Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Wed08052020

Last updateTue, 05 May 2020 10am

Romana English
Back Home

38 items tagged "Nabucco"

Results 1 - 38 of 38

Conducta de gaze BRUA care traversează România, finanţare de 179 mil. € de la CE

Category: Transport si Stocare
Creat în Wednesday, 20 January 2016 10:35

conducta BRUAComisia Europeană a validat, pe 19 ianurie 2016, finanțarea cu suma de 179 milioane de euro a lucrărilor ce urmează să fie efectuate de Transgaz la sistemul național de transport a gazelor naturale românesc pentru dezvoltarea unei conducte care va face legătura dintre Bulgaria și Austria via România și Ungaria (proiectul de interconectare Bulgaria - România - Ungaria – Austria prescurtat BRUA  – faza 1). Astfel, Transgaz va dispune de o parte din finanțarea necesară pentru a executa, pe teritoriul României, lucrările în cauză.

Proiectul, născut după eșecul Nabucco, presupune dezvoltarea unei capacități de transport gaze naturale între punctele existente de interconectare cu sistemele de transport gaze naturale din Bulgaria (la Giurgiu) și Ungaria (Csanadpalota), prin construirea unei noi conducte.

Conducta ar urma să aibă o lungime totală de circa 550 km, pe culoarul Giurgiu – Podișor – Corbu – Hurezani – Hațeg – Recaș – Horia și a trei stații de comprimare amplasate pe traseul conductei (SC Corbu, SC Hațeg, SC Horia).

După punerea în funcțiune, proiectul va asigura o capacitate maximă de transport gaze naturale de 1,5 mld.mc/an înspre Bulgaria şi de 4,4 mld.mc/an înspre Ungaria.

Termenul de implementare a proiectului este anul 2019, iar valoarea estimată se ridică la 560 milioane de euro.

Prin această conductă ar urma să fie transportate spre Austria şi UE şi gazele extrase din Marea Neagră. Să amintim în acest context că în ultimii ani au fost anunţate mai multe descoperiri de zăcăminte de gaze naturale în partea românească a Mării Negre, anunţuri făcute de companii precum Lukoil, ExxonMobil și OMV Petrom.

BERD finanțează cu 500 mln.$ participarea Lukoil la Shah Deniz, proiectul gazeifer azer menit să reducă dependența energetică a UE de Rusia

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 06 August 2015 07:04

Lukoil Shah DenizBanca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a aprobat acordarea unui credit în valoare de 500 milioane dolari celui de-al doilea producător de țiței al Rusiei, Lukoil, destinat finanțării participării companiei ruse la dezvoltarea zăcământului de gaze naturale Shah Deniz din Azerbaijan.

În același scop, Lukoil va mai primi un credit, tot în valoare de 500 milioane de dolari, de la Banca de Dezvoltare a Asiei (BDA). Cel puțin jumătate din valoarea totală a celor două credite, de 1 miliard de dolari, va fi obținută de cele două instituții internaționale de la sindicate de bănci private.

Lukoil deține 10% din drepturile asociate concesiunii de gaze naturale Shah Deniz. BERD a împrumutat deja subsidiarei Lukoil Overseas Shah Deniz Ltd. a companiei ruse 380 milioane dolari pentru finanțarea dezvoltării Shah Deniz. O primă tranșă, de 180 milioane dolari, a fost alocată în 2005, iar cea de-a doua, de 200 milioane dolari, a fost alocată în 2014.

Shah Deniz, cel mai mare perimetru de gaze naturale al Azerbaijanului, este dezvoltat de un consorțiu format din BP, compania azeră de stat SOCAR, turcii de la TPAO, brazilienii de la Petronas, Lukoil și compania petrolieră de stat a Iranului, NIOC. Concesiunea conține rezerve estimate la 1,2 mii de miliarde de metri cubi de gaze.

Proiectul de dezvoltare a fost gândit ca o alternativă de aprovizionare cu gaze a Uniunii Europene, care încearcă să-și reducă dependența de importurile de gaze naturale din Rusia.

Sectorul de perimetru care a intrat deja în producție, din 2006, Shah Deniz I, are o capacitate anuală de producție de circa 10 miliarde de metri cubi pe an. Se așteaptă ca sectorul Shah Deniz II să producă 16 miliarde de metri cubi de gaze pe an începând din 2019-2020, din care 10 miliarde vor fi destinați Europei, iar 6 miliarde – Turciei.

Transgaz și-a majorat cu 52% profitul în 2014, efect al provizionului constituit în 2013 pentru deprecierea participației Transgaz la capitalul social al Nabucco

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 13 February 2015 11:59

 

transgazTRANSGAZ SA MEDIAS a obținut anul trecut un profit net în valoare de 507, 4 milioane de lei, cu 52% mai mare decât cel înregistrat în 2013, când compania de stat a realizat un profit net de 334,49 milioane de lei, rezultă din situația financiară preliminară neauditată a companiei, publicată astăzi.

Peste 76% din acest profit poate fi pus pe seama reducerii cheltuielilor financiare cu 133 milioane lei pe seama provizionului de 132 milioane lei constituit în anul 2013 pentru deprecierea participației Transgaz la capitalul social al Nabucco Gas Pipeline International GmbH, consecință a neselectării proiectului Nabucco Vest ca rută de transport a gazelor naturale.

Profitul realizat este însă mai mic cu 122 de milioane de lei decât suma totală a taxelor și impozitelor plătită statului, în valoare de 629,7 milioane de lei. Din acestea, TVA a reprezentat 254,788 mil lei, impozitul pe profit: 106,4 mil lei, redevența petrolieră: 163,5 mil lei, impozit pe venituri din salarii: 37.66 mil lei, iar impozitul pe construcții speciale: 1,922 mil lei.

Și profitul brut preliminat pe anul 2014 este mai mare cu 44%, respectiv cu 187.971 mii lei, decât cel înregistrat în 2013.

Veniturile totale ale Transgaz au crescut cu 137,7 milioane de lei sau 9% față de cele din 2013, fiind influențate pozitiv de tariful de rezervare capacitate mai mare față de cel din anul precedent cu 0,25 lei/MWh, cu o influenta pozitiva de 98.146 mii lei și de capacitatea rezervată mai mare cu 74.640.329 MWh datorită introducerii începând cu data de 1 august 2014 a rezervării de capacitate pe puncte de intrare-ieșire cu o influență pozitivă de 77.029 mii lei. Și cantitatea de gaze facturată mai mare cu 6,961 milioane MWh/624.772 mii mc (6%) pe seama gazelor transportate în vederea înmagazinării a avut o influență pozitiva de 51.681 mii lei.

Componenta volumetrică a tarifului de transport mai mică cu 0,76 lei/MWh a influențat negativ rezultatele companie, cu 96.484 mii lei.

În plus, eșecul Nabucco și-a spus la rândul său cuvântul și pe partea de venituri, veniturile financiare influențând negativ rezultatele cu 7,346 milioane de lei, din cauza faptului că în 2013 societatea a beneficiat de finanțarea unei majorări de capital NABUCCO echivalentul a 5 milioane euro.

Cheltuielile totale au scăzut cu 4%, în pofida faptului că cele de exploatare au fost mai ridicate cu 8%, respectiv 83,229 milioane de lei, față de cele din 2013.

Printre principalele cheltuieli care au afectat negativ cifra de afaceri se numără redevența pentru concesionarea SNT: 13.560 mii lei, impozitul pe monopolul deținut: 14.518 mii lei, cheltuielile cu personalul: 7.192 mii lei, taxa de acordare licență: 6.722 mii lei, amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale: 4.403 mii lei, ajustările pentru deprecierea activelor curente: 44.908 mii lei.

 

 

Profitul Transgaz a crescut de 2,3 ori, la 374 milioane lei, după majorarea tarifului de rezervare de capacitate și dispariția pagubei Nabucco

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 13 November 2014 00:28

Naftogaz Gazprom datoriiProfitul net al operatorului sistemului național de transport de gaze naturale, Transgaz, a crescut de 2,3 ori în primele nouă luni ale anului, la 374,037 milioane lei, ca urmare a majorării tarifului de rezervare de capacitate practicate de companie, a dispariției influenței negative exercitate de costurile de lichidare ale consorțiului care urma să construiască defunctul gazoduct Nabucco, la care a participat și Transgaz, precum și a reducerii cheltuielilor cu achiziția gazelor pentru consum tehnologic propriu și a celor cu achiziția de lucrări și servicii de la terți.

Veniturile totale ale Transgaz au crescut cu 15% în intervalul ianuarie-septembrie 2014, față de perioada similară din 2013, la 1,230 miliarde lei, în principal grație creșterii tarifului de rezervare de capacitate practicat de companie, se arată în raportul la nouă luni al Transgaz.

Veniturile din exploatare au crescut cu 15%, la 1,206 miliarde lei, iar veniturile financiare – cu 55%, ca urmare a încasării unui avans din lichidarea companiei de proiect pentru defunctul gazoduct Nabucco, la care Transgaz era acționar, precum și reconcilierii sumelor virate într-un cont escrow de către consorțiul Shah Deniz, care ar fi urmat să livreze gaze prin conducta Nabucco.

Tariful mediu de transport al gazelor naturale de către Transgaz Mediaș pentru perioada 1 iulie 2013 – 30 iunie 2014, aprobat de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), a fost stabilit la 11,20 lei/MWh, ceea ce reprezintă o majorare cu 17,4% față de tariful aferent perioadei 1 aprilie – 20 iunie 2013. Cel mai important, în cadrul tarifului, ponderea componentei fixe pentru rezervarea capacității a crescut masiv, de la doar 6% la 35%.

Pe de altă parte, cheltuielile totale ale companiei au scăzut cu 6%, la 775,6 milioane lei, în principal pe seama diminuării cheltuielilor financiare față de primele trei trimestre ale anului trecut, când Transgaz a fost nevoită să constituie un provizion de 110,671 milioane lei pentru deprecierea participației la compania de proiect care ar fi trebuit să construiască gazoductul Nabucco, Nabucco Gas Pipeline International GmbH.

În plus, compania a redus cheltuielile cu achiziția gazelor pentru consum tehnologic propriu, precum și pe cele cu achiziția de lucrări și servicii de la terți.

UE vrea să scoată Iranul de pe Axa Răului și să-l introducă pe Axa Bunului numit gaz, ca principal furnizor în locul Rusiei

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 26 September 2014 11:55

kollaj 2dd5f euDupă principiul geopolitic occidental "cel mai mare dușman de ieri, cel mai bun prieten de mâine", Iranul ar putea deveni principalul furnizor de gaze al Europei în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Văzut în trecutul apropiat drept cel mai important pion al Axei Răului de către cancelariile occidentale, Iranul, aflat de altfel în prezent ca și Rusia sub un regim de sancțiuni impuse de SUA și UE, ar putea deveni cel mai bun prieten al statelor membre ale Uniuni Europene, care doresc să înlocuiască gazul rusesc cu cel iranian.

De altfel, se pare că europenii au și binecuvântarea administrației Obama, care, după ce a reușit performanța de a bombarda numai puțin de 7 state predominant musulmane în ultimii ani, nu mai are nevoie să-și creeze și alți dușmani precum Iranul.

Potrivit Fox Business, Uniunea Europeană lucrează în tăcere la accelerarea elaborării unui plan privind importul de gaze din Iran, în contextul îmbunătățirii relațiilor cu Teheran-ul și al răcirii relațiilor cu Moscova.

Iranul, în capul listei de furnizori alternativi

Cele două condiționalități care ar putea afecta importul de gaz din Iran (ridicarea sancțiunilor impuse Iranului și construirea de noi gazoducte) nu i-a afectat pe oficialii europeni să redacteze un plan în acest sens, susține o sursă de la Bruxelles, citată de Reuters.

"Iran se află în capul listei noaste de priorități în ceea ce privește măsurile pe termen mediu de a reduce dependența Europei de gazul rusesc. Gazul iranian ar putea ajunge în Europa relativ ușor, iar în prezent, din punct de vedere politic, există o tendință clară de reapropriere a Teheranului de Occident", susține sursa citată.

Rusia este principalul furnizor de gaze naturale al Europei, acoperit aproximativ o treime din cererea de pe Bătrânul Continent, cerere anuală estimată la 80 de miliarde de dolari. Sancțiunile impuse de UE Rusiei pe tema conflictului din Ucraina ar putea urgenta procesul de identificare de surse alternative de gaz pentru statele europene.

Cererea se întâlnește cu oferta

Iran dispune de cele mai mari rezerve de gaz din lume, după Rusia, iar un eventual succes al negocierilor privind programul nuclear al Teheranului ar putea deschide calea unor negocieri pe tema exportului de gaze către UE.

"Potențialulo său ridicat în producția de gaz, reformele în desfășurare din domeniul energetic și normalizarea relațiilor sale diplomatice cu occidentul, ar putea face din Iran o alternativă credibilă la cea rusească în ceea ce privește furnizarea de gaz natural Europei", se precizează într-un document al Directoratului pentru politici externe al UE, redactat după anexarea Crimeei de către Rusia. Documentul mai precizează că Iranul nu poate fi o alternativă credibilă decât pe termen mediu și lung, pe termen scurt, atât sancțiunile impuse Teheranului, cât și absența infrastructurii, făcând imposibilă o înlocuire rapidă a gazului rusesc cu cel iranian.

De altfel, Iranul pare, la rândul său, dispus să facă afaceri cu europenii. "Iran poate fi un furnizor de energie sigur pentru Europa", a declarat președintele iranian Hassan Rouhani, într-o întâlnire avută cu președintele austriac Heinz Fischer la New York.

Iranul joacă la două capete

Disponibilitatea Iranului ar putea reprezenta un avertisment transmis Gazprom-ului, după ce gigantul rus a întrerupt de două ori, în 2006 și 2009, furnizarea de gaz către Europei, în urma unor conflicte comerciale cu Ucraina.

"Iran încearcă să se situeze ca alternativă la gazul rusesc pe piața europeană. Joacă totodată o partidă extrem de sofisticată, negociind, în același timp, și cu Rusia în vederea cooperării în sectorul energetic, și cu UE, în vederea încoluirii gazului rusesc", onservă Amir Handjani, un consultant independent de pe piața de petrol și gaze de la Dubai.

De altfel, acesta crede că, dată fiind politica strategică confrontanțională a Rusiei din prezent, Europa nu are extrem, de puțin alternative de diversificare, iar Iranul este cea mai importantă dintre acestea.

Turcia, cel mai probabil traseu al gazului iranian către Europa

Cea mai realistă rută pe care gazul iranian ar putea ajunge în Europa ar fi prin Turcia, care este deja client al Teheranului, chiat dacă actuala conductă Tabriz-Ankara nu este suficient de mare pentru a asigura un export major. De mai mult timp, Iranul intenționează să construiască o conductă, așa numitul Gazoduct Persan care să lege zăcămintele sale din sud cu piața europeană, însă s-a lovit atât de sancțiunile impuse de occidentali, cât și de preferințele investiturilor europeni și ale Comisiei Europene, care preferă varianta mai ieftină a îmbunătățirii infrastructurii actuale, Tabriz-Ankara.

Italienii de la ENI și fracezii de la Total s-au arătat interesați în dezvoltarea zăcământului iranian din sudul Pars-ului, împărțit de Iran șiu Quatar și considerat unul dintre cele mai mari din lume, cu rezerve totale estimate la 50 de mii de miliarde de metri cubi, suficient pentru a acoperi cererea europeană pe următoarea sută de ani.

Potrivit unor studii independente, dacă sancțiunile ar fi ridicate, Iranul ar putea exporta 10-20 de miliarde de metri cubi anual către Turcia și Europa.

Alternativa Nabucco?!

O altă variantă de transport ar fi reactivarea gazoductului Nabucco, al cărui proiect de construcţie a eşuat din lipsă de furnizori, potrivit unui oficial din Ministerul Petrolului de la Teheran. Potrivit Energy Report, acesta a anunțat că deja două state europene şi-au exprimat deja interesul în acest sens.

Problema cooptării Iranului în proiectul Nabucco s-a pus încă de la semnarea primului pact referitor la gazoduct, în 2009. Cu toate că Iranul a dorit să se alăture proiectului, iar o bună parte dintre statele europene interesate de Nabucco au militat pentru cooptarea iranienilor, presiunile regimului de la Washington au lăsat Iranul în afara Nabucco.

La acea dată, însărcinatul special al Statelor Unite pentru probleme energetice eurasiatice, Richard Morningstar, a declarat că SUA se opune implicării Iranului în proiectul Nabucco, întrucât acest lucru ar contraveni sancțiunilor internaționale dictate împotriva regimului de la Teheran și ar avea un efect negativ asupra demersurilor de blocare a planurilor nucleare iraniene.

Mai mult, Morningstar a afirmat că SUA nu ar avea nimic împotriva unui eventual scenariu în care chiar și Rusia să devină furnizor de gaze pentru Nabucco, dar că ipoteza cooptării Iranului este cu totul exclusă. Din primăvara lui 2012, Morningstar fost numit ambasador al Statelor Unite în Azerbaidjan, stat-cheie pentru succesul proiectului Nabucco.

 

În trei luni se decide dacă merită construită o conductă care să transporte țiței din portul Constanța la rafinăria sârbă a Gazprom

Category: Transport si Stocare
Creat în Friday, 12 September 2014 13:39

Conpet Gazprom PancevoRomânia și Serbia au convenit ca, în termen de trei luni, operatorii sistemelor naționale de transport țiței din cele două țări, Conpet și Transnafta, să finalizeze o analiză economică în privința viabilității construirii conductei petroliere Pitești-Pancevo, care să transporte țiței importat adus pe mare și depozitat în portul Constanța până la rafinăria sârbă Pancevo a companiei sârbe NIS, controlată de Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom.

"Am convenit ca, în termen de trei luni de zile, companiile Conpet și Transnafta să finalizeze o analiză economică în privința viabilității construirii unei conducte care să lege Pitești de Pancevo și care să faciliteze transportul țițeiului către rafinăria Pancevo prin Portul Constanța" a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Ministrul s-a întâlnit, vineri, cu omologul său sârb, Aleksandar Antic, și au discutat despre colaborarea din sectorul energetic dintre România și Serbia.

"Am avut o discuție pragmatică cu ministrul omolog din Serbia, care îmi dă speranța că relația de colaborare în domeniul energetic între cele două țări va fi intensificată în perioada următoare. Sper contractul de livrare de cărbune din România în Serbia să se finalizeze cu succes și de asemenea mă bucură deschiderea pe care guvernul sârb o are în legătură cu înființarea unui birou al Hidroelectrica la Belgrad", a mai spus Nicolescu.

Se îngroapă visul Constanța-Trieste

În august, acționarii operatorului de depozitare țiței Oil Terminal, controlat de statul român, au decis aprobarea declanșării procedurilor legale de lichidare a companiei de proiect Pan European Oil Pipeline Project Development Company (PEOP - PDC), înregistrată în 2008 la Londra pentru proiectul de construcție a conductei de transport țiței Constanța-Trieste, și recuperarea participațiilor deținute de Oil Terminal la această companie

În aprilie, un oficial al Departamentului pentru Energie declara că Departamentul analizează participarea companiei sârbe NIS Gazprom Neft, deţinută de grupul rus Gazprom, la construcţia variantei prescurtate a proiectului de conductă, pe ruta Piteşti-Pancevo, care ar urma să interconecteze reţelele pentru transportul țițeiului din România şi Serbia. Potrivit sursei citate, în februarie anul acesta, rușii au transmis că vor decide dacă vor participa sau nu la respectivul proiect după elaborarea unui studiu de fezabilitate.

"(...) cred că este momentul să constatăm că Proiectul Constanţa-Trieste nu mai are nicio şansă de reuşită, deşi este o idee interesantă. În consecinţă, trebuie să lichidăm compania de proiect, cu sediul la Londra, care generează costuri financiare anuale, atât pentru Conpet, cât şi pentru Oil Terminal. Drept urmare, vom începe demersurile legale necesare pentru lichidarea rapidă a acestei companii", declara, în mai, într-un comunicat, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Acționarii companiei de proiect Pan-European Oil Pipeline Project Development Company sunt societățile românești Conpet și Oil Terminal, precum și compania sârbă de transport al petrolului Transnafta. Până la începutul lui 2010, din acționariat făcea parte și transportatorul croat de țiței JANAF.

Varianta Pitești-Pancevo, cu Gazprom

În aprilie, directorul Direcției de ţiţei şi gaze din Departamentul pentru Energie, Corneliu Condrea, declara, pentru Mediafax, că Departamentul analizează participarea companiei sârbe NIS Gazprom Neft, deţinută de grupul rus Gazprom, la construcţia conductei Piteşti-Pancevo, care ar urma să interconecteze reţelele pentru transportul țițeiului din România şi Serbia.

"Analizăm participarea NIS Gazprom Neft în proiectul oleoductului Constanţa-Pancevo, la construcţia tronsonului conductei Piteşti-Pancevo. După retragerea Croaţiei din proiectul PEOP, România şi Serbia au susţinut necesitatea dezvoltării proiectului într-un nou concept, pe secţiunea Constanta-Pancevo, aceasta reprezentând, de fapt, interconectarea sistemelor naţionale de transport al petrolului ale celor două ţări", spunea Condrea.

Proiectul conductei de petrol dintre Piteşti şi Pancevo este o variantă scurtată a fostului PEOP (Pan European Oil Pipeline), care viza transportul ţiţeiului din portul Constanţa până în Trieste (Italia). În 2007, Comisia Europeană propunea chiar extinderea acestei conducte până în Marsilia (Franţa).

Proiectul inițial prevedea 1.400 de kilometri

PEOP urma să aibă o lungime de 1.400 kilometri, care să transporte petrol din bazinul caspic către Constanţa şi apoi în portul italian Trieste. La acea dată, punerea în funcţiune a conductei era preconizată pentru 2012, costul investiţiei fiind estimat la 2-3,5 miliarde de dolari.

Oleoductul avea rolul de a reduce dependenţa Uniunii Europene faţă de livrările de petrol din Federaţia Rusă şi ţările din Orientul Mijlociu. În 2010, era avansată posibilitatea includerii Gazprom în proiect.

Croaţia, România, Serbia, Slovenia şi Italia au semnat în 2007 un acord pentru construcţia PEOP. La doar doi ani însă de la semnarea acestui acord, Italia, Croaţia şi Slovenia au renunţat la proiect, astfel că singurele ţări încă interesate de investiţie, România şi Serbia, au reevaluat proiectul şi au stabilit o nouă rută, Constanţa-Pancevo, care a fost şi modificată, respectiv Piteşti-Pancevo.

Rușii decid după studiul de fezabilitate

Potrivit lui Condrea, printre considerentele în favoarea continuării acestui proiect se numără interesul companiei sârbe NIS, controlată de Gazprom, de a dezvolta o rută de aprovizionare cu ţiţei eficientă pentru rafinăria sa din Pancevo. Unitatea din Pancevo are o capacitate anuală de rafinare a ţiţeiului de aproape 4,8 milioane tone, apropiată de nivelul de 5 milioane tone al rafinăriei Petromidia, deţinută de grupul kazah de stat KazMunayGas.

"Pe lângă realizarea proiectului construcţiei unei conducte pentru transportul ţiţeiului pe relaţia Constanţa-Piteşti-Pancevo, este pusă în discuţie şi asigurarea livrărilor şi depozitării carburanţilor produşi la rafinăria din Pancevo, care vor conferi, pe lângă dezvoltarea unui proiect de importanţă regională, şi extinderea investiţiilor companiei NIS Gazprom Neft în România", a adăugat Condrea.

"Oficialii NIS Gazprom Neft au comunicat în cursul lunii februarie că partea rusă va adopta o decizie privind implicarea în dezvoltarea unui proiect de transport al ţiţeiului prin conducta pe traseul Constanţa-Pancevo ulterior elaborării studiului de fezabilitate aferent", a mai spus Condrea.

Sârbii i-ar putea salva pe minerii olteni

Luna trecută, șeful diviziei miniere a Complexului Energetic Oltenia, Daniel Antonie, declara că CEO va exporta, începând chiar din august, cărbune către Serbia, în urma unui contract care va fi încheiat pe o perioadă de un an.

Potrivit acestuia, vor fi livrate zilnic circa 20.000 de tone de cărbune, contractul reprezentând o adevărată gură de oxigen pentru unitate, dat fiind că angajaţii din mine şi cariere erau ameninţaţi cu şomajul tehnic din cauza cererilor reduse de cărbune.

"Stocurile de cărbune sunt pline şi aşteptăm un contract cu sârbii care cred că se va realiza, la sfârşitul lunii o să începem livrările către Serbia pentru un an de zile, 20.000 de tone de cărbune pe zi. Acest contract este o gură de aer pentru companie", a spus Daniel Antonie. El a mai precizat că personalul din minerit nu va mai intra în şomaj tehnic până la sfârşitul anului, anterior existând discuţii în acest sens.

Hidroelectrica vrea să vândă energie vecinilor

Hidroelectrica vrea să deschidă reprezentanţe în Belgrad şi Budapesta, declara, în august, Remus Borza, administratorul judiciar al producătorului de energie electrică.

Deschiderea acestor reprezentanţe vine în contextul în care din luna noiembrie piaţa energetică românească va fi interconectată cu pieţele din Ungaria, Cehia și Slovacia.

Borza a afirmat că reprezentanţa din Budapesta urmează să fie deschisă în luna septembrie, iar cea din Belgrad la o dată ulterioară.

Potrivit Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor Hidroelectrica din data de 1 septembrie, compania va înființa o societate cu răspundere limitată, persoană juridică sârbă, cu sediul în Belgrad, Republica Serbia. Aceasta va avea un capital social de 550.000 euro, deţinut în proporţie de 100% de Hidroelectrica SA, şi va avea drept activitate principală comerţul cu energie electrică.

Transgaz a scăpat de efectul Nabucco și și-a dublat profitul

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 14 August 2014 06:42

transgazTransgaz și-a majorat în primul semestru al acestui an profitul net cu 119% față de perioada similară a anului trecut, acesta ajungând la 294,3 milioane delei, față de 134 milioane de lei cât a fost înregistrat în prima jumătate a anului 2013. Explicația acestei evoluții spectaculoase nu ține în primul rând de îmbunătățirea activității companiei, ci de faptul că profitul pe primul semestru al anului trecut a fost afectat de provizioanele de 110 milioane de lei constituite în urma eșecului proiectului Nabucco.

