aceasta urmând să fie anul viitor de 18,5 lei/tonă, față de 4 euro/tonă în prezent și prevăzându-se totodată ca, în anii următori, nivelul impozitului să fie actualizat cu rata inflației.

Măsurile vin după ce Guvernul a anunțat că va menține neschimbat anul viitor regimul și nivelul redevențelor pentru petrol și gaze. În prezent, redevențele sunt cuprinse între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei de hidrocarburi, în funcție de cantitățile extrase trimestrial din fiecare zăcământ.

Potrivit unui proiect de ordonanță de urgență, impunerea impozitului de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători din liberalizarea prețurilor la gaze naturale, a celui de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, în primul rând a petrolului, precum și a celui pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural va fi prelungită cu un an, până la 31 decembrie 2015.

Legislația în prezent în vigoare prevede că cele trei impozite menționate mai sus, intrate în vigoare la 1 februarie 2013, ar fi urmat să fie aplicate doar până la finalul anului în curs, adică până la 31 decembrie 2014.

Guvernul estimează că anul viitor va încasa 245,6 milioane lei din impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural, 743,2 milioane lei din impozitul pe veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale şi 114,6 milioane lei din impozitul pe veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale - în total, 1,103 miliarde lei.

Impozitul pe țiței se va indexa precum accizele

În plus, guvernul va trece la exprimarea în lei a sumei reprezentând impozitul pe țițeiul din producția internă. Astfel, aceasta urmează să fie anul viitor de 18,5 lei/tonă, față de 4 euro/tonă în prezent, urmând ca, în anii următori, nivelul impozitului să fie actualizat cu rata inflației.

Astfel, suma reprezentând impozitul pe țițeiul din producția internă va fi actualizată anual cu creşterea preţurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2013 – septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul actualizat al sumei se va publica pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.

După actualizare, nivelul sume reprezentând impozitul pe țițeiul din producția internă se va rotunji la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5 şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.

Guvernul promite un nou regim fiscal pentru hidrocarburi, pe 8 ani

Guvernul justifică aceste măsuri, prin faptul că domeniul exploatării gazelor naturale și petrolului este un domeniu complex, care necesită timp pentru studierea combinațiilor de mecanisme și rate de impozitare din cadrul sistemelor fiscale din alte state, a stimulentelor fiscale acordate în scopul atragerii investitorilor (amortizări fiscale accelerate, provizioane pentru epuizarea zăcămintelor, reguli privind deducerea dobânzilor, reportarea pierderilor, scutiri fiscale temporare, creditele pentru investiții etc), a elementelor contextuale, inclusiv proximitatea față de piețe, dimensiunea și capacitatea investitorilor, astfel încât prin strategia de impozitare a domeniului petrolului și gazelor naturale să se identifice elementele care fac ca impozitul aplicat să fie competitiv, respectiv să asigure resursele bugetare necesare și în același timp să nu descurajeze investițiile.

"Evaluarea impactului anumitor costuri care afectează rentabilitatea operațiunilor societăților petroliere (evaluarea petrolului și gazelor, garanțiile de bună execuție, despăgubirile acordate proprietarilor de terenuri, obligațiile privind aportul local, cerințe având ca scop asigurarea bunelor practici de mediu și finanțarea adecvată a recuperării amplasamentului etc) este un exercițiu foarte complex. Activitatea desfășurată în sectorul petrolier are un specific deosebit față de celelalte sectoare, elementele cheie ale acestui sector fiind riscurile ridicate în activitatea de explorare și un ciclu lung al proiectelor", arată Guvernul, în nota de fundamentare a proiectului de OUG.

În concluzie, Executivul propune prelungirea cu un an a aplicării impozitului de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători din liberalizarea prețurilor la gaze naturale și a celui de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, în primul rând a petrolului, "pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii optime a procesului de elaborare a strategiei pentru noul regim de impozitare în domeniul petrolului şi gazelor naturale în perioada 2016-2024 şi pentru a se evita orice risc de blocaj".

Băsescu confirmă Energy Report

Președintele Traian Băsescu a declarat, joi, confirmând informațiile publicate anterior de Energy Report, că Guvernul pregătea introducerea unei noi taxe pentru industria de petrol și gaze de la 1 ianuarie 2015, odată cu ieșirea din vigoare a impozitului de 60% pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețurilor la gaze naturale și a celui de 0,5% din veniturile rezultate din exploatarea țițeiului. Asta în condițiile în care, a arătat președintele, potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, actulele cote de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare.

"Am înţeles că asta îl frământă pe domnul prim-ministru Victor Ponta, stabilitatea fiscală, să nu deranjeze prin modificarea redevenţelor companiile. Eu vreau să-l atenţionez că nu poate modifica redevenţele şi trebuie să înţeleagă foarte bine cum funcţionează aceste mecanisme. Redevenţele sunt stabilite de legea petrolului. Ca să modifici redevenţele, trebuie să te adresezi tuturor celor 44 de concesionari care sunt pe teritoriul României şi trebuie să obţii acordul tuturor. Redevențele sunt în contractele de concesiune ale tuturor companiilor şi pe care nu le poţi modifica, pentru că sunt concesiuni pe 20 de ani, pe 30 de ani, sunt concesiuni reînnoite, deci este foarte dificil", a declarat Traian Băsescu.

Băsescu a făcut această declarație după ce premierul Ponta a declarat, tot joi, că Guvernul a decis prin OUG prelungirea actualului regim fiscal pentru producția de petrol și gaze a României și că în privința redevențelor petroliere este nevoie de stabilitate, afirmând că, în opinia sa, acestea chiar ar trebui scăzute pentru zăcămintele offshore din Marea Neagră.

"Mai sunt două taxe, una este suprataxa pentru gaze, generată de liberalizarea preţului la gaze pentru industrie şi a doua este taxa pentru resurse minerale. În mod normal aceste două taxe trebuie să dispară la 1 ianuarie 2015. Taxele sunt o opţiune a unui stat, nu trebuie negociate cu nimeni, spre deosebire de redevenţe, care necesită discuţia cu toţi concesionarii. De aceea, singura modalitate şi modalitatea corectă şi mai ales modalitatea la care se aştepta toată piaţa, toţi ştiau că de la 1 ianuarie 2015 se va introduce o altă taxă, simultan cu scoaterea celor două despre care v-am vorbit mai înainte", a arătat Traian Băsescu.

În ce ar putea consta

Energy Report scria încă din 24 noiembrie că Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

În Marea Britanie există o suprataxă similară, care vizează profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi de către companiile de profil. Guvernul britanic tocmai a anunțat că va reduce această suprataxă de la actualul nivel de 32% la 30%, dând de înțeles că ar putea urma și alte reduceri ale acesteia.

În plus, executivul de la Londra va extinde nivelul de deductibilitate fiscală pentru investițiile inițiale în proiecte noi de exploatare de petrol și gaze offshore din Marea Nordului și va majora, de asemenea, facilitățile fiscale pentru companiile care dezvoltă în paralel mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi în condiții dificile de exploatare, izolate, situate la mare adâncime și necesitând tehnologii foarte costisitoare.

Cât s-a încasat din supraimpozitare

Bugetul de stat a încasat în total 413,34 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului energetic și extractiv, cu 19,2% mai puțin decât suma preconizată prin prevederile bugetare definitive, de 511,85 milioane lei, și cu 35% sub nivelul estimat prin prevederile bugetare inițiale, de 635,88 milioane lei. Execuția bugetară pe 2013 arată că statul și-a depășit cu 3% planul de încasări în ceea ce privește impozitul pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, comparativ cu prevederile bugetare definitive. În schimb, în ceea ce privește impozitul pe exploatarea resurselor naturale și cel pe monopolul din sectorul energiei electrice și al gazului natural, statul a încasat doar 74%, respectiv 55,4% din cât preconiza.

Anul trecut, bugetul de stat a încasat 243,07 milioane lei din noul impozit pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu 3,4% mai mult decât preconiza prin prevederile bugetare definitive, potrivit execuției bugetare pe 2013. Suma încasată este însă cu peste 11% mai mică decât prevederile bugetare inițiale, care estimau încasări de 273,5 milioane lei. Noul impozit a intrat în vigoare la 1 februarie 2013 și este în cotă de 60%. Pentru stabilirea bazei impozabile, din veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze ca urmare a liberalizării prețurilor se scad redevențele plătite pe acestea, precum și investițiile în segmentul upstream, cele din urmă în limita a 30% din totalul veniturilor suplimentare. Impozitul pe veniturile suplimentare din gaze naturale reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil al producătorilor de gaze naturale.

Tot de la 1 februarie anul trecut a fost introdus un nou impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5%, aplicată asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră. Din acest impozit, bugetul de stat a încasat anul trecut 66,84 milioane lei, cu 26% mai puțin decât prevederile bugetare finale (90,25 milioane lei) și cu 37,5% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (106,88 milioane lei).

De asemenea, de la 1 februarie 2013, s-a introdus un impozit pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural, datorat de operatorii de transport de energie electrică și gaze naturale (Transelectrica și Transgaz), precum și de unii distribuitori de energie electrică și gaze naturale, titulari ai unor contracte de concesiune încheiate cu Ministerul Economiei sau cu autorități locale. Din acest impozit s-au încasat anul trecut 103,42 milioane lei, reprezentând doar 55,4% din prevederile bugetare definitive (186,6 milioane lei) și cu 60% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (255,5 milioane lei). Cotele de impozitare merg de la 0,1 la 0,85 lei/MWh și se aplică veniturile rezultate din transportul și distribuția energiei electrice și gazelor naturale.

Statul a avut și în 2014 încasări semnificative din aceste trei forme de suprataxare, dar și din nou introdusul impozit pe construcțiile speciale, așa-numita taxă de stâlp.

Băsescu confirmă Energy Report: Guvernul pregătea o nouă taxă pentru petrol și gaze, redevențele nu pot fi modificate pentru concesiunile în vigoare

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 04 December 2014 22:00

Erste PetromPreședintele Traian Băsescu a declarat, joi, confirmând informațiile publicate anterior de Energy Report, că Guvernul pregătea introducerea unei noi taxe pentru industria de petrol și gaze de la 1 ianuarie 2015, odată cu ieșirea din vigoare a impozitului de 60% pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețurilor la gaze naturale și a celui de 0,5% din veniturile rezultate din exploatarea țițeiului. Asta în condițiile în care, a arătat președintele, potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, actulele cote de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare.

"Am înţeles că asta îl frământă pe domnul prim-ministru Victor Ponta, stabilitatea fiscală, să nu deranjeze prin modificarea redevenţelor companiile. Eu vreau să-l atenţionez că nu poate modifica redevenţele şi trebuie să înţeleagă foarte bine cum funcţionează aceste mecanisme. Redevenţele sunt stabilite de legea petrolului. Ca să modifici redevenţele, trebuie să te adresezi tuturor celor 44 de concesionari care sunt pe teritoriul României şi trebuie să obţii acordul tuturor. Redevențele sunt în contractele de concesiune ale tuturor companiilor şi pe care nu le poţi modifica, pentru că sunt concesiuni pe 20 de ani, pe 30 de ani, sunt concesiuni reînnoite, deci este foarte dificil", a declarat Traian Băsescu.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, cotele de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare. Asta pentru că în respectivele acorduri petroliere se stipulează că nivelul redevențelor trebuie să rămână constant pe toată perioada de valabilitate a acordurilor, indiferent dacă, între timp, Legea respectivă este modificată în sensul majorării redevențelor. Mai mult, chiar Legea petrolului, la articolul 61, alineatul 1, stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”. Redevențele în prezent în vigoare reprezintă cote procentuale din valoarea producției brute extrase, acestea fiind stabilite în 2004 prin Legea petrolului.

Băsescu a făcut această declarație după ce premierul Ponta a declarat, tot joi, că Guvernul a decis prin OUG prelungirea actualului regim fiscal pentru producția de petrol și gaze a României și că în privința redevențelor petroliere este nevoie de stabilitate, afirmând că, în opinia sa, acestea chiar ar trebui scăzute pentru zăcămintele offshore din Marea Neagră.

Statul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1.218.351.300 lei, în creștere strict marginală, cu 0,01%, față de anul anterior (1.218.218.456 lei), potrivit contului de execuție bugetară pe 2013.

Legislaţia actuală nu face diferenţa între tipurile de zăcăminte, iar nivelul redevenţelor este cuprins între 3,5% şi 13,5% din nivelul producţiei de hidrocarburi. Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, declara, în luna iunie, că nivelul redevenţelor percepute de stat pentru producţia de petrol şi gaze nu va creşte spectaculos în noua legislaţie în domeniu, dar va fi diferenţiat în funcţie de tipul zăcământului din care sunt extrase hidrocarburile. "Pentru viitoarele acorduri petroliere redevenţele vor fi diferenţiate pentru zăcămintele onshore, offshore şi deep offshore", a afirmat şeful ANRM.

"Mai sunt două taxe, una este suprataxa pentru gaze, generată de liberalizarea preţului la gaze pentru industrie şi a doua este taxa pentru resurse minerale. În mod normal aceste două taxe trebuie să dispară la 1 ianuarie 2015. Taxele sunt o opţiune a unui stat, nu trebuie negociate cu nimeni, spre deosebire de redevenţe, care necesită discuţia cu toţi concesionarii. De aceea, singura modalitate şi modalitatea corectă şi mai ales modalitatea la care se aştepta toată piaţa, toţi ştiau că de la 1 ianuarie 2015 se va introduce o altă taxă, simultan cu scoaterea celor două despre care v-am vorbit mai înainte", a arătat Traian Băsescu.

Energy Report scria încă din 24 noiembrie că Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

"Nu redevenţele le menţine Guvernul, că astea sunt în lege, nu are cum să umble la ele fără acordul tuturor celor 44 de concesionari de perimetre. Dar poate umbla la aceste două taxe: suprataxa pentru gaze şi taxa pentru resurse minerale. Ele teoretic trebuie să dispară la 1 ianuarie. Guvernul le poate menţine numele şi să le mărească, pentru că taxele sunt problema Guvernului, se aplică tuturor, fără să fie nevoie să negocieze cu ei, sau poate anula cele două taxe şi să instituie o altă taxă care să le înglobeze pe amândouă şi să mai pună şi ceva peste pentru a creşte veniturile bugetului. Sigur, în această operaţiune Guvernul trebuie să ţină cont cât de mult creşte suma celor două taxe, dacă le schimbă numele şi fac una singură din cele două taxe, pentru că sunt zăcăminte care n-ar mai fi rentabil a fi exploatate dacă se produce o creştere foarte mare a acestor taxe", a subliniat Băsescu.

Bugetul de stat a încasat în total 310 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului extractiv, respectiv din noul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale și din noul impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5% din veniturile rezultate din extracția țițeiului. Cele două impozite au fost introduse de la 1 februarie 2013 și urmează să expire la finalul acestui an.

Statul a avut și în 2014 încasări semnificative din suprataxarea veniturilor suplimentare din liberalizarea prețului la gaze și din impozitul de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, dar și din nou introdusul impozit pe construcțiile speciale, așa-numita taxă de stâlp.

"Repet, în afară de redevenţă, care este în contractele de concesiune ale tuturor companiilor şi pe care nu le poţi modifica, pentru că sunt concesiuni pe 20 de ani, pe 30 de ani, sunt concesiuni reînnoite, deci este foarte dificil, sunt aceste două taxe care, în opinia mea, trebuiau mărite de la 1 ianuarie. Ca să clarificăm şi cine trebuia să facă treaba asta - Ministerul de Finanţe. Este treaba Ministerului Finanţelor, pentru că el administrează Codul Fiscal, iar aceste taxe se găsesc în Codul Fiscal, nu în acordurile de concesiune. Premierul spunea astăzi «să dăm stabilitate». Nu! Aşa creează instabilitatea, pentru că toată piaţa a aşteptat să ştie care va fi taxa pe următorii zece ani, de la 1 ianuarie 2015. Or, acum se amână cu un an, iar planurile lor de afaceri nu vor putea fi făcute. Vor sta încă un an în aşteptare să vadă care vor fi aceste taxe care se adaugă la redevenţe şi împotriva cărora companiilor nu pot lucra, pentru că taxa exprimă voinţa statului", a spus președintele.

În Marea Britanie există o suprataxă similară, care vizează profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi de către companiile de profil. Guvernul britanic tocmai a anunțat că va reduce această suprataxă de la actualul nivel de 32% la 30%, dând de înțeles că ar putea urma și alte reduceri ale acesteia. În plus, executivul de la Londra va extinde nivelul de deductibilitate fiscală pentru investițiile inițiale în proiecte noi de exploatare de petrol și gaze offshore din Marea Nordului și va majora, de asemenea, facilitățile fiscale pentru companiile care dezvoltă în paralel mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi în condiții dificile de exploatare, izolate, situate la mare adâncime și necesitând tehnologii foarte costisitoare

"Asta am vrut să clarific, în realitate ne adresăm Codului Fiscal. Acolo se face modificarea şi creşterea eventuală a celor două taxe care trebuia să dispară la 1 ianuarie, apărea o altă taxă, o altă denumire care creştea nivelul de taxare, în aşa fel încât bugetul de stat să obţină venituri mai mari. Sigur, putem discuta despre context, este un preţ scăzut al ţiţeiului în momentul de faţă, trebuie bine anticipat ce se întâmplă, dar nu discutăm despre redevenţă, ci despre treaba Ministerului de Finanţe, care trebuia să ia în mână Codul Fiscal şi să vadă ce face cu el în timp util. Am văzut declaraţii de genul: păi dacă introduceam o nouă taxă, dacă creşteam redevenţele la 3 decembrie... Dar cine te-a pus, frate, s-o faci la 3 decembrie? Se dezbate public de cel puţin un an de zile, că la 31.12 expiră actualul sistem de taxe şi că trebuie înlocuit cu alte soluţii", a conchis Traian Băsescu".

Pe de altă parte, Băsescu a spus și că "UE nu ne lasă să avem redevenţe diferite pentru concensionari diferiţi. Toţi trebuie să aibă aceleaşi condiţii din punct de vedere al redevenţei".

Președintele pare a fi contrazis de o decizie a Curții Europene de Justiție (CEJ) de anul trecut, care a dat câștig de cauză Ungariei, respingând o decizie din 2010 a Comisiei Europene, potrivit căreia compania ungară de petrol și gaze MOL ar fi beneficiat de ajutoare de stat ilegale prin faptul că i s-a permis să plătească redevențe petroliere mai reduse decât cele impuse celorlalte companii de profil cu activități de explorare și exploatare de hidrocarburi în Ungaria.

Hotărârea Curții a creat un precedent extrem de important în Uniunea Europeană, întrucât înseamnă că, într-un stat membru, redevențele pentru aceleași tipuri de resurse ar putea fi stabilite în cote diferite de la companie la companie, prin acordurile petroliere și de concesiune semnate de fiecare firmă în parte cu statul respectiv.

Ponta: În privința redevențelor e nevoie de stabilitate. "Dacă mă întrebați pe mine, la offshore ar trebui chiar să le scădem"

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 04 December 2014 14:08

Erste PetromPremierul Victor Ponta a declarat, joi, că Guvernul a decis prin OUG prelungirea actualului regim fiscal pentru producția de petrol și gaze a României și că în privința redevențelor petroliere este nevoie de stabilitate, afirmând că, în opinia sa, acestea chiar ar trebui scăzute pentru zăcămintele offshore din Marea Neagră.

"Am văzut că unii văd în majorarea redevențelor a doua soluție magică prin care vor curge râuri de bani la buget, dar unde predictibilitatea? De ce să le majorăm? N-am văzut nici o fundamentare în acest sens", a spus Ponta,

Premierul a arătat că, în privința redevențelor, este nevoie de stabilitate, întrucât, dacă regimul acestora este modificat de la guvern la guvern, acest lucru descurajează investițiile.

"Dacă mă întrebați pe mine, la offshore ar trebui chiar să le scădem, altfel nimeni nu va investi miliarde în România", a spus Ponta.

Miercuri, ministrul delegat pentru Buget, Darius Vâlcov, a declarat că sistemul de redevenţe pentru sectorul petrolier nu va mai fi modificat pentru anul viitor, ci menţinut cu aceleaşi taxe, urmând ca o nouă formulă să fie gândită ulterior.

"Se va prelungi pentru anul viitor actualul sistem. Decizia va fi luată de Guvern prin ordonanţă de urgenţă", a spus Vâlcov.

În luna septembrie, premierul Victor Ponta afirma că proiectul privind noile redevenţe pentru sectorul petrolier va fi pus în dezbatere la începutul anului viitor şi va introduce un sistem care să asigure resurse bugetare la media europeană, dar care să nu descurajeze investiţiile prin perceperea unor taxe prea mari.

Legislaţia actuală nu face diferenţa între tipurile de zăcăminte, iar nivelul redevenţelor este cuprins între 3,5% şi 13,5% din nivelul producţiei de hidrocarburi.

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, declara, în luna iunie, că nivelul redevenţelor percepute de stat pentru producţia de petrol şi gaze nu va creşte spectaculos în noua legislaţie în domeniu, dar va fi diferenţiat în funcţie de tipul zăcământului din care sunt extrase hidrocarburile.

"Pentru viitoarele acorduri petroliere redevenţele vor fi diferenţiate pentru zăcămintele onshore, offshore şi deep offshore", a afirmat şeful ANRM.

Din 2016, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, cotele de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare.

Asta pentru că în respectivele acorduri petroliere se stipulează că nivelul redevențelor trebuie să rămână constant pe toată perioada de valabilitate a acordurilor, indiferent dacă, între timp, Legea respectivă este modificată în sensul majorării redevențelor. Mai mult, chiar Legea petrolului, la articolul 61, alineatul 1, stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

Redevențele în prezent în vigoare reprezintă cote procentuale din valoarea producției brute extrase, acestea fiind stabilite în 2004 prin Legea petrolului.

La țiței, acestea sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10.000 de tone/trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000 și 20.000 de tone/trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 și 100.000 de tone/trimestru și 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone/trimestru.

La gaze naturale, redevențele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.

Marea Britanie reduce taxele pentru petroliștii din Marea Nordului ca urmare a prăbușirii prețurilor la țiței

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 04 December 2014 11:00

Cameron ScotiaGuvernul britanic a anunțat că, de anul viitor, va reduce suprataxa pe profiturile obținute strict din activități de explorare și producție de hidrocarburi de către companiile de profil de la actualul nivel de 32% la 30%, dând de înțeles că ar putea urma și alte reduceri ale acesteia.

Suprataxa este datorată în plus și separat față de impozitul pe profit impus tuturor companiilor britanice, indiferent de sectorul de activitate, și vizează numai diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției de petrol și gaze și costurile obținerii acestei producții. Costurile de finanțare a investițiilor, respectiv dobânzile și comisioanele aferente împrumuturilor contractate de petroliști, nu se deduc la calculul bazei de impunere a suprataxei.

În plus, executivul de la Londra va extinde nivelul de deductibilitate fiscală pentru investițiile inițiale în proiecte noi de exploatare de petrol și gaze offshore din Marea Nordului și va majora, de asemenea, facilitățile fiscale pentru companiile care dezvoltă în paralel mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi în condiții dificile de exploatare, izolate, situate la mare adâncime și necesitând tehnologii foarte costisitoare, scrie Financial Times.

Producția a scăzut cu 40%, costurile au crescut la fel

Măsura anunțată de ministrul de Finanțe George Osborne vine după ce, în 2011, guvernul a majorat suprataxa pe profiturile din activități upstream de la 20% la 32%. La acel moment, Osborne declara că guvernul va reconsidera nivelul suprataxei dacă prețurile internaționale la țiței vor scădea sub 75 dolari/baril, comentează BBC. La ora redactării acestui material, țițeiul Brent, de referință pe piața londoneză, se tranzacționa la circa 70 dolari/baril.

Din 2011, de la majorarea semnificativă a suprataxei pe profiturile upstream, activitatea de explorare din sectorul britanic al Mării Nordului s-a redus considerabil, producția de hidrocarburi a scăzut cu 40%, costurile de operare crescând în schimb cu același procent.

Din iunie încoace, cotațiile internaționale la țiței au scăzut cu circa o treime, amenințând și mai mult viitorul proiectelor de explorare și producție din Marea Nordului. "Va fi nevoie cu siguranță de noi reduceri ale poverii fiscale pentru a asigura viitorul pe termen lung al industriei", a declarat Malcolm Webb, șeful organizației de lobby a petroliștilor britanici, Oil & Gas UK, citat de Wall Street Journal.

Potrivit estimărilor Trezoreriei britanice, reducerea suprataxei pe profiturile upstream de la 32% la 30% va costa bugetul Regatului Unit circa 55 milioane de lire sterline anul viitor, o sumă extrem de mică, dat fiind că guvernul estimează că, în 2015, va încasa în total din impozitarea sectorului de petrol și gaze suma de 2,8 miliarde de lire sterline.

Dezvoltarea offshore-ului e tot mai scumpă

Pe măsură ce dependența UK de importuri energetice crește, guvernul de la Londra este presat să ia măsuri pentru a extinde durata de viață productivă a câmpurilor mature de hidrocarburi din Marea Nordului, unde producția a scăzut continuu din 1999 încoace.

Astfel, producția din sectorul britanic al Mării Nordului a scăzut cu 8% anul trecut, la 1,43 milioane de barili echivalent petrol pe zi anul trecut. Față de vârful atins în 1999, scăderea este de circa 70%. Totuși, guvernul estimează că offshore-ul britanic ar mai conține 11 până la 21 de miliarde de barili recuperabili.

Reducerea producției de hidrocarburi a erodat semnificativ veniturile bugetare din petrol și gaze, care au scăzut la 4,7 miliarde de lire sterline în anul fiscal încheiat în martie 2014, față de 6,5 miliarde de lire sterline în exercițiul fiscal anterior.

"Ceea ce contează în acest moment pentru producția de hidrocarburi din Marea Nordului este în ce măsură Marea Britanie constituie sau nu o țintă decentă pentru investiții pe termen lung, dat fiind că prețul țițeiului este în cel mai bun caz volatil și în cel mai rău caz aflat într-un declin structural. Noile câmpuri offshore, reduse ca dimensiuni, au costuri mai mari de dezvoltare decât giganticele câmpuri mature, ale căror resurse se apropie de epuizare. În concluzie, dezvoltarea lor depinde enorm de controlul și reducerea costurilor, inclusiv a costurilor fiscale", comentează analistul Financial Times Nick Butler.

Ce se pregătește în România

Guvernul de la București a decis ca, de la 1 ianuarie 2015, să prelungească actualul sistem de taxare a companiilor de petrol și gaze pentru încă un an, iar de la 1 ianuarie 2016 va fi introdus un nou mod de taxare, a declarat, recent, ministrul Finanțelor Publice, Ioana Petrescu.

Potrivit surselor Energy Report, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

Ministrul Finanțelor: Sistemul de taxare a companiilor de petrol și gaze nu se schimbă în 2015, ci doar în 2016

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 27 November 2014 11:47

Erste PetromGuvernul a decis ca, de la 1 ianuarie 2015, să prelungească actualul sistem de taxare a companiilor de petrol și gaze pentru încă un an, iar de la 1 ianuarie 2016 va fi introdus un nou mod de taxare , a declarat ministrul Finanțelor Publice, Ioana Petrescu. Potrivit surselor Energy Report, Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție

"Am decis ca de la 1 ianuarie 2015 să prelungim sistemul actual pentru un an, pentru a putea avea aceste dezbateri și pentru a trece această lege prin Parlament. Vrem ca această lege să treacă și să fie văzută și de opoziție, eventual și votată de opoziție, pentru că, încă o dată, aici vorbim de un nou sistem de taxare, vrem să fie pe 10-15 ani, deci nu numai cât stăm noi la guvernare ci și după aceea, toată lumea trebuie să îl vadă și să-l aprobe, să treacă prin Parlament", a declarat Ioana Petrescu, într-un interviu acordat Agerpres.

Ea a arătat că există pregătit un proiect de lege privind un nou mod de taxare a resurselor, iar joi încep consultările cu companiile din domeniu. Noul mod de taxare a fost elaborat împreună cu specialiști în domeniu, după ce au fost solicitate informații și cu privire la implementarea sistemelor de taxare a resurselor naturale de către alte state, și a fost discutat cu Fondul Monetar Internațional, a precizat oficialul MFP.

"Practic de mâine vom începe să ne consultăm cu companiile care fac extragere de resurse naturale, vom continua să ne sfătuim și cu mediul de afaceri în general. De asemenea, foarte important este să ne sfătuim și cu societatea civilă. Aici vorbim de taxarea resurselor naturale, aici vorbim nu numai de faptul că impozităm aceste companii, dar și de faptul că vrem să fim siguri că aceste resurse naturale sunt extrase în mod sigur și că acești bani sunt folosiți pentru lucruri bune în România", a subliniat ministrul.

Guvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, cotele de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare.

Asta pentru că în respectivele acorduri petroliere se stipulează că nivelul redevențelor trebuie să rămână constant pe toată perioada de valabilitate a acordurilor, indiferent dacă, între timp, Legea respectivă este modificată în sensul majorării redevențelor. Mai mult, chiar Legea petrolului, la articolul 61, alineatul 1, stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

Redevențele în prezent în vigoare reprezintă cote procentuale din valoarea producției brute extrase, acestea fiind stabilite în 2004 prin Legea petrolului.

