Energy Report

Secretul miracolului petrolier norvegian. Investitorii se înghesuie, deși impozitul pe profit e de 78%

Norvegia, cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa Occidentală, taxează cu nu mai puțin de 78% profiturile obținute de companiile de profil din valorificarea producției, care este extrasă în proporție de aproape 100% din zăcăminte offhore. Cu toate acestea, sectorul norvegian de petrol și gaze cunoaște de ani buni de zile un adevărat boom investițional, ale cărui explicații nu sunt doar abundența resurselor, rata mare de succes a prospecțiunilor derulate și majorarea prețurilor internaționale la materii prime și mărfuri.

Anul trecut, investițiile noi în petrol și gaze din Norvegia au ajuns la peste 24 miliarde euro, iar autoritățile de la Oslo estimează că nivelul care va fi atins în 2013 va fi cu peste 10% mai mare, de circa 26,5 miliarde euro. Expansiunea investițională ar putea fi chiar mai importantă, întrucât estimările oficiale nu au luat în calcul acele proiecte anunțate de investitori, dar care nu au primit încă toate aprobările necesare pentru a putea fi demarate.

Investițiile au ca țintă atât zăcămintele mature din Marea Nordului, cât și perimetrele mai „virgine”, de frontieră, dinspre Arctica, din Marea Barents.

Nivelul înalt al producției și al profiturilor obținute de companiile care exploatează petrol și gaze offshore în Norvegia au permis guvernului norvegian ca, în ultimii ani, să înregistreze surplus bugetar.

Țara nu are nici un fel de datorie publică, iar pe lângă asta, autoritățile au reușit să pună deoparte, pentru „zile negre”, într-un fond de investiții alimentat din veniturile încasate de stat de pe urma activităților din sectorul de petrol și gaze și administrat de divizia de asset management a băncii centrale, active de aproape 500 de miliarde de euro, adică circa 100.000 de euro pentru fiecare dintre cei 5 milioane de locuitori ai țării.

Ultimele date oficiale arată că, în 2011, Norvegia a produs circa 2 milioane de barili de petrol pe zi și peste 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Cu ce sunt compensate taxele mari

Remarcabil este faptul că Norvegia rămâne de ani de zile unul dintre cele mai atractive ținte de investiții pentru industria mondială de petrol și gaze, în pofida faptului că impune sectorului unul dintre cele mai înalte niveluri de taxare din lume.

Impozitul general pe profiturile companiilor din Norvegia este de 28%. Însă firmelor care extrag petrol și gaze offshore li se impune o taxă specială, suplimentară, de 50%, care face ca rata totală de impozitare pentru sectorul extractiv să ajungă la 78%. Practic, statul norvegian reține aproape 8 euro din fiecare 10 euro pe care petroliștii îi obțin ca profit.

În compensație, însă, statul preia în sarcina proprie 78% din cel mai important și mai costisitor risc asumat de către companiile petroliere, și anume riscul de prospecțiune și explorare. Ceea ce, laolaltă cu alte reglementări favorabile investitorilor, cu predictibilitatea extrem de mare a politicilor guvernamentale și cu resursele minerale abundente de care dispune țara, face ca sectorul norvegian de petrol și gaze să rămână un adevărat paradis pentru investitori.

Practic, explorarea pentru petrol și gaze este subvenționată de stat. Mai precis, până în 2005, companiile care derulau lucrări de explorare în Norvegia nu puteau nici măcar să-și deducă integral din baza impozabilă costurile acestor lucrări, iar în caz că explorările se încheiau cu eșecuri, adică nu duceau la descoperirea de zăcăminte considerate rentabile pentru exploatare, investițiile în explorare deveneau 100% pierderi asumate de companii. Însă din acel an, legislația fiscală a fost modificată radical, astfel încât statul restituie companiilor 78% din costurile anuale de explorare ale acestora, restituirea fiind efectuată la sfârșitul anului fiscal următor celui în care au survenit costurile respective.

Toate companiile care derulează lucrări de explorare beneficiază de această restituire, indiferent că obțin sau nu profituri impozabile în anul în care au efectuat lucrări de explorare sau sunt nou intrate pe piață și nu derulează decât lucrări de explorare, fără să obțină încă venituri comerciale din producție și vânzare. Pentru cele care consemnează pierderi, subvenția reprezentând restituirea a 78% din investițiile în explorare nu poate depăși valoarea pierderii consemnate în anul respectiv.

