Gaze de șist: Și dacă americanii le-ar exporta pe ale lor în Europa pentru a-i concura pe ruși?
- Detalii
- Publicat în 28 October 2013
Ungaria și Cehia nu se grăbesc să își exploateze resursele interne de gaze de șist. În schimb, fac lobby la Washington pentru ca Statele Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, fapt care ar spori concurența în Europa și ar mai slăbi din forța "diplomației gazeifere" a Rusiei pe Bătrânul Continent. Numai că pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.
Pe toate canalele - politice, diplomatice și de lobby - Statele Unite susțin "independența energetică" a Europei, mai precis reducerea dependenței UE de importurile de gaze naturale rusești de la Gazprom. Asta mai ales prin promovarea exploatării resurselor europene de gaze de șist, de care companiile americane de petrol și gaze sunt direct interesate, având și cele mai mari șanse de a câștiga licitațiile pentru concesiuni, atât prin prisma forței financiare, cât și a expertizei câștigate pe plan intern în materie de hidrocarburi neconvenționale.
În plus, piața europeană a energiei este liberalizată, un argument în plus pentru atractivitatea demarării de către companiile americane de profil a exploatărilor de gaze de șist pe Bătrânul Continent.
Ceva totuși nu se leagă în discursul american. Deloc surprinzător, discursul Washingtonului este duplicitar, în funcție de audiență. În timp ce pe plan extern se defilează cu concepte precum free market și libertate comercială, pe plan intern, cel puțin în ceea ce privește hidrocarburile, funcționează cel mai clasic protecționism naționalist.
Dow Chemical, acest Interagro american
Dacă pentru europeni, independența energetică se obține prin deschiderea pieței, la americani, cu mici excepții, exporturile de țiței și gaze naturale sunt încă interzise. Printre altele ca urmare a presiunilor marilor corporații petrochimice, mari consumatoare de gaze, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Nicolae (Interagro) în România.
Mai precis, autoritățile americane iau în discuție înspre aprobare, deocamdată, doar proiecte individuale de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, direcționate exclusiv către acele țări cu care SUA au semnate acorduri de liber-schimb.
Dezbaterea pe această temă este tot mai aprinsă în State. De exemplu, cei de la Exxon Mobil, cel mai mare producator de gaze naturale din SUA, sustin ca liberalizarea exporturilor ar crea numeroase locuri de munca si ar reduce deficitul comercial al Statelor Unite. Pe de alta parte, Dow Chemical, cel mai mare producator american de chimicale dupa valoarea de piata, se afla in fruntea unei coalitii de utilizatori industriali de gaze naturale care au interesul de a mentine cat mai jos preturile locale la gaze, prin limitarea exporturilor, care ar reduce oferta interna si ar duce, in consecinta, la scumpiri.
Liberalizarea exporturilor americane de gaze naturale și direcționarea către Europa a unei părți din acestea ar rezolva concomitent mai multe probleme: reducerea prețului de vânzare al gazelor pe piața americană, care amenință profitabilitatea celor mai costisitoare exploatări de gaze de șist de peste Ocean, dar și stabilirea mult mai rapidă a unui pol de aprovizionare cu gaze a Europei care să concureze Rusia.
Diplomație de calibru: lobby la Washington, pentru modificarea legislației americane
Asta pentru că vor mai trece destui ani până va demara producția comercială europeană de gaze de șist și mai sunt încă destule obstacole în calea acesteia, chiar și estimările privind abundența resurselor fiind încă departe de a fi fost confirmate.
De aceea, nu este de mirare că lobby-ul în favoarea liberalizării exporturilor americane de gaze naturale este tot mai puternic, și nu doar pe plan intern.
Iar pe lista statelor implicate în aceste acțiuni diplomatice și de lobby nu sunt doar țări emergente din Asia, ci și, poate surprinzător, din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Ungaria și Cehia. Ungaria nu are o politică specială în privința gazelor de șist, susținând că așteaptă clarificări privind poziția autorităților de la Bruxelles în această privință, pentru a se alinia lor (atitudine deloc tipică pentru guvernul Orban), în timp ce în Republica Cehă este în vigoare un moratoriu propriu-zis asupra explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică.
Astfel, recent, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.
"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.
Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțin că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.
AGRI e pe lista proiectelor energetice eligibile pentru fonduri UE
"Avem de a face cu un moment istoric. Statele Unite au șansa de a deveni un jucător-cheie pe piața internațională a gazelor naturale. Dacă SUA își liberalizează exporturile de gaze, consecințele vor fi întărirea producției sale interne, creșterea securității energetice globale, mai multe oportunități de business, prețuri mai mici la gaze în întreaga lume și alianțe transatlantice mai puternice. Printr-o astfel de alegere strategică, SUA ar putea demonstra încă o dată că se raportează la Cehia, Ungaria, Slovacia și Polonia ca la niște aliați de încredere și ar deschide un nou capitol, încă și mai fructuos, în relațiile bilaterale cu aceste state", se arată în concluzia editorialului.
În ipoteza liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, raționalitatea economică a acestora în diferite state europene ar ține de cât de mult ar apăsa, pe lângă cheltuielile de transport, costurile investiționale ale construirii de terminale de regazificare a gazelor naturale lichefiate pe prețul final de vânzare al gazelor americane, discuție ai cărei termeni sunt diferiți pentru fiecare stat în parte.
Proiectul românesc de construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate la Constanța a fost de curând declarat de către Comisia Europeană ca fiind eligibil pentru finanțare prin fonduri europene, ca parte a planului privind interconectorul de gaze Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnector (AGRI), în care mai intră proiectul gazoductului Constanţa - Arad - Csanadpalota (Ungaria).
România, Georgia şi Azerbaijan au semnat, în 2010, la Bucureşti, un acord privind un proiect de transport al gazelor naturale către UE prin intermediul AGRI, care prevede construcţia a două terminale de gaze naturale lichefiate, unul la Constanța și unul în Georgia, proiect despre care autoritățile susțineau la acea dată că ar putea fi dezvoltat mai repede decât Nabucco. Costurile erau estimate la 4-6 miliarde de euro.