La țiței, acestea sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10.000 de tone/trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000 și 20.000 de tone/trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 și 100.000 de tone/trimestru și 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone/trimestru. La gaze naturale, redevențele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.

Statul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1.218.351.300 lei, în creștere strict marginală, cu 0,01%, față de anul anterior (1.218.218.456 lei), potrivit contului de execuție bugetară pe 2013.

În plus, bugetul de stat a încasat în total 310 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului extractiv, respectiv din noul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale și din noul impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5% din veniturile rezultate din extracție.

Statul a avut și în 2014 încasări semnificative din suprataxarea veniturilor suplimentare din liberalizarea prețului la gaze și din impozitul de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, dar și din nou introdusul impozit pe construcțiile speciale, așa-numita taxă de stâlp.

Surse: Guvernul ar putea suprataxa profitul din activități upstream al companiilor de petrol și gaze

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 24 November 2014 17:10

Erste PetromGuvernul ar putea impune companiilor producătoare de hidrocarburi un nou impozit, pe lângă redevențele petroliere pe care acestea le plătesc pentru producția de țiței și gaze extrasă, noul impozit urmând să suprataxeze profitul înregistrat de aceste companii strict din activitățile upstream, de explorare și producție.

Astfel, potrivit surselor Energy Report, pe lângă redevențele specifice sectorului de petrol și gaze, impozitul pe construcții speciale și impozitul pe profit de 16%, pe care îl datorează toți agenții economici din România, companiile producătoare de hidrocarburi ar urma să plătească și o suprataxă pe profitul obținut strict din activitatea de producție de țiței și gaze, respectiv pe diferența dintre veniturile obținute din vânzarea producției și costurile obținerii acestei producții.

La stabilirea bazei de impunere a impozitului general pe profit de 16% se iau în calcul, în cazul producătorilor de petrol și gaze, și alte venituri și cheltuieli decât cele legate strict de activitatea de producție. Noua suprataxă pe profitul obținut din activitățile upstream ar viza doar veniturile și cheltuielile legate direct de extracția producției de hidrocarburi.

Potrivit Legii petrolului nr. 238/2004 și acordurilor petroliere în vigoare, cotele de redevență vor putea fi modificate doar pentru eventuale noi acorduri de concesiune care ar urma să fie semnate de Guvern, nu și pentru cele aflate în prezent în derulare.

Asta pentru că în respectivele acorduri petroliere se stipulează că nivelul redevențelor trebuie să rămână constant pe toată perioada de valabilitate a acordurilor, indiferent dacă, între timp, Legea respectivă este modificată în sensul majorării redevențelor. Mai mult, chiar Legea petrolului, la articolul 61, alineatul 1, stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

Redevențele în prezent în vigoare reprezintă cote procentuale din valoarea producției brute extrase, acestea fiind stabilite în 2004 prin Legea petrolului.

La țiței, acestea sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10.000 de tone/trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000 și 20.000 de tone/trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 și 100.000 de tone/trimestru și 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone/trimestru.

La gaze naturale, redevențele sunt de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi/trimestru și 13% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi/trimestru.

Statul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere, suma de 1.218.351.300 lei, în creștere strict marginală, cu 0,01%, față de anul anterior (1.218.218.456 lei), potrivit contului de execuție bugetară pe 2013.

În plus, bugetul de stat a încasat în total 310 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului extractiv, respectiv din noul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale și din noul impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5% din veniturile rezultate din extracție.

Statul a avut și în 2014 încasări semnificative din suprataxarea veniturilor suplimentare din liberalizarea prețului la gaze și din impozitul de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, dar și din nou introdusul impozit pe construcțiile speciale, așa-numita taxă de stâlp.

Ce spune președintele Iohannis despre Roșia Montană și despre gazele de șist. Gabriel Resources se aștepta să iasă Ponta președinte

Category: Explorare si Productie
Creat în Sunday, 23 November 2014 10:56

Iohannis cascaPreședintele României, Klaus Iohannis, a declarat că nu va accepta proiecte de exploatare a resurselor naturale fără dezbatere și fără garantarea sănătății publice, protecției mediului și intereselor comunităților locale.

"În campanie, mi-am asumat respingerea unor proiecte de exploatare care pun în pericol oamenii şi mediul. Astăzi, reiterez ideea și vă spun că nu voi accepta proiecte de exploatare a resurselor naturale ale României fără dezbatere, fără garantarea siguranţei totale pentru sănătatea oamenilor şi fără protejarea mediului înconjurător şi intereselor comunităţilor locale", afirmă Iohannis, într-o postare pe Facebook.

În campanie, tot pe Facebook, Iohannis declara că nu va accepta "ca proiecte precum <Roșia Montană> sau <gazele de șist> să fie aprobate peste noapte și în condiții care pun în pericol oamenii și mediul".

Asta în condițiile în care premierul Victor Ponta a declarat, recent, în campania electorală, că România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are. "Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

Pe de altă parte, din ultimul raport trimestrial al canadienilor de la Gabriel Resources, proprietarii Roșia Montană Gold Corporation, dezvoltatorul proiectul minier aurifer de la Roșia Montană, publicat pe 11 noiembrie, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din România, reiese că Gabriel Resources se aștepta ca alegerile să fie câștigate de Victor Ponta, ceea ce ar fi însemnat necesitatea numirii unui nou premier și potențiala schimbare a unor miniștri deținători de portofolii-cheie pentru procesul de autorizare a proiectului aurifer de la Roșia Montană.

"Dat fiind că nici unul dintre candidați nu a obținut o majoritate de 50% + 1 la primul tur al alegerilor, care a avut loc pe 2 noiembrie, va avea loc un al doilea tur, la care vor participa candidații de pe primele două locuri, Ponta și Iohannis, pe 16 noiembrie. Compania a mai indicat și în trecut că este improbabil să fie luată vreo decizie-cheie cu privire la aprobarea proiectului înainte de aflarea rezultatului alegerilor prezidențiale și de finalizarea schimbărilor politice presupuse de acesta. Aceste schimbări includ numirea unui nou premier, în cazul în care Ponta va ajunge președinte, precum și potențiale numiri de noi miniștri în portofolii-cheie din Guvern. Noul președinte își va prelua funcția pe 22 decembrie 2014. Procesul numirii unui nou premier presupune nominalizarea de către președinte, urmată de aprobarea acestuia de către Parlament, ceea ce ar prelungi până în 2015 incertitudinea cu privire la schimbarea miniștrilor-cheie care ar putea influența direct procesul decizional cu privire la aprobarea proiectului", se spune în raportul pe trimestrul III al Gabriel Resources.

Iohannis: Explorare da, exploatare nu încă

În octombrie, Iohannis și-a asumat un angajament referitor la proiectele de exploatare de resurse naturale care pun probleme mediului sau comunităţilor.

"Nu voi accepta proiecte care nu sunt bine verificate şi care pun în pericol comunitatea din zonă sau mediul. Ca să fiu mai specific, nu voi accepta să fie promovate proiecte tip Roşia Montană", declara candidatul ACL.

Întrebat dacă prin angajamentul său le transmite investitorilor americani că nu au nicio şansă la exploatarea gazelor de şist, Iohannis a negat, adăugând că prin acest mesaj le spune tuturor că primele criterii care trebuie să conteze în ceea ce priveşte exploatările sunt siguranţa oamenilor din comunitate şi evitarea pagubelor de mediu.

"Dacă tehnologia garantează aceste lucruri, este foarte bine şi se poate face următorul pas. Dacă nu, nu", a completat el.

În ceea ce priveşte folosirea fracturării hidraulice pentru extragerea gazelor de şist, el a susţinut că există discuţii între specialişti şi că nu există o poziţie clară în această chestiune.

În octombrie anul trecut, Iohannis declara, răspunzând unei întrebări, că i se pare un lucru "excepțional de bun" faptul că autoritățile din Vaslui au avizat explorarea gazelor de șist de către o firmă străină, adăugând că statul român este "incapabil" să facă astfel de investiții.

"Mi se pare un lucru excepțional de bun. Noi trebuie să știm ce resurse avem. Că le exploatăm apoi sau nu, este partea a doua. Dar, să stai așa pe o țară și să nu știi ce ai, este total greșit. Și dacă metode și tehnologii noi permit explorări mai detaliate, mai bune decât cele de dinainte, sunt de părere că trebuie făcute", a răspuns Iohannis.

"Dacă apare o consecință negativă, ea apare în locul unde se petrece exploatarea și, de aceea, este bine ca politicienii să cântărească foarte bine dacă e nevoie de activitatea respectivă, cu urmările negative cu tot. Dar să condamni paușal explorări și exploatări prin firme străine mi se pare absolut exagerat. Economia românească funcționeaza datorită investitorilor străini. Dacă i-am scoate și ar rămâne numai ai noștri, ar rămâne foarte, foarte puțină economie. Eu cred că politica României în ultimii 23 de ani a fost corectă, în sensul de a atrage investiții străine în România, care și creează locuri de muncă", a mai spus Iohannis, adăugând că "e bine să nuanțăm aceste lucruri și să devenim mai puțin xenofobi economic".

În iunie anul acesta, Iohannis declara că agreează ideea explorării gazelor de şist, dar se împotriveşte, deocamdată, exploatării.

„Explorarea, da. Exploatarea, părerea mea, putem să o lăsăm mai încet. Trebuie să ştii ce ai. Exploatarea este încă discutabilă. Urmările nu sunt suficient de bine studiate. Cred că nu întotdeauna trebuie folosit tot ce se poate, tehnologic. Lumea nu se termină nici mâine, trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm tehnologii mai bune, dar trebuie să le lăsăm ceva şi celor care vin după noi. Dacă ne apucăm să exploatăm sălbatic, există riscul că se epuizează resursele. În anumite domenii, trebuie să avem şi răbdare, să vedem cum evoluează piaţa, cum evoluează tehnologia“, spunea Klaus Iohannis.

Redevențe pentru comunități locale, primării și proprietari de terenuri

Pe de altă parte, în programul său electoral, Iohannis arăta că comunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arăta în programul electoral al lui Iohannis, intitulat "România lucrului bine făcut".

Iohannis mai spunea că trebuie finalizat procesul de evaluare a potenţialului unor noi resurse în România, "cele neconvenţionale, pentru a vedea clar ce perspective avem, iar înainte de a se pune problema începerii exploatării, care sunt cele mai sigure metode din punct de vedere tehnic, care pot îndeplini atât criteriul eficienţei producţiei, cât şi pe cel al protejării mediului". Asta în contextul în care, potrivit lui Iohannis, "securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securităţii naţionale".

"În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României (pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice, protejarea infrastructurilor critice, dar și, prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici", promitea candidatul ACL.

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis este primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

S-a scăpat Ponta la informații confidențiale?

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta a declarat, recent, în campania electorală, că România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are.

El a susţinut declaraţia la Antena 3, după ce a arătat că România trebuie să fie independentă energetic şi să aibă propriile resurse off-shore şi convenţionale, iar moderatorul i-a propus ca "povestea cu gazele de şist" să fie amânată puţin, deoarece resursele existente în Marea Neagră asigură independenţa energetică a ţării pentru 30 ani, în timp ce gazele de şist reprezintă o temă controversată care aduce multe puncte defavorabile oricărui politician care o susţine.

"Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

Mai devreme cu o lună, ministrul Economiei, Constantin Niţă, afirma că România poate fi jucătorul principal în domeniul energetic, iar exploatarea gazelor de şist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor, spunând că România are un avantaj extraordinar, deoarece dispune de toate resursele energetice posibile.

Contactați de Reuters, cei de la Chevron au declarat că nu au finalizat încă evaluarea potențialului resurselor de gaze de șist ale României.

"Chevron analiează datele colectate în cursul operațiunilor de prospectare și explorare, pentru a înțelege mai bine potențialul resurselor de gaze de șist. După ce analiza va fi finalizată, rezultatele vor fi furnizate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) și vor rămâne în custodia statului român", au declarat, pentru Reuters, reprezentanții Chevron.

România este cea de-a treia cea mai independentă energetic țară din UE. Potrivit estimărilor US Energy Information Administration, România ar putea dispune de resurse de gaze de șist recuperabile tehnic de 1.444 miliarde de metri cubi.

În luna iulie, compania Chevron a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în aprilie 2014, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce compania Chevron a obţinut, în 3 octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Candidatul ecologist la președinție William Brânză vrea să stimuleze economia cu becuri ecologice și confundă offshore-ul fiscal cu cel extractiv

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 01 October 2014 21:19

BranzaWilliam Brânză, reprezentant al Partidului Ecologist Român (PER), şi-a lansat, miercuri, candidatura pentru prezidenţiale, la un hotel din Bucureşti, în prezenta a o sută de persoane, care au scandat "Brânză, preşedinte!" şi l-au ascultat cântând pe interpretul de muzică populară Gheorghe Turda.

Brânză a vorbit, printre altele, despre ecologie şi despre un program naţional privind becurile ecologice, susţinând că ar trebui create locuri de muncă prin înfiinţarea în ţară a unor fabrici de becuri.

"Am lucrat la programul locuri de muncă pentru ecologie. Se pune tot mai corect problema locurilor de muncă. În ecologie putem oferi locuri de muncă. E normal să avem un program naţional în care să avem becuri ecologice şi economice. De ce trebuie să luăm becuri din China? De ce nu putem avea fabrici de becuri aici? Asta înseamnă locuri de muncă", a declarat Brânză.

În plus, candidatul PER confundă sensul fiscal al expresiei "offshore" (firmă înregistrată într-un așa-numit paradis fiscal, respectiv într-o o jurisdicție cu fiscalitate redusă și care permite păstrarea anonimatului acționarilor sau asociaților firmei) cu cel din industria de petrol și gaze (unde se referă la activități maritime de explorare și producție de hidrocarburi).

Astfel, într-o postare de pe site-ul PER, se afirmă: "O mega afacere păguboasă pentru țară a fost pusă la cale de candidatul și premierul Victor Ponta la Houston, unde s-a întâlnit cu șefii companiilor petroliere americane. În plin scandal Microsoft-offshore în România, Ponta a propus companiilor de petrol și gaze americane să exploateze resursele subsolului, dar și Marea Neagră, prin firme offshore".

"Victor Ponta s-a lăudat că ar fi fost "adoptat" de petroliștii americani. Asta după ce le-a propus să le dea resursele României, inclusiv Marea Neagră, "prin firme off-shore" (comunicatul Guvernului României)", se mai spune pe site-ul PER.

În comunicatul Guvernului la care se face referire se afirmă că premierul "a prezentat deschiderile importante pentru noi investiții în proiecte petroliere și de gaz din câmpuri mature, în operațiuni offshore în Marea Neagră". 

Confuzia pare cu atât mai bizară cu cât, potrivit CV-ului candidatului PER la președinție, acesta a activat, între 2004 și 2006, ca lector universitar la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești. Însă CV-ul însuși este bizar sub acest aspect, întrucât în el se menționează că Brânză a fost lector la catedra de drept penal a respectivei universități, iar potrivit site-ului propriu, Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești nu dispune de o astfel de catedră

Pe același site, într-o altă postare, William Brânză susține organizarea pe 16 noiembrie a unui referendum privind exploatarea resurselor naționale.

"Propun un referendum cu următoarele întrebări: Sunteți de acord cu exploatarea gazelor de șist și a exploatărilor prin folosirea cianurii? Sunteți de acord cu redevențele mici stabilite acum de statul român pentru industria de petrol si gaze? Sunteți de acord ca acestea să fie mărite la plafonul maxim? Sunteți de acord cu crearea unei companii naționale care să dețină pachetul majoritar de 50,1 % în societățile care exploatează resursele României? Sunteți de acord ca societăților care exploatează resursele țării să li se impună depunerea unei taxe de mediu care să fie returnată dupa încheierea investiției fără prejudicii pentru mediu? ", scrie Brânză.

Programul electoral al lui Iohannis: Proprietarii terenurilor cu resurse minerale ar trebui să primească redevențe, ca în SUA

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 29 September 2014 21:54

Iohannis cascaComunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat, susține candidatul la președinție al Alianței Creștin-Liberale (ACL) PNL-PDL, Klaus Iohannis, totodată primar al municipiului Sibiu din județul omonim, regiune în care se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arată în programul electoral al lui Iohannis, intitulat "România lucrului bine făcut".

Iohannis spune că trebuie finalizat procesul de evaluare a potenţialului unor noi resurse în România, "cele neconvenţionale, pentru a vedea clar ce perspective avem, iar înainte de a se pune problema începerii exploatării, care sunt cele mai sigure metode din punct de vedere tehnic, care pot îndeplini atât criteriul eficienţei producţiei, cât şi pe cel al protejării mediului". Asta în contextul în care, potrivit lui Iohannis, "securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securităţii naţionale".

"În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României (pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice, protejarea infrastructurilor critice, dar și, prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici", promite candidatul ACL.

Banii din redevențe fac cu ochiul primarilor

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis este primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

Iohannis și gazele de șist

În iunie, Iohannis declara că agreează ideea explorării gazelor de şist, dar se împotriveşte, deocamdată, exploatării.

„Explorarea, da. Exploatarea, părerea mea, putem să o lăsăm mai încet. Trebuie să ştii ce ai. Exploatarea este încă discutabilă. Urmările nu sunt suficient de bine studiate. Cred că nu întotdeauna trebuie folosit tot ce se poate, tehnologic. Lumea nu se termină nici mâine, trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm tehnologii mai bune, dar trebuie să le lăsăm ceva şi celor care vin după noi. Dacă ne apucăm să exploatăm sălbatic, există riscul că se epuizează resursele. În anumite domenii, trebuie să avem şi răbdare, să vedem cum evoluează piaţa, cum evoluează tehnologia“, spunea Klaus Iohannis.

Anul trecut, în octombrie, Iohannis declara, răspunzând unei întrebări, că i se pare un lucru "excepțional de bun" faptul că autoritățile din Vaslui au avizat explorarea gazelor de șist de către o firmă străină, adăugând că statul român este "incapabil" să facă astfel de investiții.

"Mi se pare un lucru excepțional de bun. Noi trebuie să știm ce resurse avem. Că le exploatăm apoi sau nu, este partea a doua. Dar, să stai așa pe o țară și să nu știi ce ai, este total greșit. Și dacă metode și tehnologii noi permit explorări mai detaliate, mai bune decât cele de dinainte, sunt de părere că trebuie făcute", a răspuns Iohannis.

"Dacă apare o consecință negativă, ea apare în locul unde se petrece exploatarea și, de aceea, este bine ca politicienii să cântărească foarte bine dacă e nevoie de activitatea respectivă, cu urmările negative cu tot. Dar să condamni paușal explorări și exploatări prin firme străine mi se pare absolut exagerat. Economia românească funcționeaza datorită investitorilor străini. Dacă i-am scoate și ar rămâne numai ai noștri, ar rămâne foarte, foarte puțină economie. Eu cred că politica României în ultimii 23 de ani a fost corectă, în sensul de a atrage investiții străine în România, care și creează locuri de muncă", a mai spus Iohannis, adăugând că "e bine să nuanțăm aceste lucruri și să devenim mai puțin xenofobi economic".

Programul electoral al lui Ponta: controlul statului în societăţile strategice din energie, "renegociere corectă" a redevențelor

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 25 September 2014 10:26

Ponta platforma maritimaStatul poate şi trebuie să deţină controlul în societăţile strategice din energie, spune Victor Ponta în programul său de candidat la președinție, în care mai promite că statul va fi "apărător al intereselor românilor în relaţia cu marile companii", "renegociere corectă a redevenţelor privind resursele naturale", câștigarea de către România a independenţei energetice "totale" în următorii 5 ani şi ocuparea poziției de "lider energetic regional".

"Timpul privatizărilor cu acţionar strategic a trecut. Statul poate şi trebuie să deţină controlul în societăţile strategice din energie, comportându-se în mod corect ca acţionar", se arată în documentul citat.

În programul lui Ponta se mai vorbește despre "dreptate în relaţia dintre stat şi mediul economic". Astfel, potrivit programului electoral al candidatului PSD, statul trebuie să fie "partener de încredere, care îşi plăteşte datoriile la timp" și "apărător al intereselor românilor în relaţia cu marile companii".

Redevențele se renegociază pentru că nu pot fi schimbate prin lege

În acest context, Ponta promite "renegociere corectă a redevenţelor privind resursele naturale", în contextul în care, anul viitor, nivelul redevențelor petroliere poate fi modificat, expirând perioada de înghețare prevăzută în contractul de privatizare a Petrom.

Asta pentru că, după cum Energy Report scria încă din iunie, dacă toate acordurile petroliere semnate de Guvernul României sunt similare cu cele încheiate cu Chevron, nivelul redevențelor pentru acordurile de concesiune în vigoare nu poate fi schimbat prin modificarea Legii petrolului nr. 238/2004, întrucât nivelul procentual al redevențelor datorate de companii este prevăzut ca atare în acorduri, care sunt încheiate pe 20-30 de ani, fără referire la Legea petrolului.

În plus, chiar în Legea petrolului, respectiv la articolul 61, alineatul 1, se stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

De altfel, chiar Victor Ponta declara, în vară, că noile redevențe, fixate prin modificarea legii, vor fi aplicabile oricăror noi contracte de concesiune. "Noua lege nu se va putea aplica retroactiv", a declarat Ponta, întrebat fiind dacă pot fi modificate redevențele pentru titularii acordurilor de concesiune aflate în prezent în vigoare, în care este stipulat actualul regim de redevențe și care au o durată de 20-30 de ani.

Nimic despre gazele de șist

Ponta mai promite, în programul său electoral, o "strategie de exploatare responsabilă a resurselor naturale". În document nu se menționează însă nimic despre explorarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi neconvenționale ale României, respectiv despre forajul după gaze de șist prin fracturare hidraulică.

În campania electorală din 2012, USL a criticat, cu argumente ecologiste, încheierea de către guvernele anterioare a unor acorduri petroliere cu Chevron pentru perimetre conținând gaze de șist. După alegerile parlamentare din 2012, imediat după numirea în funcție, guvernul USL condus de Victor Ponta a prezentat public un program de guvernare în care apărea la obiective "Instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de șist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracționare hidraulică".

De-a lungul anului, Ponta și-a modificat treptat atitudinea față de gazele de șist, în special după reacția ambasadorului de atunci al SUA, Mark Gitenstein, care a declarat, imediat după anunțul privind moratoriul, că recomandă României să afle măcar dacă deține gaze de șist, că va discuta subiectul cu ministrul Economiei și că dorește să afle motivația moratoriului și cum intenționează autoritățile de la București să procedeze mai departe.

Astfel, în decembrie, s-a ajuns ca programul de guvernare al guvernului Ponta 2 să enumere demararea acțiunilor de explorare pentru identificarea zăcămintelor de gaze de șist printre prioritățile din sectorul energetic. Iar Ponta declara că hidrocarburile neconvenționale ar putea asigura independența energetică a României și că Gazprom ar avea cel mai mult de pierdut dacă România ar începe să exploateze zăcămintele de gaze de șist.

Se mizează totul pe gazele din Marea Neagă

Prezidențiabilul PSD vorbește în programul său despre "creşterea independenţei şi securităţii energetice ale ţării". De altfel, în cuprinsul documentului, care are 36 de pagini, expresia "independență energetică" apare de 10 ori, iar sintagma "lider energetic regional" – de 3 ori.

"În a doua jumătate a anului 2019, ţara noastră are perspectiva strategică de a deveni a doua ţară din Uniunea Europeană, după Danemarca, care este independentă energetic, adică produce mai multe resurse energetice decât consumă. Schimbarea va fi generată de descoperirile din Marea Neagră", se afirmă în program, cu referire la zăcământul offshore de mare adâncime descoperit în 2012 de OMV Petrom și Exxon Mobil, despre care se estimează că ar conține între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și unde forajul a început în iulie anul acesta.

"Datorită acestei noi paradigme, România va avea posibilitatea de a juca un rol de furnizor de energie pentru vecinii săi, în special pentru Republica Moldova. Acest lucru va trebui coroborat cu încercarea de a atrage investitori care să investească în noi facilităţi de procesare industrială a gazului natural în aşa fel încât să se creeze noi locuri de muncă iar descoperirile recente de gaz natural să creeze un multiplicator important pentru întreaga economie", spune Ponta, în programul său electoral.

"Mândrie, demnitate"

Potrivit sursei citate, un al doilea obiectiv important este legat de atragerea de investiţii pentru modernizarea sectorului energetic românesc. "În consecinţă, România trebuie să îşi propună atragerea de capital privat autohton şi străin, oferind un mediu predictibil şi atractiv. Vrem impunerea unor reguli de guvernanţă corporativă eficiente", scrie în programul electoral al lui Victor Ponta.

Al treilea obiectiv menționat de Ponta este legat de rolul statului român în definirea politicilor şi strategiilor energetice la nivel european.

"Energia este un domeniu în care România trebuie să joace un rol mai activ la nivel european. Trebuie să fim mândri de trecutul, prezentul şi perspectivele noastre de viitor. Am fost prima ţară din lume cu o producţie de ţiţei înregistrată oficial. Suntem ţara cu cel mai echilibrat mix energetic european şi singura care are şanse reale de a deveni independentă energetic. Ne putem uita în ochii oricui cu mândrie şi demnitate în acest domeniu. Este nevoie să ne susţinem cu mai mult curaj ideile şi viziunile, contribuind la crearea unei Uniuni Europene capabilă să aibă o politică energetică comună, precum şi o abordare cu o singură voce a dialogului cu partenerii săi externi", se afirmă în programul candidatului PSD la președinție, Victor Ponta.

În SUA, unde resursele subsolului sunt proprietate privată, proprietarii de terenuri cu zăcăminte protestează împotriva interzicerii gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Sunday, 21 September 2014 18:47

Reality-Show-uri petrol si gazeProprietarii de terenuri cu zăcăminte de țiței și gaze naturale din Colorado și din alte state din SUA se mobilizează pentru a protesta împotriva măsurilor de interzicere a explorării și exploatării de hidrocarburi din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică luate de unele autorități locale, despre care spun că îi privează în mod abuziv de sume de miliarde de dolari pe care le-ar putea încasa sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze.

Guvernatorul statului Colorado, John Hickenlooper, a invocat în mod repetat drepturile proprietarilor de astfel de terenuri de a-și valorifica resursele minerale aflate pe proprietățile lor pentru a se opune unei propuneri ce urmează a fi scoasă la referendum în noiembrie, prin care autorităților locale de la nivel de comitat sau localitate li s-ar da mai multe puteri în ceea ce privește reglementarea și supravegherea operațiunilor de foraj după petrol și gaze din jurisdicțiile lor, scrie Bloomberg.

Acum, acești proprietari au început să se organizeze și să treacă la acțiuni publice pentru a protesta față de interdicțiile adoptate de unele autorități locale față de exploatarea de hidrocarburi de șist prin metoda fracturării hidraulice.

„Aici în Niobrara avem zăcăminte valoroase, care ar putea valora mulți bani. Nu mi se pare corect să nu-mi pot valorifica aceste drepturi”, spune Bill Peltier, ale cărui terenuri, aflate în proprietatea familiei sale de cinci generații, sunt traversate de o formațiune de șisturi bituminoase bogată în hidrocarburi.

Vor să-și facă auzită vocea

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței și gaze devin o forță în polemica dintre companiile petroliere, autorități și cei care se opun forajului prin fracturare hidraulică despre cum ar trebui reglementate activitățile de foraj derulate în apropierea zonelor rezidențiale. Din California și până în New York, proprietarii de terenuri cu resurse minerale își unesc forțele cu cele ale companiilor de petrol și gaze pentru a-și face auzită vocea în dezbaterea națională despre fracturarea hidraulică.

Mai precis, acești proprietari se manifestă din ce în ce mai mult ca activiști, în condițiile în care activiștii ecologiști încurajează municipalitățile să interzică sau să impună limite extrem de stricte forajului prin fracturare hidraulică. Se estimează că, la nivel național, astfel de reglementări sunt în vigoare în 435 de jurisdicții locale din SUA. De exemplu, în Santa Barbara County din California, locuitorii care se opun fracturării hidraulice și-au unit eforturile cu cele ale mai multor organizații ecologiste, printre care Sierra Club, pentru a forța supunerea la referendum în noiembrie a unei măsuri de interzicere a „operațiunilor petroliere de intensitate mare”.

„Lumea nu-și dă seama că imensa majoritate a proprietarilor de terenuri cu resurse minerale sunt oameni de rând. Cei care se opun forajelor petroliere în apropierea zonelor rezidențiale pretind că o fac pentru a-și feri proprietățile de depreciere. Dar în același timp, astfel de interdicții depreciază cu totul valoarea drepturilor asupra resurselor minerale proprietate privată”, spune Ed Hazard, agent imobiliar și proprietar de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi lângă Santa Monica, California, pe care nu le va putea valorifica concesionându-le companiilor specializate, dacă interdicția va fi votată.

În Colorado, oponenții fracturării hidraulice, inclusiv membrul democrat al Camerei Reprezentanților Jared Polis, au sprijinit o inițiativă la nivel de stat care să dea comunităților locale mai multă putere de reglementare asupra activităților de foraj după hidrocarburi. Polis a acceptat, ulterior, să își retragă sprijinul pentru această inițiativă în schimbul înființării unei comisii specializate care să studieze impactul fracturării hidraulice asupra sănătății publice și a mediului înconjurător.

