Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Sat12142019

Last updateTue, 18 Jun 2019 8pm

Romana English
Back Home Stiri pline de energie Stirile Pline de Energie Batalia pe Resurse David Cameron le flutură scoțienilor prin față bani din petrolul și gazele din Marea Nordului

David Cameron le flutură scoțienilor prin față bani din petrolul și gazele din Marea Nordului

Cameron Scotia

Nu s-au pus de acord dacă o Scoție independentă ar putea păstra lira sterlină ca monedă națională și nici dacă Scoția ar putea rămâne în Uniunea Europeană dacă votează, în septembrie, să se separe de Regatul Unit al Marii Britanii. Iar luni, doi dintre cei mai notorii susținători ai celor două tabere, pro și contra, respectiv primul ministru al Scoției, Alex Salmond, și premierul britanic, David Cameron, și-au concentrat discursul asupra unei alte chestiuni economice cruciale, cu implicații în această luptă: viitorul rezervelor încă substanțiale de petrol și gaze din Marea Nordului.

Printr-o poziție simbolică regizată, dar evidentă pentru diferențele de optică ale celor doi, David Cameron a dus guvernul britanic la Aberdeen, pe vremuri un port activ pentru pescuit și transport naval, care este acum nucleul industriei de petrol și gaze din Marea Nordului, aceasta fiind doar a doua oară în decurs de 90 de ani când guvernul s-a reunit în Scoția. Premierul Cameron a anunțat o nouă investiție pentru a susține industria energetică și a afirmat că dimensiunea și puterea economică a Marii Britanii sunt vitale pentru a asigura fluxul profiturilor venite din petrol și gaze în deceniile următoare.

„Umerii lați ai uneia dintre cele zece economii de vârf ale lumii chiar au stat în spatele acestei industrii”, a spus el despre petrolul și gazele din Marea Nordului, adăugând că faptul că Scoția e o parte din Marea Britanie a redus de impactul unor căderi bruște ale prețurilor la țiței, relatează The New York Times.

Elitistul și analistul în energie

În localitatea apropiată, Portlethen, Salmond s-a întâlnit separat cu miniștrii cabinetului scoțian. El a sugerat că o Scoție independentă ar putea urma exemplul Norvegiei, care și-a creat un fond suveran de investiții din veniturile obținute din producția de hidrocarburi. El și-a etalat de asemenea cunoștințele despre industria energetică, menționând că era analist al industriei petroliere pe când premierul Cameron studia încă la Eton, un colegiu englez de elită, ceea ce reprezintă o continuare a atacurilor politice la adresa lui Cameron, pe care îl prezintă drept un elitist care a pierdut contactul cu masele de alegători obișnuiți.

Odată cu referendumul privind independența Scoției, programat în seprembrie, David Cameron și-a limitat vizitele în Scoția, știind că, în calitate de englez care conduce Partidul Conservator, nu este popular în ochii scoțienilor și nu ar fi cel mai eficient promotor al campaniei antiindependență.

Miza acestui vot este viitorul Regatului Unit, locul său pe scena mondială și reputația lui David Cameron, care nu vrea să rămână în istorie drept premierul în exercițiu din momentul ruperii Marii Britanii.

Din cauza ramificațiilor sale largi, referendumul este urmărit și în alte regiuni ale Europei cu aspirații spre independență, precum Catalonia, în Spania, și au fost ridicate întrebări privind eventuala rămânere a Scoției în Uniunea Europeană, în caz că referendumul trece, dar și privind moneda pe care ar folosi-o viitorul stat independent.

Cele mai multe sondaje de opinie arată că majoritatea scoțienilor vor ca țara lor să rămână parte a Marii Britanii, deși diferența de procente s-ar putea micșora.

Scoțienii acuză Londra de proastă administrare

Chiar dacă a făcut apel la sentimente într-un discurs recent, David Cameron speră că argumentele economice raționale se vor dovedi decisive la votul din septembrie, la care pot participa cei care au împlinit vârsta de 16 ani și trăiesc în Scoția.

Mesajul lui Cameron de luni a lăsat să transpară ideea că Marea Britanie ar putea gestiona mai bine rezervele de petrol și gaze rămase în Marea Nordului decât o Scoție independentă.

Guvernul britanic a anunțat, luni, o investiție de 100 de milioane de lire sterline într-o instalație de captare a CO2 pe bază de gaze și o facilitate de stocare la Peterhead. A promis, de asemenea, un nou organism de reglementare în domeniul energiei și că licențele pentru exploatare urmează să fie atribuite astfel încât să se maximizeze gradul de recuperare a resurselor de hidrocarburi rămase.

