Energy Report

Importurile de țiței, produse petroliere și cărbune au s-au majorat în primele 5 luni ale acestui an, în timp ce cele de gaze naturale au scăzut drastic.

Potrivit datelor INS, importurile de țiței ale României au crescut cu 3,8% în intervalul ianuarie-mai 2015, față de perioada similară a anului trecut, la 2,7326 milioane tone echivalent petrol. Producția internă de țiței a scăzut cu 0,9%, la 1,5735 milioane tone echivalent petrol.

Importurile românești de țiței provin în cea mai mare parte din Rusia și Kazahstan, acestea alimentând rafinăriile Petrotel, deținută de rușii de la Lukoil, și Petromidia, aparținând Rompetrol, controlată de compania de stat kazahă KazMunaiGaz. De asemenea, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru 4 zăcăminte de hidrocarburi în Kazahstan.

Totodată, importurile de produse petroliere s-au majorat cu 21,1%, la 888,3 mii tone echivalent petrol.

Cea mai mare majorare a fost consemnată însă de importurile de cărbune net, care au crescut cu 48,2% față de primele 5 luni din 2014, la 226,6 mii tone echivalent petrol. Producția internă de cărbune a avut un avans de 6,8%, la 1,8617 milioane tone echivalent petrol.

Pe de altă parte, importurile de gaze naturale utilizabile s-au redus drastic față de ianuarie-mai 2015, cu 77,5%, la doar 66,6 mii tone echivalent petrol. Producția internă s-a redus și ea, însă marginal, cu 0,2%, la 3,6277 milioane tone echivalent petrol.

Potrivit ultimelor date oficiale ale ANRE, în martie 2015, consumul intern de gaze naturale a fost asigurat din import în proporție de doar 1,22%, față de 13,32% în martie 2014. Pe de altă parte, consumul total de gaze naturale din România a crescut cu 6,78% în martie 2015 față de martie 2014, la 13,089 milioane MWh.

Importurile de țiței ale României au crescut cu 16,1% în primul trimestru al acestui an, comparativ cu perioada similară din 2014, la 1,79 milioane tone echivalent petrol, a anunțat INS.

Importurile românești de țiței provin în cea mai mare parte din Rusia și Kazahstan, acestea alimentând rafinăriile Petrotel, deținută de rușii de la Lukoil, și Petromidia, aparținând Rompetrol, controlată de compania de stat kazahă KazMunaiGaz. De asemenea, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru 4 zăcăminte de hidrocarburi în Kazahstan.

Potrivit datelor INS, în primele trei luni din 2015, producția de țiței a României a scăzut cu 1,4%, la 936,7 mii tone echivalent petrol.

În schimb, în ceea ce privește gazele naturale utilizabile, importurile României au scăzut cu 76,4% în T1 2015, la doar 65,8 mii tone echivalent petrol, în vreme ce producția internă s-a majorat marginal, cu 0,8%, la 2,203 milioane tone echivalent petrol.

În primele trei luni ale acestui an au crescut și importurile de produse petroliere, cu 2,2%, la 441,5 mii tone echivalent petrol.

S-a menținut astfel trendul reducerii dependenței gazeifere a României, concomitent cu cel al creșterii dependenței petroliere.

Potrivit ultimelor date ale INS, gazele naturale s-au ieftinit cu 3,67% în aprilie. ANRE anunțase această ieftinire încă din martie, punând-o pe seama eliminării costurilor pentru achiziţia gazelor naturale din import și reducerii tarifului mediu de distribuție la nivel național.

ANRE estima că prețurile gazelor naturale furnizate tuturor consumatorilor casnici vor scădea, în medie, cu 3,9%, începând cu data de 1 aprilie 2015, medie calculată în funcție de ponderea fiecărui furnizor din cei 39 care livrează gaze naturale clienților casnici din piața reglementată.

"Astfel, pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC E.ON Energie Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor crește cu circa 1,5% începând cu data de 1 aprilie; pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC GDF SUEZ Energy Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor scădea cu circa 9%", se arăta într-un comunicat al ANRE de la finalul lunii martie.