Despre ce bani vorbim

Pe măsură ce sondele petroliere se apropie tot mai mult de suburbiile rezidențiale, conflictul pe marginea fracturării hidraulice se amplifică. În Boulder County, Colorado, este în vigoare din 2012 un moratoriu asupra oricăror operațiuni noi de foraj petrolier.

„Scopul nostru nu este să-i prejudiciem pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, însă vrem să ne asigurăm că, indiferent de felul în care sunt dezvoltate resursele energetice ale statului nostru, acest lucru se va face fără să producă pagube”, spune Elise Jones, membră a Board-ului Comisiilor de Reglementare din Boulder County.

Autoritățile din comitat au mai adoptat reglementări care impun distanțe minime între sonde și școli sau locuințe, precum și standarde de calitate pentru aerul și apa din zonele unde se forează.

Moratoriul îi prejudiciază pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, mulți dintre aceștia fiind în vârstî și depinzând de redevențele de la companiile de petrol și gaze pentru cheltuielile curente, spune Michelle Smith, președintele filialei din Denver a unei organizații naționale de protecție a drepturilor acestor proprietari. Smith însăși folosește banii primiți ca redevențe de pe urma producției de pe terenurile pe care le deține lângă Denver pentru a-și dezvolta propria fermă producătoare de alimente eco.

Potrivit unei firme de consultanță în domeniul petrolier din Dallas, doar în Boulder County, valoarea rezervelor de hidrocarburi aflate în zăcăminte încă neexploatate este estimată între 1 și 2 miliarde de dolari. Un proprietar care deține un teren de doar 500 de metri pătrați cu zăcăminte de hidrocarburi poate încasa, pe întreaga durată a producției de pe respectivul teren, redevențe totale de până la 64 de milioane de dolari.

Colorado se află pe locul 6 în clasamentul statelor americane cu cea mai mare producție de gaze naturale și pe locul 9 la producția de țiței. După ce mii de sonde noi au fost forate la poalele Rocky Mountains în ultimii ani, cinci municipalități au interzis sau au impus moratorii pe fracturarea hidraulică, în 2012 și 2013, în urma unor referendumuri locale. Trei dintre acestea au fost declarate ilegale de instanțele de judecată, în iulie și august anul acesta.

Proprietarii de terenuri cu resurse minerale vor participa la o campanie promoțională despre beneficiile economice ale exploatării de hidrocarburi prin fracturare hidraulică, finanțată de un ONG sprijinit de companii petroliere, precum și la producția unui documentar proprietari care încasează redevențe de la petroliști.

Comasare forțată

În contextul boom-ului american al hidrocarburilor de șist exploatate prin fracturare hidraulică, drepturile de proprietate ale deținătorilor de terenuri cu resurse sunt încălcate nu doar prin măsuri de restricționare sau interzicere a forajelor, chiar adoptate prin referendum democratic, ci și, în cazul celor care nu vor să-și concesioneze terenurile petroliștilor, prin comasare forțată.

Este vorba despre puterea autoritatilor de a ii obliga pe proprietari sa accepte, impotriva vointei lor, instalarea de unitati de exploatare minerala pe terenurile proprii. Mai mult, in unele astfel de cazuri, refuzul proprietarilor de a-si da acceptul pentru exploatarea resurselor minerale localizate in subsolul terenurilor lor nu doar ca ramane fara rezultat (proiectele merg inainte, peste capul lor), ci, inca si mai revoltator, proprietarii isi pierd si dreptul de a incasa redevente de la companiile care le exploateaza proprietatile.

Reuters prezinta povestea unei familii din Arlington, Texas, proprietara asupra unui teren bogat in gaze naturale. Cuplul a primit o propunere de concesionare a terenului din partea companiei Chesapeake Energy Corp, care, daca ar fi fost acceptata, ar fi insemnat pentru familie venituri lunare de mii de dolari din redevente. Insa cei doi soti au decis in cele din urma sa refuze propunerea, ambii fiind din principiu impotriva exploatarilor prin fracturare hidraulica in zonele urbane.

Cu toate acestea, cei de la Chesapeake nu au renuntat si au reusit sa obtina de la o agentie de stat din Texas o decizie executorie in urma careia nu doar ca au capatat dreptul de a fora dupa gaze pe proprietatea familiei respective impotriva vointei acesteia, ci si de a o face pe gratis, fara sa le mai plateasca sotilor nici un fel de redevente.

Intr-o situatie asemanatoare s-a trezit un proprietar de teren din Ohio, care, potrivit The Huffington Post, a fost obligat sa accepte sonde de petrol si gaze pe proprietatea sa in pofida opozitiei sale, pe care si-a motivat-o cu argumente religioase, spunand ca parte din credinta sa catolica este imperativul de protectie si conservare a naturii de catre om, ca pastrator si ingrijitor al Creatiei divine.

Ca și în Colorado, e vorba tot de tirania majorității

In mai multe state americane sunt in vigoare legi si reglementari care permit asa-numita comasare fortata a terenurilor bogate in resurse minerale exploatabile de catre companiile concesionare. Mai precis, daca firmele de exploatare reusesc sa demonstreze autoritatilor statului (si cel mai adesea reusesc) ca au capatat acces, prin concesiune voluntara, la un numar suficient de mare de terenuri alaturate, iar proprietarii care refuza sa concesioneze ameninta, prin refuzul lor, eficienta economica a proiectului de exploatare, atunci statul are puterea de a ii obliga, practic, pe proprietarii „recalcitranti", sa concesioneze, in unele cazuri retragandu-le chiar dreptul de a incasa redevente.

Eficienta economica a unei exploatari minerale este cu atat mai mare cu cat terenurile pe care se desfasoara sunt comasate si acopera o suprafata mai mare.

In replica, autoritatile sustin ca aceste reglementari nu incalca de fapt drepturile de proprietate ale celor care refuza sa concesioneze, ci dimpotriva, protejeaza interesele celorlalti proprietari, cei dispusi sa concesioneze, pentru ca acestia sa nu fie impiedicati sa castige bani din redevente ca urmare a refuzului unei minoritati de proprietari, care, astfel, submineaza eficienta economica a exploatarii cu pricina si ii pun in pericol chiar existenta.

„Potrivit legislatiei din Ohio, nu este legal ca unul sau cativa proprietari sa impiedice o vasta majoritate de detinatori de terenuri sa isi exercite dreptul de a isi concesiona proprietatile si de a beneficia financiar de pe urma acestor concesiuni. Suntem intr-o democratie si majoritatea decide. Datoria noastra ca institutie este sa nu lasam resursele minerale sa zaca neexploatate sub pamant", spune un purtator de cuvant al Departamentului pentru Resurse Naturale din Ohio, institutia statala cu putere de decizie in astfel de situatii.

Marea problemă a secesioniștilor scoțieni e dependența de bugetul de stat al Marii Britanii, inclusiv în sectorul energetic

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 17 September 2014 21:52

Scotia eolieneUltimele sondaje de opinie, publicate miercuri, cu o zi înaintea referendumului privind independența, arată că suporterii rămânerii Scoției în cadrul Regatului Unit al Marii Britanii au un mic avans asupra secesioniștilor, scorul între cele două opțiuni fiind de 52% la 48%.

Soarta plebiscitului se joacă la limită, în condițiile în care aceleași sondaje arată că 8% până la 14% dintre cetățenii cu drept de vot din Scoția nu s-au hotărât nici măcar în al unsprezecelea ceas cum să voteze.

Un rol hotărâtor în înclinarea balanței de partea unioniștilor l-ar putea avea, însă, faptul că, pe multiple planuri, Scoția și scoțienii sunt extrem de dependenți de bugetul de stat al Marii Britanii.

"Un sfert dintre adulții din Scoția lucrează pentru guvernul britanic și primesc salariu de la bugetul central al Marii Britanii. Mai sunt circa un milion de pensionari care își primesc pensiile de la guvernul britanic. Și mai sunt multe companii private care depind de contractele de achiziții publice semnate cu guvernul britanic. În concluzie, cred că oamenii vor vota cu portofelele", spune Andy Duncan, expert scoțian în piețe financiare.

Scoțienii își umflă mușchii eolieni

Aceeași dependență de Marea Britanie se manifestă și în ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică, în pofida declarațiilor recente aproape belicoase ale premierului scoțian Alex Salmond, potrivit cărora Anglia ar rămâne pe întuneric fără producția de energie din surse regenerabile din Scoția.

"Realitatea este că producția de energie electrică a Marii Britanii este slabă, iar Scoția este sursa de energie cea mai de încredere. Regenerabilele din Scoția sunt mai competitive decât multe alte surse de energie. Ce vor face dacă nu vor mai importa energie regenerabilă din Scoția? Fără ea, Anglia ar rămâne pe întuneric în doi ani de zile", a declarat Salmond, cu ocazia unei vizite în orașul scoțian Inverness.

Aceste declarații agresive au fost făcute în replică la afirmațiile anterioare ale șefului campaniei unioniste Better Together, fostul ministrul de Finanțe Alistair Darling, care spusese, tot în Inverness, cu o săptămână înainte, că, în eventualitatea separării Scoției de Marea Britanie, facturile la curent electric ale scoțienilor s-ar majora.

"Restul Marii Britanii nu are nevoie de Scoția pentru a-și asigura alimentarea cu energie electrică. În plus, valoarea rezervelor de țiței din Marea Nordului ale Scoției a scăzut cu 4,5 miliarde de lire sterline anul trecut, sumă egală cu bugetul pentru învățământ al țării. Dacă Scoția ar fi pe cont propriu și ar surveni o scădere bruscă a veniturilor bugetare din petrol, ar fi obligată să taie cheltuielile publice și să ia măsuri de austeritate", arătase Darling.

Vântul scoțian e subvenționat de bani britanici

Nu este pentru prima dată când are loc un duel al declarațiilor pe această temă între guvernul britanic și cel scoțian. Argumentul Londrei este că, în caz de secesiune, facturile la curent ale scoțienilor vor crește pentru că subvențiile care susțin masiva producție de energie din surse regenerabile a Scoției, a căror povară este în prezent împărțită de toți consumatorii britanici, vor rămâne exclusiv în sarcina consumatorilor scoțieni. Mai mult, un astfel de scenariu ar reduce facturile de curent în Anglia și în Țara Galilor.

Surse din industria energetică britanică, citate de BBC, spun că totul depinde de ce se va stabili cu privire la împărțirea poverii subvențiilor pentru energia eoliană a Scoției.

"Un scenariu posibil ar fi acela în care subvențiile pentru investitorii în energie eoliană din Scoția vor fi plătite exclusiv de consumatorii scoțieni, pe facturile lor de curent, ceea ce ar ieftini curentul electric în Anglia. Vă puteți imagina cum ar reacționa scoțienii la așa ceva", a declarat un executiv al unei companii energetice majore din Marea Britanie.

Potrivit unei analize publicate de Departamentul pentru Energie de la Londra, în caz de secesiune, Scoția va trebui să suporte costurile integrale ale subvențiilor pentru producția ei de energie regenerabilă, ceea ce ar echivala cu o majorare de câteva sute de lire sterline pe an a facturilor la curent electric ale gospodăriilor scoțiene.

Costuri de transport mai mari pentru scoțieni

Schema de subvenționare a energiei regenerabile din Marea Britanie presupune că fiecare consumator trebuie să plătească o taxă specială pentru sprijinirea acestei industrii. Însă dat fiind că imensa majoritate a centralelor electric eoliene din UK sunt localizate în Scoția, în timp ce grosul consumatorilor provine din Anglia și Țara Galilor, rezultă că, practic, consumatorii englezi și galezi îi subvenționează pe investitorii în proiecte de energie regenerabilă din Scoția.

O altă problemă este cea a costurilor de transport în rețele al energiei electrice. În prezent, costurile sunt împărțite de toți consumatorii, în cadrul sistemului energetic național unic britanic. Separarea Scoției de Marea Britanie ar majora costurile de transport în Scoția și le-ar reduce în Anglia și Țara Galilor, spun experții în energie.

Asta pentru că relativa slabă densitate a populației din Scoția face ca costurile infrastructurii de transport de energie să se împartă la mai puțini consumatori plătitori de facturi. Este aceeași situație ca la subvențiile pentru regenerabile: în prezent, consumatorii englezi și galezi subvenționează costurile infrastructurii energetice de care beneficiază consumatorii scoțieni.

Oficialii din industria energetică mai spun că, practic, nici autoritățile de la Londra, nici cele de la Glasgow nu au pus la punct planuri alternative privind alimentarea cu energie pentru eventualitatea în care alegătorii scoțieni ar vota majoritar pentru secesiune, inclusiv în problema crucială a împărțirii costurilor subvenționării producției de energie din surse regenerabile.

Investiții și locuri de muncă puse sub semnul întrebării

Astfel, potrivit companiei Green Energy Plc, declararea independenței Scoției ar pune sub semnul întrebării proiecte de energie regenerabilă care presupun investiții de 14 miliarde de lire sterline și susțin cel puțin 12.000 de locuri de muncă. Investitorii în regenerabile se tem că, odată declarată secesiunea Scoției, obligațiile de subvenționare a centralelor eoliene, în vigoare în Marea Britanie, vor înceta în Scoția, ceea ce le-ar pune în pericol funcționarea.

Scoția deține circa 43% din puterea instalată în centrale eoliene a Marii Britanii și exportă circa un sfert din producția ei totală de energie. În prezent, în Scoția se află în stadiu de proiect capacități instalate regenerabile totale de 13 GWh, echivalent cu 15% din puterea instalată totală a Marii Britanii.

"Cine va plăti pentru subvenționarea acestor proiecte? Există riscul ca aceste proiecte să fie anulate. În acest moment, subvențiile pentru regenerabile sunt impuse și administrate de către Departamentul pentru Energie și de către Oficiul pentru Energie, instituții britanice. Dacă acestea vor înceta să aibă putere de decizie în Scoția, cum vor mai funcționa respectivele subvenții?", se întreabă Doug Stewart, CEO al Green Energy.

Comentariile sale reprezintă una din foarte rarele intervenții ale executivilor din companiile de energie regenerabilă în dezbaterea privind independența Scoției, pe care în general au evitat-o.

"Dacă se va vota secesiunea, asta va însemna incertitudine legislativă. Cel mai probabil, deciziile finale de investiție vor fi amânate până se va clarifica situația subvențiilor, iar acest lucru nu se va întâmpla decât după negocieri între Londra și guvernul scoțian", este de părere Kieron Sropforth, analist la Bloomberg New Energy Finance.

Relief și climă ideale pentru eoliene

Relieful și clima Scoției sunt ideale pentru dezvoltarea de proiecte de energie eoliană, inclusiv offshore, ceea ce face ca peste 41% din investițiile totale planificate în centrale regenerabile din ultimii doi ani, cifrate la 34 miliarde de lire sterline, să fie localizate în Scoția, potrivit datelor Departamentului pentru Energie de la Londra, care mai estimează că industria energiei din surse regenerabile din Scoția susține un număr de circa 12.000 de locuri de muncă.

Dintr-un total de subvenții pentru energia regenerabilă de 2 miliarde de lire sterline plătite în 2013 de toți consumatorii britanici de curent electric, Scoția a primit 560 de milioane de lire sterline, adică cam 28%. De asemenea, Scoția furnizează circa 10% din totalul energiei electrice vândute în Marea Britanie.

Sursele regenerabile de energie au o pondere de 50% în totalul mixului energetic scoțian, iar guvernul de la Glasgow vrea să împingă ponderea la 100% până în 2020. La finalul anului 2013, circa 34% din puterea instalată în centrale regenerabile din marea Britanie era localizată în Scoția.

"Premierul scoțian Alex Salmond trebuie să ne spună cum va fi împărțită piața britanică de energie în eventualitatea secesiunii Scoției. Ce se va întâmpla, restul Marii Britanii va cumpăra energie eoliană din Scoția? Iar dacă da, aceste livrări vor fi taxate de scoțieni? Totul reprezintă un risc", conchide Doug Stewart de la Green Energy.

Ucraina dublează redevențele la gaze naturale pentru a finanța războiul cu separatiștii proruși. Cât de "euroatlantici" vor rămâne petroliștii occidentali?

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 06 August 2014 10:11

UcrainaParlamentul de la Kiev a votat recent o lege potrivit căreia, de la 1 august anul acesta, redevențele petroliere datorate de companiile de extracție pentru producția internă de gaze naturale au fost dublate, de la fostul nivel de 28% la 55%, iar cele pentru producția internă de condensat au fost majorate de la 42% la 45%.

Legea prevede că respectivele majorări vor avea un caracter temporar și vor fi în vigoare doar până la 1 ianuarie 2015.

În plus, pentru producția extrasă din sonde noi, forate și intrate în producție după 1 august 2014, se vor datora cote reduse de redevență, față de cele valabile pentru sondele aflate deja în producție, de 30,25% pentru gaze naturale și de 24,75% pentru condensat. Noua lege prevede că aceste cote reduse de redevență pentru sonde noi vor rămâne în vigoare timp de doi ani.

Majorarea redevențelor petroliere face parte dintr-un set mai amplu de măsuri al autorităților ucrainene, menit să compenseze scăderea de venituri la buget și să finanțeze conflictul militar purtat în estul țării cu grupările separatiste pro-ruse. Astfel, a fost introdus un nou impozit pe veniturile personale, de 1,5%, special pentru finanțarea războiului, și au fost majorate taxele pe tutun, precum și cele din sectorul resurselor minerale.

Ca urmare a anunțului majorării redevențelor, prețul la burse al acțiunilor companiilor de petrol și gaze occidentale listate cu activități semnificative în Ucraina s-a prăbușit.

Astfel, cotația acțiunilor britanicilor de la JKX Oil & Gas Plc a scăzut cu 13%, atingând minimul ultimilor peste 10 ani. Peste 90% din rezervele de hidrocarburi concesionate de JKX în Ucraina reprezintă gaze naturale, la care redevența s-a dublat.

Compania britanică și-a obținut 84% din veniturile pe anul trecut din operațiuni derulate în Ucraina. Cele mai multe active și concesiuni ale JKX Oil & Gas Plc sunt situate în Ucraina și Rusia. Compania a anunțat că se află în plin proces de evaluare a impactului noilor cote de redevență asupra programului său investițional.

La rândul lor, reprezentanții companiei britanice de petrol și gaze Regal Petroleum Plc, cu operațiuni în Ucraina, au declarat că majorarea redevențelor le va afecta rezultatele financiare pe 2014, precum și capacitatea de a efectua noi investiții de capital în Ucraina.

Compania Serinus Energy Inc, care deține o concesiune de hidrocarburi și în România, lângă Satu Mare, a anunțat că majorarea redevențelor va duce la scăderea cu 45% a cash-flow-ului net al companiei, obligând-o să reevalueze programul de investiții de capital din Ucraina.

Și firma Cub Energy, specializată în operațiuni de extracție de petrol și gaze în regiunea Mării Negre, a anunțat că se așteaptă la o reducere cu circa 50% a cash-flow-ului net, ca urmare a majorării redevențelor.

"Compania noastră, alături de alți producători de petrol și gaze din Ucraina, a trimis o scrisoare premierului ucrainean, în care am explicat efectele negative ale majorării redevențelor asupra sectorului energetic intern și l-am rugat să nu sprijine măsura. Cu toate acestea, președintele Poroșenko a promulgat legea de majorare a redevențelor pe 1 august 2014. Înțelegem dificultățile economice cu care se confruntă și, deși suntem dezamăgiți de măsura luată, o vom respecta și aplica. Cu toate acestea, dat fiind că majorarea redevențelor va duce la reducerea cash-flow-ului, ne vom reevalua programele de lucrări pe 2014, pentru a ne prezerva capitalul", a declarat CEO-ul Cub Energy, Mihail Afendikov.

Ambasada SUA acuză din nou suprataxarea din energie. Duane Butcher a vizitat platforma de explorare a Chevron de la Pungești

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 26 June 2014 14:32

Duane PungestiSUA salută gradul sporit de transparență și consultare cu cei implicați de care dă dovadă Guvernul României la elaborarea strategiei sale energetice, însă măsurile fiscale lipsite de viziune ale acestuia și taxarea excesivă riscă să afecteze demersurile de asigurare a securității energetice a României și creșterea rolului țării în cadrul politicilor energetice ale Europei, a declarat, joi, la Mamaia, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite la București, Duane Butcher, cu ocazia Investor Day organizată de Fondul Proprietatea. În plus, Butcher a vizitat platforma de explorare de gaze de șist a Chevron de la Pungești, unde a discutat cu directorul de explorare Gheorghe Orbu și cu Tom Holst, CEO Chevron România.

"Traversăm o nouă criză ruso-ucraineană a gazelor naturale. Din fericire, grație producției sale interne de gaze, România este semnificativ mai puțin afectată de criză decât vecinii săi. Dar să nu uităm că securitatea națională și securitatea energetică sunt esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă a tuturor țărilor", a declarat Duane Butcher, adăugând că dezvoltarea sectorului energetic local este esențială atât pentru securitatea energetică a României, cât și pentru cea a țărilor învecinate.

Butcher a arătat că România are un mare potențial de creștere a producției interne de gaze naturale, atât onshore, cât și onshore, însă a adăugat că, pentru aducerea la suprafață a resurselor neexploatate de gaze, România trebuie să asigure un climat investițional care să încurajeze investițiile masive de capital necesare pentru valorificarea respectivelor resurse, prin legi și reglementări prietenoase cu investitorii.

"Mă bucur să văd figuri noi de profesioniști tineri în Cabinet și sunt încrezător că aceștia vor contribui la revizuirea politicii economice a Guvernului în direcția încurajării creșterii economice durabile și în dauna obiectivelor politice pe termen scurt", a subliniat Butcher, cu referire la noii titulari ai portofoliilor de la Departamentul pentru Energie și de la Finanțe, Răzvan Nicolescu și Ioana Petrescu.

Îi dor redevențele și "taxa de stâlp"

Butcher a mai spus că investițiile sustenabile și profitabile sunt de natură să majoreze și încasările bugetare ale statului și că, din acest punct de vedere, SUA îndeamnă Guvernul de la București să-și revizuiască politica de taxare, cu referire specială la noua taxă pe construcțiile speciale (așa-numita "taxă de stâlp"), care reprezintă, în opinia sa, o măsură care descurajează investițiile și afectează profitabilitatea acestora.

"Încurajăm Ministerul Finanțelor Publoce să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu toate companiile afectate, în procesul de revizuire a sistemului de redevențe petroliere și să ia în considerare revizuirea taxei pe construcțiile speciale. SUA salută gradul sporit de transparență și consultare cu cei implicați de care dă dovadă Guvernul României la elaborarea strategiei sale energetice, însă măsurile fiscale lipsite de viziune ale acestuia și taxarea excesivă riscă să afecteze demersurile de asigurare a securității energetice a României și creșterea rolului țării în cadrul politicilor energetice ale Europei", a conchis însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite la București, Duane Butcher.

În ianuarie anul acesta, ambasada Statelor Unite la București se declara dispusă să lucreze alături de Guvernul român pentru punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, în legătură cu modificarea redevențelor pentru petrol și gaze.

Instituția a avertizat că interesul investitorilor străini penru România ar putea să scadă dacă autoritățile nu organizează consultări transparente şi nu realizează studii privind impactul modificării sistemului de redevenţe petroliere și a criticat graba și opacitatea cu care s-a introdus taxa pe construcțiile speciale.

Duane Butcher vizitează Chevron

Tot joi, ambasada Statelor Unite la București a postat pe contul său de Facebook o fotografie în care apare Duane Butcher, alături de consilierul economic al ambasadei, Susan Garro, discutând, pe platforma de explorare de gaze de șist a Chevron de la Pungești, cu directorul de explorare Gheorghe Orbu și cu Tom Holst, CEO Chevron România.

"Duane și Susan au fost impresionați de măsurile de siguranță și de protecție a mediului luate de companie la Pungești. Explorarea și exploatarea cu succes a resurselor de gaze neconvenționale pot contribui la asigurarea securității energetice a României și a regiunii", afirmă ambasada.

La începutul lunii mai, compania Chevron a început lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale. Activităţile de foraj, realizate de firma Dafora Mediaş, au început la cinci luni de la demararea lucrărilor de amenajare a platformei pe care a fost amplasată sonda de foraj cu care vor fi scoase la suprafaţă probe de roci care, ulterior, vor fi analizate în laborator.

Sonda de explorare a gazelor de şist este amplasată în extravilanul comunei Pungeşti, la 650 de metri de localitatea Siliştea şi 950 metri de satul Pungeşti. Suprafaţa totală pe care se va întinde platforma de extracţie este de 20.298 metri. Consumul total de apă folosită în procesul de foraj este de aproximativ 35.000 litri pe zi, necesarul de apă fiind asigurat din surse externe, şi nu din pânza freatică, în baza unui contract semnat cu o firmă autorizată. Apa este transportată cu cisternele şi depozitată în rezervoarele amplasate în incinta platformei betonate.

Monitorizarea calității apei

Patru puţuri forate la adâncimi de 15 şi 80 de metri au fost executate pe platforma deţinută de compania Chevron la Pungeşti, pentru monitorizarea calităţii apei atât înaintea începerii lucrărilor de explorare a gazelor de şist, cât şi pe timpul şi la finalizarea acestora. Calitatea apei din subteranul platformei unde Chevron va executa lucrări de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea - Pungeşti va fi monitorizată periodic de către compania care execută lucrările de foraj.

Cele patru foraje de monitorizare a calităţii apei de pe platforma de explorare a gazelor de şist de la Siliştea - Pungeşti (Vaslui) au fost blindate şi sigilate de Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad pentru a se elimina suspiciunile de utilizare a apei din subteran de către Chevron.

Potrivit reprezentanţilor Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Prut - Bârlad, cele patru puţuri de monitorizare din interiorul careului sondei de explorare a gazelor de şist de la Siliştea - Pungeşti, săpate la o adâncime 15, respectiv 85 de metri, nu pot fi folosite de compania Chevron în vederea extracţiei apei din subteran, necesară în procesul tehnologic. În acest sens, ABA Prut - Bârlad a blindat şi sigilat toate forajele de monitorizare pentru a elimina suspiciunile de utilizare a apei din pânza freatică de către compania Chevron.

"Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad a verificat dacă se utilizează apa din subteran de către compania Chervron, aspect care nu se confirmă. În conformitate cu prevederile legale, care ne obligă să monitorizăm lunar sonda de explorare de la Siliştea, s-au prelevat probe de apă din cele patru foraje în lunile aprilie şi mai. Rezultatele analizelor chimice ne-au indicat faptul că apa are aceeaşi calitate ca înainte de începerea forajelor", a declarat, pentru Mediafax, purtătorul de cuvânt al ABA Prut - Bârlad, Dan Buruiană.

Cinci controale

Conducerea Chevron România susține că, la o lună de la începerea explorării gazelor de şist la Siliştea - Pungeşti, s-au desfăşurat cinci controale ale autorităţilor locale sau naţionale la platforma de foraj, respectiv de la Protecţia Mediului, Administraţia Apelor şi Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Potrivit managerului de ţară al companiei Chevron România, Thomas Holst, citat de Mediafax, instituţiile care au fost în control au constatat că operaţiunile de foraj se desfăşoară în siguranţă, fără a pune în pericol mediul sau populaţia din zonă, şi nici pe salariaţii care-şi desfăşoară activitatea pe platforma de explorare.

Forajul de la Siliştea - Pungeşti se execută în baza contractului de concesionare încheiat între ANRM şi Regal Petroleum PLC, aprobat prin hotărârea de guvern HG 2.283/2004. Ulterior, prin Ordinul ANRM nr. 25/3 noiembrie 2011, s-a aprobat transferul integral din drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin acordul de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul V-2 Bârlad către SC Chevron România Exploration and Production SRL.

După obţinerea certificatului de urbanism şi a acordului de mediu în cursul anului trecut, Chevron a primit de la Consiliul Judeţean Vaslui, în octombrie 2013, şi autorizaţia de construire pentru amenajarea platformei pe care este montată sonda de explorare a gazelor de şist. Lucrările au început efectiv pe 2 decembrie 2013, cu o întârziere de o lună şi jumătate din cauza protestelor localnicilor.

Societatea Chevron România mai deţine alte trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş - Băceşti, Popeni - Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în urmă cu două luni, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare, în perimetrul deţinut la Puieşti.

Încasările bugetare din redevențe petroliere pe anul trecut au rămas la același nivel ca în 2012

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 24 June 2014 22:44

 

Erste PetromStatul român a încasat anul trecut, în total, din redevențe petroliere și miniere, suma de 1,436 miliarde lei, cu 2,9% mai puțin decât în 2012 (1,479 miliarde lei).

Potrivit execuției bugetare pe 2013, redevențele petroliere, care reprezintă grosul încasărilor din această sursă, au adus la buget 1.218.351.300 lei, în creștere strict marginală, cu 0,01%, față de anul anterior (1.218.218.456 lei).

Din redevențe miniere s-a colectat suma de 217,62 milioane lei, cu 16,6% mai puțin decât în 2012 (260,99 milioane lei).