Dar susținătorii independenței Scoției spun că resursele au fost gestionate ineficient de către Londra, iar premierul Salmond a spus la BBC că au fost 16 modificări de legislație fiscală care au afectat industria în ultimii 10 ani și că 14 ministere diferite au avut în responsabilitate elaborarea politicilor energetice în ultimii 17 ani.

Vizită de lucru

Ziua anunțului a început cu vizita lui David Cameron la o platformă petrolieră, unde a apărut în fața camerelor de televiziune în ținută de șantier, cu tot cu cască și ochelari de protecție. Nu s-a întâlnit cu Salmond și nu a participat la o dezbatere față în față pe care o solicitase premierul scoțian.

Ambii oameni politici știu că economia este un teren de luptă crucial, iar scoțienii au fost avertizați de cele trei partide principale ale Marii Britanii că vor pierde lira sterlină ca monedă națională dacă aleg independența. Salmond contestă asta și îi acuză pe opozanți de tentative intimidare. În plus, el susține că o Scoție independentă ar rămâne automat membră a Uniunii Europene, deși această afirmație a fost respinsă de José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene.

Potrivit lui Lindsay Wexelstein, analist la Wood Mackenzie, o firmă de cercetare a pieței cu sediul la Edinburgh, 85% din petrolul și gazele Marii Britanii se găsesc în apele scoțiene ale Mării Nordului.

Un studiu al guvernului scoțian estimează că Scoția ar fi îndreptățită să beneficieze de 94% din încasările din taxele pe petrol și gaze impuse de Marea Britanie, adică aproximativ 18 miliarde de dolari pentru anii fiscali 2011 și 2012.

În timp ce o cantitate estimată de 42 de miliarde de barili a fost deja extrasă, resursele rămase s-ar putea ridica la 24 de miliarde de barili rămași, ceea ce ar valora mai mult de 2.000 de miliarde de dolari.

Oricine ar câștiga controlul asupra acestor rezerve va gestiona o industrie în declin, așa cum arată clar un raport publicat luni de guvernul britanic. Studiul menționează, în timp ce investițiile se situează la niveluri record, producția a scăzut cu aproximativ 40% față de 2010 iar lucrările de explorare din ultimii doi ani au avut rezultate proaste, ducând la descoperirea de resurse certe noi de mai puțin de 150 de milioane de barili.

Nu le-ar ajunge banii ca să devină norvegieni

În cazul în care Scoția s-ar desprinde de Marea Britanie, veniturile încasate de noul stat independent de pe urma exploatării resurselor de petrol și gaze din Marea Nordului nu ar fi suficiente pentru crearea unui fond suveran de investiții similar celui deținut și administrat de Norvegia, una din principalele promisiuni economice ale naționaliștilor secesioniști scoțieni, potrivit unui raport recent al National Institute of Economic and Social Research (NIESR).

Potrivit documentului citat, care se bazează pe cele mai recente estimări și prognoze cu privire la producția de hidrocarburi din Marea Nordului și la evoluția cotațiilor internaționale la petrol și gaze, noul stat de-abia și-ar permite să-și mențină actualele cheltuieli cu serviciile publice și ar evita doar la limită capcana supraîndatorării.

Chiar și pentru o versiune mai modestă de fond suveran de investiții finanțat din taxarea producției offshore de hidrocarburi, Scoția ar fi nevoită fie să reducă cheltuielile bugetare, fie să majoreze taxele și impozitele, se afirmă în raport.

"Deși ar fi de dorit înființarea unui astfel de fond suveran de investiții după eventuala declarare a independenței Scoției, pe model norvegian, în scopul prevenirii efectelor negative ale fluctuațiilor prețurilor internaționale la petrol și gaze asupra veniturilor bugetare, analiza noastră a ajuns la concluzia că un stat scoțian independent nu ar avea la dispoziție un surplus suficient de venituri pentru a finanța înființarea unui astfel de fond", se spune în raportul NIESR.

Cum s-ar face împărțeala veniturilor petroliere

Legislația britanică în prezent în vigoare prevede că toate veniturile bugetare rezultate din taxarea producției de petrol și gaze din Marea Nordului aparțin, din punct de vedere juridic, unei regiuni economice speciale, intitulate Platforma Continentală Britanică (UK Continental Shelf - UKCS). Asta înseamnă că, oficial, aceste resurse nu aparțin Scoției, ci unei regiuni distincte de Marea Britanie „terestră”.