În schimb, potrivit INS, combustibilii s-au scumpit cu 0,69% în aprilie, creșterea de preț față de finalul anului trecut fiind de 2,1%. În ultimul său raport asupra inflației, însă, BNR arată că, la finalul primului trimestru din 2015, carburanții erau mai ieftini decât în urmă cu un an, cu toate că prețul acestora și-a reluat creșterea în ianuarie anul acesta, din cauza scumpirii țițeiului pe piețele internaționale și a deprecierii leului față de dolar.

Importurile românești de cărbune au crescut cu 49,2% în ianuarie-martie 2015, comparativ cu perioada similară din 2014, la 144,7 mii tone echivalent petrol, iar producția internă a crescut cu 10,7%, la 1,2739 milioane tone echivalent petrol.

În octombrie anul trecut, Lituania și-a declarat independența energetică. După trei ani și investiții de puțin peste 100 de milioane de euro, lituanienii au inaugurat terminalul plutitor de gaze naturale lichefiate (LNG) botezat chiar "Independența", localizat în portul lituanian Klaipeda. Terminalul aduce LNG din Norvegia, care este regazeificat în facilitățile specializate din port, parte a aceluiași proiect. Scopul a fost eliberarea țării de dependența de livrările de gaze naturale de la Gazprom, care până de curând a fost singurul furnizor de gaze al Lituaniei.

Anul acesta, guvernul de la Vilnius a modificat legislația din domeniu și i-a obligat pe toți consumatorii industriali de gaze naturale să renunțe la contractele de aprovizionare semnate cu gigantul rus de stat Gazprom și să cumpere LNG norvegian, cu cel puțin 10% mai scump decât gazele rusești. Autoritățile și-au justificat decizia spunând că este vorba de o chestiune de securitate națională, scrie naturalgaseurope.com.

Producătorul de îngrășăminte chimice Achema este cel mai mare consumator de gaze naturale din Lituania, cu un consum anual de circa 1,3 milioane de metri cubi, reprezentând aproape jumătate din cererea totală anuală de gaze din statul baltic.

Cei mai mulți consumatori industriali s-au supus deciziei, cu excepția producătorului de îngrășăminte chimice Achema. Achema este cel mai mare consumator de gaze naturale din Lituania, cu un consum anual de circa 1,3 milioane de metri cubi, reprezentând aproape jumătate din cererea totală anuală de gaze din statul baltic. Cei de la Achema au somat guvernul să termine cu această formă de "extocare" și a amenințat că va renunța complet la utilizarea gazelor naturale în procesul său de producție.

Costuri de mentenanță de 80 milioane dolari pe an

Până de curând, Achema a avut câștig de cauză în războiul său cu statul lituanian. Cu mult timp înainte de inaugurarea terminalului LNG din portul Klaipeda, autoritățile de la Vilnius au vrut să oblige Achema să-și asigure 25% din consumul propriu de gaze naturale prin achiziții de LNG norvegian. Achema a făcut plângere la Comisia Europeană, iar executivul de la Bruxelles i-a dat dreptate, afirmând că statul lituanian nu poate impune în mod unilateral un astfel de aranjament, ci doar de comun acord cu procucătorul de îngrășăminte chimice.

În 2013, guvernul lituanian a impus prin lege consumatorilor industriali de gaze naturale să contribuie la întărirea "securității naționale" a Lituaniei donând o parte din profiturile lor pentru acoperirea costurilor investiționale presupuse de construirea terminalului LNG din portul Klaipeda, iar ulterior pentru acoperirea costurilor de mentenanță a terminalului.

Achema a dat în judecată guvernul în instanțele lituaniene și a avut inițial câștig de cauză, tribunalul obligând guvernul să suspende aplicarea respectivei contribuții financiare. Însă ulterior, executivul de la Vilnius a cerut Curții Constituționale să se pronunțe asupra respectivei modificări legislative, iar aceasta a decis, recent, că guvernul a respectat legea fundamentală, ceea ce înseamnă că Achema va fi nevoită să plătească sume foarte mari, inclusiv retroactiv, pentru acoperirea costurilor de construire și mentenanță a terminalului LNG. Achema a anunțat că intenționează să atace decizia Curții Constituționale într-un tribunal internațional.

Costurile anuale de mentenanță a terminalului se ridică la circa 80 de milioane de dolari, iar Achema ar trebui să contribuie cu jumătate din această sumă. Însă cei de la Achema spun că această contribuție ar aduce compania la faliment. Anul trecut, Achema a raportat pierderi, datorate în special întreruperii parțiale a producției, din cauza eșecului negocierilor cu Gazprom privind reducerea prețului gazelor rusești.