Anul trecut, principalul producător de hidrocarburi din România, OMV Petrom, a raportat o creștere marginală a producției interne. Al doilea mare producător al țării, Romgaz, a raportat o scădere marginală a producției, coroborată cu creșterea prețului de vânzare al acesteia și a costurilor cu redevențele, ca urmare a extracției de gaze din câmpuri cu producție mai mare comparativ cu anul anterior.

De la 1 ianuarie 2014, redevențele miniere au fost majorate cu 25%, cu excepția celei pentru metale nobile, care a fost dublată.

Ce urmează?

În ceea ce privește redevențele petroliere, premierul Victor Ponta a declarat, recent, că Guvernul lucrează împreună cu experţii Băncii Mondiale la un sistem de redevenţe diferenţiat privind exploatările terestre şi cele maritime, el arătând că noua lege a redevenţelor va fi aplicabilă oricăror noi contracte de concesiune. Asta pentru că nivelul actual al redevențelor, prevăzut de Legea petrolului nr. 238/2004, nu poate fi schimbat prin modificarea legii, pentru acordurile de concesiune aflate în prezent în vigoare, întrucât primează contractele de concesiune, care sunt semnate pe 20-30 de ani.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului trecut, premierul Ponta anunţa că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Pe de altă parte, într-un raport din decembrie 2013, analiștii Erste Group spuneau că se așteaptă ca, începând cu anul 2015, nivelul redevențelor petroliere din România să se tripleze, față de situația din momentul de față, ceea ce, pentru OMV Petrom, ar însemna o majorare a redevenței medii plătite pentru producția de hidrocarburi de la 7,5% la 22,5%.

Cei de la Erste precizau că, de asemenea, că este posibil ca România să implementeze un sistem cu totul nou de taxare a producției de hidrocarburi sau să îl simplifice pe cel complex aflat în prezent în vigoare, arătând că există zvonuri despre stabilirea de cote de redevență diferite pentru petrol și gaze și, de asemenea, pentru producția onshore și cea offshore.

 

Redevențele pentru concesiunile în vigoare nu pot fi majorate prin lege, dacă toate acordurile petroliere arată precum cele cu Chevron

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 17 June 2014 09:25

Erste PetromÎn urmă cu două săptămâni, premierul Victor Ponta a fost solicitat de jurnaliști să comenteze afirmațiile unor companii petroliere potrivit cărora nivelul actual al redevențelor, prevăzut de Legea petrolului nr. 238/2004, nu poate fi schimbat prin modificarea legii, pentru acordurile de concesiune aflate în prezent în vigoare, întrucât primează contractele de concesiune, care sunt semnate pe 20-30 de ani.

Premierul a răspuns că noile redevențe, fixate prin modificarea legii, vor fi aplicabile oricăror noi contracte de concesiune.

„Cred că încurcaţi puţin lucrurile şi nu aş vrea să mă obligaţi şi pe mine să le încurc. Prin Legea de privatizare a Petrom a existat un termen de zece ani în care statul român se obliga să nu schimbe condiţiile. Acest termen de zece expiră anul acesta, după care noua Lege a redevenţelor poate să privească cu siguranţă orice noi acorduri de concesiune de la momentul adoptării noii legi”, a spus Ponta.

"Noua lege nu se va putea aplica retroactiv", a declarat Ponta, întrebat fiind dacă pot fi modificate redevențele pentru titularii acordurilor de concesiune aflate în prezent în vigoare, în care este stipulat actualul regim de redevențe și care au o durată de 20-30 de ani.

Modificarea redevențelor pentru concesiunile în vigoare, doar prin negocieri

La rândul său, președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duțu, a declarat că, în ceea ce privește actualele acorduri petroliere, vor fi renegociate redevenţele pentru fiecare în parte.

Ulterior, vicepreședintele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), Arthur Stratan, a declarat că redevențele nu ar trebui modificate, întrucât sunt fixate prin acordurile de concesiune, și că dacă majorarea redevenţelor va fi foarte mare se va ajunge la dispute între companii şi Guvern, posibil inclusiv în tribunal, datorită impunerii unilaterale

"În vară vom trimite autorităţilor o scrisoare pe tema redevenţelor. Redevenţele nu ar trebui crescute, pentru că sunt dăltuite în piatră în acordurile de concesiune. Dacă însă se modifică redevenţele, toate contractele se modifică", a spus Stratan.

Din ROPEPCA fac parte companiile ADX Energy Panonia, Amromco Energy, Aurelian Petroleum, Beach Petroleum, Chevron Romania Exploration and Production, East West Petroleum, Expert Petroleum, Hunt Oil România, Moesia Oil&Gas, Nis Petrol, Panfora Oil & Gas, Raffles Energy, Rompetrol, Winstar Satu Mare și Zeta Petroleum Romania.

Informații clasificate, desecretizarea a fost o excepție

Toate aceste declarații au provocat rumoare și nemulțumire printre cei care susțin majorarea redevențelor petroliere, aceștia acuzând guvernul Ponta că nu își respectă promisiuni anterioare privind creșterea redevențelor.

În plus, unele voci s-au exprimat în sensul că afirmațiile lui Ponta sunt lipsite de fundament legal, întrucât o lege, precum cea a petrolului, în care este consemnat nivelul redevențelor, are forță juridică mai mare decât o hotărâre de Guvern, tipul de act normativ prin care sunt aprobate acordurile petroliere de concesiune.

Ca regulă generală, autoritățile române nu fac publice acordurile petroliere de concesiune semnate cu companiile de profil, motivând că acestea ar conține informații sensibile, atât din punct de vedere strategic, cât mai ales din punct de vedere comercial, din perspectiva operatorilor petrolieri. În consecință, conținutul acestor documente oficiale este clasificat.

În 2012, însă, la presiunea opiniei publice și cu acceptul companiei implicate, guvernul MRU a desecretizat și a făcut publice trei acorduri petroliere de concesiune semnate de executiv cu americanii de la Chevron, pentru perimetrele de hidrocarburi de șist de la Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Din studiul documentelor citate rezultă că, dacă toate acordurile petroliere semnate de Guvernul României sunt similare, sub acest aspect, cu cele încheiate cu Chevron, sunt șanse mari ca, într-adevăr, nivelul redevențelor pentru acordurile de concesiune în vigoare să nu poată fi schimbat prin modificarea Legii petrolului nr. 238/2004.

Acordul petrolier e una, legea e alta

Asta pentru că, în acordurile petroliere cu Chevron, nivelul redevențelor datorate de companie este prevăzut ca atare, fără referire la Legea petrolului nr. 238/2004, ceea ce favorizează interpretarea potrivit căreia nivelul acestora trebuie să rămână constant pe toată perioada de valabilitate a acordurilor de concesiune, indiferent dacă, între timp, Legea respectivă este modificată în sensul majorării redevențelor. Și chiar legea Petrolului, la articolul 61, alineatul 1, stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

Astfel, de exemplu, în acordul petrolier cu Chevron pentru perimetrul Adamclisi, semnat pe 30 de ani și cu opțiune de prelungire pe încă 15, obligația de plată a redevențelor este formulată astfel:

"Titularul este obligat la plata către bugetul de stat a unei redevențe petroliere pentru țiței reprezentând o cotă procentuală din valoarea producției brute extrase (...), după cum urmează: 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10.000 de tone/trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10.000și 20.000 de tone/trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20.000 și 100.000 de tone/trimestru, 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100.000 de tone/trimestru".

Pentru gaze naturale, exprimarea este similară, diferind ușor doar cotele redevențelor, care sunt fixate la 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 1 milion de metri cubi/trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 1 și 5 milioane de metri cubi/trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 5 și 20 de milioane de metri cubi pe lună și 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 20 de milioane de metri cubi pe lună.

Redevențele rămân pe loc, chiar dacă legea se schimbă

Aceste cote de redevență sunt similare cu cele prevăzute de Legea petrolului nr. 238/2004. Însă problema este că, în acordurile petroliere semnate cu Chevron, la articolele 10.2.1 și 11.2.1, unde sunt prevăzute cotele de redevență datorate de companie, nu se face nici o referire la respectiva lege, respectiv nu se specifică că titularul acordului este obligat la plata redevențelor stipulate de Legea petrolului nr. 238/2004, ceea ce ar fi însemnat că obligațiile de plată ale companiei ar fi urmat să fie modificate în caz de modificare a cotelor de redevență prevăzute de Legea petrolului.

Singurele trimiteri la Legea petrolului din acordurile petroliere citate fac referire la termenele de plată a redevențelor și la metodele de calcul al sumelor datorate, nu la cotele procentuale de redevență.

În schimb, exprimarea din acordurile petroliere favorizează interpretarea avansată și preferată de companii, potrivit căreia cotele de redevență prevăzute de acordurile petroliere trebuie să rămână constante pe toată perioada de valabilitate a respectivelor acorduri chiar dacă, între timp, Legea petrolului se modifică în sensul majorării redevențelor.

Asta ar explica declarațiile autorităților de la București, potrivit cărora noile redevențe, fixate prin modificarea legii, vor fi aplicabile oricăror noi contracte de concesiune, iar în ceea ce privește actualele acorduri petroliere, vor fi renegociate redevenţele pentru fiecare în parte, redevențele neputând fi modificate pur și simplu prin schimbarea legii.

În sprijinul acestei interpretări vine chiar o prevedere din Legea petrolului, respectiv articolul 61, alineatul 1, care stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

În prezent, potrivit datelor ANRM, sunt în vigoare 55 de acorduri petroliere, pentru un număr de 429 de zăcăminte de petrol și gaze. Cele mai multe dintre aceste acorduri au fost aprobate de către Guvern în 2004.

Redevențe diferențiate onshore-offshore

Ponta a mai declarat acum două săptămâni că Guvernul lucrează împreună cu experţii Băncii Mondiale la un sistem de redevenţe diferenţiat privind exploatările terestre şi cele maritime.

”Cu siguranţă, şi asta este practicat la nivel european şi mondial, nu poţi să ai aceleaşi redevenţe pentru resursele exploatate terestru şi cele din mare, mă refer la Marea Neagră în cazul nostru, pentru simplul motiv că sunt difrerenţe uriaşe de investiţii şi de profit. Şi atunci ideea este să găsim un sistem diferenţiat şi lucrăm împreună cu experţii Băncii Mondiale la un sistem diferenţiat de redevenţe care să păstreze şi exploatările din off shore profitabile”, a sus Ponta.

El a arătat că investiţiile în Marea Neagră vor depăşi un miliard de euro, potrivit discuţiilor pe care le-a avut cu reprezentanţii Exxon şi Petrom.

„Vorbeam azi dimineaţă cu reprezentanţii Exxon şi Petrom. Investiţiile în Marea Neagră vor depăşi bine un miliard de euro. Ideea este că orice companie trebuie să-şi şi recupereze acele investiţii, altfel nu le face”, a subliniat Ponta.

Redevențe pe 20 de ani?

El a mai spus că că România va avea şi după 1 ianuarie 2015 o legislaţie foarte clară şi stabilă în ceea ce priveşte redevenţele, el arătând că ideea nu e să iei foarte mult din puţin, ci puţin din foarte mult.

„Discut de fiecare dată cu investitorii privaţi şi îi asigur că România şi după 1 ianuarie 2015 va avea o legislaţie, inclusiv cea referitoare la redevenţe, foarte clară, stabilă. Ideea nu este să iei foarte mult din puţin, ci puţin din foarte mult, pentru că per total asta înseamnă continuarea investiţiilor şi înseamnă avantaje pentru ţară, inclusiv pentru buget, pe care le ştim cu toţii. Dar cu siguranţă că noua Lege a redevenţelor va asigura în primul şi în primul rând stabilitate”, a spus Ponta.

Premierul a spus că diferenţele de investiţii şi de exploatare a diverselor resurse vor fi prevăzute în mod clar în noua Lege a redevenţelor.

„Nu ştiu dacă modelul cu zece ani care a fost aplicat în cazul Petrom este suficient. Putem vorbi de stabilitate pe 15-20 de ani şi, cu siguranţă, diferenţele de investiţii şi de exploatare a diverselor resurse vor fi prevăzute în mod clar în lege. Bineînţeles că să exploatezi o resursă on shore faţă de off shore presupune investiţii şi cheltuieli diferite şi atunci cu siguranţă că statul român va dori să aibă redevenţe care să sprijine bugetul de stat, să sprijine investiţiile, dar care mai ales să asigure că investitorii privaţi consideră România o ţară în care au stabilitatea şi predictibilitatea de care au nevoie”, a subliniat Ponta.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

Ponta promitea majorare mai devreme de 2015

La începutul anului trecut, premierul Ponta anunţa că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Pe de altă parte, într-un raport din decembrie 2013, analiștii Erste Group spuneau că se așteaptă ca, începând cu anul 2015, nivelul redevențelor petroliere din România să se tripleze, față de situația din momentul de față, ceea ce, pentru OMV Petrom, ar însemna o majorare a redevenței medii plătite pentru producția de hidrocarburi de la 7,5% la 22,5%.

Cei de la Erste precizau că, de asemenea, este posibil ca România să implementeze un sistem cu totul nou de taxare a producției de hidrocarburi sau să îl simplifice pe cel complex aflat în prezent în vigoare.

"Există zvonuri despre stabilirea de cote de redevență diferite pentru petrol și gaze și, de asemenea, pentru producția onshore și cea offshore. Odată cu schimbarea sistemului de redevențe, la sfârșitul lui 2014, va expira și actualul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a liberalizării prețurilor la gaze naturale", afirmau analiștii Erste Group.

Ambasada SUA dădea avertismente

În ianuarie anul acesta, ambasada Statelor Unite la București se declara dispusă să lucreze alături de Guvernul român pentru punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, în legătură cu modificarea redevențelor pentru petrol și gaze. Instituția a avertizat că interesul investitorilor străini penru România ar putea să scadă dacă autoritățile nu organizează consultări transparente şi nu realizează studii privind impactul modificării sistemului de redevenţe petroliere și a criticat graba și opacitatea cu care s-a introdus taxa pe construcțiile speciale.

"Ambasada sprijină cu hotărâre o mai mare transparență și consultarea de către Guvern a tuturor părților implicate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, asupra chestiunilor legate de reglementare și de legislația fiscală, inclusiv în ceea ce privește anticipata modificare a regimului redevențelor pentru petrol și gaze. De exemplu, suntem gata să lucrăm alături de guvern pentru a ajuta la punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate în chestiunea redevențelor pentru petrol și gaze. Sperăm că o astfel de abordare ar putea deveni un model de bune practici, pentru asigurarea transparenței în luarea de decizii economice și în alte domenii", declara însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti, Duane Butcher, într-un discurs prilejuit de aniversarea a trei ani de la listarea la Bursa de Valori București (BVB) a Fondului Proprietatea.

Proprietatea privată asupra resurselor subsolului ridică nivelul de trai al agricultorilor americani cu terenuri închiriate petroliștilor

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 30 May 2014 12:43

Proprietari fracking bani redeventeBoom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Pe de altă parte, avântul industriei extractive a dat peste cap peisajul ambiant și modul de viață al multor comunități locale, pe lângă riscurile de mediu asociate cu exploatarea resurselor neconvenționale de hidrocarburi. Astfel că, în multe cazuri, locuitorii din zonele de interes pentru petroliști s-au asociat nu doar pentru a negocia mai eficient redevențele cu companiile, ci și pentru a le impune acestora să investească în tehnologii și proceduri care să facă activitatea de extracție cât mai puțin nocivă și deranjantă, demers în care sunt sprijiniți și de autoritățile locale.

Astfel, fermierul Jim Van Blarcom din Columbia Township, Pennsylvania, își extinde activitatea agricolă grație redevențelor și chiriei lunare pe care le încasează din concesionarea subsolului proprietății sale pentru extracția gazelor naturale.

Acum aproximativ 12 ani, Van Blarcom și alți 150 de proprietari de terenuri au format o asociație, care deținea în total 15.000 de acri de terenuri, și au semnat primul acord de concesiune, transformând această localitate rurală într-una dintre cele mai forate din Bradford County, scrie Fay Observer.

Redevențe de 15%, dar și protecția mediului

Acum aproximativ șapte ani, asociația a renegociat acordul, pentru a obține mai mulți bani și mai multe clauze de protecție față de riscurile de mediu de la compania concesionară.

Practic, toți cei 500 de acri ai familiei Van Blarcom au fost concesionați unei filiale a companiei canadiene de petrol și gaze Talisman Energy Inc. Familia primește redevențe de 15% de pe urma celor nouă sonde răspândite pe terenul său.

Banii obținuți au fost investiți în fermă. Van Blarcom, în vârstă de 63 de ani, spune că ferma sa, Sugar Branch Farms, și-a mărit cu peste 100% efectivul de vite, ajungând la 560, în urma unei achiziții din acest an. Partenerii familiei închiriază un centru de procesare a laptelui aflat la aproape 18 kilometri de casă, iar acum familia intenționează să îl cumpere.

„Am împrumutat niște bani, dar nici pe departe atât de mulți cât ar fi fost nevoie dacă nu încasam redevențe de pe urma concesionării subsolului proprietății”, spune Van Blarcom. Familia a mai cumpărat și viței, a construit spații suplimentare și a achiziționat noi echipamente și mașini.

Un ginere lucra de mult timp la fermă, iar fiul lui Van Blarcom s-a întors acasă acum trei ani pentru a se implica în afacerea familiei. În primăvara aceasta, un al doilea ginere s-a alăturat fermei.

Au existat și incoveniente

Experiența familiei cu compania de petrol și gaze, cu echipele de constructori și cu muncitorii de pe câmpul gazeifer a fost în cea mai mare parte pozitivă, explică Van Blarcom.

„Orice probleme am avut, ei au fost dispuși să lucreze cu noi pentru a le rezolva și a avea grijă să nu ne afecteze proprietatea”, spune el.

Când echipamentele de foraj erau montate, traficul camioanelor pe drumul îngust de țară care ducea la ferma sa era cumplit.

„Aveai camioane de deșeuri, de apă, camioane cu echipamente”, își amintește el. „Treceau o sută de camioane pe zi, care ridicau praful de pe acest drum. Erau pur și simplu prea multe”, povestește bărbatul.

Construcția unei sonde poate lua două sau trei luni. Procesul de fracturare hidraulică poate dura încă o lună. Ambele faze necesită multe camioane și cisterne.

Banii nu sunt o rușine

Dar traficul s-a diminuat considerabil, spune Van Blarcom. Compania a instalat linii de colectare pentru a transporta gazele și conducte pentru a distribui apă în site-urile de foraj pentru operațiunile de fracturare hidraulică.

Unii dintre vecinii fermieri care și-au concesionat și ei dreptul de exploatare a subsolului terenurilor s-au retras din business, iar Van Blarcom le-a cumpărat pământurile. Recunoaște că viața este mai ușoară de când are de încasat redevențe pentru concesiune. „Nu las oamenii să mă facă să mă simt vinovat din cauza acestor bani”, conchide el.

Potrivit unui studiu estimativ al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, în 2012, proprietarii americani de terenuri au încasa exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un alt studiu, realizat de Universitatea din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Cei 23.000 de locuitori ai insulelor Shetland au propria lor miză petrolieră în "războiul de independență" al Scoției

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 22 April 2014 10:18

ShetlandAflate la o distanță de 12 ore de mers cu feribotul de Scoția neinsulară, la sute de mile de Edinburgh și mai aproape de Oslo decât de Londra, insulele Shetland au propriile aspirații cu privire la independența Scoției. Unii dintre cei 23.000 de locuitori vor chiar independența imsulelor.

Mulți cetățeni ai unității administrative văd în votul din 18 septembrie - care va decide dacă Scoția ar trebui să rupă uniunea veche de 307 de ani cu Anglia – o oportunitate de a câștiga controlul asupra serviciilor locale și asupra unei părți din veniturile rezultate din petrolul extras din Marea Nordului, relatează Reuters.

„Petrolul ne aparține nouă. Nu trebuie să mai vorbim despre asta. Este al nostru”, spune Hazel Mackenzie, un locuitor al insulelor Shetland în vârstă de 43 de ani, care lucrează la o casă de comerț cu vite din principalul oraș al arhipelagului, Lerwick.

„Dacă am putea dispune de toți banii care provin din petrol, atunci am putea, probabil, să fim autonomi”, a adăugat el.

Miliarde de lire sterline din petrol

În ultimii 40 de ani, din câmpurile petroliere ale Marii Britanii s-a extras echivalentul a 24 de miliarde de barili de petrol; aproximativ 20% din această cantitate a tranzitat Shetland, fiind transportat prin conducte către Sullom Voe, unul dintre cele mai mari terminale petroliere ale Europei, deținut de BP.

Aproximativ o cincime din petrolul și gazele despre care se estimează că încă ar putea fi găsite în preajma coastelor Marii Britanii ar putea fi localizate la vest de Shetland.

Pe măsură ce referendumul pentru independența Scoției se apropie, consiliul local din insulele Shetland și-a unit forțele cu alte două consilii din subdiviziunile insulare ale Scoției, Orkney și Insulele Vestice, pentru a solicita un control mai mare asupra serviciilor locale și asupra noilor reglementări fiscale, pentru a putea să beneficieze mai mult de pe urma petrolului, a pescăriilor și a resurselor de energie regenerabilă din regiune.

Pentru guvernul scoțian, miza referendumului este reprezentată de cele circa 7 miliarde de lire sterline provenite din taxarea producției anuale de țiței, care ar reveni Edinburghului, în cazul unui vot pozitiv pentru independență.

Dețin peste două treimi din țițeiul britanic

Pentru mulți de pe insulele Shetland, unde steagul alb-albastru, în stil nordic, flutură de pe catarge printre dealurile cu turbă și mici golfuri izolate, sentimentul de a fi locuitor al insulelor Shetland vine înainte de orice identitate scoțiană, britanică sau, dat fiind istoria, chiar norvegiană.

În Lerwick, unde focile așteaptă în port pentru a saluta sosirea bărcilor de pescari, unii locuitori ai insulei consideră irelevant referendumul scoțian.

„De ce să credem în independență dacă toate astea înseamnă că puterile se mută de la Londra la Edinburgh? Nu, noi vrem să se mute mult mai departe decât atât”, spune Tavish Scott, un democrat liberal care este reprezentantul insulelor Shetland în parlamentul descentralizat din Edinburgh, dominat de Partidul Național Scoțian.

Scott spune să aproximativ 67% din zăcămintele de hidrocarburi din Marea Nordului se află în apele de lângă coastele insulelor Shetland. Guvernul scoțian intenționează să folosească cele 94 de procente din veniturile din taxele pe producția de petrol și gaze al Marii Britanii, despre care se estimează că provin din apele scoțiene, pentru a-și susține cheltuielile de stat.

Au beneficiat prea puțin

Încercarea insulelor Shetland de a obține controlul asupra serviciilor locale și o felie din veniturile din petrol ar putea complica negocierile dintre Edinburgh și Londra privind moneda națională, datoria publică și împărțirea rezervelor de petrol în eventualitatea unui „Da” în septembrie și, mai departe, în cazul în care Scoția și-ar declara oficial independența din martie 2016.

„Scoția va avea nevoie de insulele Shetland mai mult decât Insulele Shetland vor avea nevoie de Scoția”, spune Caroline Miller, în vârstă de 56 de ani, un fost membru al consiliului din insulele Shetland.

Veniturile rezultate din taxarea producției de petrol au umplut cuferele guvernului britanic cu aproximativ 300 de miliarde de lire sterline, la puterea de cumpărare din 2012 a banilor. Insulele Shetland, care nu primesc nimic din aceste venituri, ci doar chirii pentru folosirea de către companiile petroliere a unor facilități portuare și de uscat, au beneficiat direct din petrol la nivelul de 1,7 de miliarde de lire sterline, potrivit cifrelor furnizate de consiliu.

O parte câștiguri sunt investite într-un fond al petrolului, ale cărui plasamente au generat încă un miliard de lire sterline. Mare parte din acest venituri au fost reinvestite în comunitatea locală și în infrastructură, a spus consiliul.

Revin vremurile bune?

Din 1996, câștigurile insulelor Shetland din petrol au tot scăzut. Industria petrolieră nu a mai plătit așa-numitele „taxe de deranj” – sume anuale negociate în anii 1970 pentru a-i compensa pe locuitori pentru inconvenientele cauzate de activitatea lor – în contextul în care câmpurile mature de hidrocarburi au secat, iar volumele de țiței pompate de-a lungul insulelor Shetland au scăzut.

Dar noile foraje și investițiile în unități de procesare au făcut să reapară banii. Localnicii vorbesc despre un nou boom al petrolului, ceea ce le întârește poziția.

Mașinile noi parcate pe străzile din Lerwick și semnele de „ocupat” de la hoteluri sugerează că banii curg aici. În port, vasele de croazieră stau lângă enorme hoteluri plutitoare, ambele categorii adăpostind un val de 1.400 de muncitori.

Lângă terminalul Sullom Voe – o grămadă de tancuri petroliere enorme ascunsă după coasta unui deal și mărginită de un golf adânc – compania petrolieră franceză Total construiește o noua facilitate de procesare a gazelor.

Investițiile de peste 8 miliarde de lire sterline din partea companiilor precum Total și BP anunțate în ultimii patru ani vor dezvolta zăcămintele de hidrocarburi neatinse de la vest de insulele Shetland, vor explora noi rezerve de petrol și gaze și vor construi noua centrală, păstrând astfel situl deschis în următorii 40 de ani.

Identitate locală puternică

Detașarea pe care mulți șetlandezi o resimt în avanpostul lor nordic este mai adâncă decât apele reci și lovite de furtuni care îi separă de restul Marii Britanii.

Cele aproximativ 100 de insule care formează arhipelagul Shetland, unde semnele rutiere avertizează că „traversează vidre”, au fost parte din Norvegia timp de 500 de ani, până când au fost dăruite scoțienilor în 1469, drept zestre pentru prințesa Margrethe, care s-a căsătorit cu Regele Iacob al III-lea al Scoției.

Casele în stil nordic stau la baza dealului, cu vedere spre portul Lerwick, iar nume de străzi precum Norgaet și Veensgarth duc cu gândul la limba moartă Morn. Se organizează și un festival anual al focului, la care poate fi admirată o navă lungă de vikingi.

„Dacă întrebi un șetlandez „cine ești tu?”, noi răspundem că suntem șetlandezi, nu scoțieni”, spune un manager de abator, Lauraine Manson, în vârstă de 47 de ani.

Recunoscând distincția, grupul din aceeași rădăcină de vizavi de insulele Shetland și vecinii lor insulari, Orkney și Insulele Vestice, au redactat petiție, cerând un al doilea vot, la o săptămână după referendumul scoțian.

Asta le-a da insularilor trei opțiuni: de a-și alege propria independență, de a deveni parte a Scoției independente sau de a rămâne în Regatul Unit.

Modelul Faroe

Localnicii vorbesc cu admirație despre modelul stabilit în insulele Faroe, din apropiere, un teritoriu autoguvernat în cadrul regatului Danemarcei, care deține control propriu asupra chestiunilor fiscale.

„Aș vrea să văd în Shetland ceva pe modelul Faroese, sau posibil Guernsey, Jersey sau Isle of Man”, dpune Ian Gidney, în vârstă de 57 de ani, care conduce un magazin de vânzare online a articolelor de piele.

Alistar Carmichael, un membru democrat liberal al parlamentului britanic care reprezintă Orskney și Shetland, crede că este în interesul insulelor să fie parte a unei unități mai mari.

„Totuși, ne trebuie mai mult control local asupra serviciilor publice”, adaugă el.

Anul trecut, premierul scoțian Alex Salmond a înființat un grup de lucru pentru a analiza posibilitatea creșterii gradului de descentralizare în insule. Raportul trebuie finalizat în iunie. Guvernul scoțian susține „puterea de decizie locală”, a spus el atunci.

 

Norvegia arctică, prinsă la mijloc între enormele zăcăminte de hidrocarburi și unul dintre cele mai importante ecosisteme ale Terrei

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 17 April 2014 20:20

Arctica

O bucată de gheață aproape de dimensiunile Rusiei va determina viitoarele venituri ale Norvegiei din petrol. Calota de gheață centrată pe Polul Nord plutește peste zăcăminte vaste de petrol și gaze, susținând de asemenea pe suprafața sa unul dintre ecosistemele cele mai productive biologic de pe Pământ, care conține urși polari, morse, bancuri imense de pești importante din punct de vedere economic și populații uriașe de păsări migratoare.

Guvernul norvegian, în încercarea de a susține veniturile din petrol, care au alimentat prosperitatea țării, a lansat planuri pentru a permite companiilor de foraj să se apropie mai mult decât au făcut-o vreodată de calota de gheață, dar s-au lovit de cea mai puternică opoziție manifestată până acum. Acest scandal denotă o luptă din ce în ce mai amplă și mai agresivă, care are la bază preocuparea dacă rezervele de petrol și gaze, în mare parte neatinse, ale Oceanului Arctic, pot fi exploatate în siguranță sau economic, relatează Bloomberg.