Profitul brut s-a dublat la rândul său, ajungând la 358,7 milioane de lei.

Veniturile totale ale Transgaz s-au majorat cu 14%, atingând nivelul de 873,14 milioane de lei.

Creșterea cifrei de afaceri s-a bazat în special pe majorarea cu 114 milioane lei a veniturilor din activitatea de trasport intern, care au ajuns la 714 milioane lei.

Creșterea spectaculoasă a profitului Transgaz are la bază constituirea în anul fiscal precedent a provizioanelor impuse ca urmare a eșecului Nabucco. Anul trecut, cheltuielile financiare au înregistrat o depășire de 102.317.320 lei pe seama provizionului pentru deprecierea activelor financiare ( 110,67 milioane de lei) reprezentând contribuția Transgaz la capitalul social al Nabucco Gas Pipeline International GmbH, constituit ca urmare a neselectării proiectului Nabucco Vest ca rută de transport a gazelor naturale provenite din Marea Caspică, în favoarea TAP.

Livrările de gaze din Iran ar putea reactiva Nabucco. Opoziția americană la implicarea Teheranului – una din cauzele eșecului proiectului de gazoduct

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 12 August 2014 19:17

IranIranul este dispus să livreze gaze Europei prin gazoductul Nabucco, al cărui proiect de construcţie a eşuat din lipsă de furnizori, un oficial din Ministerul Petrolului însărcinat cu afacerile internaţionale anunţând că două state europene şi-au exprimat deja interesul în acest sens.

Un secretar de stat în Ministerul iranian al Petrolului, Ali Majedi, citat de Itar-Tass, a sugerat că Iranul, ţară care deţine unele dintre cele mai mari rezerve de gaze la nivel mondial, ar putea susţine eforturile Europei de diversificare a furnizorilor de energie, prin acoperirea unei părţi din necesar, relatează Novinite, preluată de Mediafax.

El a adăugat că autorităţile iraniene au discutat despre posibilele rute de aprovizionare cu delegaţii din două state europene.

Majedi a arătat că există o un număr mare de posibile rute de furnizare a gazelor iraniene în Europa, respectiv prin Turcia, Irak, Siria, Caucaz şi Marea Neagră, insistând totuşi că cea mai bună rută pentru o astfel de conductă de gaze este ca aceasta să treacă prin Turcia.

Oficialul susţine că realizarea gazoductului Nabucco ar fi inutilă fără gazele iraniene, adăugând că Turcia şi-a exprimat deja interesul pentru exportul gazelor iraniene în Europa.

Acţionarii Nabucco erau OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria), BOTAS (Turcia) şi RWE (Germania). Consorţiul format de aceste companii spera să convingă consorţiul Şah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest, o variantă scurtată a proiectului iniţial, ca rută de transport al gazelor spre Europa.

Un mare eșec

Proiectul Nabucco Vest viza transportarea gazelor azere către Europa printr-un gazoduct care avea să traverseze şi teritoriul României, cu destinaţie finală în Austria. Anul trecut, consorţiul Şah Deniz II a ales însă o altă conductă, respectiv Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa, astfel că proiectul Nabucco a eşuat.

Încă de la jumătatea deceniului trecut, mai multe studii privind fezabilitatea economică a proiectului Nabucco arătau că acesta nu are șanse să funcționeze în mod optim fără cooptarea Iranului ca furnizor, în condițiile în care această țară deține cea de-a doua rezervă de gaze naturale a lumii ca dimensiuni, după Rusia.

La acel moment, însă, Iranul se afla sub un extrem de dur embargo economic din partea Statelor Unite, iar Uniunea Europeană se alăturase și ea sancțiunilor față de regimul de la Teheran, menite să „frâneze” pretinsele proiecte militare nucleare ale iranienilor. În aceste condiții, participarea Iranului la proiectul Nabucco era cu totul exclusă.

În 2009, pentru americani, Iranul era răul absolut, nu Rusia

Problema cooptării Iranului în proiectul Nabucco s-a pus încă de la semnarea primului pact referitor la gazoduct, în 2009. Cu toate că Iranul a dorit să se alăture proiectului, iar o bună parte dintre statele europene interesate de Nabucco au militat pentru cooptarea iranienilor, presiunile regimului de la Washington au lăsat Iranul în afara Nabucco.

La acea dată, însărcinatul special al Statelor Unite pentru probleme energetice eurasiatice, Richard Morningstar, a declarat că SUA se opune implicării Iranului în proiectul Nabucco, întrucât acest lucru ar contraveni sancțiunilor internaționale dictate împotriva regimului de la Teheran și ar avea un efect negativ asupra demersurilor de blocare a planurilor nucleare iraniene.

Mai mult, Morningstar a afirmat că SUA nu ar avea nimic împotriva unui eventual scenariu în care chiar și Rusia să devină furnizor de gaze pentru Nabucco, dar că ipoteza cooptării Iranului este cu totul exclusă. Din primăvara lui 2012, Morningstar fost numit ambasador al Statelor Unite în Azerbaidjan, stat-cheie pentru succesul proiectului Nabucco.

Rușii au profitat

Stagnarea, iar ulterior eșecul proiectului Nabucco au convenit de minune Rusiei și proiectului concurent de gazoduct al acesteia, South Stream.

Practic, în raport cu Iranul, Rusia a făcut un joc dublu care i-a adus beneficii atât economice, cât și geostrategice. Susținând Iranul în conflictele sale diplomatice cu SUA și Israelul, rușii au întărit determinarea americanilor în a menține și chiar a înăspri sancțiunile economice împotriva Teheranului. Una din consecințe a fost eliminarea, cel puțin temporară, a unicului concurent potențial serios la dominația regională a Rusiei în domeniul exportului de gaze naturale.

Astfel, încă din 2012, Turcia, confruntată cu o cerere internă aflată în plină ascensiune și neputând să se aprovizioneze din Iran decât într-o foarte mică măsură, pe baza unei excepții de la embargo acordate de americani, a fost nevoită să se adreseze Rusiei pentru a-și satisface nevoile de gaze naturale. Iar în pofida anumitor probleme diplomatice, legate în special de raporturile cu Siria, Rusia s-a oferit să-și suplimenteze livrările de gaze naturale către Turcia cu 3 miliarde de metri cubi pe an.

Lichidarea companiei de proiect pentru conducta Constanța-Trieste, introdusă de statul român pe ordinea de zi a AGA de la Oil Terminal

Category: Transport si Stocare
Creat în Friday, 25 July 2014 11:30

Gazprom conducta petroliera Pitesti-PancevoStatul român, acționar majoritar la operatorul de transport și depozitare țiței Oil Terminal, a cerut introducerea pe ordinea de zi a AGA companiei din 13 august a unui punct privind aprobarea declanșării procedurilor legale de lichidare a companiei de proiect Pan European Oil Pipeline Project Development Company (PEOP - PDC), înregistrată în 2008 la Londra pentru proiectul de construcție a conductei de transport țiței Constanța-Trieste, și recuperarea participațiilor deținute de Oil Terminal la această companie, conform situațiilor financiare la data lichidării.

În AGA de la Oil Terminal se va mai discuta mandatarea reprezentanților Oil Terminal în adunarea acționarilor PEOP – PDC pentru aprobarea declanșării procedurilor de lichidare a companiei și a măsurilor necesare procesului de lichidare, precum și împuternicirea directorului general, a directorului economic, a celui comercial și a șefului serviciului Juridic-Litigii din Oil Terminal în vederea reprezentării intereselor societății în raport cu partenerii asociați în PEOP – PDC la finalizarea lichidării companiei, respectiv la recuperarea participațiilor deținute de Oil Terminal la aceasta.

În mai, Departamentul pentru Energie anunța că va începe demersurile legale pentru lichidarea companiei de proiect pentru conducta petrolieră Constanța-Trieste, la care sunt acționare companiile românești de stat Conpet și Oil Terminal, întrucât consideră că proiectul nu mai are nici o șansă de reușită. Anunțul venea la numai o lună după ce un oficial al aceluiași Departament pentru Energie declara că Departamentul analizează participarea companiei sârbe NIS Gazprom Neft, deţinută de grupul rus Gazprom, la construcţia variantei prescurtate a proiectului de conductă, pe ruta Piteşti-Pancevo, care ar urma să interconecteze reţelele pentru transportul țițeiului din România şi Serbia. Potrivit sursei citate, în februarie anul acesta, rușii au transmis că vor decide dacă vor participa sau nu la respectivul proiect după elaborarea unui studiu de fezabilitate.

"(...) cred că este momentul să constatăm că Proiectul Constanţa-Trieste nu mai are nicio şansă de reuşită, deşi este o idee interesantă. În consecinţă, trebuie să lichidăm compania de proiect, cu sediul la Londra, care generează costuri financiare anuale, atât pentru Conpet, cât şi pentru Oil Terminal. Drept urmare, vom începe demersurile legale necesare pentru lichidarea rapidă a acestei companii", declara, în mai, într-un comunicat, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Declarația a fost făcută în urma unei vizite la sediul Conpet Ploieşti şi la dispeceratul operatorului sistemului naţional de transport ţiţei prin conducte, unde ministrul a avut o serie de discuţii cu reprezentanţii conducerii societăţii de stat.

Acționarii companiei de proiect Pan-European Oil Pipeline Project Development Company sunt societățile românești Conpet și Oil Terminal, precum și compania sârbă de transport al petrolului Transnafta. Până la începutul lui 2010, din acționariat făcea parte și transportatorul croat de țiței JANAF.

Varianta Pitești-Pancevo, cu Gazprom

În aprilie, directorul Direcției de ţiţei şi gaze din Departamentul pentru Energie, Corneliu Condrea, declara, pentru Mediafax, că Departamentul analizează participarea companiei sârbe NIS Gazprom Neft, deţinută de grupul rus Gazprom, la construcţia conductei Piteşti-Pancevo, care ar urma să interconecteze reţelele pentru transportul țițeiului din România şi Serbia.

"Analizăm participarea NIS Gazprom Neft în proiectul oleoductului Constanţa-Pancevo, la construcţia tronsonului conductei Piteşti-Pancevo. După retragerea Croaţiei din proiectul PEOP, România şi Serbia au susţinut necesitatea dezvoltării proiectului într-un nou concept, pe secţiunea Constanta-Pancevo, aceasta reprezentând, de fapt, interconectarea sistemelor naţionale de transport al petrolului ale celor două ţări", spunea Condrea.

Proiectul conductei de petrol dintre Piteşti şi Pancevo este o variantă scurtată a fostului PEOP (Pan European Oil Pipeline), care viza transportul ţiţeiului din portul Constanţa până în Trieste (Italia). În 2007, Comisia Europeană propunea chiar extinderea acestei conducte până în Marsilia (Franţa).

UE visa o conductă până la Marsilia

PEOP urma să aibă o lungime de 1.400 kilometri, care să transporte petrol din bazinul caspic către Constanţa şi apoi în portul italian Trieste. La acea dată, punerea în funcţiune a conductei era preconizată pentru 2012, costul investiţiei fiind estimat la 2-3,5 miliarde de dolari.

Oleoductul avea rolul de a reduce dependenţa Uniunii Europene faţă de livrările de petrol din Federaţia Rusă şi ţările din Orientul Mijlociu. În 2010, era avansată posibilitatea includerii Gazprom în proiect.

Croaţia, România, Serbia, Slovenia şi Italia au semnat în 2007 un acord pentru construcţia PEOP. La doar doi ani însă de la semnarea acestui acord, Italia, Croaţia şi Slovenia au renunţat la proiect, astfel că singurele ţări încă interesate de investiţie, România şi Serbia, au reevaluat proiectul şi au stabilit o nouă rută, Constanţa-Pancevo, care a fost şi modificată, respectiv Piteşti-Pancevo.

Rușii decid după studiul de fezabilitate

Potrivit lui Condrea, printre considerentele în favoarea continuării acestui proiect se numără interesul companiei sârbe NIS, controlată de Gazprom, de a dezvolta o rută de aprovizionare cu ţiţei eficientă pentru rafinăria sa din Pancevo. Unitatea din Pancevo are o capacitate anuală de rafinare a ţiţeiului de aproape 4,8 milioane tone, apropiată de nivelul de 5 milioane tone al rafinăriei Petromidia, deţinută de grupul kazah de stat KazMunayGas.

"Pe lângă realizarea proiectului construcţiei unei conducte pentru transportul ţiţeiului pe relaţia Constanţa-Piteşti-Pancevo, este pusă în discuţie şi asigurarea livrărilor şi depozitării carburanţilor produşi la rafinăria din Pancevo, care vor conferi, pe lângă dezvoltarea unui proiect de importanţă regională, şi extinderea investiţiilor companiei NIS Gazprom Neft în România", a adăugat Condrea.

"Oficialii NIS Gazprom Neft au comunicat în cursul lunii februarie că partea rusă va adopta o decizie privind implicarea în dezvoltarea unui proiect de transport al ţiţeiului prin conducta pe traseul Constanţa-Pancevo ulterior elaborării studiului de fezabilitate aferent", a mai spus Condrea.

Pagube după Nabucco

Pe 18 iulie, Transgaz a aprobat încheierii acordului de reglementare a distribuției sumelor din contul escrow între asociatii Nabucco și asociați ai Shah Deniz.

Valoarea acestui cont este de 13,5 milioane de euro. În cursul anului 2013, înainte de a se anunța decizia Shah Deniz de a prefera proiectul alternativ, TAP, în defavoarea Nabucco, potențialii investitori din consorțiul Shah Deniz au contribuit la finanţarea costurilor de dezvoltare ale proiectului în procentele prevăzute: 50% pentru prima perioadă de finanțare (01.07.2012-31.12.2012), 70% pentru cea de-a doua perioadă de finanţare (01.01.2013-31.03.2013) şi 80% pentru cea de-a treia perioadă de finațare (01.04.2013-30.06.2013).

Cu o parte din aceste sume s-a realizat majorarea capitalului social NIC (25 miloane de euro) în numele asociaților Nabucco, restul (13,5 milioane de euro) ramânând într-un cont escrow la dispoziția tuturor părţilor, urmând a se distribui la momentul reconcilierii, moment declanșat fie de o decizie pozitivă de selectare, fie de una negativă, ceea ce s-a și întâmplat.

Potrivit ultimului raport al administratorilor Transgaz, lipsa de perspectivă a proiectului Nabucco în contextul deselectării acestuia de către Consorţiul Shah Deniz şi a incertitudinii punerii în operă a unor zăcăminte noi de gaze în viitorul previzibil în zona Mării Caspice şi a Orientului Mijlociu a determinat asociaţii Nabucco să ia decizia lichidării companiei de proiect şi a Companiilor Naţionale Nabucco (NNC-uri), lichidare voluntară şi controlată de asociaţii NIC realizată prin intermediul unui lichidator.

În vederea realizării acestui deziderat şi pentru a asigura cash-ul necesar lichidării Companiilor Nabucco, NIC a transmis asociaţilor o solicitare de numerar în valoare de 6.694.174,67 euro, din care cota parte care revenea Transgaz era de 1.338.834,93 euro.

Transportatorul de gaze Transgaz Mediaş (TGN) a cheltuit 110,7 milioane de lei (25,1 milioane de euro) pentru proiectul gazoductului Nabucco Vest, iar întrucât proiectul nu s-a concretizat, compania de stat va raporta această sumă drept pierdere. Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco. La rândul său, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

Transgaz convoacă AGEA pentru aprobarea Acordului de distribuție a sumelor alocate Nabucco

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 10 June 2014 09:57

transgaz-si-omv-imprumuta-nabucco-pentru-a-evita-intrarea-companiei-in-insolventa size9Transgaz a anunțat convocarea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor (AGOA), dar și a celei Extraordinare (AGEA), pentru data de 18 iulie. Pe ordinea de zi a AGEA figurează Aprobarea încheierii Acordului de reglementare a distribuției sumelor din contul escrow între asociatii Nabucco și asociați ai Shah Deniz.

Valoarea acestui cont este de 13,5 milioane de euro. În cursul anului 2013, înainte de a se anunța decizia Shah Deniz de a prefera proiectul alternativ, TAP, în defavoarea Nabucco, potențialii investitori din consorțiul Shah Deniz au contribuit la finanţarea costurilor de dezvoltare ale proiectului în procentele prevăzute: 50% pentru prima perioadă de finanțare (01.07.2012-31.12.2012), 70% pentru cea de-a doua perioadă de finanţare (01.01.2013-31.03.2013) şi 80% pentru cea de-a treia perioadă de finațare (01.04.2013-30.06.2013).

Cu o parte din aceste sume s-a realizat majorarea capitalului social NIC (25 miloane de euro) în numele asociaților Nabucco, restul (13,5 milioane de euro) ramânând într-un cont escrow la dispoziția tuturor părţilor, urmând a se distribui la momentul reconcilierii, moment declanșat fie de o decizie pozitivă de selectare, fie de una negativă, ceea ce s-a și întâmplat.

1,338 milioane de euro: contribuția Tranzgaz la costurile de lichidare voluntară

Potrivit ultimului raport al administratorilor Transgaz, lipsa de perspectivă a proiectului Nabucco în contextul deselectării acestuia de către Consorţiul Shah Deniz şi a incertitudinii punerii în operă a unor zăcăminte noi de gaze în viitorul previzibil în zona Mării Caspice şi a Orientului Mijlociu a determinat asociaţii Nabucco să ia decizia lichidării companiei de proiect şi a Companiilor Naţionale Nabucco (NNC-uri), lichidare voluntară şi controlată de asociaţii NIC realizată prin intermediul unui lichidator.

În vederea realizării acestui deziderat şi pentru a asigura cash-ul necesar lichidării Companiilor Nabucco, NIC a transmis asociaţilor o solicitare de numerar în valoare de 6.694.174,67 euro, din care cota parte care revenea Transgaz 1.338.834,93 euro.

FGSZ Ungaria nu a participat la finanţare. Această solicitare de numerar a fost onorată până la sfârşitul lunii august 2013 şi a fost urmată de o majorare echivalentă a capitalului social.

Screen Shot 2014-06-10 at 09.25.30

Rezolvare pe cale amiabilă

Potrivit raportului Transgaz, reconcilierea sumelor din contul escrow este în curs de negociere, întrevăzându-se o  rezolvare pe cale amiabilă a acestui proces, în vederea evitării arbitrajului care implică costuri suplimentare, durată nedefinită și rezultate incerte.

Potrivit Transgaz, distribuirea activelor este în curs de finalizare. Asociaţii NIC au elaborat "Lista cuprinzând documente NIC cu/fără valoare comercială". Odată ce lichidatorul va stabili legalitatea distribuirii documentelor fără valoare comercială, acestea urmează să fie imediat distribuite asociaţilor pe benzi magnetice (fiecare asociat primind un set complet). Activele considerate cu valoare comercială vor putea fi distribuite către asociaţi doar la finele perioadelor de blocaj.

Pe ordinea de zi a Adunării Ordinare figurează Aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe 2014 și aprobarea mandatării Directorului General al S.N.T.G.N. Transgaz S.A. în vederea negocierii și încheierii acordurilor de cooperare cu concesionarii perimetrelor din zona Mării Negre. {jathumbnailoff}

Statoil a încasat 1,45 miliarde de $ pe 10% din participația la Shah Deniz, însă și-a păstrat activele deținute la TAP

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 06 May 2014 12:04

Statoil-in-Offshore-Mozambique-Farmout1Statoil a încasat 1,45 miliarde de dolari în urma vânzării a 10% din participația sa la proiectul Shah Dezniz din Azerbaidjan.

În urma vânzarii către BP și Soccar a unui pachet de 10% din contractul de împărțire a producției Shah Deniz și din acținile Companiei de Conducte din Caucazul de Sud, Statoil mai rămâne cu o participație de doar 15,5% la proiectul din Marea Caspică.

Statoil mai deține și alte participații în Azerbaidjan, în cadrul proiectului Azeri-Chirag-Guneshli (8,56%) și conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (8,71%), susține upstreamonline.

Statoil este, de asemenea, acționar, cu 20%, al gazoductului Trans Adriatic Pipeline (TAP), care va transporta gazul produs în a doua etapă de explorare și producție a Shah Deniz, în prezent în curs de dezvoltare, pe piețele europene.

Vânzarea activelor de la Shah Deniz face parte dintr-o strategie de eficientizare a portofoliului de active a Statoil, în urma costatării că, în ultima vreme, concentrarea pe volume și majorarea costurilor de producție au condus la o erodare a marjelor de profit ale companiei norvegiene.

Rezerve estimate de 1,2 mii de miliarde de metri cubi

Consorțiul care dezvoltă câmpul offshore de gaze naturale de la Shah Deniz, din Marea Caspică, este format din BP (28,8%), care este și operatorul concesiunii, Statoil din Norvegia (15,5%), SOCAR din Azerbaijan (16,67%), francezii de la Total (10%), rușii de la Lukoil (10%), iranienii de la National Iranian Oil Company (NIOC) (10%) și turcii de la Türkiye Petrolleri Anonim Ortaklığı (TPAO) (9%).

Capacitatea inițială a TAP va fi de 10 miliarde de metri cubi pe an, exact cantitatea contractată prin acordurile semnate recent cu cei 9 cumpărători menționați, și va putea fi extinsă până la 20 de miliarde de metri cubi pe an. Rezervele estimate ale câmpului offshore de la Shah Deniz sunt de 1,2 mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale și se preconizează că cea de-a doua etapă de exploatare a sa va începe în 2018.

Construcția conductei TAP este așteptată să înceapă în 2015. Consorțiul care va construi gazoductul este format din BP (20%), SOCAR (20%), Statoil (20%), Fluxys (16%), Total (10%), E.ON (9%) și Axpo (5%).

Și Total vrea să vândă

Statoil nu este singura companie care vrea să-și vândă participația la explorarea și producția de la Shah Deniz. Gigantul energetic francez Total poartă discuții pentru a-și vinde participația la consorțiul care operează imensul câmp gazeifer Shah Deniz din Azerbaidjan, din cauza costului enorm al proiectului de exploatare de hidrocarburi, care ar livra pentru prima dată gaze caspice direct pe piețele europene.

Total își va vinde, cel mai probabil, întreaga cotă de 10% pe care o deține la proiectul de exploatare a câmpului gazeifer Shah Deniz, potrivit unor surse apropiate situației, citate de Financial Times.

Consorțiul de acționari în acest perimetriu gazeifer, condus de BP, a anunțat în decembrie decizia finală de a investi 28 de miliarde de dolari într-o a doua fază a dezvoltării sale, unul dintre cele mai vaste proiecte din domeniul gazelor la nivel mondial.

Ei au anunțat de asemenea planuri de a construi conducte pentru a transporta gazele pe o distanță de 3.500 de kilometri, care ar traversa Turcia, Grecia și Albania spre Italia, ceea ce face ca proiectul să fie o platformă esențială în strategia Europei de diversificare a aprovizionării cu energie.

Costuri enorme

Decizia companiei Total a fost determinată de implicațiile economice ale proiectului, au spus sursele citate de FT, precum și de un program mai amplu de vindere de active, prin care francezii își propun să obțină între 15 și 20 de miliarde de dolari în intervalul 2012-2014.

Incluzând costul construcției conductelor, prețul total la care ar ajunge proiectul va depăși cel mai probabil 40 de miliarde de dolari.

Total rămâne dedicat celuilalt mare proiect de producere a gazelor din Azerbaidjan, Absheron, în care deține 40% din acțiuni. Totuși, compania consideră neesențială participația de 10% în gazoductul transadriatic, care ar transporta gaze prin Turcia spre Italia.

Nabucco a murit dar nu se predă. Angajaţii din România s-au mutat din Mediaş în centrul Bucureştiului

Category: Transport si Stocare
Creat în Friday, 28 March 2014 13:00

 

Nabucco in Central Business ParkAşa cum până imediat înainte de eşuarea proiectului Nabucco din vara trecută, nu ştiau decât “puţini aleşi” detaliile legate de traseul exact pe unde ar fi urmat să treacă gazoductul, nici acum nu se ştie cu exactitate ce anume mai fac în România angajaţii Nabucco Gas Pipeline Romania, în afară de rezilieri ale multor contracte ca urmare a desfiinţării proiectului. Sigur e însă că nu au mai considerat potrivit să lucreze în Mediaş, unde aveau sediul, la fel ca Transgaz. S-au mutat în centrul Bucureştiului.

Mai precis, în februarie, Nabucco Gas Pipeline International GmbH (NIC), care este în continuare asociatul unic al Nabucco Gas Pipeline Romania (şi care a fost  înfiinţată pentru gestionarea şi supervizarea proiectării gazoductului Nabucco pe teritoriul României), a decis că sediul social al firmei româneşti nu mai trebuie să fie în Mediaş ci în Bucureşti, lângă parcul Carol. În plus, austriecii de la NIC au schimbat şi directorul companiei româneşti, indică documente consultate de Energy Report.

Noul sediu al Nabucco Gas Pipeline Romania este în clădirea de birouri Central Business Park, de pe Calea Şerban Vodă, aproape de staţia de metrou Tineretului.

De administrarea companiei se va ocupa TMF Management, după ce Vlad Pavlovschi, directorul general al companiei (şi fost director departament proiectare Transgaz), a fost revocat din funcţie.

De altfel, din decembrie, şi Transgaz a hotărât să îşi închirieze loc în centrul Bucureştiului, pe Calea Victoriei. Deocamdată însă, doar pentru un punct de lucru.  

Revenind la proiectul gazoductului, Transgaz, acţionar cu 16,67% la NIC, a anunţat anul trecut că nu ia în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investiţiile sale în proiect.

Pe lângă cele 110,7 milioane de lei cheltuiţi deja, Transgaz anunţa că vor mai fi şi pierderi suplimentare de 6,6 milioane lei. În acestea urmau să intre, printre altele, şi costuri cu rezilierea tuturor contractelor legate de Nabucco (contracte de consultanţă, leasing etc). întrebarea e dacă la cheltuielile suplimentare putem să punem şi chiria din centrul Bucureştiului, mai mare decât cea din Mediaş.