Însă dacă Scoția va deveni independentă și își va declara suveranitatea, scoțienii se așteaptă ca UKCS să fie divizată după criterii „geografice”, metodă care ar avantaja substanțial Scoția. Însă nu este singura metodă posibilă. Dacă banii vor fi împărțiți după numărul populației, atunci scoțienii vor ieși clar în dezavantaj.

„Dacă Scoția devine independentă, cel mai firesc ar fi ca UKCS să fie împărțită după principiul liniei mediane, toate punctele acesteia urmând să se afle la distanță egală de Scoția, pe de o parte, și de restul Marii Britanii, pe de altă parte”, este de părare profesorul Alex Kemp, de la Universitatea din Aberdeen, unul dintre principalii experți în industria petrolieră scoțiană.

Acesta adaugă că aceeași metodă a fost folosită în anii 60 pentru a împărți apele din Marea Nordului între Marea Britanie și celelalte țări cu ieșire la aceasta. Cel mai important tratat îm acest sens a fost semnat în 1965 de către Marea Britanie și Norvegia, pe baza liniei mediane. Asta deși, ulterior, când petrolul a început să țâșnească abundent în sectorul norvegian, mulți au spus că Marea Britanie a fost prea generoasă la negocieri.

Principiul liniei mediane a fost folosit și pentru a delimita zonele de pescuit ale Scoției și restului Marii Britanii în 1999. Cu această ocazie, linia mediană a fost efectiv impusă Scoției de către Parlamentul britanic, exixtând oponenți care au susținut că, în acest fel, Scoția a fost văduvită pe nedrept de o bună parte din teritoriu.

Aplicarea principiului liniei mediane duce de fapt la trasarea pe hartă a unei bizare linii curbe. Asta pentru că promontoriile coastei înclină spre nord, aceasta fiind, în anumite puncte, pe același nivel cu orașul Dundee, la 100 de mile de granița de la Berwick. Principiul liniei mediane este prevăzut și de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

Totul se negociază

Pe de altă parte, însă, profesorul american de drept internațional David Scheffer spune că, de fapt, nu se poate spune că doctrina dreptului mării ar fi statică în ceea ce privește împărțirea rezervelor de hidrocarburi din Marea Nordului între cele două jurisdicții.

„Există o presupoziție populară potrivit căreia se va utiliza linia mediană, ceea ce ar fi în favoarea Londrei. Cu toate acestea, dreptul internațional invită de fapt la negocieri între părți cu privire la procedura de împărțire a teritoriului în cauză”, spune Scheffer.

Acesta, care este și director al Centrului Internațional pentru Drepturile Omului de la Northwest University din SUA, este de părere că această chestiune, a împărțirii resurselor de petrol din Marea Nordului, ar putea fi o foarte importantă armă de negociere politică a Scoției.

„Londra n-ar trebui să se culce pe o ureche și să trăiască cu ideea că automat se va aplica principiul liniei mediane și că nici măcar nu vor fi nevoiți să negocieze. Ar fi o greșeală foarte mare, pentru că, în cele din urmă, Scoția ar putea înainta chestiunea curților internaționale de justiție și ar putea obține acolo o împărțire mai favorabilă”, conchide profesorul american.

Scoțienii ar fi avantajați

Profesorul scoțian Kemp adaugă că, în cadrul mai multor proceduri internaționale de împărțire de teritorii, inclusiv în justiție, s-au folosit alte principii decât cel al liniei mediane.

„Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în 1968 s-a trasat o altă linie, de la graniță direct peste Marea Nordului, împărțirea aceasta având ca scop delimitarea jurisdicțiilor din punct de vedere al chestiunilor de drept civil și penal. Astfel, la nord se această linie se aplică legea scoțiană, iar la sud – cea britanică. Unii ar spune că și pentru petrol ar trebui folosită aceeași delimitare. Interesat este, din punct de vedere economic, nici nu contează prea mult, devreme ce nu sunt prea multe câmpuri petroliere între linia mediană și cea trasată la nord de Berwick, și în nici un caz cele mai importante”, explică profesorul Kemp.

Important este altceva: dacă împărțirea se va face pe baza liniei mediane, circa 90% din resursele de petrol ale Marii Britanii vor trece sub jurisdicția Scoției, în cazul în care aceasta va deveni independentă. Potrivit cercetărilor profesorului Kemp, la nivelul anului 2010, peste 95% din producția britanică de petrol și 58% din cea de gaze naturale au fost extrase din zona care ar reveni Scoției la o eventuală astfel de împărțire.

 

CONSUMUL GLOBAL DE ENERGIE

PRODUCTIA GLOBALA DE ENERGIE

Consumul de energie al SUA

Tag Cloud