Aliați politici – cheie ai guvernului norvegian condus de Partidul Conservator și care l-au ajutat să rămână la putere fac presiuni pentru a reduce planurile de a oferi 54 de perimetre din Marea Barents companiilor de explorare precum Statoil ASA, controlată de statul norvegian, și Total SA din Franța. Aproape două treimi dintre acestea se află într-o arie de exploare complet nouă, aproape de apele rusești. Membrii Partidului Liberal nici nu concep că suprafața respectivă ar putea fi cedată industriei petroliere, potrivit vicepreședintelui liberal Ola Elvestuen.

„Nu putem risca să avem activități petroliere în zone importante din punct de vedere biologic și unde există gheață”, a declarat Elvestuen. „Ceea ce s-a propus este mult prea mult”, a spus liderul politic liberal.

Resurse imense

Costurile neașteptate, procesele în instanță, dificultățile tehnice și opoziția politică le-au pus piedică companiilor petroliere ani întregi. Royal Dutch Shell Plc, de exemplu, a trebuit să suspende forajul în Alaska de două ori în doi ani, după ce a investit 5 miliarde de dolari.

În Oceanul Arctic se află peste 20% din resursele de hidrocarburi nedescoperite ale lumii, estimate la 90 de miliarde de barili de petrol și 47 de mii de miliarde de metri cubi de gaze, conform U.S. Geological Survey. Se estimează că aproximativ 84% din aceste resurse să se află offshore, ascunse sub fundul mării, lângă coastele Alaskăi, Canadei, Rusiei, Groenlandei și Norvegiei.

Directoratul Norvegian pentru Petrol estimează că Marea Barents adăpostește mai mult de 40% din resursele nedescoperite ale țării, sau echivalentul a 8 miliarde de barili, aceste zăcăminte fiind un element-cheie pentru menținerea producției Norvegiei, după o scădere de 20% în ultimul deceniu.

Pentru Norvegia, a cărei industrie petrolieră și gazeiferă asigură mai mult de 20% din PIB-ul țării, stabilirea unui compromis între necesitatea de a exploata resursele minerale și dezideratul protejării vieții sălbatice are consecințe. Taxele, participarea directă la împărțirea producției, redevențele și dividendele din partea companiei controlate de stat Statoil alimentează fondul suveran de investiții al țării, cu active de 840 de miliarde de dolari, cel mai mare din lume.

Scandal politic și topografic

Propunerea guvernului încalcă angajamentul Partidului Conservator, de a interzice forajul aproape de calota glaciară, angajament care a reprezentat o condiție pentru a obține susținerea liberalilor și a creștin democraților pentru a trece toate pachetele legislative recente, de la bugete la măsuri sociale, a spus Elvestuen.

Guvernul și aliații săi sunt acum în conflict în privința modului în care urmează să fie măsurată limita gheții. În timp ce parlamentul a adoptat o lege prin care interzicea forajul mai aproape de 50 de kilometri de locul în care este gheață din 15 decembrie până în 15 iunie, opozanții spun că restricțiile ar trebui să fie măsurate din punct de vedere al suprafeței maxime a gheții și stabilite pe o perioadă mai lungă de timp.

„Nu vom accepta altceva decât un studiu științific privind locul unde este marginea gheții azi și peste 10 ani”, a spus purtătorul de cuvânt pe energie al creștin democraților, Rigmor Eide.

Guvernul nu consideră că ar fi necesar să înăsprească interdicția și să schimbe propunerea, a declarat ministrul Petrolului și al Energiei, Tord Lien. O consultare publică, finalizată recent, în care două entități guvernamentale și șapte grupuri ecologiste au recomandat retragerea a cel puțin jumătate din blocuri, nu a scos la lumină „informații noi, importante”, a spus el.

„Dacă ar fi ca parlamentul să se răzgândească, ceea ce nimic nu indică, voi ține cont de asta”, a spus Lien.

Ce spun companiile petroliere

Leif Harald Halvorsen, un purtător de cuvânt al filialei norvegiene a companiei franceze Total, a refuzat să comenteze pe tema opțiunilor politice privind blocurile. „Sunt zone în care suntem absolut capabili să explorăm”, a spus el. „Marginea gheții nu este o provocare care să ne creeze nouă probleme”, a adăugat el.

Erling Kvadsheim, manager pentru politici privind licențele petroliere la Norwegian Oil and Gas Association, un grup de lobby pentru companiile de producție și explorare, a afirmat că „tehnologia progresează rapid, inclusiv în privința tehnicilor de explorare și nu în ultimul rând în ceea ce privește protecția față de riscul scurgerilor de petrol”.

Liberalii și creștin democrații cer ca Ministerul Petrolului și Energiei să retragă nu mai puțin de 15 blocuri. 13 dintre acestea sunt în sud-estul Mării Barents. Aceasta este o zonă deschisă companiilor de explorare anul trecut, după ce a fost disputată de Rusia până la încheierea, în 2010, a unui acord de delimitare a granițelor dintre cele două țări.

Poziția ecologiștilor

Discuțiile cu guvernul ar putea începe curând, a spus Elvestuen. Solicitările se bazează pe recomandările din partea Institutului Polar Norvegian. Agenția Norvețiană a Mediului a recomandat ca 28 de blocuri să fie retrase.

În plus față de cele 54 de blocuri din Marea Barents, guvernul vrea să ofere șapte în Marea Norvegiei. O decizie finală asupra a ceea va fi oferit companiilor petroliere este programată pentru a doua parte a acestui an.

Calota de gheață se extinde și se restrânge în fiecare anotimp și în fiecare an, în funcție de temperaturi. În timp ce suprafața sa medie s-a micșorat în ultimele decenii, gheața a coborât la sud în sud-estul Mării Barents abia în 2003.

Activiștii de mediu vor ca platformele să fie amplasate departe de locul în care gheața întâlnește apa, pentru că acolo se dezvoltă algele, care asigură hrană pentru copepode, un fel de crustacee inferioare mici, o parte importantă a planctonului. Prezintă importanță mare pentru lanțul trofic, fiindcă servesc ca hrană principală pentru pești, păsări și mamiferele din regiune.

Greu de curățat

„Primăvara este o explozie de viață în zona de la sudul limitei gheții”, a spus un expert în zona arctică din Norvegia al organizației WWF, Nils Harley Boisen. „Este motorul biologic al zonei arctice”, a afirmat el.

O scurgere de petrol aproape de marginea gheții ar fi dificil de curățat din cauza distanței până la mal, a lipsei infrastructurii și a vremii dure, a spus el.

Unele proiecte din Oceanul Arctic care au obținut acorduri de mediu s-au confruntat cu provocări mai mari decât se preconiza inițial.

Shell a cheltuit aproximativ 5 miliarde de dolari pentru a se pregăti să exploreze offshore, în Alaska. Compania a fost forțată să oprească forajul după ce o navă a fost prinsă în gheață și după ce o platformă a naufragiat în 2012. O instanță din Statele Unite a decis în ianuarie că hotărârea de a permite explorarea în acea zonă a fost ilegală.

 

David Cameron le flutură scoțienilor prin față bani din petrolul și gazele din Marea Nordului

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 26 February 2014 11:29

Cameron ScotiaNu s-au pus de acord dacă o Scoție independentă ar putea păstra lira sterlină ca monedă națională și nici dacă Scoția ar putea rămâne în Uniunea Europeană dacă votează, în septembrie, să se separe de Regatul Unit al Marii Britanii. Iar luni, doi dintre cei mai notorii susținători ai celor două tabere, pro și contra, respectiv primul ministru al Scoției, Alex Salmond, și premierul britanic, David Cameron, și-au concentrat discursul asupra unei alte chestiuni economice cruciale, cu implicații în această luptă: viitorul rezervelor încă substanțiale de petrol și gaze din Marea Nordului.

Printr-o poziție simbolică regizată, dar evidentă pentru diferențele de optică ale celor doi, David Cameron a dus guvernul britanic la Aberdeen, pe vremuri un port activ pentru pescuit și transport naval, care este acum nucleul industriei de petrol și gaze din Marea Nordului, aceasta fiind doar a doua oară în decurs de 90 de ani când guvernul s-a reunit în Scoția. Premierul Cameron a anunțat o nouă investiție pentru a susține industria energetică și a afirmat că dimensiunea și puterea economică a Marii Britanii sunt vitale pentru a asigura fluxul profiturilor venite din petrol și gaze în deceniile următoare.

„Umerii lați ai uneia dintre cele zece economii de vârf ale lumii chiar au stat în spatele acestei industrii”, a spus el despre petrolul și gazele din Marea Nordului, adăugând că faptul că Scoția e o parte din Marea Britanie a redus de impactul unor căderi bruște ale prețurilor la țiței, relatează The New York Times.

Elitistul și analistul în energie

În localitatea apropiată, Portlethen, Salmond s-a întâlnit separat cu miniștrii cabinetului scoțian. El a sugerat că o Scoție independentă ar putea urma exemplul Norvegiei, care și-a creat un fond suveran de investiții din veniturile obținute din producția de hidrocarburi. El și-a etalat de asemenea cunoștințele despre industria energetică, menționând că era analist al industriei petroliere pe când premierul Cameron studia încă la Eton, un colegiu englez de elită, ceea ce reprezintă o continuare a atacurilor politice la adresa lui Cameron, pe care îl prezintă drept un elitist care a pierdut contactul cu masele de alegători obișnuiți.

Odată cu referendumul privind independența Scoției, programat în seprembrie, David Cameron și-a limitat vizitele în Scoția, știind că, în calitate de englez care conduce Partidul Conservator, nu este popular în ochii scoțienilor și nu ar fi cel mai eficient promotor al campaniei antiindependență.

Miza acestui vot este viitorul Regatului Unit, locul său pe scena mondială și reputația lui David Cameron, care nu vrea să rămână în istorie drept premierul în exercițiu din momentul ruperii Marii Britanii.

Din cauza ramificațiilor sale largi, referendumul este urmărit și în alte regiuni ale Europei cu aspirații spre independență, precum Catalonia, în Spania, și au fost ridicate întrebări privind eventuala rămânere a Scoției în Uniunea Europeană, în caz că referendumul trece, dar și privind moneda pe care ar folosi-o viitorul stat independent.

Cele mai multe sondaje de opinie arată că majoritatea scoțienilor vor ca țara lor să rămână parte a Marii Britanii, deși diferența de procente s-ar putea micșora.

Scoțienii acuză Londra de proastă administrare

Chiar dacă a făcut apel la sentimente într-un discurs recent, David Cameron speră că argumentele economice raționale se vor dovedi decisive la votul din septembrie, la care pot participa cei care au împlinit vârsta de 16 ani și trăiesc în Scoția.

Mesajul lui Cameron de luni a lăsat să transpară ideea că Marea Britanie ar putea gestiona mai bine rezervele de petrol și gaze rămase în Marea Nordului decât o Scoție independentă.

Guvernul britanic a anunțat, luni, o investiție de 100 de milioane de lire sterline într-o instalație de captare a CO2 pe bază de gaze și o facilitate de stocare la Peterhead. A promis, de asemenea, un nou organism de reglementare în domeniul energiei și că licențele pentru exploatare urmează să fie atribuite astfel încât să se maximizeze gradul de recuperare a resurselor de hidrocarburi rămase.

Dar susținătorii independenței Scoției spun că resursele au fost gestionate ineficient de către Londra, iar premierul Salmond a spus la BBC că au fost 16 modificări de legislație fiscală care au afectat industria în ultimii 10 ani și că 14 ministere diferite au avut în responsabilitate elaborarea politicilor energetice în ultimii 17 ani.

Vizită de lucru

Ziua anunțului a început cu vizita lui David Cameron la o platformă petrolieră, unde a apărut în fața camerelor de televiziune în ținută de șantier, cu tot cu cască și ochelari de protecție. Nu s-a întâlnit cu Salmond și nu a participat la o dezbatere față în față pe care o solicitase premierul scoțian.

Ambii oameni politici știu că economia este un teren de luptă crucial, iar scoțienii au fost avertizați de cele trei partide principale ale Marii Britanii că vor pierde lira sterlină ca monedă națională dacă aleg independența. Salmond contestă asta și îi acuză pe opozanți de tentative intimidare. În plus, el susține că o Scoție independentă ar rămâne automat membră a Uniunii Europene, deși această afirmație a fost respinsă de José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene.

Potrivit lui Lindsay Wexelstein, analist la Wood Mackenzie, o firmă de cercetare a pieței cu sediul la Edinburgh, 85% din petrolul și gazele Marii Britanii se găsesc în apele scoțiene ale Mării Nordului.

Un studiu al guvernului scoțian estimează că Scoția ar fi îndreptățită să beneficieze de 94% din încasările din taxele pe petrol și gaze impuse de Marea Britanie, adică aproximativ 18 miliarde de dolari pentru anii fiscali 2011 și 2012.

În timp ce o cantitate estimată de 42 de miliarde de barili a fost deja extrasă, resursele rămase s-ar putea ridica la 24 de miliarde de barili rămași, ceea ce ar valora mai mult de 2.000 de miliarde de dolari.

Oricine ar câștiga controlul asupra acestor rezerve va gestiona o industrie în declin, așa cum arată clar un raport publicat luni de guvernul britanic. Studiul menționează, în timp ce investițiile se situează la niveluri record, producția a scăzut cu aproximativ 40% față de 2010 iar lucrările de explorare din ultimii doi ani au avut rezultate proaste, ducând la descoperirea de resurse certe noi de mai puțin de 150 de milioane de barili.

Nu le-ar ajunge banii ca să devină norvegieni

În cazul în care Scoția s-ar desprinde de Marea Britanie, veniturile încasate de noul stat independent de pe urma exploatării resurselor de petrol și gaze din Marea Nordului nu ar fi suficiente pentru crearea unui fond suveran de investiții similar celui deținut și administrat de Norvegia, una din principalele promisiuni economice ale naționaliștilor secesioniști scoțieni, potrivit unui raport recent al National Institute of Economic and Social Research (NIESR).

Potrivit documentului citat, care se bazează pe cele mai recente estimări și prognoze cu privire la producția de hidrocarburi din Marea Nordului și la evoluția cotațiilor internaționale la petrol și gaze, noul stat de-abia și-ar permite să-și mențină actualele cheltuieli cu serviciile publice și ar evita doar la limită capcana supraîndatorării.

Chiar și pentru o versiune mai modestă de fond suveran de investiții finanțat din taxarea producției offshore de hidrocarburi, Scoția ar fi nevoită fie să reducă cheltuielile bugetare, fie să majoreze taxele și impozitele, se afirmă în raport.

"Deși ar fi de dorit înființarea unui astfel de fond suveran de investiții după eventuala declarare a independenței Scoției, pe model norvegian, în scopul prevenirii efectelor negative ale fluctuațiilor prețurilor internaționale la petrol și gaze asupra veniturilor bugetare, analiza noastră a ajuns la concluzia că un stat scoțian independent nu ar avea la dispoziție un surplus suficient de venituri pentru a finanța înființarea unui astfel de fond", se spune în raportul NIESR.

Cum s-ar face împărțeala veniturilor petroliere

Legislația britanică în prezent în vigoare prevede că toate veniturile bugetare rezultate din taxarea producției de petrol și gaze din Marea Nordului aparțin, din punct de vedere juridic, unei regiuni economice speciale, intitulate Platforma Continentală Britanică (UK Continental Shelf - UKCS). Asta înseamnă că, oficial, aceste resurse nu aparțin Scoției, ci unei regiuni distincte de Marea Britanie „terestră”.

Însă dacă Scoția va deveni independentă și își va declara suveranitatea, scoțienii se așteaptă ca UKCS să fie divizată după criterii „geografice”, metodă care ar avantaja substanțial Scoția. Însă nu este singura metodă posibilă. Dacă banii vor fi împărțiți după numărul populației, atunci scoțienii vor ieși clar în dezavantaj.

„Dacă Scoția devine independentă, cel mai firesc ar fi ca UKCS să fie împărțită după principiul liniei mediane, toate punctele acesteia urmând să se afle la distanță egală de Scoția, pe de o parte, și de restul Marii Britanii, pe de altă parte”, este de părare profesorul Alex Kemp, de la Universitatea din Aberdeen, unul dintre principalii experți în industria petrolieră scoțiană.

Acesta adaugă că aceeași metodă a fost folosită în anii 60 pentru a împărți apele din Marea Nordului între Marea Britanie și celelalte țări cu ieșire la aceasta. Cel mai important tratat îm acest sens a fost semnat în 1965 de către Marea Britanie și Norvegia, pe baza liniei mediane. Asta deși, ulterior, când petrolul a început să țâșnească abundent în sectorul norvegian, mulți au spus că Marea Britanie a fost prea generoasă la negocieri.

Principiul liniei mediane a fost folosit și pentru a delimita zonele de pescuit ale Scoției și restului Marii Britanii în 1999. Cu această ocazie, linia mediană a fost efectiv impusă Scoției de către Parlamentul britanic, exixtând oponenți care au susținut că, în acest fel, Scoția a fost văduvită pe nedrept de o bună parte din teritoriu.

Aplicarea principiului liniei mediane duce de fapt la trasarea pe hartă a unei bizare linii curbe. Asta pentru că promontoriile coastei înclină spre nord, aceasta fiind, în anumite puncte, pe același nivel cu orașul Dundee, la 100 de mile de granița de la Berwick. Principiul liniei mediane este prevăzut și de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

Totul se negociază

Pe de altă parte, însă, profesorul american de drept internațional David Scheffer spune că, de fapt, nu se poate spune că doctrina dreptului mării ar fi statică în ceea ce privește împărțirea rezervelor de hidrocarburi din Marea Nordului între cele două jurisdicții.

„Există o presupoziție populară potrivit căreia se va utiliza linia mediană, ceea ce ar fi în favoarea Londrei. Cu toate acestea, dreptul internațional invită de fapt la negocieri între părți cu privire la procedura de împărțire a teritoriului în cauză”, spune Scheffer.

Acesta, care este și director al Centrului Internațional pentru Drepturile Omului de la Northwest University din SUA, este de părere că această chestiune, a împărțirii resurselor de petrol din Marea Nordului, ar putea fi o foarte importantă armă de negociere politică a Scoției.

„Londra n-ar trebui să se culce pe o ureche și să trăiască cu ideea că automat se va aplica principiul liniei mediane și că nici măcar nu vor fi nevoiți să negocieze. Ar fi o greșeală foarte mare, pentru că, în cele din urmă, Scoția ar putea înainta chestiunea curților internaționale de justiție și ar putea obține acolo o împărțire mai favorabilă”, conchide profesorul american.

Scoțienii ar fi avantajați

Profesorul scoțian Kemp adaugă că, în cadrul mai multor proceduri internaționale de împărțire de teritorii, inclusiv în justiție, s-au folosit alte principii decât cel al liniei mediane.

„Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în 1968 s-a trasat o altă linie, de la graniță direct peste Marea Nordului, împărțirea aceasta având ca scop delimitarea jurisdicțiilor din punct de vedere al chestiunilor de drept civil și penal. Astfel, la nord se această linie se aplică legea scoțiană, iar la sud – cea britanică. Unii ar spune că și pentru petrol ar trebui folosită aceeași delimitare. Interesat este, din punct de vedere economic, nici nu contează prea mult, devreme ce nu sunt prea multe câmpuri petroliere între linia mediană și cea trasată la nord de Berwick, și în nici un caz cele mai importante”, explică profesorul Kemp.

Important este altceva: dacă împărțirea se va face pe baza liniei mediane, circa 90% din resursele de petrol ale Marii Britanii vor trece sub jurisdicția Scoției, în cazul în care aceasta va deveni independentă. Potrivit cercetărilor profesorului Kemp, la nivelul anului 2010, peste 95% din producția britanică de petrol și 58% din cea de gaze naturale au fost extrase din zona care ar reveni Scoției la o eventuală astfel de împărțire.

 

O Scoție separată de UK n-ar fi independentă financiar nici cu petrolul din Marea Nordului (raport)

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 11 February 2014 16:00

ScotiaÎn cazul în care Scoția s-ar desprinde de Marea Britanie, veniturile încasate de noul stat independent de pe urma exploatării resurselor de petrol și gaze din Marea Nordului nu ar fi suficiente pentru crearea unui fond suveran de investiții similar celui deținut și administrat de Norvegia, una din principalele promisiuni economice ale naționaliștilor secesioniști scoțieni, potrivit unui raport recent al National Institute of Economic and Social Research (NIESR).

Potrivit documentului citat, care se bazează pe cele mai recente estimări și prognoze cu privire la producția de hidrocarburi din Marea Nordului și la evoluția cotațiilor internaționale la petrol și gaze, noul stat de-abia și-ar permite să-și mențină actualele cheltuieli cu serviciile publice și ar evita doar la limită capcana supraîndatorării.

Chiar și pentru o versiune mai modestă de fond suveran de investiții finanțat din taxarea producției offshore de hidrocarburi, Scoția ar fi nevoită fie să reducă cheltuielile bugetare, fie să majoreze taxele și impozitele, se afirmă în raport.

Norvegieni milionari

Toți banii încasați de statul norvegian din activitatea de extracție de petrol și gaze din Marea Nordului, prin taxe și dividende, sunt economisiți în vederea finanțării în viitor a pensiilor norvegienilor. În acest scop, în 1990 a fost înființat un fond suveran de investiții, Norway Oil Fund, administrat de un departament de asset management al băncii centrale și finanțat din încasările detaliate mai sus.

La finalul anului trecut, valoarea totală a activelor fondului a depășit 600 de miliarde de euro (circa 5.110 coroane norvegiene), astfel încât, formal, fiecare cetățean al Norvegiei, țară, cu o populație de aproape 5,1 milioane de persoane, a ajuns milionar în monedâ națională.

Valoarea activelor fondului Government Pension Fund Global a crescut la peste 5.110 miliarde de coroane norvegiene (600 de miliarde de euro) încă din prima săptămână a anului 2014, valoare de peste un milion de ori mai mare decât populaţia Norvegiei la cel mai recent recensământ (5.096.300).

Dezbateri aprinse

"Deși ar fi de dorit înființarea unui astfel de fond suveran de investiții după eventuala declarare a independenței Scoției, pe model norvegian, în scopul prevenirii efectelor negative ale fluctuațiilor prețurilor internaționale la petrol și gaze asupra veniturilor bugetare, analiza noastră a ajuns la concluzia că un stat scoțian independent nu ar avea la dispoziție un surplus suficient de venituri pentru a finanța înființarea unui astfel de fond", se spune în raportul NIESR.

Raportul vine să inflameze și mai mult dezbaterea publică cu privire la efectele economice ale unei eventuale separări a Scoției de Marea Birtanie. Liderul naționalist scoțian Alex Salmond spune că vrea ca resursele energetice din Marea Nordului să permită noului stat să mențină cheltuielile publice și sociale cel puțin la nivelul din momentul de față, în timp ce premierul britanic David Cameron a declarat că Scoția ar fi mai în siguranță din punct de vedere economic și politic dacă ar rămâne parte a Regatului Unit.

Economia unei Scoții independente ar fi de circa 150 de miliarde de lire sterline pe an, dacă se iau în calcul partea care le-ar reveni scoțienilor din taxarea producției de hidrocarburi din Marea Nordului, potrivit estimărilor autorităților de la Edinburgh, care apreciază că deficitul bugetar al Scoției independente nu ar depăși 3,2% din PIB în 2016-2017, primul an de deplină autonomie.

Scoțienii sunt acum bogați

În foaia sa de parcurs cu privire la independența Scoției, dată publicității în noiembrie anul trecut, guvernul scoțian enumera crearea unui fond suveran de investiții bazat pe venituri petroliere printre prioritățile politicii sale economice de după desprinderea de UK.

Pe de altă parte, în raportul citat se spune că locuitorii Scoției se bucură deja de nivelul de prosperitate promis de naționaliști în viitor, după eventuala declarare a independenței.

Un sondaj de opinie recent arată că 37% dintre cetățenii cu drept de vot sunt în favoarea independenței Scoției, cu 5 puncte procentuale mai mulți decât la precedentul sondaj, efectuat în septembrie anul trecut. Procentul celor care vor rămânerea Scoției în cadrul Marii Britanii a scăzut de la 49% la 44%.

Cum s-ar face împărțeala veniturilor petroliere

Legislația britanică în prezent în vigoare prevede că toate veniturile bugetare rezultate din taxarea producției de petrol și gaze din Marea Nordului aparțin, din punct de vedere juridic, unei regiuni economice speciale, intitulate Platforma Continentală Britanică (UK Continental Shelf - UKCS). Asta înseamnă că, oficial, aceste resurse nu aparțin Scoției, ci unei regiuni distincte de Marea Britanie „terestră”.

Însă dacă Scoția va deveni independentă și își va declara suveranitatea, scoțienii se așteaptă ca UKCS să fie divizată după criterii „geografice”, metodă care ar avantaja substanțial Scoția. Însă nu este singura metodă posibilă. Dacă banii vor fi împărțiți după numărul populației, atunci scoțienii vor ieși clar în dezavantaj.

„Dacă Scoția devine independentă, cel mai firesc ar fi ca UKCS să fie împărțită după principiul liniei mediane, toate punctele acesteia urmând să se afle la distanță egală de Scoția, pe de o parte, și de restul Marii Britanii, pe de altă parte”, este de părare profesorul Alex Kemp, de la Universitatea din Aberdeen, unul dintre principalii experți în industria petrolieră scoțiană.

Acesta adaugă că aceeași metodă a fost folosită în anii 60 pentru a împărți apele din Marea Nordului între Marea Britanie și celelalte țări cu ieșire la aceasta. Cel mai important tratat îm acest sens a fost semnat în 1965 de către Marea Britanie și Norvegia, pe baza liniei mediane. Asta deși, ulterior, când petrolul a început să țâșnească abundent în sectorul norvegian, mulți au spus că Marea Britanie a fost prea generoasă la negocieri.

Principiul liniei mediane a fost folosit și pentru a delimita zonele de pescuit ale Scoției și restului Marii Britanii în 1999. Cu această ocazie, linia mediană a fost efectiv impusă Scoției de către Parlamentul britanic, exixtând oponenți care au susținut că, în acest fel, Scoția a fost văduvită pe nedrept de o bună parte din teritoriu.

Aplicarea principiului liniei mediane duce de fapt la trasarea pe hartă a unei bizare linii curbe. Asta pentru că promontoriile coastei înclină spre nord, aceasta fiind, în anumite puncte, pe același nivel cu orașul Dundee, la 100 de mile de granița de la Berwick. Principiul liniei mediane este prevăzut și de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

Totul se negociază

Pe de altă parte, însă, profesorul american de drept internațional David Scheffer spune că, de fapt, nu se poate spune că doctrina dreptului mării ar fi statică în ceea ce privește împărțirea rezervelor de hidrocarburi din Marea Nordului între cele două jurisdicții.

„Există o presupoziție populară potrivit căreia se va utiliza linia mediană, ceea ce ar fi în favoarea Londrei. Cu toate acestea, dreptul internațional invită de fapt la negocieri între părți cu privire la procedura de împărțire a teritoriului în cauză”, spune Scheffer.

Acesta, care este și director al Centrului Internațional pentru Drepturile Omului de la Northwest University din SUA, este de părere că această chestiune, a împărțirii resurselor de petrol din Marea Nordului, ar putea fi o foarte importantă armă de negociere politică a Scoției.

„Londra n-ar trebui să se culce pe o ureche și să trăiască cu ideea că automat se va aplica principiul liniei mediane și că nici măcar nu vor fi nevoiți să negocieze. Ar fi o greșeală foarte mare, pentru că, în cele din urmă, Scoția ar putea înainta chestiunea curților internaționale de justiție și ar putea obține acolo o împărțire mai favorabilă”, conchide profesorul american.

Scoțienii ar fi avantajați

Profesorul scoțian Kemp adaugă că, în cadrul mai multor proceduri internaționale de împărțire de teritorii, inclusiv în justiție, s-au folosit alte principii decât cel al liniei mediane.

„Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în 1968 s-a trasat o altă linie, de la graniță direct peste Marea Nordului, împărțirea aceasta având ca scop delimitarea jurisdicțiilor din punct de vedere al chestiunilor de drept civil și penal. Astfel, la nord se această linie se aplică legea scoțiană, iar la sud – cea britanică. Unii ar spune că și pentru petrol ar trebui folosită aceeași delimitare. Interesat este, din punct de vedere economic, nici nu contează prea mult, devreme ce nu sunt prea multe câmpuri petroliere între linia mediană și cea trasată la nord de Berwick, și în nici un caz cele mai importante”, explică profesorul Kemp.

Important este altceva: dacă împărțirea se va face pe baza liniei mediane, circa 90% din resursele de petrol ale Marii Britanii vor trece sub jurisdicția Scoției, în cazul în care aceasta va deveni independentă. Potrivit cercetărilor profesorului Kemp, la nivelul anului 2010, peste 95% din producția britanică de petrol și 58% din cea de gaze naturale au fost extrase din zona care ar reveni Scoției la o eventuală astfel de împărțire.

Americanii avertizează Guvernul român pe tema majorării redevențelor și critică "taxa de stâlp"

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 22 January 2014 23:21

DuaneAmbasada Statelor Unite la București se declară dispusă să lucreze alături de Guvernul român pentru punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, în legătură cu modificarea redevențelor pentru petrol și gaze. Instituția a avertizat că interesul investitorilor străini penru România ar putea să scadă dacă autoritățile nu organizează consultări transparente şi nu realizează studii privind impactul modificării sistemului de redevenţe petroliere și a criticat graba și opacitatea cu care s-a introdus taxa pe construcțiile speciale.