 

Total și Statoil sabotează TANAP, însă rămân acționari TAP

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 17 December 2013 12:38

na-jpg20130627193754Total și Statoil au dat o lovitură extrem de dură proiectului european de a asigura o sursă alternativă de alimentare cu gaz a Bătrânului Continent.

Motivul pentru care cei doi giganți au decis să facă un pas înapoi este legat de costurile în creștere exponențială ale proiectului menit a aduce gaze naturale din Marea Caspică în Europa.

Statoil și Total au decis să nu își exercite opțiunea de a deține participații la Trans-Anatolian Pipeline (TANAP) susțin surse apropiate proiectului, citate de Financial Times.

Statoil deținea dreptul de a achiziționa 12% din acțiunile TANAP, în timp ce Total s-ar fi putut alege cu 5%.

TANAP este, alturi de proiectul geamăn TAP, parte a unui plan ambițios de a alimenta cu gaz provenint din zăcămintele din Marea Caspică cunoscute sub numele generic de Shah Deniz 2 în inima Europei. TANAP și TAP (care a câștigat bătălia cu Nabucco pentru transportarea gazului pe Bătrânul Continent) ar ajuta la reducerea dependenței grele de pe continent de gazul importat din Rusia.

Sprijin politic puternic în Turcia și Azerbaidjan

Tanap are un sprijin politic puternic în Turcia, care dorește să-și asigure noi surse de alimentare pentru satisfacerea pieței interne, și în Azerbaidjan, care vrea să-și diversifice rutele de export și să obțină acces direct la piața europeană.

Dar costurile de construcție estimate pentru TANAP au crescut de la 7,5 miliarde de dolari la aproximativ 12 miliarde de dolari, majorând riscurile financiare a partenerilor.

Potrivit proiectului, livrările pe piața turcă ar trebui să înceapă din 2018, iar cele în Europa din 2019, însă analiștii cred că acest calendar nu va putea fi respectat.

Consorțiul condus de BP va anunța astăzi decizia finală privind investițiile și deadline-urile asumate, valoarea totală a proiectului fiind estimată la peste 40 de miliarde dolari.

Decizia va stabili dreptul partenerilor Shah Deniz să transporte gaze lor prin Tanap și tarifele pe care trebuie să le plătească aceștia pentru a putea folosi conducta.

Total și Statoil își păstrează participațiunile la TAP

Potrivit reprezentanților Shah Deniz, deciziile TOTAL și STATOil de a se retrage nu " va avea niciun impact asupra viabilității TANAP".

Acțiunile care ar fi trebuit preluate de Total și Statoil vor fi preluate de actualii acționari, Socar (compania naționala de petrol din Azerbaidjan), BP, și două companii turcești de stat, Botas și TPAO.

Shah Deniz 2 este conceput pentru a exporta 16 miliarde de metri cubi de gaz pe an, din care 10 miliarde de metri cubi/an în Europa și 6 miliarde de metri cubi/an în Turcia. Aproximativ 10 miliarde de metri cubi/an de gaze naturale din proiectul au fost deja vândute în Europa, fiind semnate contracte în valoare de 100 de miliarde de dolari.

În pofida deciziei de a se retrage din Tanap, Statoil și Total își vor păstra participațiunile în TAP.

 

Nabucco West a murit, trăiască South Corridor, White Stream și Gas East!

Category: Transport si Stocare
Creat în Wednesday, 16 October 2013 10:40

Cooperarea europeană în domeniul energetic este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Criteriile economice sunt de obicei pe ultimul loc atunci când se decide ce proiect alternativ urmează a fi realizat, mult mai importante fiind cele interesele "naționale" (în realitate interese de grup), cele geostrategice, șantajul diplomatic sau trocul de voturi între diferiții decidenți.

Cazul Nabucco este cel mai bun exemplu în acest sens. Un proiect european lansat în urmă cu aproape 2 decenii, a eșuat lamentabil, aducând pierderi importante principalelor firme implicate, printre care Transgaz și OMV.

Cu toate acestea tehnocrații de la Bruxelles promit să se revanșeze lansând alte proiecte ambițioase pe hârtie, cu ajutorul cărora promit să se revanșeze față de România pentru trădarea de care au dat dovadă în cazul Nabucco.

Potrivit Hotnews, România ar putea beneficia de fonduri europene pentru realizarea unor proiecte energetice, prin facilitatea Connecting Europe, care are un buget total de 5,85 miliarde de euro, după ce luni, 14 octombrie, Comisia Europeana a adoptat o lista de obiective energetice prioritare în Europa.

După Nabucco, potopul!

Dacă cele 5,85 de miliarde sunt deocamdată pe hârtie și urmează a se împărți la cele 28 de state membre, pierderile provocate de Nabucco sunt reale și sunt evidențiate în bilanțul contabil al companiilor. De exemplu, transportatorul de gaze Transgaz Mediaş (TGN) a cheltuit 110,7 milioane de lei (25,1 milioane de euro) pentru proiectul gazoductului Nabucco Vest, iar întrucât proiectul nu s-a concretizat, compania de stat va raporta această sumă drept pierdere. Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco. La rândul său, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

În plus, acționarii Transgaz au aprobat, pe 23 septembrie, planul de închidere controlată a companiei de proiect Nabucco Gas Pipeline International GmbH, care ar fi trebuit să implementeze defunctul proiect de gazoduct Nabucco, plan pentru care transportatorul de gaze controlat de statul român a prevăzut un buget de cheltuieli de 20 de milioane de euro.

Mai mult, s-a aprobat acordarea de către Transgaz, împreună cu OMV, a unui credit de maxim 7,5 milioane euro (din care cota Transgaz nu va depăși 50%) către Nabucco Gas Pipeline International, cu dobândă și garantat cu active „viabile” ale companiei de proiect, destinat acoperirii nevoii de lichidități a acesteia pentru evitarea insolvenței, precum și achitării costurilor procedurilor legale aferente, inclusiv pierderea controlului în favoarea unui lichidator.

De asemenea, s-a aprobat participarea Transgaz cu maxim 1,34 milioane euro în numerar la majorarea capitalului Nabucco Gas Pipeline International. Majorarea este necesară pentru acoperirea unui deficit de lichidități al acesteia de 7,5 milioane euro și va permite (sic!) rambursarea împrumutului menționat mai sus, inclusiv accesoriile, pentru evitarea intrării în insolvență a companiei de proiect.

La începutul lunii august, Transgaz anunța că nu a luat în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investițiile sale în proiectul Nabucco, ca urmare a vânzării unor active reziduale ale fostei companii de proiect, Nabucco Pipeline International GmbH, la care Transgaz deține o participație de 16,67% din acțiuni.

Mii de km de conducte pe hârtie

Dar cu ce vrea Comisia Europeană să compenseze pierderile provocate de eșecul Nabucco? În primul rând cu un fel de Nabucco 2, South Corridor - o conductă de gaze din Bulgaria către Austria, via România și Ungaria, noi conducte onshore cu lungime de 1.318 km și cu capacitate de livrare de 6,1 milioane de metri cubi pe zi în Bulgaria, 6,1 în România, 6,1 în Ungaria și 52 în Austria. Aceste proiecte se află însă, la fel ca Nabuccco, la concurență cu altele, toate având ca scop realizarea unui coridor de transport al gazelor din Marea Caspică cu o capacitate de de minimum 10 miliarde de metri cubi pe an.

Tot pe Coridorul Sudic, Comisia mai "vinde" iluzia unei conducte submarine, care să traverseze Marea Neagra din Georgia până în România, proiect cunoscut sub numele White Stream. Bine că nu White Whale! Poiectul ar urma să cuprindă conducte onshore și offshore cu lungime totală de 1.250 km (1.115 offshore și 135 onshore) si cu capacitate de transport de 46 milioane de metri cubi/zi. Si acest proiect concurează cu altele, menite a asigura accesul la resursele din Azerbaidjan și Turkmenistan.

Potrivit documentului publicat de Hotnews, alte trei proiecte vizând România sunt incluse în traseul estic al gazelor, Gas East. Unul dintre aceste proiecte care ar include România este clusterul de transmisie și tranzit pentru implementarea fluxului invers de gaze, din Roâania în exterior. Aceste proiecte vizează dezvoltarea capacităților României de a exporta gaze naturale. Proiectul prevede amplificarea puterii compresorului de la Stația Silistea și construcția unei conducte de conexiune cu capacitate de 14 milioane de metri cubi pe zi, cu posibilitatea de transport în dublu sens România-Bulgaria.

Tot pe Gas East se află și proiectul vizând dublarea capacității de depozitarea a Depomureș. 

În sfârșit, tot pe Gas East apare și proiectul AGRI - interconectorul Azerbaidjan-Georgia-România. Dacă se va realiza, acesta va cuprinde, în mod sigur, pe teritoriul României terminalul de gaz lichefiat de la Constanța și conducta Constanta-Arad-Csanadpalota (Ungaria).

Pe partea de energie electrica, lista Comisiei Europene cuprinde include proiectele României în coridorul Eeast Electricity. Aici apare clusterul Bulgaria-România, pentru capacități de transport de curent electric. Acesta include pe teritoriul României 3 linii interne între Cernavodă și Stâlpu, între Gutinaș și Smârdan și între Gadalin și Suceava - toate onshore.

Un alt proiect pe electricitate este clusterul România-Serbia, incluzând interconectorul Resita-Pancevo. Pe teritorul României se vor desfășura liniile Porțile de Fier -Reșita, Reșita- Timisșara/Sacalaz, Arad -Timișoara/Sacalaz.

 

În timp ce Transgaz și OMV suportă din buzunar „funeraliile” Nabucco, Shah Deniz a semnat deja contracte de furnizare gaze către Europa prin conducta TAP

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 24 September 2013 21:06

Shah Deniz contracte BUNConsorțiul care operează zăcământul azer de gaze de la Shah Deniz a semnat, la finalul săptămânii trecute, contracte pe termen lung, de 25 de ani, începând cu 2019, de furnizare de gaze naturale din zăcământ către Europa, prin gazoductul Trans-Adriatic Pipeline (TAP) cu un număr de nouă companii, care s-au angajat să cumpere în total o cantitate de 10 miliarde metri cubi de gaze pe an.

În schimb, Transgaz și OMV, principalii acționari ai proiectului rival Nabucco, care a pierdut bătălia cu TAP pentru furnizarea de gaze din Marea Caspică către Europa, trebuie acum să scoată bani serioși din buzunar pentru închiderea controlată a joint-venture-ului care ar fi trebuit să construiască respectivul gazoduct, Nabucco Gas Pipeline International GmbH.

Cele nouă companii care au semnat contracte de achiziție de gaze naturale cu consorțiul Shah Deniz sunt Axpo Trading (Elveția), Bulgargaz (Bulgaria), DEPA (Grecia), Enel (Italia), E.ON (Germania), Gas Natural Aprovisionamientos (Spania), GDF Suez (Franța), Hera Trading (Italia) și Shell Energy Europe Ltd.

Gazele vor fi aduse direct din Azerbaijan în Europa, pentru prima dată, ca parte a proiectului de exploatare Shah Deniz 2, care va include și deschiderea Coridorului Sudic de gaze. Transportul se va face, începând cu anul 2019, prin conducta Trans-Adriatic Pipeline (TAP), care va avea o lungime de peste 3.500 de kilometri și va tranzita Azerbaijanul, Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria și Albania, iar de aici va trece pe sub Marea Adriatică pentru a ajunge în Italia.

Traderi, consumatori industriali și centrale pe gaze

Consorțiul care dezvoltă câmpul offshore de gaze naturale de la Shah Deniz, din Marea Caspică, este format din BP (25,5%), care este și operatorul concesiunii, Statoil din Norvegia (25,5%), SOCAR din Azerbaijan (10%), francezii de la Total (10%), rușii de la Lukoil (10%), iranienii de la National Iranian Oil Company (NIOC) (10%) și turcii de la Türkiye Petrolleri Anonim Ortaklığı (TPAO) (9%).

Capacitatea inițială a TAP va fi de 10 miliarde de metri cubi pe an, exact cantitatea contractată prin acordurile semnate recent cu cei 9 cumpărători menționați, și va putea fi extinsă până la 20 de miliarde de metri cubi pe an. Rezervele estimate ale câmpului offshore de la Shah Deniz sunt de 1,2 mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale și se preconizează că cea de-a doua etapă de exploatare a sa va începe în 2018.

Constracția conductei TAP este așteptată să înceapă în 2015. Consorțiul care va construi gazoductul este format din BP (20%), SOCAR (20%), Statoil (20%), Fluxys (16%), Total (10%), E.ON (9%) și Axpo (5%).

Cele nouă companii care au semnat contracte de achiziție de gaze naturale cu consorțiul Shah Deniz sunt fie firme de trading, care vor vinde mai departe cantitățile cumpărate pe piețele europene, către diverși consumatori industriali, fie companii integrate de utilități, care vor utiliza gazele pentru a-și alimenta propriile centrale electrice.

Marile pierzătoare sunt țările din Europa de Est

Până acum nu există planuri de livrare a gazelor de la Shah Deniz către consumatorii casnici europeni”, a declarat Elshad Nazitov, vicepreședintele companiei de stat azere SOCAR.

Potrivit Financial Times, 80% din cantitățile de gaze de la Shah Deniz vor ajunge în Italia și pe piețele adiacente acesteia, iar restul în Grecia și Bulgaria, ceea ce reprezintă o mare dezamăgire pentru Comisia Europeană, care spera că învingătorul din competiția dintre proiectele de gazoducte Nabucco și TAP va avea un rol important în reducerea dependenței de importurile de gaze din Rusia a statelor din sud-estul Europei.

„Acum se poate spune că estul Europei a pierdut efectiv gazele de la Shah Deniz. Acele țări vor rămâne dependente de Rusia”, spune Thierry Bros, analiast la Societe Generale.

Momentul este unul sensibil pentru industria europeană a gazelor naturale. Resursele din Marea Nordului sunt în declin, iar țări precum Marea Britanie fac eforturi pentru a se aproviziona prin achiziția de transporturi de gaze naturale lichefiate, ceea ce permite Rusiei să recâștige o parte din cota de piață pierdută în ultimii ani.

Imperiul Gazprom contraatacă

Cei de la Societe Generale mai spun că, anul acesta, Rusia va redeveni principalul furnizor de gaze al Europei, poziție pierdută în 2012 în favoarea Norvegiei. În primele 8 luni din 2013, exporturile de gaze în Europa ale gigantului de stat Gazprom au crescut cu 10% comparativ cu perioada similară din 2012.

Recenta semnare de către consorțiul Shah Deniz a celor nouă contracte pe termen lung de furnizare de gaze azere către Europa va pune presiune pe autoritățile de la Bruxelles pentru accelerarea proiectelor de infrastructură necesare pentru ca gazele respectived să poată fi tranzacționate liber pe teritoriul Europei.

Comisia Europeană susține existența cât mai multor gazoducte pe teritoriul continentului, ceea ce ar permite companiilor de utilități să-și diversifice furnizorii de gaze, reducându-le dependența de acest tip de contracte pe termen lung.

E nevoie de interconectori, dar sunt multe obstacole

„Mă aștept ca Bruxelles-ul să sprijine dezvoltarea așa-numiților interconectori dinspre Grecia și Bulgaria către restul Europei, ceea ce ar permite gazelor din Azerbaijan să ajungă și în estul continentului. Sunt convins că statele din estul Europei și din Balcani vor fi o sursă importantă de cerere de gaze în viitor, însă momentan nu derulăm nici un fel de negocieri în acest sens”, a declarat vicepreședintele BP, Al Cook, responsabil cu chestiuni legate de Shah Deniz.

Problema este, însă, că construcția de interconectori a fost extrem de lentă, mai ales în estul Europei, iar analiștii spun că cererea slabă de gaze naturale din regiune a descurajat investițiile.

„Dacă investești în infrastructură nouă de transport de gaze în estul Europei, n-ai absolut nici o garanție că în viitor va exista suficientă cerere astfel încât să poți să-ți recuperezi investiția”, spune Jonathan Stern, șeful departamentului de gaze de la Oxford Institute for Energy Studies.

Pe de altă parte, contractele pe termen lung semnate de consorțiul Shah Deniz, estimate la o valoare totală de 100 de miliarde de dolari, vor încuraja într-o oarecare măsură comerțul cu gaze. Poate mai important, aceste venituri stabile pe termen lung vor asigura continuarea investițiilor în dezvoltarea câmpului de la Shah Deniz. În decembrie, costurile totale ale demarării celei de-a doua etape de exploatare a câmpului erau estimate la 40 de miliarde de dolari.

Bani de înmormântare pentru Nabucco

Acționarii Transgaz au aprobat, luni, planul de închidere controlată a companiei de proiect Nabucco Gas Pipeline International GmbH, care ar fi trebuit să implementeze defunctul proiect de gazoduct Nabucco, plan pentru care transportatorul de gaze controlat de statul român a prevăzut un buget de cheltuieli de 20 de milioane de euro.

Mai mult, s-a aprobat acordarea de către Transgaz, împreună cu OMV, a unui credit de maxim 7,5 milioane euro (din care cota Transgaz nu va depăși 50%) către Nabucco Gas Pipeline International, cu dobândă și garantat cu active „viabile” ale companiei de proiect, destinat acoperirii nevoii de lichidități a acesteia pentru evitarea insolvenței, precum și achitării costurilor procedurilor legale aferente, inclusiv pierderea controlului în favoarea unui lichidator.

În plus, s-a aprobat participarea Transgaz cu maxim 1,34 milioane euro în numerar la majorarea capitalului Nabucco Gas Pipeline International. Majorarea este necesară pentru acoperirea unui deficit de lichidități al acesteia de 7,5 milioane euro și va permite (sic!) rambursarea împrumutului menționat mai sus, inclusiv accesoriile, pentru evitarea intrării în insolvență a companiei de proiect.

La începutul lunii august, Transgaz anunța că nu a luat în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investițiile sale în proiectul Nabucco, ca urmare a vânzării unor active reziduale ale fostei companii de proiect, Nabucco Pipeline International GmbH, la care Transgaz deține o participație de 16,67% din acțiuni.

„Având în vedere incertitudinea monetizării activelor financiare ale companiei Nabucco Pipeline International GmbH, provizionul pentru deprecierea imobilizărilor financiare a fost constituit la nivelul contribuției efective a SNTGN Transgaz SA la capitalul social al Nabucco Pipeline International GmbH și nu a luat în considerare probabilitatea unor vânzări efective de active reziduale ale companiei în care suntem asociați”, se arăta într-o informare a Transgaz, efectuată la solicitarea unor acționari ai companiei.

Ruinele unei bătălii pierdute

Transportatorul de gaze Transgaz Mediaş (TGN) a cheltuit 110,7 milioane de lei (25,1 milioane de euro) pentru proiectul gazoductului Nabucco Vest, iar întrucât proiectul nu s-a concretizat, compania de stat va raporta această sumă drept pierdere. Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco.

La rândul său, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

Consorţiul spera să convingă consorţiul Shah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Shah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor spre Europa. Consorţiul Shah Deniz II a ales însă o altă conductă, respectiv Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa.

Exporturile de gaze ale Israelului ar reduce substanțial dependența Europei de Rusia. Protecționiștii locali contraatacă la Curtea Supremă din Ierusalim

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Sunday, 11 August 2013 23:10

Israel gazUn studiu geologic recent, efectuat de americani, arată că bazinul Levant din estul Mediteranei, împărțit de apele teritoriale ale Israelului și Ciprului, ar conține o cantitate de gaze naturale recuperabilă în condiții de rentabilitate economică de nu mai puțin de 3,5 mii de miliarde de metri cubi. Astfel, doar respectivul zăcământ ar fi suficient pentru a satisface consumul de gaze al întregii Europe. Iar unul dintre motivele pentru care proiectul de gazoduct Trans Adriatic Pipeline (TAP) a fost susținut în mod tacit de către Uniunea Europeană în fața rivalului său Nabucco a fost tocmai cooptarea Israelului ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, prin intermediul TAP.

În Israel, însă, exportul de gaze naturale este restricționat prin lege. Recent, cedând în fața presiunilor populare, care s-au manifestat inclusiv prin manifestații de stradă, guvernul de la Tel Aviv a redus cota din producția internă de gaze naturale care poate fi exportată de la 53% la 40%. Susținătorii protecționismului nu au fost însă mulțumiți nici după această reducere și au atacat decizia executivului la Curtea Supremă a Israelului de la Ierusalim.

Premierul Benjamin Netanyahu a anunțat la sfârșitul lunii iunie decizia guvernului său de a fixa la 40% cota din producția internă de gaze naturale a Israelului care poate fi exportată.

„Am luat decizia corectă pentru binele Israelului. Fără exporturi de gaze vom rămâne și fără gaze pentru piața internă. Ar fi fost o greșeală să cedăm în fața populismului, în fața celor care spun să ținem gazul doar pentru noi. Unele țări au făcut asta, iar gazele lor naturale sunt în continuare îngropate sub pământ sau sub apă, sub populism și birocrație”, a declarat Netanyahu, după anunțarea deciziei.

În lunile anterioare hotărârii guvernului, companiile de explorare și exploatare gaze naturale prezente în Israel au făcut un lobby extrem de puternic pentru a obține o cotă cât mai mare de export, argumentând că piața locală israeliană este mult prea mică pentru ca investițiile în dezvoltarea de câmpuri gazeifere să aibă sens din punct de vedere economic în condițiile menținerii restricțiilor cu privire la export.

Proteste în stradă

Pe de altă parte, opoziția parlamentară, precum și o serie de organizații ecologiste și de personalități din mediul academic au cerut stabilirea unui plafon de export semnificativ mai redus, acuzând că este pusă în pericol securitatea energetică a Israelului și sunt nesocotite standardele de mediu, de dragul profiturilor companiilor de petrol și gaze.

În mai, înainte de decizia guvernului de a reduce cota de export de la 53% la 40% din producția internă de gaze, sute de protestatari s-au strâns în fața casei lui Yitzhak Tshuva, patronul celei mai importante companii de profil din Israel, Delek Group.

„Ne-am strâns aici să-i spunem în față lui Tshuva că este inacceptabil să facă atât de mulți bani pe spinarea poporului. Plătește lobbyști cu zeci de mii de șekeli pentru a profita cât mai mult de gazele noastre și a lăsa cât mai puțin pentru poporul israelian”, spunea atunci liderul demonstrației, Yigal Rambam, cel care, în 2011, a condus o mișcare masivă de protest pentru „justiție socială”, acuzând în principal majorarea continuă a costului vieții, în special în domeniul locativ, ca și scăderea calității serviciilor publice, mai ales în sănătate și educație.

Protestele au fost departe de a fi singulare, ele debutând de la fixarea fostei cote de export, de 53% din producția internă, care a fost decisă de guvernul israelian în 2012. Respectiva cotă fusese decisă după 3 ani de dezbateri aprinse, generate de descoperirea, în 2010, a zăcămintelor masive de gaze naturale din apele teritoriale israeliene ale Meditaranei.

Lobby contra lobby

Alte motive de nemulțumire au fost lipsa de transparență și de rigoare a autorităților cu privire la acest subiect, nesocotirea intereselor naționale pe termen lung și acuzații cu privire la „umflarea” estimărilor cu privire la resursele de gaze naturale ale Israelului, la presiunile lobby-ului companiilor de extracție interesate să exporte.

Luna trecută, mai mulți parlamentari de opoziție, alături de mai multe organizații de advocacy, printre care Israel Energy Forum, Academic Center for Law and Business și Israel Union for Environmental Defense, au reclamat guvernul la Curtea Supremă din Ierusalim, cea mai înaltă instanță de justiție israeliană. Reclamația cere Curții Supreme să decidă că guvernul nu poate decide de unul singur în chestiunea exporturilor de gaze naturale, care, fiind de cea mai mare importanță strategică pentru Israel, trebuie dezbătută și votată în Parlament (Knesset). Mai mult, se acuză că însuși faptul că guvernul a decis singur în această chestiune constituie o încălcare a legii israeliene a petrolului.

O parte din respectivele organizații sprijină interesele industriilor israeliene care consumă intensiv gaze naturale și care beneficiază de pe urma limitării exporturilor ca urmare a faptului că pot să achiziționeze gaze la prețuri reduse, ca urmare a excesului de ofertă, exces care ar dispărea dacă exporturile s-ar liberaliza, conducând la o scumpire a gazelor.

Astfel, unul dintre argumentele reclamanților, susținut cu un studiu estimativ realizat de către experți și oameni de știință din domeniul chimiei, este acela că, potrivit calculelor incluse în studiu, economia israeliană ar avea mult mai mult de câștigat de pe urma unei dezvoltări a industriei petrochimice locale, pe baza gazelor naturale ieftine din producția internă, rezultate din înăsprirea interdicției de a exporta, decât din taxele și impozitele pe care statul ar urma să le încaseze de pe urma exporturilor de gaze naturale.

Săptămâna trecută, Curtea Supremă a decis că a acceptat să judece cazul și că va audia argumentele reclamanților pe data de 17 septembrie.

Crucial pentru Europa

Verdictul Curții Supreme a Israelului este de cea mai mare importanță pentru Europa. Astfel, unul dintre motivele pentru care proiectul de gazoduct Trans Adriatic Pipeline (TAP) a fost susținut în mod tacit de către Uniunea Europeană în fața rivalului său Nabucco a fost tocmai cooptarea Israelului ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, prin intermediul TAP.

Cu două săptămâni înainte de anunțarea verdictului consorțiului Shah Deniz, care a declarat TAP câștigător,, a avut loc o discuție între Valeria Termini, vicepreședinte al Consiliului Reglementatorilor Energiei din UE și oficiali ai ministerului israelian al Energiei și Apelor, pentru a-i convinge să se alăture proiectului TAP, pentru ca Europa să-și reducă dependența de gazul rusesc.

Acest lucru ar permite Israelului să transporte gaz în UE prin intermediul conductei TAP și ar reduce semnificativ investițiile necesare pentru construirea de către Israel a unor costisitoare facilități de export de gaze naturale lichefiate (LNG). Un terminal LNG ar costa undeva între 7 și 10 miliarde de dolari, în timp ce o conductă care să lege rețeaua națională israeliană de transport la TAP - numai 2-3 miliarde de dolari.