Amenință că nu vor mai consuma deloc gaze

"Nu este normal ca o singură companie să acopere jumătate din costurile de mentenanță ale terminalului de LNG, mai ales că noi nu cumpărăm nici un metru cub de LNG norvegian. Dacă vom fi obligați să plătim contribuția de mentenanță, foarte curând nu vom mai putea să operăm. În plus, dacă vom renunța la contractul cu Gazprom, așa cum vrea guvernul, vom fi obligați să plătim despăgubiri imense", spune CEO-ul Achema, Ramunas Miliauskas.

El a adăugat că, anul acesta, contractul cu Gazprom expiră, iar Achema ia în calcul mai multe opțiuni de aprovizionare cu gaze naturale.

"Pentru noi nu contează decât aspectul economic. Nu excludem posibilitatea de a cumpăra LNG norvegian prin terminalul din portul Klaipeda, însă insistăm să ni se acorde aceleași condiții precum companiilor cu același profil și de aceleași dimensiuni ca noi din Germania, Polonia și alte țări, unde statul nu se amestecă în relațiile comerciale ale companiilor. Gazprom este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața europeană de gaze naturale și are posibilitatea de a oferi cele mai bune prețuri, în special grație costurilor relativ reduse de transport al gazelor", subliniază Miliauskas.

CEO-ul Achema a mai spus că o altă opțiune a companiei este aceea de a cumpăra amoniac ca materie primă și de a renunța cu totul la gaze. "Realizează statul lituanian ce ar însemna asta pentru terminalul LNG din portul Klaipeda, dat fiind că Achema are o pondere de 50% din consumul total de gaze al Lituaniei?", întreabă retoric Miliauskas.

Facturi mai mari la încălzire

În prezent, terminalul lituanian de LNG conține cantitatea minimă admisă, respectiv 540 de milioane de metri cubi. Capacitatea maximă a acestuia este însă de 3 miliarde de metri cubi. Capacitatea zilnică de regazeificare a facilităților lituaniene de pe uscat se ridică la circa 11 milioane de metri cubi.

Consumul de gaze naturale al Lituaniei este în scădere, iar autoritățile se gândesc deja la soluții alternative de utilizare a LNG-ului norvegian. Există deja un proiect de modificare a legislației, care să permită reexportarea LNG-ului. Una dintre destinațiile potențiale este America de Sud, potrivit Ministerului Energiei de la Vilnius, ceea ce ar presupune relocarea terminalului LNG și a facilităților de regazeificare undeva mai aproape de client.

Achema nu este singurul consumator industrial de gaze naturale nemulțumit de deciziile guvernului cu privire la terminalul LNG din portul Klaipeda. Anul acesta, facturile la încălzire ale lituanienilor au crescut cu 7%, din cauza faptului că CET-urile din Lituania au fost obligate să cumpere LNG norvegian, mai scump decât gazele rusești de la Gazprom.

"În prezent, suntem obligați să cumpărăm două treimi din necesarul de gaze de la terminalul LNG", a declarat un purtător de cuvânt al Vilnius Energija, administratorul CET-ului care asigură încălzirea centrală în capitala Lituaniei. Însă în replică, compania de administrare a terminalului LNG susține că scumpirea facturilor s-a datorat tocmai faptului că CET-ul a omis să cumpere gaze pentru luna martie de la terminal, cumpărându-l în schimb la prețuri spot de pe bursele internaționale.

LNG-ul norvegian e mai scump și după ieftinirea Gazprom

Raimundas Kuodis, un înalt oficial al Băncii Centrale a Lituaniei cu competențe în domeniul energiei, spune că decizia Lituaniei de a construi terminalul LNG și facilitățile de regazeificare ar fi avut sens economic dacă ar fi fost însoțită de măsuri de încurajare a reducerii consumului de gaze pentru încălzire, prin îmbunătățirea izolației blocurilor construite în era sovietică.

"Lituania utilizează gaze naturale pentru încălzire și ca materie primă pentru producători de îngrășăminte chimice precum Achema. N-ar mai trebui să folosim gaze pentru încălzire. Trebuie îmbunătățită eficiența energetică a apartamentelor, iar CET-urile să treacă gradual pe biomasă. Ar fi trebuit să facem demult asta", spune Kuodis.