"Ambasada sprijină cu hotărâre o mai mare transparență și consultarea de către Guvern a tuturor părților implicate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, asupra chestiunilor legate de reglementare și de legislația fiscală, inclusiv în ceea ce privește anticipata modificare a regimului redevențelor pentru petrol și gaze. De exemplu, suntem gata să lucrăm alături de guvern pentru a ajuta la punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate în chestiunea redevențelor pentru petrol și gaze. Sperăm că o astfel de abordare ar putea deveni un model de bune practici, pentru asigurarea transparenței în luarea de decizii economice și în alte domenii", a declarat însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti, Duane Butcher, într-un discurs prilejuit de aniversarea a trei ani de la listarea la Bursa de Valori București (BVB) a Fondului Proprietatea.

Butcher a mai arătat că interesul investitorilor străini pentru România ar putea să scadă dacă statul român îşi elaborează strategia energetică într-un mod netransparent, dacă nu aplică eficient principiile de guvernanță corporativă în toate companiile de stat şi dacă nu organizează consultări transparente şi nu realizează studii privind impactul modificării sistemului de redevenţe.

Benjamin Franklin și "taxa de stâlp"

"Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite, a spus că <Nimic nu este sigur pe lume, exceptând moartea și taxele>. Companiile care operează în România au aflat că aici nici în privința taxelor nu este nimic sigur", a punctat însărcinatul cu afaceri al SUA.

Duane Butcher a ținut să sublinieze că Ambasada SUA la București a remarcat dezamăgirea companiilor și a altor părți interesate, cauzată de faptul că guvernul a ales să adopte și să publice în Monitorul Oficial ordonanța de urgență privind impunerea unei taxe pe construcțiile speciale pe 15 noiembrie, la doar o zi după ce proiectul de ordonanță fusese publicat, pentru consultare, pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice (MFP).

"Este limpede că nu este suficientă o zi pentru a avea loc o consultare efectivă cu părțile interesate. Guvernul nu a făcut un studiu de impact pentru a evalua efectele noii taxe asupra companiilor vizate, din care multe sunt controlate de stat, sau veniturile care ar urma să fie colectate de pe urma taxei", a declarat Butcher.

Acesta a mai spus că ambasada încurajează MFP să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu toate companiile afectate de noua taxă, înainte de a implementa decizia impunerii noii taxe pe construcțiile speciale.

"Încurajăm, de asemenea, Parlamentul să se consulte cu companiile afectate de noua taxă atunci când va lua în discuție ordonanța de urgență a Guvernului, pentru a evita ca taxa să devină o formă de penalizare a investițiilor", a adăugat însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti.

Unii vorbesc de triplarea redevențelor

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului trecut, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Pe de altă parte, într-un raport recent, analiștii Erste Group spun că se așteaptă ca, începând cu anul 2015, nivelul redevențelor petroliere din România să se tripleze, față de situația din momentul de față, ceea ce, pentru OMV Petrom, ar însemna o majorare a redevenței medii plătite pentru producția de hidrocarburi de la 7,5% la 22,5%.

Cei de la Erste precizează că, de asemenea, este posibil ca România să implementeze un sistem cu totul nou de taxare a producției de hidrocarburi sau să îl simplifice pe cel complex aflat în prezent în vigoare.

"Există zvonuri despre stabilirea de cote de redevență diferite pentru petrol și gaze și, de asemenea, pentru producția onshore și cea offshore. Odată cu schimbarea sistemului de redevențe, la sfârșitul lui 2014, va expira și actualul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a liberalizării prețurilor la gaze naturale", afirmă analiștii Erste Group.

Se penalizează investițiile

La începutul lunii noiembrie a anului trecut, Guvernul a anunţat că va introduce plata impozitului pe proprietate pentru construcţiile speciale exceptate până în prezent, reprezentând 1,5% din valoarea activului.

Sunt considerate construcții speciale sonde de ţiţei, gaze, sare, platforme de foraj marin, centrale hidroelectrice, termoelectrice, nuclearoelectrice, staţii de transformare şi de conexiuni, precum şi clădirile şi construcţiile speciale anexe ale acestora, posturi de transformare, reţele aeriene de transport şi distribuţie a energiei electrice şi stâlpii aferenţi acestora, cabluri subterane de transport, instalaţii electrice.

Tot în această categorie intră şi canalizări şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene, căi de rulare, de incintă sau exterioare, galerii subterane, planuri înclinate subterane şi rampe de puţ, puţuri de mină, coşuri de fum, turnuri de racire, baraje şi construcţii accesorii, diguri, construcţii-anexe, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente canalelor, poduri, viaducte, apeducte şi tuneluri, reţele şi conducte pentru transportul sau distribuţia apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale, reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare, terasamente, platforme betonate, împrejmuiri, instalaţii tehnologice, rezervoare şi bazine pentru depozitare.

Fondul Proprietatea (FP) estima, tot anul trecut, că statul va încasa în 2014, din taxa pe construcţii speciale, între 700 milioane lei şi 900 milioane lei numai de la companiile unde este Fondul acţionar, peste suma totală avansată de autorităţi, de aproape 500 milioane lei.

Fondul Proprietatea are acţiuni la companii importante vizate de această taxă, precum OMV Petrom (18,99%), Hidroelectrica (19,94%), Romgaz (14,99%), Nuclearelectrica (9,72%) Transgaz (14,98%), Transelectrica (13,49%), Conpet (29,7%), GDF Suez Energy România (12%).

Tot anul trecut, CFO-ul OMV, David G. Davies, declara că introducerea taxei pe construcțiile speciale este un semnal prost pentru investiţii. "Practic te determină să nu mai investeşti. Va avea un impact negativ asupra profitabilităţii Petrom şi a capacităţii de a investi. Unele proiecte de investiţii vor pica sub pragul de rentabilitate pentru că ţi se reduce randamentul cu 1,5%. Suntem în curs de evaluare a impactului financiar al acestei taxe. Suntem foarte îngrijoraţi. Ne va afecta abilitatea de a investi", spunea Davies.

Suprataxarea producției de gaze – rezultate dezamăgitoare

La începutul anului trecut, Guvernul a decis că, în intervalul 1 februarie 2013-31 decembrie 2014, va suprataxa cu 60% companiile care derulează activităţi de extracţie şi vânzare a gazelor naturale din România, inclusiv din perimetrele din Marea Neagră, taxă aplicată la veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sector.

Însă la finalul lunii octombrie, ministrul Finanțelor, Daniel Chițoiu, a declarat că, deși la începutul anului se estimau încasări din această suprataxă de 230 milioane lei, veniturile nu s-au realizat decât undeva la 25-30% din suma preconizată.

El a adăugat însă că speră ca, pe finalul anului, să fie atrase sume mai mari din impozitul pe veniturile suplimentare obţinute de către companiile energetice ca urmare a liberalizării preţului la gaze, având în vedere că, faţă de perioada de vară, consumul de gaze este mai mare în ultimul trimestru.

Producţia internă de gaze naturale este asigurată aproape în totalitate de companiile OMV Petrom şi Romgaz Mediaş.

 

Guvernul italian dă mai mulți bani comunităților locale pentru a le convinge să accepte exploatări de țiței pe terenurile lor

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 15 January 2014 03:05

Val d AgriRegiunea Basilicata, una dintre cele mai sărace ale țării, a fost multă vreme cunoscută sub supranumele de Texasul Italiei, explicația fiind abundența zăcămintelor de petrol din zonă, de multe ori țițeiul țâșnind la suprafață din izvoare naturale de apă. Cu toate acestea, timp de ani de zile, autoritățile locale s-au opus dezvoltării producției de hidrocarburi, susținând, la unison cu locuitorii din zonă, că regiunea nu beneficiază suficient din punct de vedere financiar de pe urma exploatărilor și că acestea afectează mediul ambiant și industria turismului.
Însă în prezent, guvernul central de la Roma, aflat în mare foame de bani și disperat să creeze locuri de muncă și să scoată economia din recesiune, se străduie să impulsioneze industria extractivă națională.

Primul pas în această direcție este luarea de măsuri prin care autoritățile locale și regionale să primească sume mai mari din banii rezultați din vânzarea producției de petrol. În acest fel, executivul italian speră să tempereze opoziția locală față de expansiunea exploatărilor de țiței. Ținta oficială este dublarea producției anuale de petrol și reducerea cu 25% a cheltuielilor cu importul de produse energetice până în 2020.

"Este momentul cel mai bun pentru a explora după petrol în Italia", spune Marco Brun, șeful operațiunilor din Italia ale Royal Dutch Shell, companie care vizează triplarea investițiilor din Italia.

Opoziție locală

Italia se află pe locul trei în Europa din punct de vedere al rezervelor dovedite de petrol, estimate la 1,4 miliarde de barili, fiind depășită doar de Norvegia și Marea Britanie, grație câmpurilor offshore de hidrocarburi din apele teritoriale ale celor două state.

O bună parte din aceste zăcăminte sunt situate în regiunea Basilicata, o zonă muntoasă agricolă plină de livezi de măslini și sate medievale. Este totodată una dintre cele mai sărace regiuni din Italia. Rata șomajului este de 14,5%, la o populație de 600.000 de locuitori, și există foarte puțină industrie și infrastructură.

Autoritățile locale din regiune au subminat timp de ani de zile demersurile guvernului central de la Roma și ale companiilor de petrol și gaze de a extinde activitatea de exploatarea a țițeiului. Companiei italiene de stat Eni i-au trebuit, de exemplu, aproape zece ani pentru a ajunge la un acord cu politicienii locali în privința împărțirii încasărilor din vânzarea producției de petrol de la Val d’Agri, cel mai mare câmp petrolier onshore din Europa.

Bani și bunăvoință

Pentru a impulsiona și a ușura negocierile, guvernul de la Roma a modificat anul trecut legislația în domeniu, majorând cota din redevențele petroliere care revine autorităților locale din zonele cu câmpuri de hidrocarburi aflate în exploatare și alocând, totodată, mai mulți bani din aceste redevențe pentru investiții în infrastructura locală a acestor regiuni. Totodată, au fost simplificate procedurile de obținere a licențelor de foraj, care în prezent sunt coordonate direct de guvernul central, nu de o multitudine de agenții regionale și centrale, ca până acum.

În plus, au fost scoase la licitație mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi. Ca urmare a acestor măsuri, producția zilnică de petrol a Italiei a crescut la 112.00 de barili, după mai mulți ani de declin. Ministerul Industriei de la Roma prognozează că dublarea producției ar crea 25.000 de locuri noi de muncă și ar spori încasările bugetare cu 3 miliarde de euro pe an.

Pe lângă asta, măsurile menționate contribuie la atingerea țintei oficiale a Italiei, de reducere a cheltuielilor anuale cu importul de produse energetice de la 62 la 48 de miliarde de euro până în 2020.

Perspective optimiste

"Când am fost angajat la companie, în 1985, mi s-a spus că misiunea mea este să merg în străinătate și să descopăr zăcăminte de hidrocarburi, înspre binele Italiei. În prezent, le descopăr chiar în Italia", spune Giuseppe Tanoia, prim vicepreședinte al Eni, responsabil cu activități de explorare în sudul și estul Europei.

Activitățile de dezvoltare a producției aflate în desfășurare pe două câmpuri petroliere imense din regiunea Basilicata ar putea permite guvernului de la Roma să-și atingă o bună parte din ținte chiar din 2016. Asta pentru că, printre altele, petrolul de aici se află localizat la mică adâncime și, deseori, țâșnește la suprafață din izvoare naturale de apă.

La Val d’Agri, producția zilnică se ridică la 85.000 de barili pe zi. Eni și Shell au obținut deja autorizațiile necesare pentru a majora producția până la 104.000 de barili pe zi și se află în plin proces de autorizare pentru încă o majorare, la 129.000 de barili pe zi.

Total, Shell și traderul japonez Mitsui investesc 1,6 miliarde de euro pentru a dezvolta un câmp de hidrocarburi din vecinătate, numit Tempa Rossa. Aceste conține rezerve recuperabile de petrol de 440 de milioane de barili, fiind astfel cel mai mare câmp onshore nedezvoltat din Europa Occidentală.

Diplomație

Cu toate acestea, rezistența autorităților locale și a organizațiilor ecologiste este departe de a se fi atenuat. În 2012, în regiunea Basilicata s-a pus moratoriu pe orice proiect nou de dezvoltare de hidrocarburi, pentru a se preveni excesul de activități de explorare, însă în iunie anul trecut interdicția a fost desființată de Curtea Constituțională a Italiei.

În august 2013, circa 7.000 de înotători au format un lanț uman pe o plajă din Calabria, pentru a protesta astfel împotriva aprobării de noi proiecte de exploatare offshore de hidrocarburi.

Ministrul Industriei din guvernul de la Roma, Flavio Zanonato, a descris anul trecut măsurile de majorare a veniturilor din producția de petrol repartizate autorităților locale din regiunile cu zăcăminte în exploatare ca având un dublu rol: reducerea șomajului din zonele respective și "înmuierea" opoziției localnicilor față de ideea extinderii activităților de explorare și producție.

Două tipuri de atitudine

Câmpul de hidrocarburi de la Val d’Agri a creat deja un mini-boom economic pentru regiunea Basilicata. În intervalul 2008 – 2012, Eni și Shell au plătit la bugetul local al regiunii redevențe în valoare de aproape 500 de milioane de euro.

Orășelul Viggiano, în aria de jurisdicția a căruia se află centrul operațional care coordonează activitatea de la Val d’Agri, a primit anul trecut redevențe de 20 de milioane de euro, pe care primăria le-a folosit pentru a construi terenuri de fotbal, tenis și piscine.

Guardia Perticara, oraș situat lângă câmpul de hidrocarburi Tempa Rossa, speră să beneficieze și el de pe urma demarării producției de petrol. Se așteaptă ca redevențele să dubleze bugetul anual al localității, cifrat în prezent la circa 1 milion de euro. "Principalele beneficii vor consta în locuri de muncă, proiecte de promovare a turismului și încurajarea tinerilor în a rămâne și a lucra aici", spune primarul Massimo Caporeale.

Pe de altă parte, organizațiile ecologiste și alte voci critice spun că, chiar dacă producția de petrol a Italiei se va dubla, aceasta va satisface doar 16% din necesarul de energie al țării, ceea ce înseamnă că nu merită sacrificate în acest scop peisajele rustice și de coastă ale Italiei.

"Vrem ca autoritățile să-și modifice felul în care se raportează la energie și să înțeleagă că hidrocarburile reprezintă trecutul, nu calea spre viitor. Adevăratele oportunități sunt cele din energia regenerabilă", spune Mariagrazia Midulla, șeful departamentului de energie și climă al filialei italienești a WorldWide Fund.

Gaze de șist, lecție britanică pentru Ponta, Băsescu și Chevron: bani pentru primăriile și locuitorii din zonele de foraj

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 13 January 2014 12:41

Chevron ONG-uri BUNConsiliile locale din Marea Britanie care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile de petrol și gaze 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Respectiva taxă locală este impusă asupra proprietăților utilizate în scop economic și comercial în Anglia și Țara Galilor, iar consiliile locale păstrează în prezent 50% din veniturile colectate, utilizându-le pentru finanțarea serviciilor publice locale.

Premierul britanic David Cameron a declarat, luni, că legislația în vigoare va fi modificată, astfel încât primăriile urmează să păstreze la bugetele locale toți banii colectați din taxarea terenurilor pe care se va fora după gaze de șist. Potrivit estimărilor guvernamentale, pentru un teren de dimensiuni tipice medii pe care se forează după gaze de șist, suma anuală colectată din această taxă locală s-ar ridica la circa 1,7 milioane de lire sterline.

Mai mult, potrivit lui Cameron, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companii 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare.

Industria de petrol și gaze din Marea Britanie interesată de dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale urmează să se consulte pentru a stabili modalitatea concretă în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități. O variantă luată în calcul este aceea în care proprietarii de terenuri pe care se forează, precum și cei care locuiesc în imediata apropiere a locațiilor de foraj, ar urma să primească direct bani, iar restul sumelor ar putea fi utilizate pentru investiții locale în elemente de infrastructură.

Potențial mare, proteste masive

Consiliile locale din Marea Britanie s-au confruntat cu reducerea masivă, din 2010 încoace, de către guvernul conservator – liber-democrat, a subvențiilor alocate de la centru, ca urmare a politicii de austeritate promovate de guvern, pentru reducerea deficitului bugetar. În consecință, orice sursă suplimentară de venituri constituie o mană cerească pentru primăriile britanice.

De altfel, structura asociativă a acestor consilii locale, Local Government Association (LGA), a anunțat că salută intenția lui Cameron ca pe un pas în direcția cea bună, adăugând însă că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a satisface comunitățile care urmează să fie afectate de forajul prin fracturare hidraulică după gaze de șist.

Pe de altă parte, organizațiile de protecția mediului, care se opun dezvoltării gazelor de șist în Marea Britanie, susțin că măsurile anunțate de premierul Cameron echivalează cu niște ''șpăgi'' date primăriilor și că situația dă naștere unui conflict de interese, întrucât consiliile locale care vor primi bani de pe urma gazelor de șist sunt aceleași care, în prealabil, trebuie să acorde o serie de autorizații companiilor de petrol și gaze care vor să foreze în jurisdicțiile respective.

Industria britanică a gazelor de șist se află încă în faza de explorare, însă companiile din domeniu consideră că Marea Britanie este una dintre locațiile cu cel mai mare potențial din Europa în privința resurselor de hidrocarburi neconvenționale.

Pentru guvernul central, gazele de șist constituie o opțiune strategică vitală, legată de independența energetică și, tocmai de aceea, executivul de la Londra face eforturi mari pentru a sprijini această industrie, în pofida numeroaselor și masivelor proteste împotriva fracturării hidraulice desfășurate în ultimii ani. Opoziția față de gazele de șist include nu doar organizații ecologiste, ci și numeroase comunități și autorități locale.

I-a trecut și lui Ponta prin cap

Anul trecut, premierul Victor Ponta declara că banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Eu sunt adeptul unui sistem care se aplică în multe ţări europene - Italia, de exemplu, am şi văzut legea şi e foarte bună - din redevenţele pe care le încasezi la bugetul central, nu doar pentru gaze, pentru cărbune de exemplu, să meargă și la autoritățile locale. Eu reprezint în Parlament de atâţia ani un judeţ, Gorj, care depinde aproape în totalitate de energia produsă pe cărbune. Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>, cei din Prahova care exploatează petrol, la fel. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", declara Ponta la postul B1 TV, în octombrie 2013.

El a precizat că această prevedere va fi inclusă în noua lege a redevenţelor, care trebuie aprobată anul acesta. Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de un miliard de lei.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului trecut, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Morcov pentru primari, dar și pentru localnici

Modificarea legislației în vigoare, în sensul împărțirii banilor colectați din redevențe petroliere între bugetul central și cele ale autorităților locale în raza cărora se desfășoară sau se vor desfășura lucrări de exploatare de resurse minerale, i-ar încuraja pe primarii din aceste zone în a duce muncă de lămurire cu localnicii care se opun, de exemplu, explorării și exploatării gazelor de șist, spunându-le că aceste activități aduc beneficii pe plan local, majorând încasările la bugetele locale.

În prezent, autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale, primăriile în jurisdicția cărora se derulează lucrări de exploatare neavând nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic și neprimind nici un ban din redevențele plătite de companiile care operează respectivele perimetre.

Anul trecut, mai multe primării din județele Vaslui și Constanța, inclusiv dintre cele în a căror jurisdicție intră perimetre unde americanii de la Chevron vor să înceapă lucrările de explorare pentru hidrocarburi neconvenționale, au interzis, prin hotărâri de Consilii Locale, explorarea și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

În plus, la Pungești, în județul Vaslui, au avut loc anul trecut proteste masive față de intenția celor de la Chevron de a amplasa acolo prima sondă de explorare a gazelor de șist de pe teritoriul României.

Ponta coabitează mental cu Boc

Ideea este departe de a fi nouă, figurând, de exemplu, în programul de guvernare al guvernului Boc pentru perioada 2009-2012, unde unul dintre obiective fixate pentru sectorul energetic era "stimularea autorităţilor publice pentru valorificarea resurselor minerale, prin modificarea adecvată a legii minelor, prin împărţirea justă a redevenţei miniere între stat şi autorităţile locale".

La finalul anului 2011, guvernul Boc a anunțat că a decis prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru celelalte produse miniere, precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale.

Astfel, documentul prevedea că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

În mai anul trecut, preşedintele Agenţiei Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, a declarat că se vrea introducerea, în noua variantă de redevenţă, a unei cote-părți care să revină comunităţilor locale, acesta arătând că pe acele perimetre care aparţin comunităţilor locale se desfasoară activităţi, iar toţi operatorii vor utiliza infrastructură locală.

Erste: Ne așteptăm la triplarea nivelului redevențelor petroliere în România, începând cu 2015

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 06 December 2013 13:35

Erste Petrom

 Analiștii Erste Group se așteaptă ca, începând cu anul 2015, nivelul redevențelor petroliere din România să se tripleze, față de situația din momentul de față, ceea ce, pentru OMV Petrom, ar însemna o majorare a redevenței medii plătite pentru producția de hidrocarburi de la 7,5% la 22,5%.

"Există discuții în culise despre noul sistem de taxare a producției de hidrocarburi, care cu certitudine se vor finaliza cu impunerea de taxe mai mari, dat fiind că, în 2004, de când este în vigoare actualul sistem, prețul țițeiului era de circa 20 de dolari/baril (în prezent este de circa 100 – n.r.). Ne așteptăm la o triplare a redevențelor, , ceea ce, pentru Petrom, ar însemna că actualul nivel mediu al redevențelor plătite pentru producția de hidrocarburi, de 7,5%, s-ar tripla, ajungând la 22,5% de la sfârșitul anului 2014", se arată într-un raport de analiză al Erste Group cu privire la acțiunile OMV Petrom listate la Bursa de Valori București (BVB).

Cei de la Erste precizează că, de asemenea, este posibil ca România să implementeze un sistem cu totul nou de taxare a producției de hidrocarburi sau să îl simplifice pe cel complex aflat în prezent în vigoare.

"Există zvonuri despre stabilirea de cote de redevență diferite pentru petrol și gaze și, de asemenea, pentru producția onshore și cea offshore. Odată cu schimbarea sistemului de redevențe, la sfârșitul lui 2014, va expira și actualul impozit de 60% pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a liberalizării prețurilor la gaze naturale", afirmă analiștii Erste Group.

Marea Neagră ca instrument de negociere

Foarte important, se subliniază în raport, zăcămintele masive de gaze naturale descoperite de OMV Petrom în Marea Neagră, în perimetrul Neptun, în parteneriat cu americanii de la ExxonMobil, ar putea constitui un atu în negocierile cu statul român, care să ajute Petrom să obțină un deal mai avantajos în privința redevențelor.

"Este vorba despre zăcăminte offshore situate la mare adâncime, a căror exploatare presupune costuri investiționale mari și care s-ar dovedi rentabilă doar la un anumit nivel al prețurilor interne la gaze naturale (dat fiind că exportul sub formă de gaze naturale lichefiate nu constituie o opțiune reală) și cu cote mici de redevență, stabilite pe termen lung. Ne așteptăm ca OMV Petrom să ajungă la un acord cu Guvernul în cursul anului 2014. OMV Petrom încearcă, de asemenea, să mențină redevențele pentru producția onshore la niveluri cât mai joase, întrucât ar dori să folosească banii câștigați din exploatarea câmpurilor tradiționale de hidrocarburi pentru finanțarea proiectelor sale offshore", se arată în raportul citat.

Erste Group consideră că noul sistem de taxare a producției de hidrocarburi va afecta profitabilitatea Petrom în 2015, profitul operațional (EBITDA) urmând, potrivit estimărilor Erste, să scadă de la 9 la 7,9 miliarde lei, în condițiile menținerii neschimbate a volumelor vândute și a prețurilor de vânzare, astfel încât reducerea ar avea ca unică explicație modificarea cotelor de redevență.

Perspective pozitive

Pe de altă parte, OMV Petrom va profita de majorarea prețurilor la gaze naturale, convenită de România cu FMI, spun analiștii Erste. Potrivit raportului, producția de petrol și gaze a Petrom se va menține la niveluri constante în anii următori, iar declinul extracției din câmpurile mature de hidrocarburi operate de companie nu va începe decât din 2020 încolo.

"Profitabilitatea diviziei de explorare și producție este impulsionată de prețurile mari la gaze naturale. Pentru țiței, ne bazăm pe o estimare de preț de 100 de dolari/baril", se precizează în raport.

Pe partea de rafinare și marketing, cei de la Erste se așteaptă la ca upgradarea rafinăriei Petrobrazi, care se va finaliza în 2014, precum și revenirea economică a României, să aibă un impact pozitiv asupra profitului Petrom.

"Divizia de gaze și electricitate suferă din cauza marjelor reduse la vânzările de gaze, precum și a profitabilității scăzute a centralei electrice de la Brazi. Îmbunătățirea activității economice în România va îmbunătăți și rezultatele acestei divizii", conchid analiștii Erste.

 

Redevențele petroliere ar putea fi stabilite în cote diferite de la companie la companie: precedent UE

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 27 November 2013 00:03

MOL redeventeCurtea Europeană de Justiție (CEJ) a dat câștig de cauză Ungariei, respingând o decizie din 2010 a Comisiei Europene, potrivit căreia compania ungară de petrol și gaze MOL ar fi beneficiat de ajutoare de stat ilegale prin faptul că i s-a permis să plătească redevențe petroliere mai reduse decât cele impuse celorlalte companii de profil cu activități de explorare și exploatare de hidrocarburi în Ungaria. Hotărârea Curții creează un precedent extrem de important în Uniunea Europeană, întrucât înseamnă că, într-un stat membru, redevențele pentru aceleași tipuri de resurse ar putea fi stabilite în cote diferite de la companie la companie, prin acordurile petroliere și de concesiune semnate de fiecare firmă în parte cu statul respectiv.

Potrivit Curții, din probele prezentate de Comisia Europeană nu a reieșit că MOL ar fi beneficiat de tratament preferențial din partea statului ungar în ceea ce privește redevențele petroliere.

Până în 2008, în Ungaria, redevențele pentru exploatarea de petrol și gaze au fost fixate la 12%.

Cum s-a ajuns aici

În septembrie 2005, MOL a solicitat guvernului de la Budapesta prelungirea licențelor pentru un număr de 12 câmpuri de hidrocarburi deținute de companie, unde lucrările de exploatare nu începuseră încă. În decembrie, MOL a semnat cu autoritățile prelungirea cu cinci ani a licențelor pentru cele 12 câmpuri, stabilindu-se ca redevențele plătite de companie să fie în intervalul 12,24-12,6%.

În plus, acordul dintre MOL și guvern prevedea că respectivele cote de redevențe urmau să fie aplicate și pentru toate celelalte câmpuri de hidrocarburi deținute de companie, unde avuseseră deja loc lucrări de exploatare, respectiv 44 câmpuri petroliere și 93 de câmpuri gazeifere, pe o perioadă de 15 ani.

La acel moment, redevențele convenite de MOL cu guvernul ungar erau, în concluzie, mai mari decât cele stabilite prin lege pentru restul companiilor.

Somați să plătească diferența

Din ianuarie 2008, legislația resurselor minerale a fost modificată, iar redevențele au fost majorate la 30%. Însă doar pentru restul companiilor petroliere, nu și pentru MOL, pentru că, potrivit acordului semnat cu guvernul în 2005, cotele de redevență de 12,24-12,6% rămâneau în vigoare timp de 15 ani, până în 2020.

În 2010, Comisia Europeană a decis că acordul dintre MOL și statul ungar cu privire la menținerea până în 2020 a unor cote de redevență mai reduse decât pentru restul companiilor petroliere din Ungaria constituie ajutor de stat ilegal, care încalcă regulile pieței unice europene.

În consecință, Comisia a somat MOL să plătească la bugetul de stat al Ungariei circa 100 de milioane de euro, reprezentând diferența, pe anii 2008 și 2009, dintre redevențele de 30% valabile pentru restul companiilor și cele reduse plătite de MOL în baza acordului semnat în 2005 cu guvernul de la Budapesta.

Redevențe negociate în fiecare caz în parte?

Cazul a ajuns la Curtea Europeană de Justiție, care a decis că acordul semnat în 2005 s-a bazat pe criterii și justificări obiective și nu a oferit celor de la MOL privilegii discriminatorii în raport cu celelalte companii petroliere cu operațiuni de exploatare hidrocarburi din Ungaria.

Foarte interesantă este o anumită parte a motivării deciziei CEJ, în care se afirmă că acordul dintre MOL și guvernul ungar nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât și celelalte companii petroliere din Ungaria ar fi putut avea inițiativa de a semna acorduri similare.

"Este posibil să fi existat o lipsă de interes a celorlalte companii pentru semnarea de astfel de acorduri", se spune în motivația Curții. Decizia acesteia poate fi atacată cu recurs de către Comisia Europeană.