Un studiu geologic recent, efectuat de americani, arată că bazinul Levant din estul Mediteranei, împărțit de apele teritoriale ale Israelului și Ciprului, ar conține o cantitate de gaze naturale recuperabilă în condiții de rentabilitate economică de nu mai puțin de 3,5 mii de miliarde de metri cubi. Astfel, doar respectivul zăcământ ar fi suficient pentru a satisface consumul de gaze al întregii Europe.

Rusia ar putea specula tensiunile politice din regiune

Potrivit companiilor Delek Group și Noble Energy, care operează câmpurile offshore de gaze naturale ale Israelului din Marea Mediterană, au fost deja demarate discuții cu posibili cumpărători din Iordania, Egipt și Palestina. Mai mult, au fost demarate negocieri cu privire la posibilitatea de a se exporta gaze naturale în Europa, prin intermediul Turciei.

Turcia este participantă la proiectul gazoductului trans-anatolian (Trans-Anatolian gas pipeline - TANAP), care, în faza a doua de dezvoltare a proiectului de exploatare de la Shah Deniz, ar urma să lege Azerbaijanul de Europa prin Turcia, conectând totodată și gazoductul TAP.

Faptul că Turcia a acceptat negocierile e un semn că tensiunile politice care au survenit între cele două state în ultimii trei ani încep să se atenueze și că au devenit mai vizibile masivele profituri pe care ambele le pot înregistra de pe urma colaborării în sectorul gazelor naturale. Pe de altă parte, din punct de vedere politic mai există o problemă: zăcămintele din bazinul Levant sunt împărțite între Israel și Cipru, iar Ciprul și Turcia sunt implicate demult într-o dispută teritorială, care ar putea pune bețe în toate proiectului.

Nu trebuie scăpată din vedere nici influența Rusiei, care și-ar vedea amenințat statutul de principal furnizor de gaze naturale al Europei în cazul în care Israelul ar ajunge să exporte gaze pe Bătrânul Continent.

Există și un plan B

Pe de altă parte, investițiile în dezvoltarea bazinului Levant ar fi lipsite de sens economic în cazul în care Israelul și Ciprul nu ar reuși să capete acces la piața europeană de export. Asta pentru că, de exemplu, nevoile interne ale Israelului sunt deja acoperite în bună măsură de câmpul de la Tamar, aflat deja în producție, cu resurse estimate de 280 de miliarde de metri cubi.

Cei de la Delek Group spun că examinează și posibilitatea de a exporta gaze naturale lichefiate în Asia. Construirea de terminale în acest scop ar fi mult mai costisitoare și mai complicată, însă există o șansă ca varianta să fie rentabilă, dat fiind faptul că asiaticii sunt dispuși încă să plătească prețuri mari pentru a beneficia de fluxuri constante de gaze, ca urmare a cererii în continuă creștere.

Astfel, australienii de la Woodside Petroleum au încheiat un acord cu Delek Group și Noble Energy, prin care se angajează că, în cazul în care se va alege soluția exporturilor de gaze naturale lichefiate către Asia, să preia 30% din concesiunea bazinului Levant, contra unei sume de circa 1,25 de miliarde de dolari. Însă este vorba doar de un plan B, acordul urmând să devină nul în cazul în care Israelul reușește să își asigure o rută de export către Europa pentru gazele sale naturale.

Transgaz nu ia în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investițiile în proiectul Nabucco

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 02 August 2013 10:40

Nabucco Verdi BUNOperatorul rețelei naționale de transport al gazelor naturale, Transgaz, controlat de statul român, nu a luat în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investițiile sale în proiectul Nabucco, ca urmare a vânzării unor active reziduale ale fostei companii de proiect, Nabucco Pipeline International GmbH, la care Transgaz deține o participație de 16,67% din acțiuni.

„Având în vedere incertitudinea monetizării activelor financiare ale companiei Nabucco Pipeline International GmbH, provizionul pentru deprecierea imobilizărilor financiare a fost constituit la nivelul contribuției efective a SNTGN Transgaz SA la capitalul social al Nabucco Pipeline International GmbH și nu a luat în considerare probabilitatea unor vânzări efective de active reziduale ale companiei în care suntem asociați”, se arată într-o informare a Transgaz, efectuată la solicitarea unor acționari ai companiei.

Transportatorul de gaze Transgaz Mediaş (TGN) a cheltuit 110,7 milioane de lei (25,1 milioane de euro) pentru proiectul gazoductului Nabucco Vest, iar întrucât proiectul nu s-a concretizat, compania de stat va raporta această sumă drept pierdere. Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco.

Pierderea suplimentară de 6,6 milioane lei reprezintă în principal costuri cu rezilierea tuturor contractelor legate de Nabucco aflate încă în derulare, respectiv contracte de consultanță, contracte de închiriere a spațiilor pentru birouri sau contracte de leasing pentru autovehicule, precum și costuri cu personalul, costuri privind arhivarea și gestionarea bazei de date și documente ale companiei Nabucco Pipeline International GmbH și a companiilor naționale Nabucco, precizează Transgaz.

Provizionul de depreciere a unor imobilizări financiare în sumă de 110,7 milioane lei, reprezentând contribuția Transgaz la capitalul social al Nabucco Pipeline International GmbH, urmează a fi înregistrat în rezultatele Transgaz la 30 iunie 2013.

Transgaz mai susține că există suficiente premise pentru rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al companiei pe 2013, acestea fiind, în afară de înregistrarea provizionului de depreciere, modificarea tarifelor de transport al gazelor naturale și a estimărilor privind cantitățile transportate, realizările Transgaz la 6 luni, precum și trecerea la sistemul de evidență contabilă IFRS.

„Consiliul de Administrație și conducerea executivă a SNTGN Transgaz SA Mediaș analizează cu prudență scenariile posibile privind diminuarea efectelor înregistrării provizionului de depreciere asupra rezultatelor financiare ale companiei, scenarii ce iau în considerare optimizarea nivelului și structurii cheltuielilor operaționale, măsurile concrete urmând a fi detaliate în planul de administrare, ce se va întocmi de către noul consiliu de administrație”, le-a mai comunicat Transgaz acționarilor.

La rândul său, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

Consorţiul spera să convingă consorţiul Shah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor spre Europa.

Consorţiul Shah Deniz II a ales însă o altă conductă, respectiv Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa.

Costurile eșecului Nabucco: OMV a înregistrat un provizion de 55 de milioane de euro, ca urmare a deprecierii activelor

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 25 July 2013 08:41

OMV Nabucco RWEChiar dacă investițiile făcute pentru Nabucco Vest au fost mai mult pe hârtie, decizia Shah Deniz de a prefera TAP ca rută pentru traseul gazului azer  în Europa nu întârzie să-și facă simțite efectele. Astfel, OMV a înregistrat în trimestrul al doilea un provizion special de 55 milioane euro, rezultat din deprecierea activelor legate de proiectul Nabucco Vest, susține Mediafax.

Probabil că acesta este și motivul pentru care pe agenda pe care ministrul britanic al Energiei, Edward Davey, o va avea la București se numără și viitorul Coridorului Sudic după decizia privind TAP și Nabucco. Britanicii, prin BP, au avut un cuvânt greu de spus în ceea ce pruvește preferarea TAP în fața Nabucco.

Potrivit unui raport preliminar prezentat miercuri de OMV pentru trimestrul al doilea al acestui an, "nu au fost înregistrate costuri speciale nete în rezultatul operațional. Provizioanele speciale nete pe partea financiară au totalizat 55 milioane euro, rezultând din deprecierea activelor în legătură cu proiectul Nabucco Vest".

Producție de țiței și vânzări de gaze în creștere pentru Petrom în cel de-al doilea trimestru

Producţia de petrol şi gaze a OMV a scăzut uşor în trimestrul al doilea, la 297.000 barili echivalent petrol pe zi, faţă de 302.000 barili echivalent petrol pe zi în primele trei luni ale anului, respectiv 305.000 în perioada aprilie-iunie a anului trecut, se mai arată în raportul preliminar publicat miercuri de grupul austriac. Declinul a fost determinat de chestiuni tehnice şi inundaţii în Austria, probleme tehnice în Kazahstan şi probleme de securitate şi greve în Libia, se spune în raport. Scăderea a fost limitată de evoluţia favorabilă din România şi Noua Zeelandă.

Vânzările de gaze ale OMV au scăzut cu 5% în trimestrul al doilea raportat la perioada corespunzătoare a anului trecut, la 85,02 TWh. Activităţile de trading reprezintă 66% din vânzările de gaze în perioada analizată.

Aprecierea dolarului faţă de euro a influenţat pozitiv rezultatele OMV pentru trimestrul al doilea pe segmentul de explorare şi producţie, însă nu a acoperit efectul scăderii preţului petrolului.

Marja indicativă a operaţiunilor de rafinare de produse petroliere la nivelul grupului OMV a scăzut la 2,48 dolari pe baril în trimestrul al doilea, faţă de 3,01 dolari în primele trei luni, respectiv 4,15 dolari în aprilie-iunie 2012. Rata de utilizare a rafinăriilor a crescut însă la 94%, de la 87% în primul trimestru, respectiv 80% în trimestrul doi al anului trecut.

Producţia de petrol şi gaze a Petrom a urcat la 184.000 barili echivalent petrol pe zi, de la 183.000 barili în primul trimestru, respectiv 182.000 în trimestrul al doilea al anului trecut.

Vânzările de gaze ale Petrol au crescut cu 3% în perioada analizată, la 11,5 TWh, însă marja de profit s-a redus.

Petrom, prima companie al cărei management al conformității este auditat de KPMG

OMV Petrom, cel mai mare producător de țiței și gaze din sud-estul Europei, este primul grup din România al cărui Sistem de Management al Conformității a fost auditat de către unul dintre cei patru mari auditori de talie mondială - KPMG. Managementul Conformităţii vizează respectarea legislaţiei în vigoare şi a principiilor de guvernanţă corporativă şi etică ce se regăsesc în Codul de Conduită al companiei, respectiv principii de integritate, transparenţă şi onestitate.

Auditarea Sistemului de Management al Conformității al OMV Petrom reprezintă un demers voluntar, inițiat la nivelul Grupului OMV, pentru a obține o recunoaştere la nivel internațional în ceea ce priveşte respectarea celor mai înalte standarde în domeniul conformității.

În cursul auditului au fost examinate aspecte de conformitate privind etica în afaceri, lupta împotriva corupţiei, pieţele de capital, concurenţa şi embargourile comerciale, raportate la cele mai bune practici internaţionale.

Evaluarea a fost realizată de KPMG în linie cu cerințele Standardului 980 emis de către Institutul de Auditori Publici din Germania (IDW). Acest standard se numără printre cele mai performante la nivelul Uniunii Europene şi este cel mai relevant pentru Grupul OMV.

„Această certificare reprezintă pentru OMV Petrom nu numai o recunoaștere locală, ci şi o apreciere internațională privind calitatea sa de organizație care îşi respectă angajamentele în domeniul conformității. Aceasta reprezintă o răsplată a eforturilor noastre din sfera conformității, o dovadă a calităţii sistemului nostru de conformitate şi o investiție pentru dezvoltarea durabilă a organizației noastre”, a adăugat Mihai Berinde, Director al Departamentului de Afaceri Corporative şi Conformitate al OMV Petrom.

În urma aceluiași audit, OMV a devenit prima companie listată din Austria cu un Sistem de Management al Conformității în linie cu Standardul 980 al IDW.

Bloomberg: Chevron pariază pe faptul că est-europenii vor prefera gazele de șist lui Putin

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 24 July 2013 11:41

Chevron Zeta SuceavaAdepții exploatării gazelor de șist din România, și nu numai, au ca principală motivație nu eficiența, calculul cost beneficiu sau evaluarea riscurilor și compensarea acestora de beneficiile potențiale aduse de utilizarea fracturării hidraulice, ci calcule geopolitice. Și cum la (geo)politică și la fotbal se pricepe toată lumea, opiniile acestora au tendința de a fi unele extrem de categorice, ca și cele ale adversarilor lor, care-și construiesc argumentația pe o retorică național-ecologistă.

Lucru remarcat și de Chevron, care, potrivit Bloomberg, și-a construit întreaga campanie în Europa Centrală și de Est pe ideea independenței energetice, pe care vrea s-o vândă politicienilor și cetățenilor României, Bulgariei, Ucrainei și Poloniei, în pofida faptului că rezultatele sub așteptări ale explorărilor și birocrația au alungat deja de pe piața poloneză companii precum Exxon Mobil Corp. și Talisman Energy Inc. (TLM).

Transferul tehnologiei fracturării hidraulice din SUA în UE promite statelor din regiune reducerea dependenței față de combustibilii ruși și este menită a lovi în ambițiile Kremlinului de a transforma Rusia într-o superputere energetică. Utilizarea acestei tehnologii a schimbat deja piața globală, SUA detronând Rusia din poziția de lider în topul statelor cele mai mari producătoare de gaze.

"Această resursă ar putea spori cu siguranță securitatea energetică în Europa și ar aduce, de asemenea, beneficii economice enorme", a declarat Ian MacDonald, vicepreședinte și șef al diviziei Chevron din Rusia. "Chevron crede că după ce vor afla modul în care aceste resurse de hidrocarburi pot fi explorate și exploatate în condiții de siguranță, guvernele și cetățenii din Europa centrală vor susține utilizarea tehnologiei fracturării hidraulice", crede acesta.

Președintele rus Vladimir Putin presează industria autohtonă să efectueze noi investiții, cu noi perimetre de explorat acordate și prin construirea unei noi conducte către Asia. și  în este este împingând investiții în industria de gaz din Rusia, cu noi domenii si o conducta pentru Asia planificate.

Chevron deține licențe de exploatare sau în închiriat numai puțin de 5,6 milioane de acri în Polonia, Ucraina, România și Bulgaria, o suprafață de mărimea statului New Jersey. În Lituania are o licență pentru aproximativ 600.000 de acri, și a aplicat pentru obținerea unei licențe suplimentare de 450.000 de acri. Numai în Ucraina a investit 400 milioane dolari pe explorare. Royal Dutch Shell Plc (RDSA) a câștigat dreptul de a explora pentru gazelor de șist în perimetrul Yuzivska, în regiunea Harkov din Ucraina, în mai 2012, și a semnat un acord de împărțire a producției, în luna ianuarie 2013.

Revoluție îndoielnică

Perspectiva unei revoluții a gazelor de șist pe Bătrânul Continent a fost pusă la îndoială încă înainte de a începe. În iunie 2012, cei de la ExxonMobil au anunțat că renunță la planurile lor legate de explorări pentru gaze de șist în Polonia, după doi ani în care nu a reușit să facă descoperiri de zăcăminte a căror exploatare să se justifice din punct de vedere comercial. „Am finalizat operațiunile noastre de explorare din Polonia. Lucrările nu au demonstrat existența de zăcăminte de hidrocarburi exploatabile comercial la sondele noastre de la Lublin și Podlasie”, au declarat, atunci, oficialii companiei americane.

ExxonMobil nu a fost singura companie care a raportat rezultate preliminare dezamăgitoare la primele teste de explorare derulate pe concesiunile pentru gaze de șist. În octombrie 2011, BNK Petroleum a anunțat că datele culese de o sondă de explorare în nordul Poloniei au fost neconcludente și că va amâna demararea testelor la o altă sondă, din altă regiune a țării.

Producătorul canadian de petrol și gaze Talisman Energy a anunțat, la rândul său, la începutul lunii mai, că a ajuns la un acord cu partenerul său de joint-venture, firma europeană San Leon Energy, pentru vânzarea participației sale de 30% în cadrul a trei concesiuni de gaze de șist din Polonia, întrucât vrea să se concentreze pe majorarea producției din principalele sale regiuni de interes, respectiv Americile și Asia-Pacific. La numai o zi, și americanii de la Marathon Oil au declarat că plănuiesc să se retragă din Polonia până cel târziu în a doua jumătate a anului viitor, întrucât nu se justifică economic exploatarea zăcămintelor de gaze de șist descoperite de ei prin explorare până acum.

"Marile companii precum Shell și Chevron ar putea deveni temătoare în ceea ce privește investițiile", a declarat Volodymyr Omelchenko, șeful de analiză energie la grupul de cercetare Razumkov din Kiev și fostul director al transporturilor în Ucraina NAK Naftogaz Ukrainy. "Ucraina are un potențial enorm, dar realizarea va fi dificilă, deoarece sistemul juridic este reglementat de tradiții sovietice vechi."

Alianța improbabilă

Interesant este că, în toată regiunea, s-a creat o alianță contra-naturii, la prima vedere, între ONG-urile ecologiste și Gazprom, care au condus la stoparea, cel puțin temporară, a investițiilor în explorarea gazelor de șist. În Bulgaria, de exemplu, anul trecut le-a fost retrasă licența celor de la Chevron, anul trecut, după ce sute de persoane au protestat la Sofia, susținând că fracturarea hidraulică ar polua apa și pământul.

Un raport publicat de Gazprom în revista proprie susține că perspectivele exploatării gazelor de șist în regiune sunt subminate de rezervele mai reduse decât estimările inițiale, de protestele ecologiștilor și de riscul diminuării profiturilor ca urmare a reducerii prețului gazelor în urma majorării ofertei cu posibilele gaze de șist care ar urma să fie comercializate. "Europenii nu au nici o alternativă reală la cooperarea cu Rusia", concluziona articolul publicat în revista Gazprom.

Chevron nu a cedat și se încăpățânează să investească în exploatarea gazelor de șist în regiune. "În timp ce revoluția gazelor de șist ar putea să nu se situeze la același nivel cu cea di SUA, suntem încă siguri de oportunități", a declarat vicepreședintele Chevron. "Spre deosebire de SUA, în Europa Centrală există puține date geologice pre-existente. Activitățile de explorare efectuate în prezent vor fi importante în evaluarea potențialului de resurse", suține acesta.

Au sabotat americanii Nabucco?

Bloomberg îl citează și pe premierul României Victor Ponta, care pare a se transforma într-un adevărat purtător de cuvânt al statelor din regiune. "România , Polonia și Lituania sunt în favoarea exploatării gazelor de șist pentru că aceste țări percep problema gazelor naturale ca fiind mai importantă decât o tentativă de a obține energie ieftină ", a declarat premierul român Victor Ponta pe 18 iulie, citat de Bloomberg. "Este important pentru noi să avem energie mai ieftină, mai ales din cauza impactului acesteia asupra economiei și populației, dar cu atât mai mult pentru a elimina dependența de gazul rusesc, al Gazprom."

Interesant este că implicarea guvernanților români în campania pro-gaze de șist s-a accentuat mai ales după pierderea licitației de către Nabucco Vest în fața celor de la TAP în stabilirea coridorului prin care ar urma să fie adus în Europa gazul azer al celor de la Shah Deniz. De altfel, presa de specialitate a speculat la acea vreme că un actor important în luarea acestei decizii a fost guvernul SUA, care spera ca în acest mod să pună presiune pe guvernele din România și Bulgaria pentru a accelera procedurile de acordare a licențelor și permiselor necesare declanșării exploatării gazelor de șist.

Geopolitica și avantajul competitiv reprezentat de legislația de mediu - explicațiile extinderii companiilor ex-sovietice pe piața europeană a carburanților, aflată în cădere liberă

Category: Revista Presei Energetice
Creat în Wednesday, 24 July 2013 08:02

newspaper 512Cum se explică faptul că deși marjele de rafinare s-au micșorat agresiv în ultimul timp în Europa și se află la niveluri extrem de reduse în România, iar retail-ul suferă ca urmare a scăderii cererii cauzate de criză, rușii și fostele stete sovietice investesc în sectorul de refinare și marketing de pe Bătrânul Continent și din România? Ziarul Financiar pune astăzi o întrebare legitimă la care din păcate nu răspunde decât superficial.

În opinia unui analist citat de publicație, „interesul pentru piața locală mani­festat de firme precum SOCAR și Gaz­prom reflectă percepția acestora asupra potențialului viitor al pieței de carburanți din România“.

Din păcate însă, răspunsul nu este concludent și pentru piața vest-europeană, unde multe rafinării sau rețele de benzinării fie se închid, fie sunt preluate de companii din spațiul ex-sovietic. E puțin probabil ca rușii să fie mai eficienți decât giganții occidentali și e și mai improbabil ca aceștia să parieze pe o creștere spectaculoasă a consumului de combustibil, dat fiind numărul de mașini deținute deja de vest-europeni, dar și de bolizii cu un consum din ce în ce mai redus produși în Occident. Potrivit ZF, SOCAR și Gazprom ar paria în România pe o creștere spectaculoasă a consumului de carburanți. Gradul de penetrare al autoturis­me­lor în România va crește în perioada urmă­toare, ținând cont de faptul că se situează în prezent la aproximativ jumătate din me­dia europeană și acest lucru va conduce inerent și la creșterea consumului de car­burant“, crede Alexandra Negruț, assistant manager pe partea de servicii de consultan­ță pentru management în cadrul PwC Ro­mâ­nia, citat de ZF. Astfel, la nivelul anului 2010 erau 201 de mașini la mia de locuitori, în timp ce me­dia europeană era de 398 de mașini. Pe pia­ța auto însă semnele de revenire în­târ­zie să apară, la șase luni declinul vânzărilor de mașini noi apropiindu-se de 30%.

În plus, deși articolul publicat de ZF conține și motivațiile pentru care investițiile în noi capacități de rafinare la nivelul UE sunt improbabile, nu reușește să răspundă la întrebarea din titlu. „Industria de rafinare este una foarte intensivă în ceea ce privește capitalul. Prin urmare, costurile fixe sunt foarte mari iar o modalitate de a le reduce este aceea de a produse volume mari. Aceasta este tendința în industria de rafinare. În timp ce rafinăriile mari din România sunt de 2,5-4,5 milioane de tone pe an, unitățile construite recent sunt de zece ori mai mari, se află la malul mării pentru ușurința alimentării și sunt mai profitabile“, spune reprezentantul Accenture. Reprezentanții PwC dau și ei câțiva factori care explică, în opinia lor, de ce industria de rafinare locală și europeană este un domeniu în care sunt slabe șanse să atragă investiții pe viitor. Printre acești factori se numără scăderea continuă a consumului de carburanți, scăderea producției din Marea Nordului care forțează rafinăriile europene se importe petrol de la distanțe mai mari sau structura industriei de rafinare, unde peste 50% din rafinării sunt echipate pentru producția de benzină, deși tendința este de creștere accelerată a consumului de motorină, care a ajuns să reprezinte 75% din consumul de carburant la nivel european.

„Majoritatea capacităților de rafinare noi vor continua să apară în țări unde legislația de mediu este mai permisivă decât cea a Uniunii Europene și unde aprovizionarea cu țiței este mai facilă“, au mai precizat reprezentanții PwC, citați de ZF. 

Ultima frază conține indirect răspunsul la întrebarea pusă în titlu de ZF. Rușii, dar și azerii de la SOCAR și alte companii din spațiul ex-sovietic, se extind în Europa din două motive: primul este cel geopolitic. De-a lungul timpului, ei au reușit foarte greu să penetreze protecționista piața internă a UE, iar criza le-a deschis o oportunitate pe care nu vor să o rateze indiferent de costuri. Rafinăriile pe care le vor opera sau rețele de benzinării pe care le vor deține în UE nu vor fi mai profitabile decât cele existente, dimpotrivă chiar pe termen scurt, însă acesta este un cost pe care sunt dispuși să și-l asume pe termen lung. De ce sunt dispuși să-și asume aceste pierderi? Aici intervine cel de-al doilea motiv al extinderii pe piața europeană: avantajul competitiv, pe care îl vor exploata prin intermediul prețurilor de transfer, reprezentat de costurile relative mai mici de producție implicate de legislațiile de mediu mai permisive de care beneficiază. Cu alte cuvinte vor produce mai ieftin carburanți, la ei acasă, pe care apoi îi vor exporta în UE. Așa se explică și faptul că majoritatea investițiilor în rafinare și transport au loc în Asia și Rusia, și nu în Europa.

Capital afirmă că noi creșteri de prețuri sunt de așteptat în domeniul energiei, în contextul liberalizării pieței și al problemei certificatelor verzi, citându-l pe președintele Asociației Companiilor de Utilități în Energie (ACUE), Frank Hajdinjak. "De pe urma liberalizării sunt de așteptat și alte creșteri de prețuri, dar mai sunt și alte efecte pe care trebuie să le luăm în considerare, cum ar fi reducerea certificatelor verzi. Am discutat despre problema certificatelor verzi și pot spune că toți jucătorii din piață sunt conștienți că e nevoie de o schimbare. Sunt două aspecte care nu sunt ok la acest moment - în primul rând nu există nicio garanție că aceste certificate amânate vor fi cu adevărat răscumpărate până în 2018 și, în al doilea rând, de obicei, regula este că astfel de schimbări nu se aplică retroactiv. Aceste schimbări afectează toate investițiile care s-au făcut pe baza legislației anterioare. Avem nevoie de anumite garanții pentru aceste certificate verzi, care sunt amânate în acest moment", a spus Frank Hajdinjak.

Ziarul Financiar anunță că Vitol Group, una dintre cele mai mari case de comerț cu țiței din lume, cu venituri de 300 mld. dolari în 2012, va intra în afacerile cu energie pe piața românească, după ce a primit licența de furnizare a energiei electrice din partea autorității de reglementare (ANRE).

Activitățile de trading se vor desfășura prin Vitol Gas and Power BV, o divizie a grupului elvețian a cărei sucursală în București a fost înregistrată în luna martie a acestui an. Reprezentanții Vitol nu au oferit detalii asupra planurilor grupului pentru piața românească. „Nu pot comenta pe acest subiect. Este încă foarte devreme“, a declarat pentru ZF Fabian Gmuender, purtătorul de cuvânt al Vitol. Anterior, Vitol a participat pe piața locală în tranzacții cu cărbune și certificate de emisii de CO2, derulate pe Bursa Română de Mărfuri (BRM).

Mediafax prezintă agenda pe care ministrul britanic al Energiei, Edward Davey, o va avea la București, potrivit ambasadorului Martin Harris: viitorul Coridorului Sudic după decizia privind TAP și Nabucco, exploatarea gazelor de șist și energia nucleară.