Cererea de gaze scade, iar costurile sunt în creștere, din cauza LNG-ului norvegian. Pe de altă parte, în mai anul trecut, când terminalul plutitor lituanian de LNG a părăsit portul-mamă din Coreea de Sud îndreptându-se spre Lituania, Gazprom a acceptat să reducă cu aproape un sfert prețurile de import pentru gazele livrate Lituaniei până la finalul lui 2015, când expiră actualul contract pe termen lung dintre cele două părți.

Însă chiar și după ieftinirea gazelor rusești, livrările de LNG norvegian sunt mai scumpe. Chiar și unii oficiali guvernamentali de la Vilnius recunosc, sub protecția anonimatului, că a obliga Achema să cumpere LNG de la terminalul din portul Klaipeda nu e doar nedrept, ci și păgubos din punct de vedere al interesului național al Lituaniei.

Americanii nu vor rezolva problema

"Numărul de consumatori de gaze este în scădere, așa că statul nu avea altă opțiune decât să-i oblige pe marii consumatori să suporte povara financială a terminalului LNG. Discuțiile despre exporturi lituaniene de LNG în America de Sud sunt la fel ca cele despre importuri lituaniene de LNG din SUA: dacă se vor întâmpla vreodată, vor fi gesturi pur simbolice, geopolitice", mai spune oficialul băncii centrale lituaniene.

El a mai spus că guvernul lituanian are o înțelegere distorsionată a modului de funcționare al pieței mondiale de LNG.

"Dacă ne uităm la această piață nu din perspectivă geopolitică, ci economică, vedem limpede că nu ar fi nevoie ca SUA să exporte LNG în Europa dacă SUA ar înceta să importe gaze din Qatar. Asta ar permite statelor europene, inclusiv Lituaniei, să cumpere LNG mai ieftin din Qatar", arată Kuodis.

Oficialul băncii centrale a mai spus că dezvoltarea infrastructurii de transport și distribuție a gazelor naturale a devenit o adevărată obsesie la nivelul autorităților de la Vilnius și că dacă Achema decide să nu mai consume deloc gaze și trece la utilizarea amoniacului ca materie primă, statul lituanian va avea o mare problemă cu acoperirea costurilor de construire și mentenanță a terminalului LNG din portul Klaipeda.

Statul a creat false așteptări

La rândul său, expertul în energie Vidmantas Jankauskas este de părere că statul lituanian a creat false așteptări în legătură cu beneficiile investiției în terminalul LNG. "Autoritățile au vorbit despre inevitabila ieftinire a gazelor ca urmare a acestei investiții, dar de fapt se întâmplă exact contrariul: pentru mulți consumatori majori de gaze, cum ar fi CET-urile, prețurile au crescut cu până la 30%", arată Jankauskas.

El a adăugat că a vorbit cu mai mulți șefi de companii consumatoare de gaze naturale, care i-au spus că se tem că vor ajunge în faliment dacă vor continua să cumpere LNG norvegian.

"Imaginați-vă o companie de oriunde, și cu atât mai mult una dintr-o țară mică precum Lituania, obligată să contribuie cu 15 milioane euro sau mai mult pe an la un model de business pe care statul îl consideră vital pentru securitatea energetică și interesul național al țării. Este cazul Achema", spune Jankauskas.

Cu privire la posibilele exporturi de LNG din SUA către Europa, el a declarat că nu crede că acestea vor ieftini semnificativ gazele naturale.

"Prețul ar scădea dacă Australia sau unele state africane cu resurse abundente de gaze ar intra pe piața LNG, însă pentru asta ar fi nevoie ca barilul de petrol să coste cel puțin 80-90 de dolari, ceea ce nu este cazul. Nu se poate nega că terminalul lituanian de LNG a jucat un rol important în geopolitica energetică a regiunii, în special ca instrument de negociere care a obligat Gazprom să reducă prețul gazelor livrate Lituaniei. Însă acum, odată depășit acest moment, statul lituanian va trebui să se confrunte cu problema costurilor mari ale terminalului", conchide expertul lituanian.