 

Iranul renunță la naționalism și vrea să atragă investiții de cel puțin 100 miliarde dolari de la giganții petrolieri americani și europeni

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 29 October 2013 21:00

Iran petrolIranul plănuiește să convingă marile companii multinaționale de petrol și gaze să investească din nou, până la 100 de miliarde de dolari, în dezvoltarea câmpurilor sale de hidrocarburi, oferindu-le acorduri petroliere și contracte mult mai avantajoase decât până în prezent, în încercarea de a-și repune pe picioare economia, grav afectată de sancțiunile comerciale impuse de SUA și UE, la presiunile Israelului.

Mișcarea face parte, de asemenea, din strategia Teheranului de a-și normaliza relațiile politice și diplomatice cu comunitatea internațională, care își arată deja primele roade, după ce îndulcirea tonului iranienilor în chestiunea capacităților lor nucleare a avut ca rezultat o istorică convorbire telefonică dintre președintele SUA, Barack Obama, și omologul său iranian Hassan Rouhani, prima de acest tip după criza din 1979.

Iranul și SUA sunt angajate în prezent în cele mai promițătoare negocieri din ultimii ani, care vizează instituirea unui control mai strict asupra programului nuclear iranian contra unei posibile relaxări a sancțiunilor economice internaționale, care au produs grave prejudicii industriei petroliere, motorul economiei iraniene.

Vor să "seducă" multinaționalele

Într-un rar interviu, acordat Financial Times, Mehdi Hosseini, expert și înalt consilier la Ministerul Petrolului de la Teheran, spune că Iranul vrea să renunțe la actualul său sistem de acorduri petroliere cu companiile de profil, extrem de dezavantajos pentru acestea din urmă, întrucât nu le permite nici concesionarea propriu-zisă de câmpuri de hidrocarburi și nici deținerea de participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene.

Fără să ofere prea multe detalii, Hosseini a declarat că guvernul lucrează la elaborarea unei formule de contract care să fie avantajoasă pentru ambele părți și care să satisfacă pretențiile companiilor petroliere americane și europene. El a promis că va dezvălui mai multe pe marginea acestui subiect la Londra, în martie anul viitor.

Oricum, planul Teheranului prevede atragerea de investiții în exploatări de petrol și gaze în valoare de cel puțin 100 de miliarde de dolari în următorii trei ani.

Tradiție naționalistă

Reforma sistemului iranian de acorduri petroliere ar constitui pas foarte important pentru regimul de la Teheran, care în mod tradițional s-a dovedit a fi foarte ostil oricărei forme de control străin asupra vastelor sale zăcăminte de hidrocarburi. Iranul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește rezervele de gaze naturale și ocupă locul patru la cele de țiței.

"Sperăm să aducem formulările din modelele de contracte pe care le vom elabora foarte aproape de ceea ce înseamnă normele internaționale în domeniu și că, ulterior, marile companii petroliere vor veni din din nou să facă coadă la noi la ușă", a declarat Hosseini.

"Iranul are o lungă istorie de naționalism agresiv în privința resurselor minerale și mă îndoiesc că acest lucru se va schimba fundamental. Au impus întotdeauna termeni fiscali foarte duri și dezavantajoși, încercând să transfere tot riscul investițional asupra companiilor partenere și să-și păstreze partea leului din veniturile rezultate din vânzarea producției extrase", spune Robin West, consultant principal la IHS Energy.

Speră să scape de sancțiuni

Pe de altă parte, arată acesta, dezvoltarea câmpurilor de petrol și gaze mature ale Iranului necesită investiții majore din partea companiilor de top din SUA și Europa, iar pentru a reuși să le atragă, Teheranul va trebui să le ofere termeni contractuali extrem de atractivi. "Dacă vor face realmente asta, se va chema că într-adevăr au rupt-o cu trecutul", conchide West.

La rândul său, consilierul Hosseini spune că și dacă sancțiunile economice internaționale vor rămâne în vigoare, Iranul tot va trece la implementarea noului sistem de contracte și acorduri petroliere.

"Sunt conștient că este foarte posibil ca sancțiunile să nu fie ridicate formal, rapid, simultan și imediat. Însă există căi prin care companiile și guvernele le pot ocoli, cum ar fi acordarea de excepții", arată Hosseini.

Vor permite străinilor să dețină participații

Aceste sancțiuni, impuse de SUA și UE la presiunile Israelului, au dus la o prăbușire a producției iraniene de țiței, cu efecte grave asupra economiei țării. În septembrie anul acesta, producția de petrol a scăzut la 2,58 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din 1989 încoace, când Iranul se resimțea acut de pe urma războiului cu Irakul. Înainte de impunerea sancțiunilor, la începutul lui 2011, Iranul producea circa 3,5 milioane de barili pe zi.

"Suntem de asemenea conștienți că termenii dezavantajoși ai contractelor noastre au provocat reticența companiilor occidentale în a investi în Iran. Vom învăța din experiențele trecutului, pentru a înțelege și a satisface așteptările firești ale companiilor petroliere", a declarat Hosseini.

Potrivit acestuia, noile tipuri de acorduri petroliere la care lucrează în prezent guvernul de la Teheran vor permite petroliștilor străini să dețină participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene, atât pentru zăcăminte onshore, cât și offshore.

Mai e mult până departe

În 1997, francezii de la Total au sfidat sancțiunile economice americane și au semnat un contract de 2 miliarde de dolari cu Teheranul pentru dezvoltarea câmpului Pars Sud, cel mai mare zăcământ de gaze naturale al lumii.

Alte companii multinaționale, cum ar fi Shell, Eni sau Statoil, le-au urmat exemplul, chiar dacă, ulterior, s-au plâns de profitabilitatea foarte redusă a operațiunilor lor din Iran și au refuzat să participe le dezvoltarea altor câmpuri de hidrocarburi.

În prezent, duritatea sancțiunilor impuse asupra Iranului face aproape imposibilă orice investiție în această țară. Luna aceasta, Agenția Internațională pentru Energie (International Energy Agency - IEA) a apreciat că, în pofida primelor convorbiri la nivel înalt dintre Teheran și Washington de la revoluția iraniană din 1979, nu este de așteptat ca regimul sancțiunilor să fie relaxat prea curând.

 

Redevențe petroliere: Proprietatea privată asupra resurselor minerale încurajează protecția mediului

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 28 October 2013 22:25

Gas FlaringLa extracția de petrol prin sonde, odată cu țițeiul, din zăcământ ies și gaze naturale. Unele instalații de foraj dispun de echipamente pentru recuperarea și valorificarea acestora. La altele, însă, aceste gaze sunt emanate în atmosferă prin ardere și constituie o sursă de poluare, respectiv de majorare a emisiilor de CO2. Boom-ul nord american al gazelor de șist extrase prin fracturare hidraulică a ieftinit foarte mult gazele naturale, astfel încât pentru mulți petroliști nu mai are sens din punct de vedere economic să investească în recuperarea gazelor, preferând să le ardă, ceea ce a dus la sporirea masivă a emisiilor poluante de astfel de gaze.

Pe plan mondial, arderea de gaze de sondă emite anual în atmosferă dioxid de carbon cât 77 de milioane de mașini și duce la irosirea a 5% din producția mondială anuală de gaze naturale. Cantitatea de gaze pierdută zilnic astfel în lume ar fi suficientă pentru încălzirea a 500.000 de locuințe.

Autoritățile americane nu au reușit să impună reglementări care să îi oblige pe petroliști să investească în reducerea acestor pierderi de gaze. Iată însă că piața liberă și proprietatea privată par mai aproape de succes în această speță.

Vrem redevențe!

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței din North Dakota au intentat, recent, nu mai puțin de 10 procese colective celor mai mari companii petroliere americane care forează pe aceste terenuri, cerând despăgubiri în valoare de milioane de dolari. Motivul? Gazele de sondă pierdute prin ardere sunt, de drept, proprietatea reclamanților, iar risipirea acestora înseamnă că proprietarii au fost lipsiți în mod abuziv de redevențele care li s-ar fi cuvenit pentru extragerea acestor resurse.

Astfel de arderi au loc la circa 1.500 de sonde din North Dakota. Cantitățile sunt atât de mari încât fenomenul a fost surprins în fotografii luate din spațiu de sateliți NASA. Cantitățile de gaze de sondă arse s-au triplat în ultimii doi ani. În fiecare lună, în North Dakota se ard gaze de sondă în valoare de circa 100 de milioane de dolari, creând astfel și proprietarilor pierderi reprezentând redevențe cuvenite și neîncasate.

"Scopul acțiunii în justiție este de a forța companiile petroliere să respecte legea locală și să plătească redevențe proprietarilor de terenuri pe valoarea gazelor de sondă pierdute prin ardere, creând totodată, în acest fel, un stimulent economic pentru producători de a reduce și, în cele din urmă, de a elimina această practică nocivă", se arată într-o declarație publică a uneia dintre cele cinci case de avocatură implicate în proces de partea reclamanților.

Companiile susțin că se străduiesc

În motivarea acțiunii se mai arată că legislația din North Dakota îngăduie arderea limitată de gaze de sondă în primul an de după intrarea în producție a unei sonde, cu condiția respectării anumitor praguri de producție. După aceea, însă, arderile nu mai sunt permise decât cu acordul scris al proprietarului și al autorităților. Producătorii care nu obțin astfel de acorduri datorează redevențe proprietarilor de terenuri, precum și taxe și impozite statului, pentru cantitățile de gaze de sondă pe care le ard.

Printre companiile petroliere date în judecată se numără nume precum Continental Resources, XTO Energy, SM Energy sau Marathon Oil. Acestea susțin, alături de organizațiile lor de lobby, că fac tot ce le stă în putință pentru a construi cât mai repede instalațiile și conductele necesare pentru recuperarea, transportul și valorificarea gazelor de sondă pierdute prin ardere. În plus, spun ele, pierderile de gaze de sondă au scăzut de la 36% din cantitățile extrase în 2011 la circa 29% în prezent.

Organizația profesională locală North Dakota Petroleum Council a anunțat înființarea unui grup de lucru menit să accelereze demersurile pentru reducerea pierderilor de gaze prin ardere, care urmează prezinte un raport până la finalul acestui an.

Se rezolvă cu inovații și investiții

"Recunoaștem că gazul natural este o resursă eficientă, curată și valoroasă. De aceea, industria a investit peste 6 miliarde de dolari în conducte noi, instalații de procesare și alte elemente de infrastructură menite să transporte aceste gaze de la sonde până la potențialii clienți", spune Terry Kovacevich, șeful North Dakota Petroleum Council și vicepreședinte regional al Marathon Oil.

Câmpul petrolier Bakken, din care se produc 850.000 de barili de țiței pe zi, a propulsat North Dakota pe locul 2 în topul statelor petroliere din SUA, imediat după Texas. Lipsa de conducte îi obligă pe producători să transporte petrolul extras în special cu trenul, soluție care nu poate fi aplicată în cazul gazelor naturale.

Industria de petrol și gaze examinează mai multe soluții posibile, printre care utilizarea respectivelor gaze pentru alimentarea cu energie chiar a sondelor de foraj sau comprimarea lor în containere care să poată fi transportate cu ca,ioanele. Un proiect cu bătaie mai lungă, dar și mai complicat și costisitor, ar fi producerea de motorină din aceste gaze, chiar lângă sondele de unde sunt extrase.

"Dezvoltarea de soluții alternative la arderea gazelor de sondă, pentru optimizarea producției de petrol și gaze, va necesita investiții semnificative de timp și bani", conchide Terry Kovacevich de la North Dakota Petroleum Council.

Cum stau lucrurile în România

În România, unde resursele minerale sunt proprietate de stat, Legea petrolului prevede doar că "gazele extrase din sonde concomitent cu ţiţeiul, neutilizate şi nevalorificate de către titular, se predau autorităţii competente (Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale, ANRM – n.r.), fără plată, iar titularul este scutit de la plata redevenţei petroliere". Nu se specifică nimic cu privire la emanarea în atmosferă a acestor gaze.

Legea mai stipulează că "dreptul de valorificare a acestor gaze se va concesiona de către autoritatea competentă prin acord petrolier, noul titular urmând să suporte cheltuielile de preluare, riscurile de utilizare, precum şi redevenţa petrolieră aferentă cantităţilor preluate".

În România, instalații de recuperare, comprimarea şi transport al gazelor asociate de la sondele de ţiţei sunt produse de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare (COMOTI), fiind utilizate, de exemplu, de către OMV Petrom, la mai multe câmpuri petroliere aflate în exploatare.

În 2009, COMOTI, în parteneriat cu OMV Petrom și Universitatea Politehnică București, a aplicat pentru un grant în cadrul Programului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PNCDI), proiectul propus fiind "Creșterea gradului de utilizare a resurselor energetice prin realizarea unei instalații de comprimare pentru recuperarea gazelor naturale din spațiul inelar al sondelor petroliere". De la bugetul de stat se solicita suma de 1,89 milioane de lei, cofinanțarea fiind în sumă de 350.000 de lei, asigurată integral de OMV Petrom.

"Principalul beneficiar al proiectului este Petrom S.A. – Grup OMV care a solicitat găsirea unei soluţii şi este şi partener în proiect. Se preconizează utilizarea instalaţiilor la sondele de extracţie din toate câmpurile de extracţie unde ţiţeiul este însoţit de gaze naturale", se arată în fișa proiectului.

Gaze de șist: câți bani câștigă proprietarii americani de terenuri cu resurse de la companiile care forează pe pâmânturile lor (VIDEO)

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 28 October 2013 13:10

 

Proprietari fracking bani redeventeBoom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Pe de altă parte, avântul industriei extractive a dat peste cap peisajul ambiant și modul de viață al multor comunități locale, pe lângă riscurile de mediu asociate cu exploatarea resurselor neconvenționale de hidrocarburi. Astfel că, în multe cazuri, locuitorii din zonele de interes pentru petroliști s-au asociat nu doar pentru a negocia mai eficient redevențele cu companiile, ci și pentru a le impune acestora să investească în tehnologii și proceduri care să facă activitatea de extracție cât mai puțin nocivă și deranjantă, demers în care sunt sprijiniți și de autoritățile locale.

The Wall Street Journal a colectat și sintetizat date disponibile cu privire la 11 state americane mari producătoare de petrol și gaze. Concluzia este că cel puțin 15 milioane de americani au ajuns să trăiască la distanță de mai puțin de o milă (1,6 kilometri) de sonde petroliere forate după anul 2000, adică mai mult decât populația din Michigan sau New York.

Asta a dus la schimbări dramatice. De exemplu, în Johnson County din Texas, în anul 2000 erau în total mai puțin de 20 de sonde de petrol și gaze. Astăzi există aproape 4.000 de sonde și 99,5% dintre locuitori trăiesc la mai puțin de o milă de cel puțin una din acestea. La nivel național, în peste 20 de comitate, având în total mai mult de 4 milioane de locuitori, există, în medie, peste 3 sonde pe mila pătrată.

Hyper-industrializare

Una dintre caracteristicile boom-ului hidrocarburilor de șist este aceea că resursele nu provin de la câteva sonde de mari dimensiuni, care exploatează niște câmpuri izolate. Dimpotrivă, există sute de sonde mici, care acoperă uneori comitate întregi. Rezultatul este că regiuni întregi din SUA cunosc un proces de industrializare fără precedent. Forajul fiecărei sonde necesită echipamente și instalații auxiliare de mari dimensiuni, precum și circulația unor camioane de mare tonaj cu containere care conțin apă, nisip și substanțe chimice. Mai sunt necesare instalații de iluminat de mari dimensiuni și echipamente de stocare și injectare.

Forarea unei astfel de sonde durează între trei săptămâni și trei luni. În Cleburne, Texas, Robert Webb locuiește la mai puțin de 200 de metri de o sondă aparținând celor de la Chesapeake Energy Corp. Webb încasează lunar redevențe de la mai multe sonde, cam 100 de dolari pe lună de la fiecare. El și vecinii și-au pus terenurile în comun și au înființat o asociație, astfel încât să poată să le închirieze mai eficient companiilor de petrol și gaze și să capete mai multă putere la negocieri.

"Aducerea și instalarea sondei și a echipamentelor de fracturare seamănă cu sosirea unui circ. Tot vine și pleacă o mulțime de camioane mari. Sonda în sine arată ca un pom de Crăciun, căci e foarte luminată, și lucrează non-stop. Banii de redevențe sunt foarte buni și vin fără să faci practic nimic", spune proprietarul, adăugând că, deși nu este foarte plăcut să trăiești în vecuinătatea sondei, din cauza zgomotului și a agitației, nu regretă alegerea făcută.

În Wyoming County din Pennsylvania sunt mult mai puține sonde. Două dintre ele se află localizate în Mehoopany, în apropiere de locuința lui Emily Krafjack. Ea spune că, atunci când au fost forate, nu auzea nici televizorul din cauza zgomotului, iar casa se umpluse de vapori de motorină de la camioanele care veneau să descarce nisip necesar pentru fracturare hidraulică. Emily încasează și ea redevențe de la operatorii sondelor, însă nu vrea să dezvăluie sumele.

Nu intră să forezi ca pe moșia lu' tac'tu

Pe de altă parte, proprietarii din Mehoopany au înființat un ONG al cărui scop este, potrivit exprimării lui Krafjack, "atingerea și menținerea unui echilibru delicat" între beneficiile aduse de exploatările de hidrocarburi din zonă și inconvenientele generate de acestea. Organizația nu vrea stoparea forajelor, ci menținerea calității vieții și protecția mediului. Emily Krafjack este implicată activ în demersurile acestui ONG.

Îngrijorările cu privire la efectele intensificării activităților extractive au dus la impunerea unor restricții la nivel statal și local, de la moratoriul instituit în New York la numeroase reglementări elaborate de primării, cum ar fi limitarea orelor zilnice de foraj sau plata unor sume de bani de către companii dacă zgomotul echipamentelor depășește un anumit nivel de decibeli.

În acest sens, mai multe orașe din Pennsylvania au dat în judecată statul, când acesta a încercat să le limiteze prerogativele în privința impunerii de reglementări pentru industria extractivă, iar justiția le-a dat câștig de cauză. Și la nivel federal se elaborează norme în acest sens, cum ar fi obligația de a "captura" și de a stoca emisiile de gaze cu efect de seră rezultate în urma activităților de foraj.

Până la reglementări, însă, unele companii par să fi înțeles că este chiar în interesul lor să mențină o relație cât mai bună cu locuitorii din zonele unde forează. Mai sunt însă multe de făcut în această privință.

Banii contează

"Industria de petrol și gaze a fost extrem de inovativă în privința activităților subterane, însă mai are mult de progresat atunci când vine vorba de activitățile de la suprafață, care îi afectează direct pe locuitori. Avem nevoie de mai multă gândire neconvențională asupra acestui subiect. Dacă nu se vor purta frumos cu localnicii, vor întâmpina opoziție din partea acestora și vor avea mari probleme", spune Mark Boling de la Southwestern Energy Corp. Pe lângă capturarea emisiilor de CO2, el dă ca exemple de bune practici montarea de surdine pe echipamentele utilizate de petroliști, pentru reducerea nivelului de zgomot.

Adesea, atitudinea pro sau contra forajelor a locuitorilor din zonele de interes pentru industrie depinde de măsura în care aceștia beneficiază financiar de pe urma activităților extractive. Potrivit unui studiu estimativ recent al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, anul trecut, proprietarii de terenuri au încasat anul trecut, exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii, peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un studiu recent al Universității din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Sue Barnett din Arlington, Texas, are o proprietate de peste 20 de hectare între Fort Worth și Dallas. L-a închiriat gigantului ExxonMobil, care și-a instalat platforma de foraj la doar 50 de metri de o pășune aparținând lui Barnett. Din 2009 încoace, pe proprietatea ei au fost forate trei sonde.

Apar tensiuni atunci când nu toată lumea are de câștigat

"Totul a mers perfect. Am convenit cu cei de la Exxon să-mi suporte costurile cu relocarea cailor mei, în caz că aceștia ar fi fost deranjați și speriați de zgomotul forajului, dar din fericire n-a fost cazul. Banii de redevențe îmi ajung să-mi plătesc facturile și taxele și mai pun și ceva deoparte în fiecare lună", spune Barnett.

În anumite zone, însă, se întâmplă ca drepturile de proprietate asupra terenurilor pe care se forează să fie scindate. Astfel, unele persoane locuiesc pe terenurile respective și au drepturi exclusiv pe partea de la suprafață, în vreme ce alte persoane au în proprietate subsolurile terenurilor respective și drepturile asupra resurselor minerale conținute de acestea. În astfel de situații, apar animozități și chiar conflicte. Mulți americani care cumpără locuințe nu au suficientă cultură juridică pentru a se interesa înainte de achiziție dacă vor deține drepturi și asupra subsolurilor terenurilor pe care sunt construite acestea.

Un caz ilustrativ în acest sens este cel al localității Azle din Texas, unde jumătate din locuitori dețin și drepturi minerale, încasând chirii și redevențe de la petroliști, iar cealaltă jumătate nu. În consecință, unii susțineau activitatea de foraj, iar ceilalți militau pentru interzicerea acesteia.

"A fost o mare greșeală că am ignorat nemulțumirile și îngrijorările acelor proprietari care suportau inconvenientele forajelor fără să aibă nimic de câștigat de pe urma lor", spune John Tintera, fost director executiv al instituției de reglementare în energie, petrol și gaze din Texas.

Problemele se rezolvă cel mai eficient prin înțelegeri mutuale

Printre cele mai frecvente plângeri ale locuitorilor se referă la creșterea masivă a traficului de camioane de mare tonaj, ca urmare a forajelor. Forarea unei singure sonde necesită peste 1.000 de curse de camion, pentru transportul echipamentelor, muncitorilor și apei pentru fracturarea hidraulică. După instalarea sondei, nu mai este necesară, în medie, decât o cursă pe zi.

O altă problemă este că vecinătatea sondelor diminuează valoarea de piață a locuințelor, din cauza îngrijorării cu privire la riscul de contaminare a resurselor subterane de apă. Un studiu efectuat în suburbiile de lângă Pittsburgh între 2004 și 2009 arată că, în general, casele situate lângă sonde costau cu 10% mai mult decât cele aflate la distanță de sonde. Dar cu excepția caselor alimentate cu apă de la puțuri private din zone de foraj, mai ieftine cu 16% decât cele alimentate de companii municipale de utilități, ferite de riscul contaminării.

"Acum nu mai văd împrejurimile de la fereastră, ci o sondă. Până au terminat de forat a fost foarte rău, din cauza zgomotului și a agitației. Dar nu știu nimic. Vor mai fora și altele? Nu vreau decât să rămână cât de cât neatins colțișorul în care locuiesc. Sunt îngrijorată și pentru izvorul subteran. Am nevoie să fiu informată, pentru că e altceva acum, când sonda e pe terenul meu", spune o proprietară din Colorado care nu primește redevențe, pentru că nu deține și drepturile minerale ale terenului pe care se află locuința sa.

"De fiecare dată când se intensifică activitățile industriale lângă zone rezidențiale sporesc șansele ca ceva să meargă prost. În câteva decenii, vom avea un milion de sonde noi de petrol și gaze în SUA, așa că e în interesul tuturor ca lucrurile să meargă bine, pe cât posibil", spune Robert Jackson, profesor de biologie la Duke University, specialist în studiul fracturării hidraulice.

Unele autorități locale se ocupă deja de asta. Cele din Erie, Colorado, au semnat un angajament voluntar cu două companii energetice privind utilizarea de instalații de recuperare a vaporilor generați de foraj, o procedură mai degrabă rară în rândul petroliștilor, dar care, ca urmare a presiunilor din partea locuitorilor din zonele cu activitate extractivă intensă, se răspândește tot mai mult. Instalațiile captează inclusiv vapori cancerigeni.

Pe de altă parte, anumite lucruri se pierd pentru totdeauna. "Forajul a fost și bun și rău pentru regiunea noastră. Mulți locuitori și-au îmbunătățit situația financiară ca urmare a redevențelor și chiriilor încasate de la companii, iar noi ne-am permis să reducem taxele pe proprietate, compensându-le cu venituri din impozitarea producției de petrol și gaze. Însă s-a pierdut farmecul peisajului rural. Oriunde te uiți dai cu ochii de câte o sondă", conchide Roger Harmon, înalt oficial local în Jackson County, Texas, din 1995 încoace.

 

Brazilia suferă un semieșec la o licitație petrolieră majoră, după ce a întărit rolul statului în sectorul extractiv ca urmare a protestelor de stradă

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 24 October 2013 08:30

Brazil Oil Auction.JPEG-0e48bGigantul energetic Petrobras, controlat de statul brazilian, și-a adjudecat la licitație, în consorțiu cu companii europene și chineze, concesiunea celui mai mare câmp petrolier al Braziliei. Consorțiul respectiv a fost însă singurul care a participat la licitația organizată de guvernul brazilian, iar prețul de adjudecare a fost cel minim impus prin prospectul de licitație, ceea ce a transformat întreaga procedură într-un semieșec, ce aruncă un văl de îndoială asupra planurilor Braziliei de a deveni o putere petrolieră mondială prin dezvoltarea câmpurilor offshore de hidrocarburi din apele sale teritoriale.

Licitația, care s-a desfășurat într-un hotel de lux de pe o plajă din Rio de Janeiro, a fost marcată de protestele violente ale câtorva sute de brazilieni, care se opun cedării resurselor naționale în administrarea unor corporații străine. Protestatarii au răsturnat un car de reportaj al unei televiziuni și l-au folosit drept baricadă în confruntările cu polița și armata, care au ripostat cu bastone, gloanțe de cauciuc și gaze lacrimogene.

Procedura a stârnit un interes mult mai mic din partea companiilor multinaționale de petrol și gaze decât sperau autoritățile braziliene. Cu toate că guvernul a dat asigurări că zăcămintele scoase la concurs sunt mai mult decât substanțiale, iar riscurile dezvoltării lor – minore, multe companii de top din industria mondială de profil, cum ar fi Exxon Mobil, Chevron sau BP, au decis să nu participe.

Nu s-a licitat practic deloc

Agenția națională braziliană de reglementare și supraveghere a sectorului petrolier, ANP, se aștepta ca cel puțin 40 de companii să participe la licitație. În schimb, doar 11 s-au înscris formal pentru procedură și numai 5 au licitat propriu-zis. "O licitație presupune concurență. Devreme ce n-a existat nici un fel de concurență, înseamnă că guvernul a eșuat", a declarat parlamentarul brazilian Carlos Sampaio.

Guvernul brazilian se așteaptă să încaseze venituri totale de 400 de miliarde de dolari din exploatarea câmpului petrolier offshore Libra pe o perioadă de 30 de ani. Potrivit declarațiilor oficiale, acești bani ar urma să fie utilizați pentru servicii publice de educație și sănătate, necesare pentru a mai reduce din inegalitatea accentuată de venituri dintre săracii și bogații Braziliei.

Consorțiul care și-a adjudecat câmpul petrolier offshore Libra este format din Petrobras (40% din drepturi), Total și Royal Dutch Shell (câte 20%), precum și companiile chinezești, CNOOC Ltd și China National Petroleum Corp (câte 10%).

Termeni deloc încurajatori

Rezervele recuperabile de țiței din perimetrul Libra sunt estimate între 8 și 12 miliarde de barili. Dacă aceste estimări se confirmă, asta înseamnă dublarea rezervelor totale de petrol ale Braziliei. Cantitatea ar fi suficientă pentru satisfacerea consumului total mondial de petrol pe o perioadă de aproape două luni.

Acordul semnat de guvernul brazilian cu consorțiul câștigător prevede că Brazilia va încasa 41,65% din profiturile nete rezultate din vânzarea petrolului, după deducerea costurilor investiționale. De asemenea, companiile datorează în total un avans de 6,88 miliarde dolari, care trebuie plătit pentru finalizarea deal-ului. Acești termeni contractuali reprezintă minimul legal și au fost stabiliți dinainte de organizarea licitației, fapt care, potrivit analiștilor, explică interesul slab manifestat de giganții petrolieri mondiali față de procedură.

Aceștia spun că, în pofida potențialului uriaș al zăcămintelor petroliere offshore ale Braziliei, multe companii multinaționale de profil au preferat să stea pe margine, ca urmare a modificărilor legislative recente adoptate de autoritățile braziliene, despre care consideră că reduc prea mult profiturile operatorilor și acordă prea multă putere de control statului și companiei controlate de acesta, Petrobras.

Statul vrea mai mult control

Astfel, printre altele, Brazilia a înființat o nouă companie de stat, PPSA, special pentru administrarea zăcămâmtului de la Libra. Aceasta este responsabilă cu preluarea de la operatorii concesiunii a cantității din producția de țiței de la Libra care revine de drept guvernului și cu valorificarea acesteia. Pe lângă asta, PPSA va avea drept de veto asupra deciziilor manageriale ale consorțiului câștigător. Potrivit estimărilor inițiale, dezvoltarea câmpului offshore va necesita investiții de circa 50 de miliarde de dolari.

Cu toate că rezultatul licitației este dezamăgitor pentru guvern, statul brazilian va beneficia de 85% din veniturile rezultate din dezvoltarea Libra, pe întreaga perioadă de exploatare a zăcământului, sub formă de taxe sau angajamente sociale și de cercetare asumate de consorțiul care urmează să îl opereze, a declarat președintele Braziliei, Dilma Rousseff, după anunțarea rezultatului licitației.