"Acestea sunt întrebări foarte importante pentru viitorul politicii energetice: cum să explorezi și să exploatezi gazele de șist într-un mod sigur, cum să dezvoltăm energia nucleară, care este viitorul Coridorului Sudic după decizia privind TAP și Nabucco, cum stabilim un plafon pentru reducerea emisiilor de carbon pentru a avea un impact asupra încălzirii globale?", afirmă ambasadorul britanic la București într-un comentariu postat marți pe blogul său. El mai punctează că România și-ar putea asigura în anii următori o creștere anuală de 0,5% a PIB-ului său numai din tranzacționarea certificatelor verzi, fiind una dintr ețările care va beneficia cel mai mult de pe urma obiectivului UE de a-și reduce emisiile de CO2 cu 30% până în 2020.

Strategiile energetice divergente ale Palatului Victoria și Palatului Cotroceni

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 10 July 2013 11:42

20130710 - Ponta Basescu Rompetrol strategie energeticaÎn urmă cu o săptămână, doi premieri au vizitat Kazahstan-ul, cel britanic și cel român. La întoarcerea din Asia, aceștia au fost întâmpinați diferit de presa de la Londra și de cea de la București. În timp ce Financial Times titra că vizita lui David Cameron ar putea să conducă la semnarea unor contracte de 700 de milioane de lire sterline și să îmbunătățească relațiile economice dintre Marea Britanie și statul asiatic, presa de la București publica declarațiile președintelui Băsescu, potrivit cărora, "Turneul lui Ponta în Asia a fost catastrofal".

E drept că și premierul britanic a fost întâmpinat cu critici la Londra, însă nu pe componenta economică a vizitei, și nu din partea reginei, ci pe tema respectării drepturilor omului în Kazakhstan, și din partea Human Rights Watch. Comentând turneul lui Cameron în Kazakhstan, Financial Times a remarcat, pe de o parte că, acesta este perceput ca o "lovitură" diplomatică dată de statul asiatic aflat în căutarea obținerii de legitimitate din partea Occidentului, iar pe de altă parte, ca o mișcare geopolitică strategică a premierului britanic. Potrivit acestuia, Kazakhstan-ul este pe cale de a deveni unul dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume și va "intra într-o zi în topul primilor zece producători de țiței la nivel mondial".

Războiul dintre Palate

Se pare că eșecul Nabucco a fost elementul declanșator nu numai al turneului premierului Ponta în Asia, ci și al declarațiilor politice făcute pe marginea sa. Astfel, potrivit președintelui Băsescu, "Ponta și-a luat Oltchimul în traistă și a zis că acoperă eșecul UE și al nostru pe Nabucco lansând tema Oltchim. Mai bine o trata altfel, pentru că lucrurile par neserioase. Te duci cu un combinat în traistă în Azerbaidjan, te duci în Kazahstan și spui «v-am tăiat 360 de milioane din datorii», te duci în China spui «Vrem reactoare de la voi și facem și parteneriat strategic». Consecvența e importantă în politică externă. România a putut părea puțin penibilă. Să te duci în Kazahstan după ce ai făcut escală în Azerbaidjan e ca și cum ai face escală la Beijing, apoi te duci la Tokyo”.

De altfel, după mai multe luni de liniște, rezultatul coabitării la care au fost supuși cei doi de către oficialii europeni și americani, președintele Traian Băsescu pare a reveni la poziția de președinte jucător, după ce a trimis Parlamentului spre reexaminare legea privind stingerea litigiului dintre guvernul României și Rompetrol pe tema răscumpărării obligațiunilor transformate în acțiuni în baza unei legi de adoptare a unei OUG, promulgată în 2005 de actualul președinte. Într-o emisiune televizată, președintele Traian Băsescu a declarat că nu îi place în activitatea Guvernului că se "continuă a se fura prin lege", ca pe vremea Guvernului Năstase, dând ca exemplu inclusiv memorandumul cu Rompetrol.

"Am făcut (premierul Ponta, n.r.) un aranjament cu Rompetrol, și în loc să ne dea 580 de milioane de dolari, ne dă numai 200 de milioane, și imediat m-am putut întâlni cu președintele kazah să-i raportez că am rezolvat problema Rompetrol. Păi, nu este în regulă. Eu m-am întâlnit cu președintele kazah acum doi ani și am fost extrem de ferm în a-i spune că trebuie să ne plătească 580 de milioane de dolari! S-a dus, azi, premierul și a spus «Frate, am rezolvat-o mai ieftin în Kazahstan»", a afirmat Băsescu la Digi 24.

Replica lui Ponta nu s-a lăsat așteptată. "Vreau să spun că toate legile prin care s-au privatizat, inclusiv Rompetrol, au fost promulgate - ia ghiciți de cine? - de președintele Traian Băsescu. Președintele se bazează, cumva în mod greșit sper, pe faptul că presa nu știe că noi nu mai avem o datorie de încasat de la Rompetrol, pentru simplul motiv că acea datorie s-a convertit în acțiuni și am pierdut procesul. Deci, președintele, treaba lui...", a spus Ponta.

Președintele vrea decizii politice, nu economice

Este evident că eșecul Nabucco fost, paradoxal, dat fiind deznodământul său previzibil, elementul care a dat peste cap strategiile guvernanților autohtoni. Președintele Băsescu pare a fi oficialul european care s-a supărat cel mai tare pe decizia Shah Deniz. Acesta s-a simțit trădat de Comisia Europeană, de celelalte state membre, de companiile implicate și mai ales de britanici (de la BP) și de norvegieni (de la Statoil). Președintele Băsescu consideră, în continuare, că orice decizie în ceea ce privește sectorul energetic trebuie luată luând în calcul în primul rând considerentele politice și nu pe cele economice. În ceea ce privește opțiunea între TAP și Nabucco Vest, considerentele economice au înclinat clar balanța în favoarea primului proiect. Potrivit Financial Times, printre considerentele economice care au decis soarta rutei de transport a gazului azer către Europa, se numără costul relativ al celor două proiecte, mai mare în cazul Nabucco, prețul pe care cele două concerne l-au obținut pentru gazul azer (mai mare în sudul Europei) și costurile relative de operare pe întreaga durată de viață a celor două proiecte. Diferența de 450 de km dintre lungimile acestora pare a fi fost decisivă. Dacă la acestea se adaugă și achiziționarea companiei de distribuție de gaze elenă DESFA de către SOCAR (acționar al Shah Deniz) și faptul că Statoil este acționar atât în Shah Deniz, cât și în TAP, este destul de evident faptul că decizia nu a fost una dificilă.

Rusofobia salvează România

De altfel, reacția președintelui, atât cea publică, cât și trimiterea către reexaminare a legii privind aprobarea memorandumului cu Rompetrol, pare a avea la bază și rusofobia acestuia. "Știți foarte bine că nu sunt un politician care să aibă încredere în Moscova, cum nici Moscova nu are încredere în mine. Asta-i viața, nu ne credem unii pe alții legat de bune intenții. Eu am vrut, unul dintre obiectivele mandatului meu, a fost o opțiune ireversibilă către Vest (...) Opțiunea mea a fost SUA. Aproape că pot să fiu liniștit pentru această fază, România nu mai are altă direcție decât Vest. Sigur, cu escală la Bruxelles", a declarat Băsescu. De asemenea, ținând cont de majoritatea deținută de actuala coaliție de guvernământ în Parlament, care probabil va vota legea în forma ei inițială, este puțin probabil ca Traian Băsescu să-și facă vreo iluzie cu privire la soarta legii trimise către reexaminare. De ce a optat președintele pentru soluția nepromulgării legii? Răspunsul este conținut în motivarea respingerii. Dat fiind faptul că Parlamentul se află în vacanță, singura soluție pentru intrarea în vigoare a legii, ar fi promovarea de către Guvernul Ponta a unei OUG sau a unei hotărâri de guvern. Act normativ ce ar lega numele lui Ponta direct de creanța Rompetrol, după modelul Năstase. De altfel, președintele știe foarte bine că legea de adoptare a OUG-ului emis de Năstase, pe care el însuși a adoptat-o în 2005, a permis Rompetrol conversia obligațiunilor în acțiuni. Dovadă, stenograma discuției telefonice dintre fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar, și actualul președinte, în care Traian Băsescu răspunde afirmativ la declarația lui Blejnar, potrivit căreia "Cu tot respectul, domnule președinte, dar pe direcția asta se va merge. Suntem cam legați de mâini și de picioare. Pentru ca așa am făcut legile în 2003 sau când Dumnezeu le-am făcut".

Rompetrol, victimă colaterală?!

Rompetrol pare o victimă colaterală a războiul dintre cele două strategii energetice ale celor două palate. Palatul Cotroceni pariază totul pe cartea independenței energetice și a relațiilor privilegiate cu Occidentul (în pofida "trădării" acestuia în proiectul Nabucco Vest). Gazele de șist și exploatarea platformei Mării Negre sunt cele două direcții pe care președinția vrea să le promoveze. Dincolo de statutul incert al rezervelor recuperabile tehnic, dar mai ale comercial, al gazelor de șist sau al celor offshore, paradoxal, chiar dacă strategia Cotroceniului ar fi încununată de succes, tot ar mai apărea o problemă. România s-ar putea transforma în următorii 5-10 ani în exportator net de gaze, fără a avea conducta necesară a efectua acest lucru. Iar legarea la South Stream, conducta cea mai apropiată de teritoriul României este o variantă exclusă de președinție. La fel și legarea la TAP, despre care Traian Băsescu a afirmat că nu se află la vârsta pubertății să ia în serios o asemenea variantă.

Rusia ar putea dicta și prețul Ural-ului, nu numai pe cel al gazelor naturale

Azerbaidjanul și Kazakhstanul sunt extrem de importante pentru economia României din cel puțin două motive. Ele sunt două state producătoare a unor materii prime cu influență asupra prețurilor din România, gaze naturale și țițeiul Ural, în plus reprezintă două alternative la oferta Rusiei. În ceea ce privește Ural-ul, țițeiul de referință luat în calcul la stabilirea prețurilor combustibililor pe piața internă, prima de tranzacționare a acestuia în raport cu Brent-ul a atins maximul ultimilor 20 de ani ca urmare a reducerii exporturilor maritime rusești ale acestui tip de țiței. Dacă istoric, în ultimele două decenii, Ural-ul s-a tranzacționat în medie cu un discount de 4 dolari față de Brent, în prezent el se tranzacționează la o primă de 73 de cenți față de acesta. Întărirea Uralul-ui în fața concurentului său care domnește pe piața Europei Occidentale a coincis cu o reducere la minimul ultimilor cinci ani a exporturilor de Ural din portul Primorsk de la Marea Baltică și a celor din terminalul Novorosisk, de la Marea Neagră.

"Această evoluție poate fi explicată prin majorarea activității rafinăriilor rusești pe timp de vară și prin majorarea exporturilor rusești către China, în defavoarea Europei", susține Andrey Kryuchenkov, analist la VTB Capital din Londra, citat de Bloomberg.

Rusia intenționează să exporte doar 905.610 de barili de Ural pe zi prin portul Primorsk în luna iulie, cel mai redus nivel din ultimii cinci ani. Nici în iunie, exporturile de Ural din Primosk nu au depășit un milion de barili. Exporturile de Ural din Novorossiysk din luna iulie vor fi cu 8% mai reduse decât cele din iunie, ajungând la un nivel de 693.276 de barili pe zi. Combinate, exporturile din cele două locații se vor situa în iulie la 1,6 milioane de barili, cu 21% mai reduse decât cantitatea de 2,02 milioane de barili exportate în aceeași perioadă a anului trecut.

Cu alte cuvinte, rușii ar putea controla prețul Uralul-ui la fel cum controlează prețul gazelor pe piața Sud-Est Europeană. 

Asta dacă nu ar exista în zona Mării Negre, alți doi mari jucători, companiile petroliere de stat din Kazahstan și Azerbaidjan, KazMunayGas și, respectiv, SOCAR. Potrivit Economica.net, compania națională de petrol și gaze din Kazahstan, KazMunayGas, proprietarul Rompetrol, intenționează să crească livrările de țiței în zona Mării Negre la 65 milioane tone pe an, până în 2020, de la 25 - 27 milioane tone pe an, cât livrează în prezent, potrivit propriilor anunțuri oficiale. Kazmortransflot, compania de transport maritim a KazMunayGas, și-a extins recent operațiunile de transport al țițeiului și produselor petroliere în Marea Neagră și Marea Mediterană, prin achiziția a două tancuri petroliere de tip Aframax, de câte 115.000 tdw.  De asemenea, kazahii dețin din 2008 și operatorul terminalului petrolier din portul Batumi din Georgia (estul Mării Negre). 

KazMunayGaz este în același timp și acționar al Caspian Pipeline Consortium (CPC), operatorul conductei de transport de țiței dintre zăcămintele din vestul Kazahstanului și Novorosisk, port rusesc la Marea Neagră. Cei de la SOCAR exportă deja cantități însemnate în zonă. În primele cinci luni ale anului, au ajuns la livrări de peste 10 milioane de tone, nivel similar cu cel din perioada similară a anului trecut, care a fost, totuși, un an mai slab decât 2011. Țițeiul azer ajunge în zona Mării Negre și a Mării Mediterane prin nu mai puțin de trei conducte: Baku-Tbilisi-Ceyhan, (port din Turcia la Marea Mediterană), Baku-Supsa (port în Georgia, la Marea Neagră) și Baku- Novorosisk (port rusesc la Marea Neagră). 

În plus, SOCAR mai operează un terminal petrolier la Kulevi, pe litoralul georgian al Mării Negre.

Buni pentru britanici, răi pentru români

Interesant este faptul că, în timp ce statul român pare a face tot ce-i stă în putință să-și înrăutățească relațiile cu KazMunaiGas, britanicii n-au nicio problemă să semneze contracte cu compania kazahă. Astftel, în urma vizitei premierului Cameron în Kazahstan, Financial Times a anunțat semnarea unui acord între britanici de la Petrofac și KazMunaiGas Exploration Production pentru eficientizare sistemului de extragere și majorarea producției din zăcămintele mature deținute de KazMunaiGas în regiunea Emba din Kazakhstan. 

În acest timp, în România, Rompetrol, unul dintre cei mai importanți investitori străini și contribuabili la buget rămâne cu activele puse sub sechestru de către ANAF, în pofida proceselor câștigate. Dacă președintele nu ar fi trimis legea la reexaminare, la șapte zile de la publicarea sa, Agenția Națională de Administrare Fiscală ar fi trebuit să ridice măsurile asigurătorii/executorii instituite.

Cum se prezintă Rompetrol în cifre

Țară, țară vrem gaze de șist!

Category: Revista Presei Energetice
Creat în Tuesday, 09 July 2013 08:26

newspaper 512Visul României de a nu mai depinde de prețul gazelor de import stabilite de Gazprom s-a năruit odată cu eșecul proiectului Nabucco Vest. Drept urmare decidenții autohtoni s-au reorientat rapid în favoarea exploatării gazelor de șist, în speranța ca într-un orizont mai mult sau mai puțin îndepărtat, economia Românei să poată deveni independentă energetic. Drept urmare, râul, ramul sunt mai nou prieteni numai exploatării gazelor de șist.

Ultimul exemplu, un raport al Agenției de Resurse Minerale, publica de Economica.net, precizează că „nu există o deosebire netă între zăcămintele de gaz sau de petrol convenționale şi neconvenționale. Diferența apare la modul de stocare a lor precum şi la metodele de exploatare utilizate”.

Tot referitor la posibile explorări în acest domeniu se referă și un articol din Ziarul Financiar, "Agricultorii din Curtici reclamă amenințarea "fracking-ului" în vestul țării. MOL, titularul licenței de explorare, insistă că nu este interesată decât de gaze naturale convenționale". Potrivit Capital, Panfora Oil & Gas, filiala Grupului MOL pe segmentul de explorare și producție de hidrocarburi în România, neagă acuzațiile și reafirmă că nu a fost și nu este interesată nici de explorarea și nici de exploatarea gazelor de șist în perimetrul Ex-6 Curtici și nu va desfășura niciun fel de lucrări legate de gaze de șist în acest perimetru. În plus, compania este pregătită să semneze angajamente legale în acest sens cu reprezentanții autorităților locale, ai societății civile sau cu alte părți interesate.

Tot Capital anunță că Rompetrol Well Services (PTR), divizia de servicii petroliere la sondă a grupului Rompetrol, deschide o sucursală în Libia şi o alta, în Irak, regiunea Kurdistan.

Compania-mamă a Petrom prospectează sectorul bulgăresc al Mării Negre. Austriecii și-au vândut business-ul cu lubrifianți rușilor de la Lukoil

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 01 July 2013 23:03

OMV Bulgaria IAustriecii de la OMV, acționarul majoritar al Petrom, au demarat prospecțiuni seismice în sectorul bulgăresc al Mării Negre, pentru a investiga potențialul zăcămintelor de petrol și gaze naturale localizate în largul coastelor Bulgariei. Tot ca parte a strategiei grupului austriac de a se concentra mai mult pe sectorul de explorare și producție și mai puțin pe cel de rafinare și marketing, OMV a anunțat că și-a vândut business-ul cu lubrifianți din nouă state din Europa Centrală și de Est unei subsidiare a companiei ruse Lukoil.

Cei de la OMV au declanșat prospecțiuni seismice în apele teritoriale bulgărești ale Mării Negre pe o suprafață de 7.740 de kilometri pătrați din blocul de explorare 1-21 Han-Asparuh, în sectorul vestic al Mării Negre. Blocul are o suprafață totală de 14.220 de kilometri pătrați.

„Această campanie de prospecțiuni seismice ne va permite nouă și partenerilor noștri să stabilim locațiile de foraj pentru cele două sonde de explorare planificate, care vor estima potențialul zăcămintelor de hidrocarburi din această zonă a Mării Negre”, a declarat directorul de producție al OMV, Jaap Huijskes.

Joint-venture cu Total și Repsol

Blocul 1-21 Han-Asparuh din Marea Neagră este localizat la o adâncime de peste 2.000 de metri. Cei de la OMV nu au oferit detalii despre potențialul estimat al zăcămintelor de petrol și gaze naturale din locația vizată.

Concesiunea este deținută de un joint-venture format din OMV, cu 30% din drepturi, care este și operator al concesiunii, francezii de la Total (40%) și spaniolii de la Repsol (30%).

OMV și Total s-au numărat printre sponsorii unei conferințe internaționale de petrol și gaze care a avut loc în martie în Bulgaria și unde s-a discutat despre potențialul promițător al Bulgariei pentru companiile de explorare din domeniu.

În România, OMV Petrom și Repsol colaborează în cadrul unui proiect investițional de 50 de milioane de euro, după ce spaniolii cu cumpărat de la Petrom o participaţie de 49% pentru zona cu adâncime mai mare de 2.500 – 3.000 de metri a perimetrelor onshore de explorare Băicoi V, Târgovişte VI, Piteşti XII şi Târgu Jiu XIII, localizate în sudul Carpaților de Curbură și, respectiv, al Carpaților Meridionali.

Interes imens pentru Marea Neagră, după eșecul Nabucco

Recent, ExxonMobil şi OMV Petrom au finalizat cea mai mare campanie de seismică 3D derulată vreodată în Marea Neagră, acoperind o suprafaţă de peste 6.000 de kilometri pătraţi aferentă blocului Neptun Deep. Cele două companii se aşteaptă să investească până la un miliard de dolari în programul de explorare, care cuprinde campania de achiziţie seismică 3D, finalizată, şi forajul suplimentar de explorare şi evaluare.

De asemenea, OMV ar putea construi propria conductă pentru transportul de gaze naturale, în funcţie de rezultatele explorării perimetrelor deţinute la Marea Neagră, a declarat şeful OMV, Gerhard Roiss, după ce grupul austriac a anunţat eşecul proiectului Nabucco.

În aproximativ un an - un an şi jumătate, OMV va şti ce resurse se află în aceste perimetre, după care va analiza capacitatea şi direcţia unei conducte a OMV, a declarat Roiss, într-o conferinţă de presă susţinută după ce OMV a informat că grupul de companii care exploatează zăcământul de gaze Shah Deniz din Azerbaijan nu a selectat Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor naturale către Europa.

OMV se concentrează acum 100% pe proiectele de explorare la Marea Neagră. Grupul a făcut o descoperire uriaşă de gaze naturale în apele teritoriale ale României, unde investeşte 1 miliard de dolari în perimetrul Neptun, şi vor urma activităţi în apele teritoriale ale Ucrainei şi Bulgariei, a spus Roiss.

Grupul austriac ar putea extrage până la 6 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, potrivit estimărilor realizate în urma forării unei sonde, în timp ce consorţiul Shah Deniz ar fi livrat prin Nabucco aproximativ 10 miliarde de metri cubi anual către Europa Centrală, a afirmat el.

Accentul se mută de pe rafinare și marketing pe explorare și producție

Ca parte a aceleiași strategii, de transfer gradual al capitalului utilizat dinspre sectorul de rafinare și marketing spre cele de explorare și producție, cei de la OMV au semnat un acord cu o subsidiară a grupului rus Lukoil, de vânzare a business-ului cu lubrifianți din nouă state din Europa Centrală și de Est.

OMV și subsidiarele sale Petrol Ofisi din Turcia și Petrom din România au finalizat deja câteva operațiuni de vânzare, ca parte a programului de dezinvestire. Printre tranzacțiile recent finalizate se numără cedarea către Lukoil a subsidiarei croate, OMV Hrvatska, la sfârșitul lunii mai a acestui an, precum și a celei din Bosnia-Herțegovina, OMV BH, în cursul lunii martie 2013.

„Această tranzacție constituie următorul nostru pas în implementarea strategiei OMV de optimizare și simplificare a portofoliului din sectorul de rafinare și marketing”, a declarat Manfred Leitner, membru al board-ului OMV, responsabil cu activitățile de rafinare și marketing.

Finalizarea completă a vânzării business-ului cu lubrifianți al OMV către Lukoil este așteptată până la finalul anului, după aprobarea operațiunii de către autoritățile competente din domeniul concurenței. Cele două părți implicate în tranzacție au convenit să nu dezvăluie prețul de vânzare.

Nabucco speră la un bis la aria Gazoductul și regretă că nu va transporta gazul azer

Category: Piete Internationale
Creat în Friday, 28 June 2013 10:30

riccardo muti aclamat la pupitrul operei nabuccoNABUCCO Gas Pipeline International GmbH confirmă informația făcută publică ieri de CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, care a declarat ieri că proiectul Nabucco nu este unul mort, și anunță că acționarii Nabucco urmează să discute următorii pași ai proiectului.

"Necesitatea diversificării rămâne în continuare o provocare pentru piața europeană, în special pentru țările din Europa Centrală și de Sud Est. Rămânem convinși ca traseul NABUCCO este singurul care răspunde acestei necesități. Compania NABUCCO este încrezatoare în oportunitățile de dezvoltare bazate pe surse alternative de gaze", se precizează într-un comunicat al consorțiului.

NABUCCO precizează că a luat cunoștință de hotărârea membrilor Consorțiului Shah Deniz II de a selecta Conducta Trans Adriatică (TAP) ca rută de livrare a cantităților inițiale de gaze, de 10 miliarde de metri cubi pe an, către piața italiană.

Potrivit oficialilor consorțiului, decizia a fost luată în urma unei competiții intre doua piețe, iar producătorii au hotărât pe baza acestor considerații de piață. "NABUCCO regretă faptul că noul traseu de gaze planificat către Europa nu va include cantitățile de 10 miliarde de metri cubi din zăcământul Shah Deniz", precizează comunicatul.

O nouă conductă de 3,5-4 miliarde de euro?!

Astăzi, Shah Deniz a anunțat oficial toți actorii implicați în legătură cu decizia luată. OMV a fost prima companie sau autoritate implicată în procesul de selectare a rutei de transportare a gazului azer în Europa care a comentat încă de miercuri decizia Shah Deniz. CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, a anunțat că proiectul Nabucco nu este unul mort. O ideea similară au avansat și Bloomberg și Financial Times (care-l citează pe purtătorul de cuvânt al OMV,  Johannes Vetter). Costurile de planificare de 50 de milioane de euro pentru Nabucco nu sunt pierdute, întrucât dacă OMV vrea să construiască o nouă conductă poate folosi progresele înregistrate de Nabucco, a spus Roiss. Şeful OMV a estimat costul total al construcţiei proiectului Nabucco Vest, din Bulgaria până în Austria, la 3,5-4 miliarde de euro. OMV se concentrează acum 100% pe proiectele de explorare la Marea Neagră. Grupul a făcut o descoperire uriaşă de gaze naturale în apele teritoriale ale României, unde investeşte 1 miliard de dolari în perimetrul Neptun, şi vor urma activităţi în apele teritoriale ale Ucrainei şi Bulgariei, a spus Roiss, citat de agenţia austriacă de presă APA. În aproximativ un an - un an şi jumătate, OMV va şti ce resurse se află în aceste perimetre, după care va analiza capacitatea şi direcţia unei conducte a OMV, a declarat Roiss, într-o conferinţă de presă susţinută după ce OMV a informat, miercuri, că grupul de companii care exploatează zăcământul de gaze Shah Deniz , nu a selectat Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor naturale către Europa. Ideea CEO-ului OMV nu este nouă. Așa cum scria Energy Report, în urmă cu peste o lună, întrebat ce se va întâmpla dacă Nabucco va pierde competiția cu TAP pentru gazele de la Shah Deniz, șeful OMV a spus că nici în acest caz proiectul „nu va fi îngropat”. „Proiectul Nabucco este sustenabil. Europa va avea nevoie de această rută de transport al gazelor naturale. Există destul gaz de transportat. Opinia mea este că proiectul nu va fi îngropat”, a subliniat Roiss.

Din consorţiul Nabucco, alături de OMV, mai fac parte Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

Nabucco Vest e mort! Trăiască Nabucco OMV!

Category: Transport si Stocare
Creat în Thursday, 27 June 2013 12:41

20130627 - Nabucco

Eșecul proiectului Nabucco, birocratic și politic în primul rând, ridică mai multe probleme, în special consumatorilor și producătorilor de gaze naturale din România. Primii nu vor beneficia de o posibilă micșorare a prețurilor (sau mai degrabă de un ritm mai scăzut de majorare a prețurilor) ca urmare a diversificării surselor de alimentare cu gaze decât indirect, ca urmare a presiunii exercitate pe piața europeană a gazelor de oferta majorată cu cele 10 miliarde metri cubi de gaz azer ce urmează a fi exportate prin intermediul TAP și cu ambițioasa cantitate de 60 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc ce ar urma să fie transportată prin South Stream.