În dimineața zilei de 27 septembrie 2011, peste 20 de sedii ale Gazprom și ale subsidiarelor sale din 10 țări, din Bulgaria până în Estomia, au fost supuse în mod sincronizat unor percheziții din partea echipelor de investigatori ai Comisiei Europene. Ușile și coridoarele clădirilor au fost sigilate, serverele închise, iar calculatoarele – confiscate în vederea cercetării. Cel mai mare raid antitrust din istoria UE.

A fost primul foc tras de Bruxelles într-un război menit, potrivit declarațiilor autorităților europene, să destructureze un model de business vechi de 40 de ani al forței dominante de pe piața europeană a gazelor, se arată într-un editorial extins publicat de Financial Times.

Investigatorii UE au luat cu ei în rucsaci secretele monopolului rus de stat care asigură circa 30% din consumul de gaze naturale al Europei. Principalul reproș, deși nu s-au formulat nici un fel de acuzații oficiale, a fost acela că Gazprom se folosește de poziția sa dominantă pentru a percepe unor state prețuri discriminatorii, excesiv de mari. De exemplu, prețul impus Lituaniei este cu cel puțin o treime mai mare decât cel solicitat Germaniei.

Ca semn al tensiunii politice de care a fost marcată ancheta încă de la început, Vladimir Putin, pe atunci premier al Rusiei, a declarat la acel moment: "Sper că nu a fost nimeni arestat". "Încă nu", a răspuns Alexei Miller, CEO-ul Gazprom. "Slavă Domnului", a conchis Putin. Nu avea, de fapt, nici un motiv de îngrijorare. Autoritățile de concurență ale UE nu pot emite mandate de arestare. Mai mult, ele funcționează după programul tuturor funcționarilor publici de la Bruxelles: nu fac percheziții mai devreme de 9 dimineața.

După momentul dramatic al perchezițiilor, anul trecut au urmat câteva tentative neconvingătoare de a se ajunge la o înțelegere, după care ancheta a stagnat. Formularea de acuzații oficiale împotriva Gazprom, care, potrivit unor surse europene citate de Financial Times, erau gata încă de la finalul anului 2013, au fost amânate, de teama înrăutățirii și mai pronunțate a relațiilor cu Rusia, pe fondul conflictului din Ucraina.

Caz încărcat politic

În condițiile în care autoritățile antitrust de la Bruxelles se laudă tot timpul cu independența lor, întreruperea de facto a anchetei începea să miroasă tare de tot a politică. Însă numirea unei noi Comisii Europene în noiembrie anul trecut a repus pe tapet cazul Gazprom. Luna trecută, Maros Sefcovic, vicepreședintele CE responsabil cu Energia, a declarat că acuzațiile vor fi formulate în câteva săptămâni.

Margaret Vestager, comisarul pentru Concurență al UE, este mai circumspectă și admite că nu poate decât să estimeze vag momentul în care vor fi lansate oficial acuzații la adresa Gazprom. Totuși, diplomați est-europeni susțin că li s-au dat asigurări de către CE că acțiunea în justiție este iminentă, adăugând însă că acest lucru va dura mai degrabă câteva săptămâni decât câteva luni.

Indiferent de moment, declanșarea procesului împotriva Gazprom va reprezenta un act incendiar, ale cărui consecințe vor trece mult dincolo de business-ul aprovizionării cu gaze. "Cazul Gazprom va fi probabil ancheta antitrust a acestui deceniu, similară ca magnitudine cu cea împotriva Microsoft, finalizată în 2007 cu amenzi de peste 2 miliarde euro impuse companiei. Comisia Europeană trebuie să se arate puternică, iar rușii vor să-și apere mândria. Din aceste motive, va fi foarte dificil", spune Alan Riley, profesor de drept la City University din Londra.

Miza cazului este amplificată de pericolul ca Rusia să oprească livrările de gaze în Europa ca formă de retaliere. În unele țări din sud-estul Europei, dependența de Gazprom se apropie de 100%. La toate astea se adaugă conflictul din Ucraina. Comisarul european pentru Concurență nu obosește să repete că CE nu se va coordona cu capitalele europene în privința calendarului de formulare a acuzațiilor, de teama reacției Moscovei. "Deîndată ce am face asta, am politiza cazul", arată Margaret Vestager.