Beneficiază și de alte facilități

În acest fel, companiilor de petrol și gaze le convine să plătească un impozit de 78% din profiturile obținute, devreme ce sunt protejate, în aceeași proporție, de cel mai mare risc financiar din acest sector, și anume cel legat de explorare. În plus, ca urmare a acestei politici fiscale, obținerea de finanțare de la bănci sau alte instituții financiare pentru investiții în petrol și gaze în Norvegia este mult mai facilă și mai ieftină, riscul blocării cash-flow-ului fiind mult mai redus.

Acest aranjament fiscal se potrivește de minune Norvegiei, însă poate fi replicat doar de state cu condiții similare. Resursele offshore de petrol și gaze ale Norvegiei sunt extrem de abundente și, în plus, sunt dispuse sub formă de zăcăminte unitare de mari dimensiuni, semnificativ mai rentabile la exploatare, căci permit reducerea costurilor fixe.

Astfel, rata de succes a forajelor de explorare derulate în Norvegia este de 1 din 5, una dintre cele mai mari din lume. Ca atare, statul își permite să subvenționeze proiectele de explorare, întrucât știe că o proporție semnificativă din acestea vor intra în producție, generând profituri și, deci, bani pentru buget, prin impozitul de 78%.

Investitorii în petrol și gaze din Norvegia beneficiază însă și de alte facilități. Odată cu introducerea impozitului pe profit de 78%, statul a renunțat să mai impună plata de redevențe pe veniturile brute obținute din producție. În schimb, o companie de stat preia în mod obligatoriu o participație minoritară în orice concesiune acordată unui investitor privat, în general de circa 20%.

Compania de stat participă, proporțional cu participația deținută, atât la finanțarea costurilor investiționale ale concesiunii, cât și la repartizarea beneficiilor rezultate din exploatarea acesteia, prin încasarea de dividende. Statul norvegian, prin compania respectivă, nu are în schimb nici un cuvânt de spus la luarea deciziilor manageriale și nici la operarea propriu-zisă a concesiunilor.

În plus, Norvegia permite investitorilor în petrol și gaze recuperarea relativ rapidă a investițiilor de capital, calendarul de amortizare și depreciere a activelor, pentru scopuri fiscale, fiind de doar 6 ani. Pe lângă asta, legislația norvegiană este generoasă în privința deductibilității cheltuielilor investiționale ale acestor companii. Practic, se poate ajunge la situația în care, pentru fiecare dolar investit în Norvegia, producătorii să beneficieze de economii fiscale de 93 de cenți. 

Contează și ce faci cu banii

Taxele mari fac ca Norvegia să se claseze pe locul 2 în lume în topul țărilor cu cea mai scumpă benzină, în sumă absolută, prețul mediu fiind de 2,55 dolari/litru, potrivit unui clasament întocmit de Bloomberg, în care România este plasată pe locul 33 din 60.

Asta nu îi deranjează însă prea mult pe norvegieni, care se situează doar pe locul 51 din 60 din punct de vedere al poverii reprezentate de prețul benzinei, întrucât cheltuiesc doar 0,91% din venitul lor zilnic mediu la nivel național, de 280 de dolari, pentru a cumpăra un litru de benzină. În același clasament, românii se clasează foarte sus, respectiv pe locul 8.

Pe de altă parte, practic toți banii încasați de stat din activitatea de petrol și gaze, prin taxe și dividende, sunt economisiți în vederea finanțării în viitor a pensiilor norvegienilor. În acest scop, în 1990 a fost înființat un fond suveran de investiții, Norway Oil Fund, administrat de un departament de asset management al băncii centrale și finanțat din încasările detaliate mai sus. Fondul investește banii respectivi exclusiv pe piețele internaționale, pentru a evita declanșarea de presiuni inflaționiste și crearea de bule speculative pe plan intern.

Anul trecut, Norway Oil Fund a consemnat un randament de 13,4%, al doilea cel mai bun din istoria sa, după cel de peste 26% din 2009. Rezultatul s-a tradus printr-un profit de peste 58 de miliarde de euro obținut din investiții în 2012, ceea ce a dus totalul activelor fondului la aproape 500 de miliarde de euro.

Investițiile în acțiuni listate la burse au adus fondului un randament de 18,1% în 2012, în vreme ce obligațiunile și alte instrumente cu venit fix au generat un randament de 6,7%, iar plasamentele imobiliare – unul de 5,8%.

Managerii fondului au admis, în raportul lor anual, că o bună parte din performanța fondului de anul trecut se datorează măsurilor extraordinare, fără precedent, de relaxare a politicilor monetare luate de principalele bănci centrale ale lumii, Federal Reserve și Banca Centrală Europeană (BCE).

Norway Oil Fund este cel mai mare fond de pensii din Europa și unul dintre cele mai mari din lume, având în portofoliul său circa 1% din totalul valorii acțiunilor listate la burse la nivel mondial.