Și asta doar în condițiile unei liberalizări mai ample a pieței energetice în UE, liberalizare improbabilă de altfel din cauza protecționismului intern prezent pe această piață.

Însă principala problemă va fi cea a companiilor care exploatează gazele naturale în România, Romgaz și OMV Petrom. În condițiile în care deja, România își asigură 70% din consum din producția de pe piața internă, noile zăcăminte descoperite, precum cel offshore al OMV Petrom de la Neptun, de peste 6 miliarde metri cubi pe an, ar putea conduce la o producție excedentară de gaze naturale în România. În 2012, consumul de gaze de pe piața internă a dfost de 14,5 miliarde de metri cubi, din care aproximativ 30% au fost gaze de import. Iar OMV speră la rezultate pozitive și de la explorarea celorlalte zăcăminte din Marea Neagră. Dacă mai e introdusă în ecuație și exploatarea de gaze de șist, necesitatea exportului de gaze este una evidentă. În prezent, în pofida ultimelor evoluții legislative, România nici nu poate practic să exporte gaze, conducta cu Ungaria fiind una cu un singur sens.

O nouă conductă de 3,5-4 miliarde de euro?!

Acesta pare a fi unul dintre motivele pentru care OMV a fost prima companie sau autoritate implicată în procesul de selectare a rutei de transportare a gazului azer în Europa care a comentat decizia Shah Deniz. CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, a anunțat că proiectul Nabucco nu este unul mort. O ideea similară au avansat și Bloomberg și Financial Times (care-l citează pe purtătorul de cuvânt al OMV,  Johannes Vetter). Costurile de planificare de 50 de milioane de euro pentru Nabucco nu sunt pierdute, întrucât dacă OMV vrea să construiască o nouă conductă poate folosi progresele înregistrate de Nabucco, a spus Roiss. Şeful OMV a estimat costul total al construcţiei proiectului Nabucco Vest, din Bulgaria până în Austria, la 3,5-4 miliarde de euro. OMV se concentrează acum 100% pe proiectele de explorare la Marea Neagră. Grupul a făcut o descoperire uriaşă de gaze naturale în apele teritoriale ale României, unde investeşte 1 miliard de dolari în perimetrul Neptun, şi vor urma activităţi în apele teritoriale ale Ucrainei şi Bulgariei, a spus Roiss, citat de agenţia austriacă de presă APA. În aproximativ un an - un an şi jumătate, OMV va şti ce resurse se află în aceste perimetre, după care va analiza capacitatea şi direcţia unei conducte a OMV, a declarat Roiss, într-o conferinţă de presă susţinută după ce OMV a informat, miercuri, că grupul de companii care exploatează zăcământul de gaze Shah Deniz , nu a selectat Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor naturale către Europa.

Ideea CEO-ului OMV nu este nouă. Așa cum scria Energy Report, în urmă cu peste o lună, întrebat ce se va întâmpla dacă Nabucco va pierde competiția cu TAP pentru gazele de la Shah Deniz, șeful OMV a spus că nici în acest caz proiectul „nu va fi îngropat”. „Proiectul Nabucco este sustenabil. Europa va avea nevoie de această rută de transport al gazelor naturale. Există destul gaz de transportat. Opinia mea este că proiectul nu va fi îngropat”, a subliniat Roiss.

Acțiunile OMV au pierdut 13%

Screen Shot 2013-06-27 at 9.30.54 AM

Un alt motiv pentru care OMV a fost prima companie care reacționat la știrea apărută în presă, înaintea anunțului oficial ce urmează a fi făcut vineri, este evoluția prețului acțiunilor OMV la bursa de la Viena. Începând cu ziua de vineri, când au fost anunțate textele documentelor semnate de guvernul grec cu SOCAR, pentru privatizarea DESFA (care urmează a fi conectată la TAP) și cu TAP, în vederea stabilirii detaliilor tranzitării Greciei de către viitorul gazoduct, acțiunile OMV au scăzut cu aproximativ 13%. Ele și-au stopat scăderea pe 25 iunie, iar pe 26 iunie, data conferinței de presă organizate de OMV, în care a anunțat posibilitatea construirii propriului gazoduct, ele au crescut cu 2,13%.

Motivele economice ale eșecului Nabucco

Și premierul Victor Ponta a recunoscut eșecul Nabucco, la finalul unei discuții avute astăzi cu vicepremierul din Azerbaidjan, Yagub Eyyubov. "Înţelegem motivele economice pentru care a fost ales proiectul TAP, nu Nabucco, dar cu atât mai mult trebuie să avem alte proiecte economice de succes, printre care AGRI - şi este momentul să avansăm cu acest proiect pe termen mediu şi lung - şi implicarea companiei naţionale SOCAR în investiţii concrete în România", a spus Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan. Potrivit Financial Times, motivele comerciale au cântărit decisiv în favoarea TAP. printre acestea se numără costul relativ al celor două proiecte, mai mare în cazul Nabucco, prețul pe care cele două concerne l-au obținut pentru gazul azer (mai mare în sudul Europei) și costurile relative de operare pe întreaga durată de viață a celor două proiecte. Diferența de 450 de km dintre lungimile acestora pare a fi fost decisivă. Dacă la acestea se adaugă și achiziționarea companiei de distribuție de gaze elenă DESFA de către SOCAR (acționar al Shah Deniz) și faptul că Statoil este acționar atât în Shah Deniz, cât și în TAP, este destul de evident faptul că decizia nu a fost una dificilă.

Gerhard Roiss crede că balanța a fost înclinată de perspectiva obținerii unui preț mai ridicat al gazelor pe piețele din Grecia și Italia decât pe piețele care ar fi fost alimenate prin Nabucco.

România pierde, Grecia câștigă investiții de 1,5 miliarde de euro

Pe lângă efectele asupra prețurilor și diversificarea surselor de furnizare a energiei, România își vede spulberat, cel puțin pentru moment, visul de a deveni un hub energetic regional, dar mai pierde și investiții de aproximativ 1,5 miliarde de euro Investiții care, potrivit CEO-ului TAP, Kjetil Tungland, citat de Wall Street Journal vor lua calea Greciei. Fapt recunoscut și de entuziastele autorități elene. "Cred că vor fi create noi locuri de muncă în Grecia, care va deveni totodată un hub energetic, în cazul în care TAP va fi anunțat câștigător vineri", a declarat ministrul de finanțe elen, Yannis Stournaras. Și Asimakis Papageorgiou, ministrul adjunct pentru energie și mediu susține acest punct de vedere: "Alegerea TAP va tranforma Grecia într-un hub regional. Va pune Grecia pe harta internațională a energiei… cu beneficii majore pentru următoarele decenii".

Este conectarea la South Stream o soluție?

Cu toate acestea, în cazul în care vor fi descoperite resurse importante de gaze naturale în Marea Neagră, România va mai putea avea o carte de jucat. De altfel, există speculații potrivit cărora la alegerea TAP au dat o mână de ajutor și americanii, care vor să determine autoritățile române și bulgare să dea undă verde exploatării gazelor de șist. În cazul în care estimările agenției americane pentru energie (care susține că România deține rezerve de gaze de șist nedovedite, însă recuperabile din punct de vedere tehnic, în valoare de 1,44 mii de miliarde metri cubi, în condițiile în care în prezent rezervele de gaze naturale dovedite ale statului român sunt de 113 miliarde de metri cubi) s-ar adeveri, americanii de la Chevron, cât și cei de la Exxon Mobile (parteneri cu OMV Petrom în exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră) ar fi direct interesați în construirea gazoductului OMV de care pomenea Roiss. O problemă pentru OMV ar putea fi implicarea autorităților maghiare în construcția gazoductului, atât timp cât Ungaria va fi traversată de concurentul South Stream.

De altfel, OMV, dar și Romgaz,  ar mai putea opta pentru o altă variantă, mai dificilă doar din punct de vedere politic și nu economic, conectarea la South Stream. Deja, încă din 2011, OMV și Gazprom au devenit parteneri cu drepturi egale în compania care ar urma să transporte gaz din gazoductul celor de la South Stream în Austria. La acea dată, OMV a fost acuzat că subminează proiectul Nabucco. Rămâne însă de văzut cu ce ochi ar vedea rușii de la Gazprom această inițiativă și disponibilitatea, dar și condițiile pe care le pun, pentru a transporta gaze OMV din Marea Neagră prin propria lor conductă. Romgaz, la rândul său a semnat un document preliminar cu Gazprom în 2010, însă relațiile cu rușii s-au răcit considerabil în ultimul timp. {jathumbnailoff}

Nabucco a murit, dar poate supraviețuiește Oltchim: Ponta le propune azerilor de la SOCAR să cumpere combinatul vâlcean

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 27 June 2013 11:06

SOCARGuvernul a propus companiei petroliere azere de stat SOCAR să preia combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), aflat în insolvenţă de la începutul acestui an, reprezentanţii potenţialului investitor afirmând însă că vor analiza situaţia înainte de a lua o decizie.

Subiectul Oltchim a fost abordat într-o discuţie avută de premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan, cu conducerea SOCAR, potrivit Mediafax.

Discuția survine la scurt timp după anunțul eșecului proiectului de gazoduct Nabucco, în competiția cu rivalul TAP pentru transportul gazelor azere de la Shah Deniz.

Combinatul Oltchim se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an, iar privatizarea a eşuat anul trecut întrucât Dan Diaconescu, câştigătorul licitaţiei pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni, nu a plătit suma la care s-a angajat, respectiv 45 milioane de euro.

La începutul acestui an, compania petrolieră azeră de stat SOCAR a anunţat că a ajuns la o reţea de 14 benzinării în România şi va continua să deschidă noi unităţi, în oraşele Bacău, Focşani şi Roman.

Compania azeră de stat are reţele de benzinării în Elveţia, România, Ukraina şi Georgia şi produce anual 60 de milioane de tone de petrol şi 30 de miliarde metri cubi de gaze naturale.

Recent, SOCAR a câştigat controlul companiei greceşti DESFA, operatorul reţelei de transport al gazelor naturale din Grecia, după retragerea grupului Gazprom din cursă.

În urmă cu trei ani, SOCAR anunţa că este interesată să coopereze cu Oltchim şi să îşi vândă produsele petrochimice pe piaţa românească, precizând atunci că acest lucru nu înseamnă că vrea să cumpere ceva în România.

Nici AGRI nu pare să se simtă prea bine

„Înţelegem motivele economice pentru care a fost ales proiectul TAP, nu Nabucco, dar cu atât mai mult trebuie să avem alte proiecte economice de succes, printre care AGRI - şi este momentul să avansăm cu acest proiect pe termen mediu şi lung - şi implicarea companiei naţionale SOCAR în investiţii concrete în România”, a spus Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan.

AGRI este un proiect pentru transportul gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România și mai departe către piața Uniunii Europene. Proiectul prevede construcția unui terminal de lichefiere a gazelor pe litoralul Mării Negre, în Georgia, și transportul maritim al acestora în România, unde se va construi o unitate de regazeificare.

Proiectul AGRI a fost gândit ca fiind complementar proiectului Nabucco.

În mai 2010, România, Azerbaidjan și Georgia au încheiat un acord la Tbilisi privind înființarea unei companii mixte care va tranzita gaze azere către Europa, prin intermediul Georgiei. Compania urma să fie înființată la București în termen de 30 de zile, având ca acționari companiile Romgaz Mediaș (România), SOCAR (Azerbaidjan) și GOGC (Georgia).

Investiţia în proiectul AGRI este estimată între 1,2 miliarde euro şi 4,5 miliarde euro, în funcţie de capacitatea de transport.

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a declarat, în februarie, că proiectul de transport al gazelor AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector) stagnează în această perioadă, din cauza partenerului din Azerbaidjan.

El a adăugat că există o "încetineală" din partea partenerului din Azerbaidjan.

UPDATE: OMV recunoaște înfrângerea; Die Presse: Nabucco a eșuat; New Europe: TAP a câștigat bătălia cu Nabucco pentru gazul azer

Category: Transport si Stocare
Creat în Wednesday, 26 June 2013 09:07

20130626 - TAP Nabucco

Update: Nabocco a fost refuzat de Shah Deniz, fiindu-i preferat proiectul concurent, TAP. De această dată este oficial, austriecii de la OMV, acționari ai Nabucco, confirmând, într-un comunicat de presă informația apărută deja în presa internațională.

"Consorţiul Şah Deniz II a informat OMV, un acţionar al Nabucco Gas Pipeline International Gmbh (NGPI), în ceea ce priveşte decizia privind ruta preferată de transport al gazelor către Europa. Proiectul Nabucco West nu a fost selectat de consorţiu", se arată într-un comunicat transmis miercuri de OMV.

Deși a evitat să confirme informația Ministerul Economiei din România a recunoscut că "în acest moment, autorităţile române au în derulare o analiză complexă a situaţiei energetice la nivel naţional şi regional, pornind de la diversele scenarii privind dezvoltarea Coridorului Sudic de gaze. Se au în vedere atât perspectivele resurselor interne de gaze cât şi conectarea României la piaţa regională de gaze. Opţiunile vizate de România (exploatarea rezervelor de hidrocarburi din platoul continental maritim, gazele naturale din şisturi) au potenţialul de a creşte şi mai mult independenţa energetică a ţării noastre".

Proiectul Nabucco al celor de la OMV a eșuat, consorțiul TAP fiind ales drept partener de către Shah Deniz, titrează și publicația austriacă Die Presse, care nu precizează însă sursa informației și susține că oficialii OMV contactați telefonic au refuzat să facă orice comentariu pentru moment.Informația este confirmată și de agenția de presă turcă Cihan News Agency, care citează surse diplomatice ce precizează că oficialii Nabucco au fost deja înștiințați în scris de Shah Deniz în legătură cu decizia luată.

Consorțiul Trans Adriadic Pipeline (TAP) a fost ales de către Shah Deniz drept partener în viitorul proiect de transport al gazelor azere pe teritoriul UE în detrimentul Nabucco Vest, susține publicația New Europe, care citează o sursă apropiată decidenților de la Baku. Ieri, potrivit agenției de presă azere APA, cel puțin patru guverne și cei doi CEO ale celor două consorții au fost informați asupra deciziei Shah Deniz.

New Europe este o publicație print și online pro-europeană, cu sediul la Bruxelles, înființată în urmă cu 19 ani.

Potrivit unui reporter de naționalitate elenă al publicației, Kostis Geropoulos (Grecia este unul dintre cele mai implicate state, atât din cauza tranzitării de către TAP a teritoriului elen, cât și din cauza recentei achiziționări de către SOCAR a companiei de transport a gazelor DESFA), pe 28 iunie, TAP va fi anunțat de Shah Deniz (ai cărui acționari sunt Socar, BP și Total) drept câștigător în cursa de transportare a gazului azer prin Grecia, Albania și Marea Adriatică, în Italia.

Cu toate acestea, consorțiul Shah Deniz a declarat într-o declarație la 25 iunie, "nu are de gând să speculeze cu privire la alegerea opțiunii europene de livrare a gazului azer. Așa cum am mai anunțat, Shah Deniz intentionează să anunțe opțiunea selectată înainte de sfârșitul lunii iunie".

Potrivit New Europe, Uniunea Europeană, care încearcă să-și reducă dependența energetică față de Rusia și să-și diversifice sursele de aprovizionare, sprijină atât TAP, cât și Nabucco Vest, în concurența lor pentru transportul a 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale din Azerbaidjan, ca parte a coridorului sudic al gazelor.

Factorul grec, decisiv

Screen Shot 2013-05-28 at 11.56.14 AM

Pe 21 iunie, cu numai patru zile în urmă ministerul Energiei și Mediului din Grecia a anunțat oficial că a ajuns la un acord cu TAP pe tema condiților de tranzitare a teritoriului Greciei de către conducta consorțiului. În aceeași zi, compania petrolieră de stat SOCAR din Azerbaidjan (întâmplător și acționar al Shah Deniz) a confirmat că a ajuns la un acord cadru cu statul grec pentru achiziționarea unui pachet de 66% al operatorului de transport a gazelor din Grecia (DESFA). Acordul dintre guvernul grec și TAP urmează a fi semnat chiar astăzi.

Acționarii TAP sunt elvețian AXPO (42,5%), Statoil din Norvegia (42,5%) și Germania E.ON Ruhrgas (15%). Membri consorțiului Shah Deniz au opțiunea de a deveni, la rândul lor, acționari TAP. 

Experți citați de New Europe au declarat că Nabucco și TAP ar trebui să colaboreze, indiferent de ceea ce câștigă proiectului. "Proiectul ratat" poate începe, la rândul său, operațiunile de construcție a sistemului de transport, imediat ce "proiectul câștigător" se apropie de finalizare. Potrivcit experților citați de New Europe, cele două proiecte ar trebui să fie construite împreună pentru a înlocui Rusia South Stream, care pare să domine piața aprovizionării cu gaze naturale în Balcani.

UE a trădat

Dacă sursa celor de la New Europe este bine informată, ea nu face decât să confirme o știre care plutea în aer. Așa cum scria ieri Energy Report, Nabucco pare a fi pierdut până și susținerea Bruxelles-ului. Potrivit Platts, care citează surse guvernamentale israeliene, în urmă cu două săptămâni, a avut loc o discuție între Valeria Termini, vicepreședinte al Consiliului Reglementatorilor Energiei din UE și oficiali ai ministerului israelian al Energiei și Apelor, pentru a-i convinge să se alăture proiectului TAP, pentru ca Europa să-și reducă dependența de gazul rusesc. 

Propunerea UE ar permite Israelului să transporte gaz în UE prin intermediul conductei TAP și ar reduce semnificativ investițiile necesare pentru construirea de către Israel a unor costisitoare facilități de export de gaz natural lichefiat (LNG). Un terminal LNG ar costa undeva între 7 și 10 miliarde de dolari, în timp ce o conductă care să lege rețeaua națională israeliană de transport la TAP numai 2-3 miliarde de dolari. Decizia Israelului depinde de liberalizarea sau nu a exportului de gaze de către statul israelian, care urmează a se decide în următoarele săptămâni.

{jathumbnailoff}

Shah Deniz a comunicat deja către Nabucco și TAP decizia luată. Nabucco pare că a pierdut bătălia, UE negociind conectarea Israelului la TAP

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 25 June 2013 12:15

20130528 - Nabucco TAPLa sfârșitul acestei săptămâni, vineri, va fi anunțată o decizie extrem de importantă pentru guvernul României, pentru Transgaz și mai ales pentru consumatorii români, care ar putea să beneficieze de prețuri mai reduse la gaze ca urmare a unei oferte în ascensiune, cea privind soarta Nabucco Vest și a Trans Adriatic Pipeline (TAP). Potrivit presei internaționale, decizia este deja luată, iar astăzi și mâine oficiali ai Shah Deniz vizitează Roma, Tirana, Atena și Budapesta pentru a informa reprezentanții respectivelor guverne în legătură cu decizia luată referitor la traseul pe care ar urma să-l aibă gazul azer pentru a ajunge pe piața europeană.

Din păcate pentru România, semnele nu sunt deloc bune, trei dintre capitalele pomenite de agenția de presă azeră APA, aflându-se pe traseul TAP. Astăzi urmează a fi informați în legătură cu decizia luată și CEO-ul TAP, Kjetil Tungland, și directorul de management al Nabucco, Reinhard Mitschek, care însă nu vor face nicio declarație pe această temă până pe 28 iunie, data anunțului oficial.

Socar preia DESFA, iar guvernul grec a publicat acordul cu TAP

De altfel, în ultimul timp, ambele tabere au depus un efort de promovare a propriilor proiecte. Dacă Nabucco s-a bazat mai mult pe retorică, salutând declarații comune ale președinților unor state prin care ar urma să tranziteze gazul azer, printre care și cel al României, TAP a preferat să-și asigure bunăvoința unor principali actori. Astfel, vineri s-a ajuns la un acord între guvernul grec și azerii de Socar (principali acționari ai Shah Deniz, alături de Total și BP) privind preluarea de către compania azeră a unui pachet de 66% din rețeaua de distribuție a gazelor din Grecia (DESFA) pentru o sumă de 400 de milioane de euro. Faptul că Socar a inclus în oferta de preluare a DESFA și conectarea rețelei elene la TAP nu mai este o noutate. Noutatea constă în faptul că tot vineri, ministerul energiei și protecției mediului de la Atena a făcut publicității textul acordului dintre guvernul grec și TAP pentru transportul gazului azer, document care urmează a fi semnat zilele următoare. “În prezent avem semnate toate acordurile politice necesare luării unei decizii favorabile de către Shah Deniz", a declarat CEO-ul TAP Kjetil Tungland, citat de ekathimerini.com. Interesant este că, în pofida incertitudinii inițiale, guvernul grec a preferat privatizarea DESFA deși privatizarea companiei de gaze, DEPA, a eșuat, iar vineri, Gazprom a anunțat că nu va mai depune nicio ofertă pentru preluarea companiei elene. Privatizarea DESFA va îngreuna și mai mult vânzarea DEPA, ceea ce arată cât de convingători au fost azerii de Socar în negocieri. Probabil că decisivă a fost promisiunea conectării la TAP, ceea ce duce la concluzia că decizia ce urmează a fi anunțată vinei va fi favorabilă acestui consorțiu și nu Nabucco.

UE negociază deja cu israelienii conectarea la TAP

O altă veste proastă vine de la fostul mare susținător al proiectului Nabucco, Uniunea Europeană (UE), susținător care, de altfel, în ultimul timp a fost extrem de tăcut pe această temă. Potrivit Platts, care citează surse guvernamentale israeliene, în urmă cu două săptămâni, a avut loc o discuție între Valeria Termini, vicepreședinte al Consiliului Reglementatorilor Energiei din UE și oficiali ai ministerului israelian al Energiei și Apelor, pentru a-i convinge să se alăture proiectului TAP, pentru ca Europa să-și reducă dependența de gazul rusesc. 

Propunerea UE ar permite Israelului să transporte gaz în UE prin intermediul conductei TAP și ar reduce semnificativ investițiile necesare pentru construirea de către Israel a unor costisitoare facilități de export de gaz natural lichefiat (LNG). Un terminal LNG ar costa undeva între 7 și 10 miliarde de dolari, în timp ce o conductă care să lege rețeaua națională israeliană de transport la TAP numai 2-3 miliarde de dolari. Decizia Israelului depinde de liberalizarea sau nu a exportului de gaze de către statul israelian, care urmează a se decide în următoarele săptămâni.

Ministrul energiei și apelor Silvan Shalom a recomandat constituirea unei rezerve de 530-540 miliarde de metri cubi de gaze pentru piața internă până în 2040, ceea ce ar reduce capacitate de export a Israelului la aproximativ 360-400 miliarde de metri cubi. În august 2012, executivul israelian a recomandat aprobarea unei capacități de export de 500 de miliarde metri cubi de gaze până în 2040.

Investițiile Transgaz, irosite?!

De altfe, în 2012, Transgaz nu a fost deloc entuziasmat să realizeze investițiile aferente proiectului Nabucco, din cele peste 80,7 de milioane de lei investiții programate, realizând 46%, și anume 39,9 milioane de lei. Adunarea Generala a Actionarilor Transgaz a aprobat pe 29 aprilie, "stabilirea unei plaje in cadrul careia sa se regaseasca nivelul participatiei Transgaz in cadrul proiectului Nabucco, coroborata cu posibilitatea de finantare a societatii, intre 15% si 20% inainte de accederea potentialilor investitori din consortiul Sah Deniz, si intre 7% si 10% dupa accederea potentialilor investitori din consortiul Sah Deniz, urmand ca procentul sa fie aprobat de AGA". Transgaz are in prezent o participatie de 16,67% din Nabucco. Ceilalti actionari ai proiectului sunt OMV (Austria), Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding, MOL (Ungaria) si RWE (Germania).

Începand cu anul 2012, asociatul MOL nu a mai contribuit, proportional cu cota parte din capitalul social NIC detinuta, la finantarea proiectului, astfel încît infuzia de capital social s-a realizat doar prin contributiile celorlalti cinci asociati (BEH, Botas, OMV, RWE, Transgaz), participarea acestora crescand de la 16,67% la 17,06% si ulterior la 17,38%, in timp ce MOL a fost diluat de la 16,67%, initial la 14,68% si apoi la 13,10%.

In situatia in care asociatul MOL isi va mentine pozitia de a nu finanta proiectul, acesta va fi diluat in continuare.

Initial proiectul Nabucco a fost definit ca un sistem de conducte pornind de la granitele Turcia/Georgia, respectiv Turcia/Irak si avand drept punct terminus nodul tehnologic de gaze de la Baumgarten, Austria (Nabucco Clasic).

Screen Shot 2013-05-28 at 11.56.14 AM

Anuntul facut de catre consortiul Shah Deniz din Azerbaidjan conform caruia punctul de livrare al gazelor naturale disponibile din zacrunantul Shah Deniz II pentru export spre Europa va fi granita dintre Turcia si Bulgaria sau granita dintre Bulgaria si Grecia (in functie de traseul ce urmeaza a fi ales) si intentia consortiului format in prezent din companiile SOCAR (Azerbaidjan) si Botas (Turcia) de a construi pe teritoriul Turciei o noua conducta de transport gaz denumita Trans Anatolian Pipeline (TANAP) au determinat asociatii NIC sa-si reconsidere pozitia prin elaborarea unei alternative la proiectul initial Nabucco concretizata prin aparitia variantei Nabucco Vest (tronsonul european), care ar urma sa aiba ca si punct de plecare granita Turcia/Bulgaria. Astfel, Nabucco Vest va transporta gazele caspice de la granita de vest a Turciei prin Bulgaria, Romania, Ungaria pana la Baumgarten, Austria.

Shah Deniz a luat in calcul, pentru transportul gazelor din zacamantul SD II spre Europa, doua trasee, primul spre Italia, cel de-al doilea spre Europa de Sud-Est.