"Astfel de tentative de întărire a controlului asupra deciziilor investitorilor va face și mai dificilă atragerea acestora în proiecte de parteneriate public-privat necesare pentru marile proiecte vizate de Rousseff, cum ar fi linii ferate de mare viteză, porturi, autostrăzi și aeroporturi. Percepția asupra Dilmei Rousseff s-a înrăutățit foarte mult, investitorii consideră că reglementările braziliene sunt foarte arbitrare", spune Aldo Musacchio, profesor la Harvard Business School și specialist în companii braziliene.

Ceartă pe redevențe

În urmă cu câteva luni s-a derulat un adevărat scandal între autoritățile centrale braziliene și cele regionale pe tema redevențelor petroliere. Astfel, guvernul central și regiunile cu activitate petrolieră mai redusă doreau schimbarea sistemului de redistribuire a redevențelor într-unul mai egalitarist, până atunci grosul fiind încasat de către zonele cu cele mai mari exploatări de țiței. În replică, cele mai importante regiuni petroliere au atacat modificarea legislativă la Curtea Supremă a Braziliei.

Lucrurile au luat o cu totul întorsătură în urma protestelor masive de stradă din vara aceasta, când sute de mii de brazilieni au ieșit în stradă acuzând corupția guvernamentală, calitatea slabă și prețul ridicat al serviciilor publice, precum și cheltuielile masive de bani publici destinate organizării Campionatului Mondial de fotbal de anul viitor.

În replică, guvernul a dat o lege care stipulează că toți banii încasați din redevențe pe producția de țiței din zăcăminte noi vor fi destinați finanțării învățământului și sănătății, respectiv 75% pentru educație și 25% pentru sistemul sanitar. Autoritățile din Brazilia se așteaptă pentru anul viitor la încasări de 800 de milioane de dolari din aceste redevențe. De asemenea, guvernul brazilian a dublat redevențele din sectorul minier vara aceasta, de la 2% la 4%.

Ponta preia ideea lui Boc și le flutură primarilor prin față bani din redevențele petroliere, care deocamdată merg integral la bugetul central

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 23 October 2013 12:16

Ponta primariBanii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent, a anunţat premierul Victor Ponta.

"Eu sunt adeptul unui sistem care se aplică în multe ţări europene - Italia, de exemplu, am şi văzut legea şi e foarte bună - din redevenţele pe care le încasezi la bugetul central, nu doar pentru gaze, pentru cărbune de exemplu, să meargă și la autoritățile locale. Eu reprezint în Parlament de atâţia ani un judeţ, Gorj, care depinde aproape în totalitate de energia produsă pe cărbune. Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>, cei din Prahova care exploatează petrol, la fel. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", a spus Ponta la postul B1 TV.

El a precizat că această prevedere va fi inclusă în noua lege a redevenţelor, care trebuie aprobată anul viitor. Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de un miliard de lei.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Morcov pentru primari, dar și pentru localnici

Modificarea legislației în vigoare, în sensul împărțirii banilor colectați din redevențe petroliere între bugetul central și cele ale autorităților locale în raza cărora se desfășoară sau se vor desfășura lucrări de exploatare de resurse minerale, i-ar încuraja pe primarii din aceste zone în a duce muncă de lămurire cu localnicii care se opun, de exemplu, explorării și exploatării gazelor de șist, spunându-le că aceste activități aduc beneficii pe plan local, majorând încasările la bugetele locale.

În prezent, autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale, primăriile în jurisdicția cărora se derulează lucrări de exploatare neavând nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic și neprimind nici un ban din redevențele plătite de companiile care operează respectivele perimetre.

Anul acesta, mai multe primării din județele Vaslui și Constanța, inclusiv dintre cele în a căror jurisdicție intră perimetre unde americanii de la Chevron vor să înceapă lucrările de explorare pentru hidrocarburi neconvenționale, au interzis, prin hotărâri de Consilii Locale, explorarea și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

Hotărârile respective au fost însă desființate în justiție, după ce prefecturile le-au atacat în contencios administrativ, arătând că, potrivit Constituției și Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, prin adoptarea hotărârilor respective, de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local.

Ponta coabitează mental cu Boc

Ideea este departe de a fi nouă, figurând, de exemplu, în programul de guvernare al guvernului Boc pentru perioada 2009-2012, unde unul dintre obiective fixate pentru sectorul energetic era "stimularea autorităţilor publice pentru valorificarea resurselor minerale, prin modificarea adecvată a legii minelor, prin împărţirea justă a redevenţei miniere între stat şi autorităţile locale".

La finalul anului 2011, guvernul Boc a anunțat că a decis prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru celelalte produse miniere, precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale.

Astfel, documentul prevedea că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

În mai anul acesta, Preşedinte Agenţiei Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, a declarat că se vrea introducerea, în noua variantă de redevenţă, a unei cote-părți care să revină comunităţilor locale, acesta arătând că pe acele perimetre care aparţin comunităţilor locale se desfasoară activităţi, iar toţi operatorii vor utiliza infrastructură locală.

Noi probleme pentru industria americană a gazelor de șist: proprietarii de terenuri se simt păcăliți la redevențe, companiile sunt date în judecată pentru cutremure

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 28 August 2013 13:53

Arkansas fracking BUNÎn Statele Unite, unde drepturile de proprietate privată se extind și asupra resurselor minerale ale subsolului, companiile de petrol și gaze plătesc redevențe pe producția extrasă nu statului, ci proprietarilor terenurilor pe care forează. Aceste redevențe sunt stabilite prin contracte, dar în destule din aceste contracte au fost strecurate, și cu sprijinul legislației neclare, clauze ambigue, care le permit producătorilor să reduce drastic redevențele, în mod unilateral, în anumite condiții, ceea ce a stârnit revolta proprietarilor. Mai mult, mulți dintre aceștia au început să dea în judecată firmele care exploatează gaze de șist prin fracturare hidraulică, acuzându-le că au provocat cutremure în urma cărora le-au fost prejudiciate locuințele.

Boom-ul gazelor naturale extrase din șisturi bituminoase din SUA a dus la reducerea masivă a prețurilor cu care producătorii își vând resursele extrase, astfel încât aceștia sunt nevoiți să își reducă semnificativ costurile pentru a își conserva, pe cât posibil, marjele de profit. Iar una dintre metodele alese este aceea de a reduce redevențele plătite proprietarilor de terenuri pe care forează, incluzând în calculul acestora o mai mare parte din costurile de transport și de vânzare al gazelor naturale extrase

De exemplu, Chesapeake Energy, cea mai importantă companie care operează în regiunea Marcellus din Pennsylvania, unde se află cel mai mare zăcământ de gaze de șist din SUA, a început de anul acesta să pună în sarcina proprietarilor de terenuri o proporție mult mai mare din costurile sale de transport și marketing. În acest fel, în unele cazuri, redevențele încasate de proprietarii de terenuri de foraj au fost reduse cu mai mult de jumătate, astfel încât unii proprietari nu mai pot să-și plătească nici măcar impozitele pe respectivele terenuri din banii încasați de la producătorii de gaze de șist.

Nu mai merită să concesionezi

Proporția în care se deduc din redevențe costurile de transport, marketing și altele poate fi decisă absolut unilateral de către companiile producătoare, cel puțin în Pennsylvania, unde legislația ambiguă le-a permis producătorilor să aibă ultimul cuvânt în această privință. Aceste deduceri sunt practicate și în alte state, cum ar fi Texas, însă într-o mai mică măsură.

Proprietarii de terenuri spun că, ani de zile, cele mai multe companii rețineau procente mici din redevențele negociate și fixate prin contracte pentru a-și acoperi costurile, de 5 - 10%, iar aceste rețineri erau în general acceptate fără opoziție. Mai mult, destule companii își asumau integral costurile și nu reduceau deloc redevențele plătite proprietarilor.

Însă de la începutul acestui an, cei de la Chesapeake au început să reducă redevențele plătite în Pennsylvania în unele cazuri cu peste 60%. Acest lucru le este permis de o lege din 1979. Asta a îmbunătățit profitabilitatea firmei, dar i-a revoltat pe proprietari, care au început, de-abia acum, să se uite mai cu atenție la clauzele din contractele semnate cu ani în urmă.

„Au ajuns să plătească atât de puțin încât te întrebi dacă mai merită să îi lași să foreze pe pământul tău. În decembrie 2012 mi-au redus redevența cu 24% pentru a-și acoperi costurile. În ianuarie 2013, mi-au redus-o cu 85%, la 122 de dolari”, spune Terry Van Curen, care le-a concesionat celor de la Chesapeake un teren de 7 hectare.

Nu e bine să semnezi ca primarul. Mai ales când nu ești primar

Pe prima pagină a contractului de concesiune de cinci pagini semnat de Van Curen cu Chesapeake i se garantează proprietarului o redevență de 12,5% din toate veniturile generate de sonda forată pe terenul său, însă se precizează și că suma poate fi ajustată, prin deducerea taxelor și costurilor aferente producției. Această mică clauză le-a permis celor de la Chesapeake să reducă masiv redevența plătită efectiv.

Van Curen recunoaște că de-abia dacă a citit clauza când a semnat contractul, în 2009.

Prețul tot mai mic de vânzare al gazelor naturale este rezultatul direct al avântului exploatărilor de șist, prin fracturare hidraulică. Recent, noul CEO al Chesapeake, Doug Lawler, a pus mare accent pe metodele de reducere a costurilor aplicate de companie, la o conferință cu investitorii. Din ianuarie până în prezent, acțiunile Chesapeake la Bursă au crescut cu aproape 60%.

Lawler l-a înlocuit pe fostul CEO și co-fondator al companiei, Aubrey McClendon, care a fost obligat să demisioneze după ce Chesapeake s-a confruntat cu o criză serioasă de lichidități.

Obiceiul se generalizează

Cu toate acestea, compania a avertizat că costurile sale de transport al gazelor naturale din Pennsylvania continuă să crească. Concesiunile Chesapeake din formațiunea Marcellus conțin rezerve dovedite de gaze de 10,93 mii de miliarde de metri cubi, echivalentul consumului SUA pe aproape 3 ani.

Noua strategie de reducere a costurilor a stârnit revolta localnicilor din regiunile unde Chesapeake deține sonde. „Sprijinim dezvoltarea sectorului energetic din statul nostru, însă aceste deduceri mari de costuri din redevențe afectează familiile care și-au concesionat terenurile și în special pe cei mai în vârstă, pensionari”, spune Doug McLinko, consilier local în districtul Bradford din Pennsylvania.

Locuitorii din regiune, cea mai bogată în gaze naturale din tot statul Pennsylvania, se tem că reducerile de redevențe vor deveni și mai agresive, după ce tot mai multe companii vor începe să îi imite pe cei de la Chesapeake. De exemply, compania Talisman Energy, a treia ca dimensiuni dintre cele care operează în formațiunea Marcellus, a anunțat că ia în calcul majorarea proporției costurilor pe care le deduce din redevențele plătite proprietarilor.

Cei de la Royal Dutch Shell spun că practică deja deducerea costurilor din redevențe, aceasta fiind prevăzută în contractele de concesiune semnate cu proprietarii de terenuri. Southwestern Energy și Cabot Oil&Gas reduc redevențele cu maximum 20%. În schimb, Statoil, compania controlată de statul norvegian care deține participații de 33% la multe licențe de exploatare de gaze de șist din Marcellus, susține că nu deduce nici un fel de costuri din redevențe.

Lege aberantă: nu se știe ce este aceea „redevență”

În 2008, mai mulți proprietari de terenuri din Pennsylvania i-au dat în judecată pe cei de la Southwestern Energy pentru a obține anularea contractelor de concesiune semnate, susținând că legea din 1979 de fapt nu le permite companiilor să-și deducă nici un fel de costuri din redevențele stabilite prin acele contracte.

Însă după doi ani, în 2010, Curtea Supremă a decis că, de fapt, producătorii de gaze pot deduce orice fel de costuri, întrucât legea nu definește cu precizie ce este aceea o redevență. Curtea a cerut legislativului local din Pennsylvania să modifice legea pentru a introduce această definiție elementară, ceea ce încă nu s-a întâmplat.

Întrucât legea nu a fost modificată, Chesapeake a trimis scrisori proprietarilor la începutul acestui an, informându-i că va începe să deducă costuri din redevențele plătite, în unele cazuri chiar retroactiv, pentru sumele plătite de la sentința Curții Supreme din 2010 încoace. Astfel, mulți proprietari de terenuri se văd nu doar cu redevențele drastic micșorate, ci mai trebuie să scoată și bani din buzunar.

Nu mai acoperă nici impozitul pe teren

Iar cum autoritățile, de regulă, nu fac decât să agraveze o problemă atunci când pretind că vor să o rezolve, parlamentul local plănuiește să garanteze prin lege o redevență minimă de 12,5% pentru toți proprietarii, indiferent de costuri.

Janet Geiger și soțul său, Dick, au concesionat un teren de 4 hectare celor de la Chesapeake. Și ei recunosc că nu au citit cu atenție contractul de concesiune înainte de a-l semna și că de-abia acum își dau seama că, potrivit clauzelor acestuia, compania își poate deduce costurile din redevențe. Luna trecută, Chesapeake le-a plătit doar 45,28 de dolari sub formă de redevență, compania deducând din aceasta nu mai puțin de 450 de dolari.

„Nu m-am gândit niciodată că mă voi îmbogăți de pe urma acestui contract, dar la naiba, redevențele pe care le primim nu ne mai acoperă nici impozitul pe teren pe care trebuie să-l plătim la stat”, spune Janet Geiger.

Cutremure provocate de evacuarea apei folosite la fracturarea hidraulică

În alt stat american, Arkansas, în 2010 și 2011 a a avut loc o adevărată „epidemie” de cutremure de mică intensitate, cu peste 1.000 de astfel de evenimente. Cel mai mare, cu magnitudinea de 4,7, a provocat pagube la o anexă a locuinței lui Tody Davis, din Greenbrier, Arkansas.

Ulterior, un studiu al Universității din Memphis și al Arkansas Geological Survey a dus la concluzia că respectivele cutremure au fost cel mai probabil provocate de operațiunile de evacuare la mare adâncime a apei reziduale rezultate din fracturarea hidraulică practicată de companiile care forează după gaze de șist. În urma studiului, autoritățile au ordonat închiderea mai multor sonde din zonă.

De asemenea, Davis și mai mulți vecini de-ai săi i-au dat în judecată pe cei de la Chesapeake, care dețineau sondele în 2010, precum și compania BHP Billiton, care a cumpărat concesiunile de gaze de șist ale Chesapeake în 2011. Cele două firme au negat orice responsabilitate.

Organizația profesională și de lobby a industriei de petrol și gaze din Arkansas nu a negat concluziile studiului, însă a arătat că producătorii nu aveau de unde să știe dinainte că operațiunile de evacuare a apei reziduale vor duce la cutremure.

„Autoritățile au adunat date și au luat o decizie pe baza lor, iar industria nu a făcut decât să se supună hotărârilor autorităților, închizând respectivele sonde”, spune J. Kelly Robbins, vicepreședintele organizației. Din 2009 încoace au fost intentate circa 40 de procese civile legate de fracturarea hidraulică, în 8 state americane, prejudiciile reclamate mergând de la poluarea apelor subterane la poluare fonică.

Fenomen rar

Judecata nu a început încă pentru nici unul dintre acestea, iar câteva astfel de acțiuni au fost respinse. Avocații companiilor de petrol și gaze argumentează că încă nu a fost dovedită o legătură cauzală pozitivă între utilizarea tehnologiei fracturării hidraulice și problemele de mediu invocate de reclamanți.

Anul viitor Agenția Federală pentru Protecția Mediului din Statele Unite va publica un raport extrem de important cu privire la efectele de mediu ale fracturării hidraulice, raport care ar putea influența evoluția proceselor pe această temă aflate pe rol.

Este important de subliniat că procesele nu pun în cauză fracturarea hidraulică ca atare, ci operațiunile ulterioare de evacuare a apelor reziduale. Acestea sunt injectate la mare adâncime, în straturi de roci poroase. Seismologii spun că și fracturarea hidraulică poate provoca microcutremure, care sunt rareori resimțite la sol, fără să excludă însă posibilitatea generării de cutremure mai mari în viitor. Doar câteva dintre cele 30.000 de sonde de evacuare a apei reziduale sunt suspectate că ar fi provocat cutremure.

Un astfel de eveniment rar se pare că a avut loc în centrul statului Arkansas, potrivit geologilor locali, care au descoperit că 98% dintre cutremurele din 2010-2011 au survenit pe o rază de 6 kilometri în jurul a două dintre sondele de evacuare. „Dat fiind puternica corelație spațială și temporală dintre cele două sonde și activitatea seismică din falia respectivă, concluziar ar fi că injectarea de apă a provocat respectivele cutremure”, se arată în studiul geologilor din Arkansas.

Moratoriu pentru sonde noi

Pe de altă parte, geologii spun că forarea sondelor de evacuare a dus la descoperirea unei noi falii geologice în regiune, numită acum falia Guy-Greenbrier.

Comisia pentru Petrol și Gaze din Arkansas a declarat un moratoriu permanent pe forarea de noi sonde de evacuare a apei pe o arie de 3.100 de kilometri pătrați în jurul nou descoperitei falii.

Agenția Federală pentru Protecția Mediuluin nu a emis până acum reglementări cu privire la cutremure și la evacuarea apelor reziduale rezultate din fracturarea hidraulică. În 2009, companiile de petrol și gaze au astupat în mod voluntart două sonde de evacuare, după ce autoritățile au început să investigheze posibila legătura dintre activitatea acestora și o serie de cutremure din regiune.

Sonde au mai fost închise și în alte state, la solicitarea autorităților, altă măsură luată de acestea fiind reducerea frecvenței admise cu care operatorii pot injecta apă în subteran.

Avocații își fac reclamă pe autostradă

Avocații companiilor de petrol și gaze spun că va fi greu de probat că acestea ar fi acționat cu neglijență și în cunoștință de cauză. Cei ai reclamanților susțin că producătorii ar fi trebuit să cunoască riscurile presupuse de efectuarea de foraje în zone cu activitate seismică intensă, documentată istoric.

Casa de avocatură Emerson Poynter spune că reprezintă în prezent 35 de proprietari de locuințe, dar caută activ și alți clienți pentru aceeași speță. Firma a plătit un montarea unui panou publicitar pe autostrada Route 65, care trece prin Greenbrier, care prezintă o casă fisurată, textul „Pagube de la cutremur?” și numărul de telefon al firmei în partea de sus.

Pe de altă parte, reprezentanții autorităților locale spun că aceste procese nu vor bloca activitatea companiilor de petrol și gaze, indiferent de cât de mulți proprietari se vor alătura plângerii colective.

„E ceva ce s-a întâmplat în trecut. E o problemă pe care am rezolvat-o și am adoptat norme și reguli pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple, așa că ar trebui să depășim toți acest mment. Nu știu dacă reclamanții vor obține despăgubiri la tribunal, dar sincer nu știu ce s-ar fi putut face mai mult la acel moment”, spune Lawrence Bengal, șeful Comisiei de Petrol și Gaze din Arkansas.

Statul român a încasat anul trecut accize pe benzină și motorină în sumă totală de peste 8,4 miliarde de lei, cu 6,5% mai mult decât în 2011

Category: Preturi Motorina
Creat în Wednesday, 03 July 2013 23:50

Accize benzina motorina BUNStatul român a încasat anul trecut la buget accize pe benzină și motorină în sumă totală de 8,409 miliarde de lei, cu 6,5% mai mult decât în 2011 (7,893 miliarde lei).

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), combustibilii s-au scumpit cu 5,14% în 2012, în condițiile unei majorări cu 4,4% a accizei la motorină începând cu 1 ianuarie 2012 și a unui curs de schimb utilizat la calculul accizelor de 4,3001 lei/euro, cu 0,85% mai defavorabil pentru contribuabili decât cel aferent anului anterior, de 4,2655 lei/euro.

În urma majorării accizei la motorină, încasările la buget din această sursă au crescut anul trecut cu 9,5%, de la 5,202 la 5,697 miliarde lei, potrivit contului de execuție a bugetului de stat pe 2012. Încasările din accizarea benzinei au crescut cu doar 0,78%, de la 2,690 la 2,711 miliarde lei.

Anul trecut, cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate a crescut cu 6,7% comparativ cu 2011, pe serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, potrivit datelor INS:

În primele 5 luni din 2013, combustibilii s-au scumpit cu 1,51%.

Per total, din accizarea produselor energetice, statul român a încasat anul trecut în total 8,789 miliarde lei, cu 5,86% mai mult decât în 2011 (8,302 miliarde lei). Din accizarea în vamă a produselor energetice din import (în special motorină) s-au încasat la buget, în 2012, 1,249 miliarde lei, cu 7,6% mai mult decât în 2011 (1,161 miliarde lei).

În schimb, din accizarea vânzărilor de gaze naturale, la bugetul de stat au intrat în 2012 încasări totale în sumă de 188,184 milioane lei, reprezentând o scădere cu 4% față de 2011 (195,958 milioane lei).

Anul trecut, bugetul a colectat în total din redevențe petroliere suma de 1,218 miliarde lei, față de 1,115 miliarde lei în 2011, încasările la acest capitol consemnând o creștere cu 9,23%.

Autostrăzile României se vor construi… din redevenţe

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 17 June 2013 11:25

Australieni explorariCu un an înainte de noua lege a redevenţelor care ar urma să se schimbe în 2014, Premierul Victor Ponta îşi propune să facă un fond special, diferit de buget, format din banii încasaţi pe redevenţe. Din acest fond ar urma să se construiască autostrăzi sau alte obiective prioritare.

Acordul cu OMV prevede ca nivelul redevenţelor să rămână neschimbat 10 ani, adică până-n 2014. Pentru la anul, premierul îşi propune ca pentru noua lege a redevenţelor, să  se ghideze după media europeană, fără a spune despre nivelul estimativ la care s-ar putea ajunge după negocieri. Asta şi pentru că redevenţe prea mari ar putea avea ca efecte nedorite reducerea investiţiilor OMV din ţară, producţie mai mică precum şi dividende în scădere sau reducerea miliardelor de euro cu care Petrom contribuie la bugetul de stat (doar anul trecut, contribuţia la buget a fost de două miliarde de euro).

“Nu spun că vom face cele mai mari redevenţe, că pleacă oamenii din ţară. Nu le vom mai face însă nici cele mai mici - va fi exact media mondială, astfel încât să existe interesul să rămână în ţară, să exploateze”, a declarat premierul la RTV.

În ceea ce priveşte producţia, în prezent, Petrom plăteşte redevenţe cuprinse între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei, adică o medie înspre 7%. Dacă premierului îi e imposibil să vorbească de nivelul redevenţelor viitoare, mai uşor pare să-i fie să vorbească despre modul de contabilizare, prin deja tradiţionalul apel la modele. De data aceasta, modelul norvegian.

“Vreau să facem, pe modelul Norvegiei, un fond special, în care toate redevenţele pe care le vom încasa pentru noile exploatări - fie că e vorba de offshore, fie că e vorba de gaz de şist - să fie puse într-un fond, nu în buget, de unde plătim diverse cheltuieli ale administraţiei sau salarii sau pensii, ci le punem într-un fond de dezvoltare şi le folosim numai pentru finanţarea obiectivelor prioritare: o să decidem - avem nevoie de autostrăzi, să informatizăm toată ţara, să facem un centru cum e cel de la Măgurele”, a declarat Ponta.

Pe de altă parte, premierul a amintit că s-a confirmat deja existenţa zăcămintelor în Marea Neagră, unde Exxon a făcut explorări, astfel că firma va trece la partea de exploatare.

Obama vrea subventii pentru transport ecologic din redevente incasate de la petrolisti

Category: Biocombustibili
Creat în Thursday, 14 February 2013 15:15

Obama ecologistPresedintele Statelor Unite, Barack Obama, a prezentat, in cadrul recentului sau discurs despre starea Uniunii, schita unui plan de ajutor de stat pentru diferite forme de energie regenerabila si carburanti ecologici. Statul american ar urma sa creeze un asa-numit „fond pentru securitate energetica”, finantat din redevente platite de companiile petroliere, si care ar urma sa fie destintat unor programe de cercetare si dezvoltare in domeniul biocarburantilor, bateriilor pentru autovehicule electrice si masinilor de mare tonaj alimentate cu gaze naturale, scopul fiind reducerea dependentei SUA de combustibilii fosili.

„O buna parte din noile noastre surse de energie sunt extrase din terenurile si apele care sunt proprietate publica, a noastra, a tuturor. Asa ca, in seara asta, propun sa folosim o parte din veniturile pe care le incasam de pe urma exploatarilor de petrol si gaze pentru a finanta un fond de securitate energetica care va fi folosit pentru cercetare si dezvoltare de noi tehnologii care sa elibereze pentru totdeauna masinile noastre de dependenta de petrol”, a declarat Obama, in fata Congresului Statelor Unite.

Un purtator de cuvant alb Casei Albe a precizat, ulterior, ca planul prevede redirectionarea unei sume de circa 200 de milioane de dolari pe an, provenite din redevente platite de petrolisti pentru exploatari derulate pe terenuri proprietate federala, din bugetul general al statului catre respectivul fond de securitate energetica. In acest fel, in urmatorii 10 ani, SUA ar putea subventiona cu 2 miliarde de dolari dezvoltarea biocombustibililor si a altor forme „verzi” de alimentare a vehiculelor.

„Boom-ul petrolier din ultimii ani ne-a adus o oportunitate unica: putem acum, in acelasi timp, sa si mancam prajitura si sa ne si ramana. Putem folosi o parte din banii proveniti din redeventele generate de extinderea exploatarilor petroliere pentru a finanta dezvoltarea de combustibili si vehicule alternative si astfel sa terminam cu dependenta de petrol a Americii”, a declarat presedintele grupului de lobby Securing America’s Future Energy (SAFE), Robbie Diamond.

Complexul militaro-industrialo-ecologist

Consiliul de conducere al organizatiei respective este literalmente „ticsit” de ofiteri superiori in rezerva si retragere ai armatei Statelor Unite, extrem de influenti, dar si de „vedete” corporatiste, cum ar fi controversatul Maurice Greenberg, fost director general al asiguratorului AIG, unul dintre cei mai mari beneficiari de bani de la contribuabili in miezul crizei financiare, sau presedintele si CEO-ul FedEx Corp.

Interesant este ca lobbystii mentionati au propus inca din decembrie anul trecut infiintarea unui astfel de fond destinat subventionarii dezvoltarii de tehnologii nepoluante de alimentare a autovehiculelor, finantat din redevente generate in urma aprobarii deschiderii de exploatari petroliere noi, in Alaska si pe platforma continentala a SUA.

Si mai interesant este, in consecinta, ca o astfel de masura, daca ar fi adoptata, le-ar conveni de minune si petrolistilor, care fac de multa vreme lobby pe langa administratia de la Washington pentru ca aceasta sa le permita sa exploateze noi zacaminte, aflate pe locatii proprietate de stat, de la cele situate pe coasta Atlanticului, pana la cele din Golful Mexico si din rezervatia naturala din Arctica.

Un alt avantaj, de data aceasta pentru guvern, ar fi ca o astfel de masura ar fi foarte usor de „vandut” din punct de vedere politic electoratului de toate orientarile, pentru ca impaca si capra, si varza.

„O astfel de masura ar fi primita extrem de bine de largi categorii ale populatiei, ideea fiind ca, in acelasi timp, sa exploatam cat mai eficient resursele noastre fosile si, totodata, sa pregatim o prefacere de substanta a sistemului nostru energetic”, spune Mark Muro, expert in „energie verde” la Brookings Institute.

Pe de alta parte, grupurile ecologiste se opun oricarei masuri care ar presupune extinderea exploatarilor de resurse fosile, chiar daca in urma acestei extinderi rezulta bani care ar putea fi folositi pentru dezvoltarea de combustibili alternativi.

„Nu vrem ca statul sa acorde nici un fel de stimulent pentru extinderea exploatarilor petroliere”, a declarat Athan Manuel, directorului departamentului de protectie a terenurilor din cadrul organizatiei Sierra Club.

Primul mandat „regenerabil” al lui Obama – un dezastru

In primul sau mandat de presedinte, Obama a promovat si finantat intens, din bani publici, industria energiei regenerabile si „verzi”, promitand ca, in acest fel, se vor crea milioane de noi locuri de munca.

Programul sau din 2009 de stimulare a economiei a acordat subventii totale de circa 90 de miliarde de dolari, sub forma de imprumuturi de stat, alocari directe si avantaje fiscale pentru dezvoltarea de proiecte eoliene si solare si pentru promovarea eficientei energetice.

Din aceasta suma totala, circa 16 miliarde de dolari au fost alocati unui program administrat de Departamentul de Energie al SUA, de garantare de imprumuturi pentru industriile energetice „verzi”. O astfel de garantie, de 535 de milioane de dolari, a fost acordata in 2009 pentru imprumuturi ale producatorului de panouri solare Solyndra, care, dupa doi ani, a dat faliment, starnind un imens scandal. 

De data aceasta, in al doilea mandat, Obama pare sa sprijine o abordare ceva mai modesta, care promoveaza in primul rand cercetarea si se axeaza mai degraba pe securitatea energetica decat pe crearea de noi joburi.

Tag Cloud