Perspectiva de a i se impune o amendă mare, teoretic de până la 10% din cifra de afaceri a Gazprom, nu va face decât să sporească animozitatea Moscovei față de Bruxelles. În 2013, vânzările Gazprom s-au ridicat la peste 150 miliarde dolari. Rusia ar interpreta orice amendă ca pe o amenințare strategică la adresa economiei sale, aflate oricum în deteriorare rapidă ca urmare a sancțiunilor occidentale și a prăbușirii cotațiilor mondiale la țiței. Asta cu toate că, cel mai probabil, o eventuală amendă dictată de UE Gazprom va fi departe de maximul posibil din punct de vedere legal.

Divide et impera

Miza mai adâncă a cazului este restructurarea din temelii a modelului european de business al uneia dintre cele mai importante, din punct de vedere strategic, companii de stat rusești. Statele din estul Europei au fost dintotdeauna revoltate de ceea ce ele numesc "prețurile politice" practicate de Gazprom pentru exporturile sale de gaze. De exemplu, de faptul că statelor NATO din regiunea baltică li se impuneau prețuri mari, iar Ucrainei sub regimul fostului președinte Viktor Ianukovici – prețuri mici.

Aceste disparități mari de preț susțin teoria Bruxelles-ului, potrivit căreia Kremlinul se folosește de resursele sale de gaze naturale pentru a conduce o strategie de divide et impera în rândul foștilor săi sateliți, subminând consensul european în privința întăririi sancțiunilor economice ale blocului comunitar împotriva Moscovei.

La finalul lui 2013 și la începutul lui 2014, UE și Rusia măcar stăteau la aceeași masă și discutau. Dar discuțiile au început cu stângul. Anatoli Ianovski, ministrul rus adjunct al Energiei, a declarat sec că nu recunoaște autoritatea UE și că ancheta este ilegitimă. După aceea, însă, atmosfera s-a îmbunătățit, iar ministrul a spus că Gazprom vrea să se găsească o soluție, pasând responsabilitatea lui Alexander Medvedev, vicepreședintele Gazprom.

Astfel au debutat trei luni de negocieri neconvingătoare. Gazprom venea la întâlnirile cu oficialii Comisiei Europene cu delegații neobișnuit de mari, de câte 25 de persoane. Un negociator prezent la aceste întâlniri l-a descris pe Medvedev drept un oponent de temut, precum un jucător de hochei căruia îi place să-și arunce adversarii în mantinelă. "Dacă aș fi pe gheață cu domnul Medvedev, categoric aș prefera să joc în echipa lui", a declarat acesta.

Sunt mari speranțe ca în privința a două dintre cele trei obiecții ale UE la adresa politicii gazeifere a Rusiei să se ajungă la o înțelegere. Anul trecut, Gazprom a dat semne că ar fi dispusă să renunțe la clauzele contractuale privind destinația obligatorie a gazelor exportate în Europa, clauze care interzic clienților Gazprom să revândă unor terți gazele cumpărate de la ruși. Avocații susțin că aceste clauze contravin legislației UE și nu vor mai fi acceptate în viitoarele contracte de vânzare-cumpărare de gaze naturale.

Însă cu toate acestea, în 2014, problema revânzării gazelor importate din Rusia s-a inflamat, rușii insistând pe ideea că Polonia și Slovacia nu au dreptul să ajute Ucraina livrându-i gaze cumpărate de la Gazprom, inversând sensul de curgere a gazelor prin conducte.

Formula Groningen

De asemenea, pare să se fi ajuns la un acord în privința a ceea ce Bruxelles-ul numește politica Gazprom de excludere a concurenților. Statele est-europene susțineau că în contractele lor cu Gazprom erau incluse clauze potrivit cărora prețul de livrare era majorat punitiv dacă clienții demarau proiecte de construcție de gazoducte prin care să cumpere gaze de la concurenții Gazprom. Dat fiind că Rusia a renunțat la proiectul South Stream, avocații UE se așteaptă ca rușii să fie mai deschiși la ideea permiterii accesului altor producători-furnizori la infrastructura de transport de gaze a Gazprom.