Astfel pentru fiecare varianta de traseu consortiul Shah Deniz a selectat la mijlocul anului 2012 cate un proiect preferat: Nabucco Vest in defavoarea South East European Pipeline-SEEP pentru ruta sud-est europeana si Trans Adriatic Pipeline- TAP in defavoarea Italy Turkey Greece Interconnector-ITGI pentru ruta italiana, urmand ca pana la data de 28.06.2013 sa ia decizia finala privind proiectul preferat pentru transportul gazului natural din zacamantul Shah Deniz II.

Conform mecanismului de finantare adoptat de ditre asociati constand in majorari clasice de capital social (respectiv sumele transferate de catre asociati ca urmare a solicitărilor de numerar venite din partea NIC sunt inregistrate ca si contributii directe la capitalul social al NIC) la sfarsitul anului 2012 capitalul social al NIC s-a majorat la valoarea de 140.666.700 Euro, asa cum rezulta din extrasul constatator eliberat de Curtea Comerciala din Viena, la data de 28.11.2012.

Potrivit raportului Transgaz pe 2012, numai anul trecut valoarea serviciilor prestate si facturate de catre Departamentul de Proiectare se ridica la suma de 878.741 euro. O parte importanta a activitatii de proiectare a constituit-o Proiectarea conductei Nabucco pe teritoriul României.

Screen Shot 2013-05-28 at 11.57.19 AM

Zacamantul de gaze Sah Deniz, unul dintre cele mai mari din lume, a fost descoperit in 1999 si se afla in zona de apa adanca a Marii Caspice, la 70 kilometri de capitala Azerbaijanului, Baku. Prima faza a dezvolarii zacamantului, denumita Sah Deniz 1, a inceput in 2006. Productia estimata pentru aceasta este de 9 miliarde metri cubi de gaze. Faza a doua a exploatarii acestui zacamant este denumita Sah Deniz II. Lucrarile sunt derulate de un consortiu format din companiile BP (Marea Britanie, 25,5% din titluri), Statoil (Norvegia, 25,5%), Socar (Azerbaidjan, 10%), Total (Franta, 10%), LukAgip (societate mixta formata de Eni-Italia si Lukoil-Rusia, 10%), Oil Industries Engineering & Construction (Iran, 10%) si Turkish Petroleum Overseas Company (9%).

{jathumbnailoff}

Adio Nabucco? Compania azeră de stat SOCAR susține că mai are puțin și preia monopolul grec al distribuției de gaze naturale

Category: Transport si Stocare
Creat în Thursday, 20 June 2013 09:44

NaftogazSOCAR, compania petrolieră de stat din Azerbaijan, discută în prezent cu Guvernul de la Atena detaliile tehnice de preluare a operatorului reţelei de distribuţie a gazelor naturale din Grecia, DESFA, urmare a finalizării procedurilor legale de licitaţie. 

“Procedura de licitaţie pentru privatizarea DESFA s-a încheiat şi SOCAR a început negocierile cu guvernul Greciei. Aceasta înseamnă că, în curând, întregul sistem de distribuţie a gazelor naturale din Grecia va fi în mâinile noastre", a declarat, într-un comunicat, preşedintele companiei SOCAR, Rovnag Abdullayev.

Acesta a mai menţionat că achiziţionarea activelor din Grecia “va întări potenţialul de export al SOCAR”.

Iniţial, în cursa pentru privatizarea DESFA şi-au anunţat participarea şi rușii de la Sintez, precum şi un grupul eleno-ceh, care ulterior s-au retras din competiţie.

Fiind favorită în preluarea operatorului DESFA, SOCAR poate demara astfel comerţul cu gaze naturale pe piaţa europeană, fără intermediari, mai spun reprezentanții companiei azere. 

“De altfel, în ultimii ani, politicile interne şi externe  derulate de Republica Azerbaijan şi preşedintele acesteia, Ilham Aliyev au condus spre o relaţie bilaterală activă între Uniunea Europeană şi staul azer. În acest context, SOCAR  este sprijinită de UE în implicarea pe piaţa europeană şi valorificarea propriilor resurse, cu scopul asigurării securităţii energetice şi  diversificării surselor de energie pe teritoriul Uniunii”, se mai afirmă în comunicatul SOCAR.

Presa elenă a scris, la finalul lunii trecute citând surse guvernamentale, că azerii intenționează să-și majoreze oferta pentru administratorul rețelei de distribuție a gazelor din Grecia, oferind autorităților de la Atena, la pachet, și conectarea la conducta Trans-Adriatică (TAP), aflată în concurență cu Nabucco Vest pentru obținerea transportul gazelor azere pe coridorul sudic.

Decizia Shah Deniz va fi anunțată în aceeași perioadă în care va fi încheiată și privatizarea distribuției de gaze naturale din Grecia. Guvernul grec susține extrem de categoric proiectul TAP, în defavoarea Nabucco, recent premierul elene Samaras efectuând o vizită de curtoazie la Baku.

Principalii partenerii în Shah Deniz sunt BP și SOCAR, iar prin includerea TAP în oferta de privatizare a DESFA, SOCAR pare că s-a antepronunțat, neascunzându-și preferința pentru TAP, comenta Reuters la acea dată.

Uniunea Europeană nu va avea un cuvânt de spus în competiția dintre cele două proiecte de gazoducte, însă modificarea poziției sale de la "susținător necondiționat" pentru Nabucco la una de "neutralitate" pare a schimba datele problemei, spune aceeași agenție. UE susține în prezent că ar fi mulțumită cu construirea oricăreia dintre cele două conducte și chiar cu construirea ambelor.

Financial Times: Analiștii cred că Nabucco va pierde bătălia cu TAP pentru gazul azer. SOCAR a inclus TAP în oferta pentru privatizarea DESFA, însă privatizarea e incertă, negăsindu-se cumpărător pentru DEPA

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 10 June 2013 15:18

20130610 - Nabucco - TAPDecizia Shah Deniz cu privire la viitoarea rută de transport a gazului azer în Europa va fi una care se va baza doar pe considerente comerciale, în pofida eforturilor diplomatice, geopolitice și al lobby-ului efectuat de cei doi concurenți, Nabucco și TAP, în ultimii 15 ani, susține Financial Times în ediția sa de astăzi. Iar analiștii cred că există mai mult apetit pentru gazul transportat pe varianta TAP decât pentru cel venit pe varianta Nabucco, printre acționarii căruia se numără și Transgaz. De altfel, un oficial al unuia dintre cele două concerne, citat de Financial Times, susține că a sosit timpul să fie pus deoparte orice considerent "strategic" sau "geopolitic", pentru că altfel "toată lumea riscă să rămână cu mâna goală".

În continuare însă, directorul Nabucco, Reinhard Mitschek, susține că diversificarea este crucială. " Dacă de uiți la Balcanii de vest și sud-estul Europei, nu poți să nu vezi că în proporție de 50% aceste regiuni sunt dependente de gazul rusesc". Iar TAP nu vizează ca destinație aceste zone, ci Italia, care, potrivit oficialului Nabucco, "are o piață destul de diversificată".

Gazprom: gazul azer "de-abia ajunge pentru un grătar"

Totuși, din ce în ce mai multă lume a început să aibă îndoieli cu privire la diferența pe care noua conductă, indiferent care va fi ea, o va face pe piața europeană a gazelor naturale. Shah Deniz ar urma să alimenteze Europa cu 10 miliarde de metri cubi de gaze, aproximativ 2% din consumul de pe Bătrânul Continent. În comparație, Gazprom va furniza numai în acest an o cantitate de 15 ori mai mare pieței europene, ceea ce i-a condus pe oficialii ruși să afirme, într-o discuție privată, că gazul azer "de-abia ajunge pentru un grătar". Totuși, susținătorii proiectului afirmă că odată construita una dintre cele două conducte, oferta se va diversifica. Deja, Azerbaijan a anunțat noi descoperiri de gaze în Marea Caspică, iar Mark Rowley, partener la firma de avocatură Baker Bottsitself, susține că în Europa ar putea ajunge pe această rută și gaze din Kurdistan și Turkmenistan.

Totuși scepticii par a fi mai numeroși, în special în ceea ce privește Nabucco. “Importanța strategică a Nabucco s-a redus ca urmare a flexibilității sporite în ultimul timp de care dau dovadă piețele europeane ale gazelor", afirmă John Roberts de la Platts, autor al volumului “Pipeline Politics: The Caspian and Global Energy Security”.

Bruxelles-ul a întors armele: susține TAP

Potrivit Financial Times, dacă opinia UE va avea un rol de jucat, nu va fi în favoarea Nabucco, ci în facvoarea TAP. Multă lume de la Bruxelles susține cea de-a doua variantă, pe motiv că ea va străbate Grecia, stat care are nevoie de un impuls economic seruios pentru a--lși reveni din criză.

În plus, susține Michael Hoffmann. șef al biroului de politici externe al TAP, această conductă mai are un avantaj: "VA permite accesarea unor piețe virgine, precum Albania, Muntenegru și, posibil, Kosovo". În plus, crede acesta, TAP va putea fi conectată cu alte conducte care ar putea transporta mai departe gazul azer în Austra și chiar și în Marea Britanie.

Lupta acerbă dintre cele două concernuri, portată pe fronturi geopolitice, diplomatice și printr-un costisitor lobby efectuat la Bruxelles pare puțin exagerată când se ia în calcul faptul că, în cel mai bun caz, de-abia în 2019 va începe transportarea gazelor azere prin oricare dintre conducte. “Am pierdut un deceniu și jumătate să ajungem în acest punct și nu am construit încă nicio blestemată de conductă", a remarcat un oficial al unuia dintre cele două concerne rivale, citat de FT.

Întregul proiect este extrem de scump, numai punerea în funcțiune a câmpurilor Shah Deniz din Azrbaidjan urmînd a costa undeva între 25 și 40 de miliarde de dolari, iar sistemul de transport, inclusiv conducta TANAP, ce va străbate Turcia, alte 15 miliarde de dolari. Chiar dacă niciuna dintre companii, nici Nabucoo, nici TAP, nu au dezvăluit deocamdată costurile construirii propriilor conducte, acestea sunt estimate de analiști la 5 miliarde de dolari.

Socar s-a antepronunțat?

Așa cum anunța Energy Report în urmă cu o săptămână, privatizările din Grecia vor avea și ele un cuvânt greu de spus, mai nou, azerii de la SOCAR, principali acționari, alături de BP, ai Shah Deniz, incluzând în oferta de preluare a companiei de distribuție de gaze elenă și conectarea la TAP. 

Vestea bună pentru Nabucco este că nu se știe dacă privatizarea DESFA (compania de transport de gaze elenă) va mai avea loc după eșecul privatizării DEPA (compania de extragere și producție de gaze), eșec anunțat astăzi de Reuters. Potrivit agenției de presă internaționale, guvernul de la Atena ar fi dorit să obțină 1,8 miliarde de euro pe cele două companii pînă la finalul lunii septembrie, însă nu a primit decât o ofertă, cea a azerilor de SOCAR, pentru DESFA, pe care au promis că o vor lega la TAP. În ceea ce privește DEPA, deși au negociat la nivel bilateral cu Gazprom, gigantul rus a refuzat să înainteze vreo ofertă. Reuters notează că nu este clar dacă guvernul grec acceptă să vândă DESFA celor de la SOCAR înainte de a găsi un cumpărător și pentrut DEPA.

OMV se pregătește să vândă mai departe participația la Nabucco preluată de la RWE. Ar putea deveni România furnizor al gazoductului?

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 21 May 2013 12:37

NaftogazAstăzi are loc la București întâlnirea Comitetului Nabucco, la care participă miniștrii energiei din Austria, Bulgaria, Turcia, România şi Ungaria, precum şi reprezentanţi ai companiilor implicate în proiect şi ai instituţiilor financiare internaţionale, urmând să fie prezent și premierul Victor Ponta. Lucrurile se precipită: la finalul lunii viitoare, consorțul Shah Deniz va decide care dintre cele două proiecte de gazoducte aflate în competiție, Nabucco West sau TAP (Trans-Adriatic Pipeline), va fi desemnat să transporte gazul natural azer în Europa, pentru a reduce dependența continentului de importurile din Rusia.  Între timp, austriecii de la OMV au anunțat că sunt în negocieri pentru vânzarea participației la Nabucco preluate în martie de la germanii de la RWE, care s-au retras din proiect.

Întâlnirea de la București are loc într-un moment în care dezvoltatorii ambelor proiecte de gazoducte și-au intensificat eforturile de negociere și lobby pe lângă consorțiul Shah Deniz și pe lângă autoritățile din Azerbaidjan, dar și pe lângă Comisia Europeană, pentru a-și scoate în evidență calitățile tehnice și comerciale, dar și avantajele politice și geostrategice.

Părerile sunt împărțite în ceea ce privește întrebarea care dintre cele două proiecte este mai atractiv din punct de vedere strict economic, însă cu certitudine nu acesta va fi singurul criteriu de selecție. Comisia Europeană pare să favorizeze discret Nabucco din punct de vedere politic, sprijin care însă s-ar putea dovedi insuficient pentru a forța o victorie a proiectului în care este implicată și Transgaz.

Poziția oficială a executivului european este una de neutralitate și de echidistanță față de cele două proiecte, unii oficiali chiar declarând că nu este bine să pară că CE ar sprijini unul sau celălalt dintre gazoducte.

În acest context, săptămâna trecută, cu ocazia conferinței de presă prilejuite de publicarea rezultatelor trimestriale, oficialii OMV, compania-mamă a Petrom și, momentan, principalul acționar al Nabucco Pipeline, cu o treime din acțiuni, au făcut câteva declarații interesante cu privire la proiectul de gazoduct, unele cu bătaie lungă.

În martie, cei de la OMV au cumpărat participația de 16,67% din acțiuni a firmei germane de utilitați RWE la corporația de proiect care urmează să construiască  gazoductul Nabucco, Nabucco Pipeline, devenind astfel principalul acționar al acesteia, cu 33,34% din capital.

Decizia nemților de a se retrage din proiect, motivată de constrângeri financiare, a fost privită ca o lovitură primită de Nabucco, printre altele pentru că periclitează participarea Turkmenistanului ca potențial furnizor pentru gazoduct, dat fiind că RWE este una dintre foarte puținele companii europene care desfășoară activități de petrol și gaze în sectorul turkmen al bazinului Caspic.

Nemulțumiți de neutralitatea Comisiei Europene

CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, a declarat că OMV poartă negocieri pentru a vinde mai departe, unui alt investitor, participația la Nabucco preluată de austrieci de la RWE și că, în următoarele câteva săptămâni, ar putea fi anunțată tranzacția și numele cumpărătorului.

„Nu am cumpărat acțiunile la Nabucco de la RWE pentru a le păstra, ci pentru a permite proiectului să meargă mai departe. Purtăm negocieri pentru vânzarea lor. Nu pot menționa nici un nume, dar cumpărătorul ar putea fi anunțat în următoarele câteva săptămâni”, a spus Roiss.

În cadrul unui interviu acordat publicației austriece Wirtschaftsblatt, șeful OMV a fost întrebat dacă nu cumva proiectul Nabucco este dezavantajat în competiția cu TAP pentru gazul de la Shah Deniz de faptul că Statoil, compania petrolieră deținută de statul norvegian, face parte atât din proiectul TAP, cât și din consorțiul care operează zăcământul azer și care va decide între cele două gazoducte în iunie.

„Este vorba de o decizie politică. Ce se vrea, să se vândă gaze naturale din Azerbaidjan în Bulgaria, România, Ungaria și Austria sau în sudul Italiei, unde există concurență din partea gazelor provenite din Algeria și Libia? Decizia politică nu aparține Europei. Europa este neutră în această privință, ceea ce constituie slăbiciunea politicii noastre energetice. Adică țările europene sunt dependente (de importuri de gaze din Rusia – n.r.) și plătesc prețuri foarte mari din această cauză, dar Europa continuă să spună <Suntem neutri>”, a răspuns Roiss.

Recent, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a efectuat o vizită în Austria, în cursul căreia a purtat convorbiri inclusiv cu CEO-ul OMV, Gerhard Roiss.

Anterior, cele patru state implicate în proiectul Nabucco – Austria, Ungaria, România și Bulgaria – au trimis o scrisoare Comisiei Europene, semnată de miniștrii de externe ai țărilor respective, în care, într-un limbaj evident diplomatic, solicită sprijin Comisiei în competiția cu proiectul rival TAP.

Nabucco va supraviețui și fără Shah Deniz

Întrebat ce se va întâmpla dacă Nabucco va pierde competiția cu TAP pentru gazele de la Shah Deniz, șeful OMV a spus că nici în acest caz proiectul „nu va fi îngropat”.

„Proiectul Nabucco este sustenabil. Europa va avea nevoie de această rută de transport al gazelor naturale. Există destul gaz de transportat. Opinia mea este că proiectul nu va fi îngropat”, a subliniat Roiss.

Au apărut interpretări ale declarației șefului OMV potrivit cărora, în caz că pierde cursa pentru Shah Deniz, o posibilă sursă de aprovizionare a conductei Nabucco ar putea fi zăcămintele de gaze naturale descoperite nu demult de către OMV Petrom și ExxonMobil în Marea Neagră. Producția din zăcămintele respective este estimată la 6,5 miliarde de metri cubi pe an.

România este esențială pentru Nabucco, liderii se arată încrezători

Conducerea comitetului Nabucco consideră că România reprezintă un partener cheie în dezvoltarea proiectului gazoductului, pentru asigurarea independenţei energetice în regiune, a declarat, marţi, preşedintele Comitetului Director Nabucco, Hans-Peter Floren, la Reuniunea Comitetului Nabucco de la Bucureşti.

Comitetul îşi exprimă încrederea într-o decizie a Consorţiului Shah Deniz pentru alimentarea cu gaze naturale azere a gazoductului Nabucco, a declarat, cu aceeași ocazie, directorul executiv al Nabucco Gas Pipeline International GmbH, Reinhard Mitschek.

„Sunt încrezător că următoarele decizii vor fi luate în favoarea Nabucco şi că vom dezvolta mai departe proiectul. Ne-am atins ţintele, în ultimele luni”, a afirmat Reinhard Mitschek.

De asemenea, şi preşedintele Comitetului Director Nabucco, Hans-Peter Floren, şi-a exprimat încrederea într-o decizie pozitivă a consorţiului Shah Deniz.

„În cadrul ultimelor întâlniri a devenit clar că numai eforturile noastre comune vor duce la un rezultat concret în ceea ce priveşte realizarea gazoductului Nabucco. Aşteptăm decizia Consorţiului Shah Deniz referitoare la posibilitatea ca gazul azer să treacă prin intermediul Nabucco spre Europa. Noi ne-am făcut treaba. Am finalizat documentele necesare şi vom face un pas important astăzi (n.r. marţi). Ne-am pregătit pentru succesul acestui proiect, este timpul pentru cei care trebuie să ia decizia să o facă, precum şi pentru politicieni să ia poziţie şi să afirme angajamentele potrivite pentru viitor. Cu sprijinul Uniunii Europene, Nabucco va fi realizat, după decizia corectă a Consorţiului Shah Deniz”, a afirmat Hans-Peter Floren.

Proiectul Nabucco urmăreşte accesarea gazelor naturale din faza a doua de exploatare a zăcământului Shah Deniz şi transportul acestora pe piaţa europeană. România participă activ în implementarea acestui proiect prin compania SNTGN Transgaz, precum şi la nivel guvernamental, prin semnarea Acordului Interguvernamental privind dezvoltarea proiectului Nabucco, din 13 iulie 2009, respectiv a Acordului de sprijin al proiectului, încheiat în 8 iunie 2011.

Proiectul Nabucco a fost selectat ca principală rută de transport al gazelor naturale în regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. Acordul de colaborare dintre Compania Internaţională Nabucco şi Consorţiul Shah Deniz a fost încheiat în scopul realizării neîntârziate a celor două proiecte. Compania Nabucco a înaintat oferta oficială pentru resursele din faza a doua de exploatare a zăcământului Shah Deniz. Decizia finală a Consorţiului Shah Deniz este aşteptată pentru luna iunie 2013.

Nabucco plusează în competiția cu TAP și deschide procedura de rezervare a capacității de transport a gazoductului. Primele oferte angajante sunt așteptate în T3 2013

Category: Transport si Stocare
Creat în Wednesday, 08 May 2013 00:05

NaftogazCorporația de proiect care urmează să construiască  gazoductul Nabucco, Nabucco Pipeline, a lansat, marți, procedura “Open Season” de rezervare a capacității de transport gaze naturale a gazoductului Nabucco de către companiile interesate. Prima fază a procedurii este programată să se finalizeze până la sfârșitul celui de-al doilea trimestru al acestui an, iar cea de-a doua, care presupune înaintarea de oferte angajante de către transportatori, este prevăzută pentru trimestrul al treilea din 2013.

Prima fază a procedurii “Open Season” le oferă potenţialilor transportatori posibilitatea de a-şi exprima interesul în rezervarea capacităţii conductei, precum şi de a cere acces la documentele procedurii, ulterior putând depune oferte neangajante de rezervare de capacitate, se arată într-un comunicat al Nabucco.

Documentele „Open Season” includ detalii despre procedură, formularul acordului de transport al gazelor şi codul de reţea aferent, stabilind termenii şi condiţiile propuse de transportator pentru serviciile de transport prin conducta Nabucco.

“Pe măsură ce continuă dezvoltarea proiectului Nabucco, suntem încântaţi să putem anunţa atingerea acestei etape extrem de semnificative. Odată construită, conducta Nabucco va oferi producătorilor şi transportatorilor acces la pieţe aflate în creştere din Europa Centrală şi de Sud-Est, precum şi un acces sporit la Terminalul Central European de Gaze Naturale de la Baumgarten. Procedura de tip «Open Season» se va desfăşura conform principiilor liberului acces şi diversificării aprovizionării”, a declara CEO-ul Nabucco Gas Pipeline International GmbH, Reinhard Mitschek.

Prima fază a procesului “Open Season” este prevăzută pentru finalizare până la sfârşitul celui de-al doilea trimestru al acestui an. După încheierea cu succes a acestei etape, transportatorii vor fi invitaţi să transmită oferte angajante. Începerea etapei ofertelor angajante este prevăzută pentru trimestrul al treilea al anului 2013.

“Propunerile făcute de companie sunt extrem de competitive şi atractive din punct de vedere comercial. Pe baza discuţiilor aflate în desfăşurare cu producători şi transportatori, avem motive să fim încrezători în ceea ce priveşte nivelul crescut de interes în această fază a procesului Open Season. Procesul Open Season va beneficia de cele mai înalte standarde de transparenţă garantând în acelaşi timp faptul că schimbul de informaţii cu potenţialii transportatori va fi tratat în condiţii de confidenţialitate”, a spus și directorul financiar al Nabucco Pipeline, Frank Siebert.

Nabucco Pipeline precizează că, pentru a asigura un anumit nivel de flexibilitate, îşi rezervă dreptul de a extinde sau modifica în alte moduri calendarul prevăzut pentru procesul Open Season.

TAP e mai puțin dependent de state și guverne

Azerbaidjanul va decide care dintre cele două proiecte de gazoducte aflate în competiție, Nabucco și Trans Adriatic Pipeline (TAP), va căștiga acces la zăcămintele de gaze naturale de la Shah Deniz, în vederea exportului spre Europa, pe criterii comerciale, a declarat, recent, ministrul azer al Industriei și Energiei, Natik Aliyev.

„Evaluăm cele două proiecte pe baza mai multor critterii, dar principalul este acum cel comercial. Proiectele trebuie să fie profitabile, pentru a-și acoperi costurile de capital. Este foarte important ca partenerii străini să se prezinte cu cele mai eficiente oferte din punct de vedere comercial”, a spus Aliyev.

Consorțiul de companii de petrol și gaze care dezvoltă zăcămintele de la Shah Deniz este format din BP, Statoil, Socar și Total. Statoil, compania petrolieră controlată de statul norvegian, este partener strategic și la TAP, alături de germanii de la E.ON Ruhrgas și de elvețienii de la Axpo Holding.

Consorțiul va decide între Nabucco și TAP până la finalul lunii iunie a acestui an.

Analiștii sunt de părere că Nabucco ar fi mai eficient decât TAP în aprovizionarea cu gaze naturale a statelor din centrul și sud-estul Europei cele mai dependente de importurile din Rusia. Pe de altă parte, avantajul TAP, grație structurii sale de acționariat, este mai puțin dependentă de companii de stat și, deci, de decizii politice.

Autoritățile europene sunt prinse la mijloc

Producția la Shah Deniz va începe în 2018 sau 2019 și se estimează că va ajunge la 16 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care 10 sunt rezervați pentru Europa, iar 6 pentru Turcia.

Nabucco West va face conexiunea cu Trans Anatolian Pipline (TANAP), la graniţa turco-bulgară, tranzitând Bulgaria, România şi Ungaria, până la terminalul central-european de gaze de la Baumgarten, Austria. Prin Baumgarten, gazele furnizate prin Nabucco pot fi transportate către peste 500 de milioane de clienţi din toată Europa.

TAP va face legătura dintre Turcia și sudul Italiei, prin Grecia și Albania, urmând să aibă o capacitate inițială de transport de 10 miliarde de metri cubi pe an. Ambele gazoducte au în plan majorarea capacităților până la 20 de miliarde de metri cubi.

Comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a scris recent o scrisoare Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate al UE, Catherine Ashton, în care sublinia că autoritățile de la Bruxelles trebuie să evite să discute public despre atuurile celor două proiecte de gazoducte și să facă comparații între ele.

Pe de altă parte, pe 22 mai este programat un summit energetic european și este greu de imaginat că liderii UE nu vor aborda și subiecte legate de cele două gazoducte.

OMV – responsabil pentru o treime din Nabucco

Austriecii de la OMV AG, compania-mamă a Petrom, au cumpărat, în martie, participația de 16,67% din acțiuni a firmei germane de utilitați RWE la Nabucco Pipeline, devenind astfel principalul acționar al acesteia, cu 33,34% din capital. Ceilalți acționari ai Nabucco Pipeline sunt ungurii de la MOL, turcii de la Botas, compania bulgară Bulgargas și Transgaz din România.

Un purtătorul de cuvânt al OMV a spus că „este destul de cert că nu aceasta va fi structura finală a acționariatului Nabucco”. Nu este clar dacă sensul exprimării a fost acela că ar urma să fie atrași noi acționari în proiect sau că participațiile la acesta vor fi redistribuite între actualii acționari.

Retragerea celor de la RWE este ultima lovitură primită de proiectul Nabucco, proiect care viza, inițial, construirea unui gazoduct cu o lungime de 3.900 de kilometri, prin care să fie aduse în Europa Centrală gaze naturale din bazinul Caspic, comentează Europa Liberă.

Proiectul, sprijinit de autoritățile europene de la Bruxelles, a întâmpinat dificultăți în a-i convinge pe potențialii furnizori de gaze naturale din Azerbaidjan, Turkmenistan, Irak și Kazahstan să semneze contracte de livrare, iar costurile estimate de construcție a gazoductului au fost permanent revizuite în urcare, ajungând până la 12 miliarde de dolari.

În consecință, acționarii și-au restrâns ambițiile și au convenit să construiască un gazoduct mai scurt, Nabucco West, de la granița vestică a Turciei până în Austria, cu o capacitate de transport între 10 și 23 de miliarde de metri cubi, sensibil mai redusă față de ținta inițială, de circa 30 de miliarde de metri cubi.

Decizia RWE de a se retrage din proiectul Nabucco periclitează și participarea Turkmenistanului ca potențial furnizor pentru gazoduct, dat fiind că firma germană este una dintre foarte puținele companii europene care desfășoară activități de petrol și gaze în sectorul turkmen al bazinului Caspic.

OMV a cumpărat participația germanilor de la RWE la Nabucco și a devenit principalul acționar al proiectului de gazoduct

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 15 April 2013 13:55

OMV Nabucco RWEAustriecii de la OMV AG, compania-mamă a Petrom, au cumpărat participația de 16,67% din acțiuni a firmei germane de utilitați RWE la corporația de proiect care urmează să construiască  gazoductul Nabucco, Nabucco Pipeline, devenind astfel principalul acționar al acesteia, cu 33,34% din capital.

Un purtător de cuvânt al OMV a confirmat tranzacția, fără să ofere detalii financiare, iar cei de la RWE au precizat că participația lor la Nabucco a fost transferată către OMV pe data de 1 martie, transmite Reuters.

Ceilalți acționari ai Nabucco Pipeline sunt ungurii de la MOL, turcii de la Botas, compania bulgară Bulgargas și Transgaz din România.

Totuși, purtătorul de cuvânt al OMV a ținut să adauge că „este destul de cert că nu aceasta va fi structura finală a acționariatului Nabucco”. Nu este clar dacă sensul exprimării a fost acela că ar urma să fie atrași noi acționari în proiect sau că participațiile la acesta vor fi redistribuite între actualii acționari.

Directorul general al OMV, Gerhard Roiss, a declarat, în decembrie anul trecut, că negocierile cu RWE pentru cumpărarea participației companiei germane la Nabucco erau în curs. RWE a anunțat în mai 2012 că va reanaliza participarea sa la proiectul Nabucco.

Retragerea celor de la RWE este ultima lovitură primită de proiectul Nabucco, proiect care viza, inițial, construirea unui gazoduct cu o lungime de 3.900 de kilometri, prin care să fie aduse în Europa Centrală gaze naturale din bazinul Caspic.

Proiectul, sprijinit de autoritățile europene de la Bruxelles, a întâmpinat dificultăți în a-i convinge pe potențialii furnizori de gaze naturale din Azerbaidjan, Turkmenistan, Irak și Kazahstan să semneze contracte de livrare, iar costurile estimate de construcție a gazoductului au fost permanent revizuite în urcare, ajungând până la 12 miliarde de dolari. 

În consecință, acționarii și-au restrâns ambițiile și au convenit să construiască un gazoduct mai scurt, Nabucco West, de la granița vestică a Turciei până în Austria, cu o capacitate de transport între 10 și 23 de miliarde de metri cubi, sensibil mai redusă față de ținta inițială, de circa 30 de miliarde de metri cubi.

Decizia RWE de a se retrage din proiectul Nabucco periclitează și participarea Turkmenistanului ca potențial furnizor pentru gazoduct, dat fiind că firma germană este una dintre foarte puținele companii europene care desfășoară activități de petrol și gaze în sectorul turkmen al bazinului Caspic.

Retragerea RWE din proiect a survenit pe fondul deciziei guvernului german de a închide toate capacitățile nucleare din Germania până în 2022.

În consecință, RWE a elaborat un plan de vânzare de active, pentru a strânge capital în sumă totală de 7 miliarde de euro până la finalul acestui an. Ca parte a planului, cei de la RWE au ajuns recent la un acord de vânzare a diviziei de gaze naturale din Cehia, valoarea tranzacției fiind de circa 1,2 miliarde euro. Cumpărătorul este un consorțiu format dintr-o divizie a asigurătorului german Allianz împreună cu canadienii de la Borealis Infrastructure.

Privatizarea monopolului de stat pe gaze naturale din Grecia intră pe ultima sută de metri. Grecilor le-ar conveni o „remiză” între ruși și azeri

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 15 April 2013 07:10

DEPA privatizarePrivatizarea monopolului de stat pe gaze naturale din Grecia, compus din producătorul DEPA și operatorul rețelei naționale de conducte DESFA, se află pe ultima sută de metri, iar câștigătorul licitației ar putea fi anunțat la finalul acestei luni. În ultimele două săptămâni, companiile interesate, printre care rușii de la Gazprom și Sintez, azerii de la Socar și grecii de la M&M și PPF-Terna au accesat pentru ultima dată camera de date a DEPA și DESFA și au studiat planul de afaceri și alte documente tehnice legate de privatizare. Autorităților de la Atena le-ar conveni cel mai mult ca rușii și azerii să-și împartă o eventuală victorie, unii preluând producătorul de gaze, iar ceilalți transportatorul, astfel încât exporturile de gaze ale Greciei să poată avea acces la ambele proiecte de gazoducte transnaționale la care grecii ar putea participa, respectiv South Stream, implementat de Gazprom, și TAP, derulat de Socar.

Principalul obiectiv al DEPA este creșterea consumului național de gaze naturale, de la 4,5 miliarde de metri cubi în 2013 la cel puțin 7 miliarde de metri cubi în 2020. În prezent, Grecia importă 60% din necesarul său de gaze naturale din Rusia, 15% din Algeria (sub formă lichefiată) și 15% din Azerbaidjan, prin intermediul companiei turce BOTAS

Un alt obiectiv al privatizării este diversificarea și extinderea surselor de import, care constituie, de altfel, o cerință specifică expresă pentru competitori, menționată ca atare în caietul de sarcini. Cu toate că contravine intereselor sale, chiar și Gazprom s-a angajat prin semnătură să acționeze în acest sens, în caz că va câștiga licitația.

Planul de afaceri al DEPA mai prevede extinderea utilizării gazelor naturale drept combustibil pentru vehicule și construirea unui terminal național de gaze naturale lichefiate, care să faciliteze exporturile, în primul rând către țările din Balcani. În acest sens, compania privată rusă Sintez a anunțat public că principala sa propunere de investiție înaintată autorităților de la Atena este chiar construirea unui astfel de terminal.

DEPA spune că vrea ca infrastructura necesară exportului de gaze naturale lichefiate să fie gata până în 2016. O altă cerință pentru candidați este să investească în interconectarea rețelelor de transport de gaze din Grecia și Italia. Favoriții în cursă, Gazprom și Socar, au anunțat deja că sunt interesați să se folosească de Grecia ca țară de tranzit al gazului exportat de ei către italieni.

Cei de la DEPA mai susțin că au în derulare contracte pe termen lung cu clienți locali, contracte care urmează să fie reînnoite până în 2020, inclusiv cele cu producătorii greci de energie electrică. Ceea ce nu pare tocmai atrăgător pentru potențialii investitori, devreme ce respectivii producători de electricitate au datorii neplătite către DEPA în sumă totală de 425 de milioane de euro

DEPA i-a mai informat pe participanții la licitație că este pe cale să încheie contracte de cumpărare directă de gaze naturale din Azerbaidjan, de circa 1 miliard de metri cubi, cantitate care reprezintă 10% din capacitatea proiectului gazoductului Trans-Adriatic. Măsura este puternic sprijinită de actualul guvern de la Atena, scopul fiind acela de a crește șansele proiectului TAP de a fi selectat de către consorțiul Shah Deniz, în dauna Nabucco Vest.  

Una peste alta, atuul rușilor de la Gazprom și Sintez este că sunt gata să dea mai mulți bani pentru a câștiga, în timp ce avantajul azerilor este mai degrabă de natură geostrategică. Autorităților de la Atena le-ar conveni cel mai mult ca rușii și azerii să-și împartă o eventuală victorie, unii preluând producătorul de gaze (DEPA), iar ceilalți transportatorul (DESFA), astfel încât exporturile de gaze ale Greciei să poată avea acces la ambele proiecte de gazoducte transnaționale la care grecii ar putea participa, respectiv South Stream, implementat de Gazprom, și TAP, derulat de Socar.

Probleme pentru South Stream: guvernul sârb neagă acuzațiile rușilor, potrivit cărora ar sabota proiectul

Category: Transport si Stocare
Creat în Thursday, 04 April 2013 12:27

20130404 - South StreamProiectul Nabucco pare extrem de norocos, numai ca în cazul său nu se aplică zicala "norocul și-l face omu' cu mâna lui", ci cea potrivit căreia "norocul și-l face conglomeratul cu mâna altuia". După ce în urmă cu o săptămână CEO-ul ENEL anunța că gigantul italian este mai interesată să achiziționeze gaz natural din regiunea caspică transportat prin eventuala Conductă Trans Adriatică (TAP - Trans Adriatic Pipeline) decât să participe activ la finanțarea proiectului, în această săptămână, ministrul energiei din Serbia a organizat o conferință de presă pentru a nega "speculațiile" potrivit cărora guvernul sârb sabotează construcția conductei South Stream. Cum nu iese fum fără foc, se pare că singurii câștigători ai neînțelegerilor care tulbură apele în rândul concurenților sunt acționarii Nabucco, proiect la care România, prin Transgaz, speră să joace un rol important.

După vizita CEO-ului Gazprom, Alexey Miller în Serbia, presa locală l-a citat pe acesta cu o declarație surprinzătoare, potrivit căreia mai mulți membri ai guvernului sârb sabotează construcția prtoiectului South Stream. Ieri a venit rândul ministrului energiei din Serbia, Zorana Mihajlović, să nege orice implicare a executivului sârb într-un astfel de demers de subminare a construcției conductei, informează b92.net.

170 de milioane de euro pentru exproprieri

"În ultimele cinci luni, am adoptat în Parlament Legea privind proiectul South Stream și am aprobat exproprierile fără de care construcția conductei ar fi imposibilă din punct de vedere tehnic. Am dat aviz favorabil noilor reglementări menite a asigura posibilitatea construirii conductei la o presiune de 16 bari", a explicat Mihajlović.

În plus, potrivit ministrului sârb, 170 de milioane de euro din bugetul pe 2013 au fost alocați finanțării exproprierilor pe traseul pe care ar urma să treacă respectiva conductă.

Totodată, guvernul sârb a format o comisie special însărcinată cu analiza acestui proiect, iar în prezent se defsfășoară negocieri pentru a fi identificată o soluție pentru a fi rezolvată problema arieratelor de 190 de milioane de euro pe care compania de stat sârbă Srbijagas le are față de reprezentanta Gazprom în Serbia, Naftna Industrija Srbije (NIS).

20130404 - South Stream 1

Proiect amânat?!

Mihajlović a recunoscut că rușii sunt mai avansați în ceea ce privește implementarea proiectului, însă a ținut să precizeze că nici partenerii bulgari, de exemplu, la fel ca sârbii, nu au început lucrările. Ministrul sârb susține că țara sa așteaptă undă verde de la acțiunari pentru a declanșa lucrările.

Întrebată dacă CEO-ul Gazprom Alexey Miller a cerut amânarea construcției South Stream în cursul vizitei sale în Serbia, Mihajlović a susținut că "acesta a oferit garanții că toate etapele proiectului vor fi realizate la timp și că gazul va tranzita conducta începând cu 2016".

Nici partea rusă, nici cea sârbă nu și-au făcut temele 

Declarațiile sale par a fi contrazise de ministrul sârb al resurselor naturale, Milan Bačević, potrivit căruia, nici partea rusă, nici cea sârbă nu și-au făcut încă temele. El a anunțat că va discuta stadiul proiectului cu CEO-ul Gazprom în cadrul celei de-a 12-a sesiune plenară a comisiei ruso-sârbe pentru cooperare economică, care va avea loc la Belgrad.

De altfel, în această săptămână, Bačević s-a întâlnit cu ministrul rus al energiei, Alexander Novak, ocazie cu care "a clarificat și câteva neînțelegeri". În cursul întâlnirii s-a discutat prelungirea licențelor de explorare ale Gazprom și NIS în Serbia până în 2020, nivelul redevențelor pe care Gazprom le plătește și interesul gigantului rus în câmpurile de petrol din Aleksinac, din sudul Serbiei, și în achiziționarea complexului energetic de la Kovin, norul Serbiei. În plus, pentru a șterge datoriile pe care Rusia le are către Serbia, legate de construcția centralei de la Derdap 1, partea rusă s-a angajat să achite suma datorată integral în bani, susține Bačević.

Memorandumul privind construirea South Stream a fost semnat în 2007 de Gazprom și italienii de la ENI. Între timp, italienii și-au vândut o parte din participație, în prezent acționarii societății South Stream Transport AG fiind Gazprom (50%), ENI (20%) și francezii de la EDF și germanii de la Wintershall (cu câte 15% fiecare). Gazoductul va traversa apele turce înainte de străbate Bulgaria, Serbia, Ungaria si Slovenia pentru a ajunge la Tarvisio, în nordul Italiei. Valoarea proiectului este de 17 miliarde euro.

 

20130404 - South Stream 2 

{jathumbnail off}

Veste bună pentru Nabucco: ENEL, mai interesată de gazul azer decât de finanțarea TAP

Category: Transport si Stocare
Creat în Tuesday, 26 March 2013 20:39

20130326 - TAPENEL este mai interesată să achiziționeze gaz natural din regiunea caspică transportat prin eventuala Conductă Trans Adriatică (TAP - Trans Adriatic Pipeline) decât să participe activ în proiect, achiziționând o parte din acțiuni și finanțând construirea acestuia, a declarat marți CEO-ul companiei de utilități italiene astăzi.

"Suntem interesați să achiziționăm în condiții rezonabile gazele pe care ar urma să le transporte și, dacă va fi necesar, vom participa și la finanțarea TAP, însă prioritatea noastră este aceea de a obține gaze", a declarat Fulvio Conti, CEO-ul companiei, citat de Wall Street Journal.

Declarațiile acestuia ar putea indica o modificare a strategiei gigantului energetic italian, compania curtând de mai mai multe luni consorțiul care intenționează construirea TAP, format din norvegienii de la Statoil, elvețienii de la AXPO și nemții de la E.ON AG, pentru a putea deveni acționară.

Comentariile lui Conti vin doar cu câteva luni înainte ca Shah Deniz - consorțiul care va furniza gazul azer ce ar trebui transportat spre Europa - să decidă dacă ale varianta TAP, prin Italia, sau cea a Nabucco West, ce ar trebui să tranziteze și România.

Shah Deniz, consorțiu în care principalii jucători sunt britanicii de la BP, norvegienii de la Statoil și azerii de la Socar, va adopta o decizie preliminară în iunie, pentru ca în octombrie să ia decizia finală.

Recent, Nabucco Gas Pipeline International a semnat un memorandum de înţelegere şi cooperare cu Trans Anatolian Pipeline (TANAP), prin care cele două părţi se angajează să coopereze pentru a dezvolta Coridorul Sudic de Gaze. Conform Memorandumului, Nabucco şi TANAP vor face schimb de date tehnice şi alte înformaţii strategice şi vor „coopera în aşa fel încât să susţină dezvoltarea ambelor proiecte”, potrivit unui comunicat al Nabucco.

În urmă cu două săptămâni Legea de ratificare a Acordului de Sprijin al Proiectului NABUCCO semnat între România, NABUCCO Gas Pipeline International GmbH și Compania Naţională NABUCCO România a fost promulgată de Președintele României și publicată în Monitorul Oficial al României.

Transgaz, acţionarul român în proiectul NABUCCO, a aprobat recent Acordul de Finanţare și Opţiune de contribuţie la capitalul social al NABUCCO Gas Pipeline International GMBH, semnat de acţionarii NABUCCO și partenerii de la Shah Deniz.

Nabucco va coopera cu Trans Anatolian Pipeline

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 04 March 2013 16:03

NaftogazNabucco Gas Pipeline International a semnat un memorandum de înţelegere şi cooperare cu Trans Anatolian Pipeline (TANAP), prin care cele două părţi se angajează să coopereze pentru a dezvolta Coridorul Sudic de Gaze.

Conform Memorandumului, Nabucco şi TANAP vor face schimb de date tehnice şi alte înformaţîi strategice şi vor „coopera în aşa fel încât să susţină dezvoltarea ambelor proiecte”, potrivit unui comunicat al Nabucco.

Memorandumul pune accent şi pe necesitatea diversificării rutelor de transport al gazelor naturale în vederea creşterii fiabilității şi diversificării aprovizionării cu gaze naturale a Uniunii Europene şi a Europei de Sud-Est.

„Memorandumul consolidează relaţia dintre două părţi care joacă un rol esenţial în Coridorul Sudic de gaze naturale şi ne permite să ne apropiem şi mai mult de realizarea obiectivului comun de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze naturale a Europei”, a declarat Reinhard Mitschek, CEO al Nabucco Gas Pipeline International GmbH.

„Salutăm acest memorandum. În lunile următoare, toate componentele lanţului valoric care conectează zăcământul de gaze naturale Shah Deniz și consumatorii europeni vor colabora în vederea coordonării calendarelor de activități din cadrul proiectelor, astfel încât să asigure tuturor părților implicate beneficii comerciale maxime. Prezentul memorandum de înţelegere este o etapă importantă în acest proces”, a spus și directorul financiar al Nabucco Gas Pipeline International GmbH, Frank Siebert.

Conducta Nabucco va transportă gaze naturale provenind din Regiunea Caspică de la graniţa turco-bulgară, prin Bulgaria, România şi Ungaria, către Terminalul de Gaze Central European de la Baumgarten.

Esticii s-au săturat de inerția UE: Nabucco ar putea rămâne doar o operă de Verdi

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 18 February 2013 11:09

Nabucco Verdi BUNDoi oficiali estici și-au exprimat recent neîncrederea cu privire la seriozitatea și la gradul de implicare al statelor și companiilor participante la proiectului gazoductului Nabucco, avertizând că există și alte opțiuni de transport al gazelor naturale din regiunea caspică către consumatorii din Uniunea Europeană și că Nabucco riscă să rămână „doar o operă de Verdi”. Asta în timp ce Grecia, Italia și Albania au semnat de curând un acord foarte important pentru dezvoltarea unui proiect rival al Nabucco, conducta Trans-Adriatică (Trans-Adriatic Pipeline - TAP).

Statele din estul Europei se concentrează deja asupra găsirii unei alternative la proiectul gazoductului Nabucco, fiind extrem de dezamăgite de acesta, a declarat, la Baku, capitala Azerbaidjanului, co-președintele Comitetului pentru Probleme Energetice al Adunării Parlamentare Euronest, Jiri Mastalka.

„La început, s-a vorbit foarte mult despre Nabucco, după care s-a făcut liniște. Probabil că nu sunt destui bani pentru investiții”, a spus Mastalka.

El a adăugat că, dacă proiectul Nabucco nu va fi implementat, există și alte opțiuni.

 „Sunt convins că statele care au nevoie de diversificarea surselor de aprovizionare cu energie vor găsi o soluție pentru a aduce petrol și gaze din Azerbaidjan în UE. Așa că dacă nu există suficientă voință din partea politicienilor europeni și nu se vor găsi 8 miliarde de euro pentru investiții, atunci petrolul și gazele vor fi livrate în Europa prin South Stream (un alt proiect rival al Nabucco, dezvoltat de Gazprom – n.r.), iar Nabucco va rămâne doar o operă de Verdi”, a spus Mastalka.

Banii cheltuiți pe războiul din Irak puteau fi alocați Nabucco

La rândul său, Elshad Nasirov, vicepreședintele SOCAR, compania de petrol și gaze deținută de Azerbaidjan, a declarat că proiectul Nabucco a fost deja redus ca dimensiuni față de varianta inițială, subliniind că nici despre această variantă „trunchiată”, denumită Nabucco West, nu este 100% sigur că va fi selectată și implementată.

„Dacă UE nu găsește resursele necesare pentru implementarea proiectului, nu vom comenta felul în care UE alege să protejeze interesele statelor membre. Nu vom comenta, dar vom fi obligați să constatăm incapacitatea Uniunii Europene de a construi gazoductul”, a spus Nasirov.

El a amintit că bugetul Nabucco a fost stabilit inițial la 7,9 miliarde euro, iar apoi majorat la 12 miliarde euro, pentru ca în final să se ajungă la un buget necesar de 20 miliarde euro.

„Ce sunt 20 de miliarde de euro pentru UE, care plătește exact această sumă în fiecare an acelei companii care este în prezent furnizor unic de gaze (referire la Gazprom – n.r.)? Ce sunt 20 de miliarde de euro pentru altă organizație, NATO, formată în principal din state UE? Dacă ne gândim la cât au cheltuit statele europene pe războiul din Irak ajungem la concluzia că ar fi fost mult mai bine ca banii respectivi să fie alocați proiectului Nabucco, pentru întărirea securității energetice a statelor UE”, a subliniat vicepreședintele SOCAR.

Poziția vicepreședintelui SOCAR este extrem de importantă, întrucât compania face parte din consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazeifer omonim din Azerbaidjan și de unde provin gazele care ar urma să fie transportate spre Europa prin gazoductul Nabucco. 

TAP se mișcă cu talent

Săptămâna trecută, Grecia, Italia și Albania au semnat un acord privind implementarea proiectului conductei de gaze Trans-Adriatice (Trans-Adriatic Pipeline - TAP), proiect rival al Nabucco, dezvoltat de compania elvețiană Axpo, împreună cu operatorul de petrol și gaze Statoil, controlat de Norvegia, grupul francez Total și cel german E.ON Ruhrgas.

TAP este proiectat să aibă 800 de kilometri și o capacitate inițială de transport de 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Proiectul va face legătura cu o conductă de gaze din Turcia și va acoperi 478 de kilometri în Grecia, 209 kilometri în Albania și 105 kilometri pe sub Marea Adriatică, la o adâncime de peste 800 de metri, urmând să ajungă în sudul Italiei.

TAP este considerat principalul competitor al proiectului Nabucco West, consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazifer omonim din Azerbaidjan, urmând a decide cel mai probabil în iunie pe care dintre cele două proiecte îl va selecta pentru a-și exporta producția de gaze în Europa.

Ambele gazoducte care intenționează să transporte în Europa gaze naturale din regiunea caspică, TAP și Nabucco, ar putea fi construite într-o bună zi, însă în momentul de față cele două nu ar putea funcționa concomitent, a declarat, pentru Reuters, directorul pentru afaceri externe al TAP, Michael Hoffman.

„Vor fi 10 miliarde de metri cubi de gaze disponibile pentru export la Shah Deniz faza a II-a. În acest context, nu cred că pot fi construite în același timp două gazoducte de asemenea dimensiuni. Ele ar putea coexista într-o fază ulterioară, când se va majora capacitatea de producție a Shah Deniz, însă până atunci ar mai putea trece încă 5 până la 10 ani”, a spus Hoffmann.

Nabucco se apără neconvingător

Nabucco Pipeline International GmbH, compania de proiect care trebuie să construiască gazoductul Nabucco și din care face parte și transportatorul național român de gaze naturale Transgaz, a reacționat la semnarea acordului pentru proiectul rival TAP printr-un interviu acordat de CEO-ul companiei, Reinhard Mitschek, publicației Natural Gas Europe.

Problema este că Mitschek nu a furnizat nici o informație nouă încurajatoare cu privire la Nabucco, de natură să întărească încrederea cu privire la gradul de implicare al partenerilor în acest proiect.

El s-a mulțumit să afirme că Nabucco West este cea mai bună opțiune pentru deschiderea coridorului sudic de gaze naturale, a repetat atuurile proiectului, legate de infrastructura de transport de gaze din țările pe unde ar trebui să treacă Nabucco și a reiterat faptul că capacitatea de transport a Nabucco ar putea fi majorată, la nevoie, de la 10 la 23 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Cu privire la colaborarea cu consorțiul Shah Deniz, CEO-ul Nabucco Pipeline International s-a mulțumit să spună că este „transparentă și plină de succes”.

Shah Deniz cere României să se hotărască 

La sfărșitul lunii ianuarie, consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazeifer omonim din Azerbaidjan, esențial pentru dezvoltarea proiectului Nabucco West, a cerut României să-și precizeze poziția față de acest proiect.

Solicitarea a fost făcută în cursul unei întâlniri dintre ministrul Economiei, Varujan Vosganian, și o delegație a British Petroleum International (BP), condusă de vicepreședintele regional al companiei, John Baldwin, potrivit Ministerului Economiei.

BP face parte din consorțiul Shah Deniz, alături de azerii de la SOCAR, compania norvegiană Statoil și grupul francez Total.

Ministrul Varujan Vosganian a transmis delegației BP interesul României cu privire la acest proiect, care reprezintă o opțiune imediată pentru asigurarea unei surse alternative de gaze naturale, obiectiv cuprins și în strategia energetică națională.

„De altfel, ministrul Vosganian i-a informat pe reprezentanții companiei energetice că Ministerul Economiei sprijină schemele de transport pentru gaze naturale pe traseul Asia – Europa, care ar putea să tranziteze teritoriul României”, afirmă ministerul.

În prezent, potrivit ministerului, discuțiile Shah Deniz privind proiectul Nabucco West sunt în faze avansate cu reprezentanții Bulgariei și Ungariei.

CONSUMUL GLOBAL DE ENERGIE

PRODUCTIA GLOBALA DE ENERGIE

Consumul de energie al SUA

Tag Cloud