Însă a treia nemulțumire a UE va fi, se pare, și cel mai dificil de rezolvat: impunerea de prețuri "exagerate", în mod "discreționar" și "discriminatoriu", de către Gazprom clienților săi europeni. În joc este unul dintre elementele vitale ale modului de operare al Gazprom, respectiv indexarea prețurilor de livrare a gazelor la evoluția cotațiilor mondiale la țiței, în baza unor contracte pe termen lung. Practica a debutat în Olanda în anii 60 și este numită, în limbaj tehnic, formula Groningen.

De la debutul investigației antitrust a UE împotriva Gazprom, gigantul energetic norvegian de stat Statoil a renunțat la formula Groningen. Comisia Europeană încearcă să oblige Gazprom să facă la fel și să treacă la o formulă mai transparentă de stabilire a prețurilor, mai legată de piață. Însă Medvedev a răspuns cu iritare că trecerea la practicarea de prețuri spot pe huburile europene lipsite de lichiditate nu va face decât să majoreze cotațiile.

"Și nu v-ar plăcea asta?", ar fi răspuns un investigator european. "Nu suntem ca Cenușăreasa, să dispărem la miezul nopții. Gazprom are planuri pe termen lung în Europa", ar fi punctat Medvedev.

Problema pentru Comisia Europeană este că lipsește aproape complet cadrul legal care să definească expresia "prețuri exagerate". Potrivit lui Mario Mariniello, fost oficial european responsabil cu Concurența, este mult mai greu pentru Comisie să identifice ceea ce s-ar numi "prețul corect" al exporturilor rusești de gaze decât să rezolve celelalte probleme din relația cu Gazprom, respectiv revânzările de gaze și excluderea competitorilor.

Rușii nu dau nici un semn că ar fi dispuși să renunțe la indexarea prețurilor gazelor la cele ale petrolului.

"Discuția despre lipsa de echitate a formulei Groningen s-a dezumflat ca un balon de săpun de când cu prăbușirea prețurilor la țiței. Nimeni din Europa nu se mai plânge acum din cauza indexării prețurilor gazelor la cele ale petrolului", spune ambasadorul rus la UE, Vladimir Cizhov.

Și UE vrea să își arate mușchii

Însă profesorul Riley susține că ieftinirea petrolului ar putea face ca nici pentru ruși să nu mai fie atractivă formula Groningen.

"Odată cu intrarea în funcțiune a terminalelor de gaze naturale lichefiate din Lituania și Polonia, capacitatea Gazprom de a face discriminări între clienții săi europeni pe bază de preț se va reduce tot mai mult", este de părere profesorul.

Chiar și așa, apetitul europenilor de a resuscita ancheta antitrust contra Gazprom este foarte mare. Un diplomat european este de părere că credibilitatea UE depinde de capacitatea sa de a impune o amendă semnificativă rușilor. "O înțelegere amiabilă între CE și Gazprom, fără o amendă, ar fi un scandal", spune diplomatul.

Una din marile necunoscute ale cazului este în ce măsură Rusia s-ar supune unei sentințe defavorabile Gazprom. Dacă rușii vor refuza să plătească o eventuală amendă, Comisia Europeană are puterea de a deduce cuantumul amenzii din plățile datorate Gazprom de către clienții săi din UE.

"Este nevoie de o anchetă serioasă cu privire la practicile Gazprom în Europa, chiar dacă unii europeni tind să vadă Rusia prin lentile roz. Credem că toți cei care vor să aibă acces pe piața UE trebuie să respecte regulile UE. Vrei să joci după alte reguli? Du-te în altă parte", conchide Vaclav Bartuska, ambasador ceh pe probleme energetice și fost negociator al Cehiei în raporturile contractuale cu Gazprom.

Scăderea cotațiilor internaționale la gaze naturale se adaugă listei de probleme cu care se confruntă veniturile bugetare ale Rusiei, după prăbușirea de anul trecut a prețului țițeiului și deprecierea masivă a rublei. Nu doar că prețul gazelor naturale scade pe bursele specializate. Majoritatea contractelor pe termen lung între Gazprom și clienții săi prevăd indexarea prețului de livrare a gazelor naturale la evoluția cotațiilor mondiale ale petrolului, care au scăzut cu aproape 50% în 2014.

Pe bursele internaționale, prețul gazelor naturale a scăzut mai puțin decât cel al petrolului anul trecut. Însă potrivit unui sondaj realizat de Bloomberg în rândul traderilor, brokerilor și analiștilor de pe această piață, prețul mediu al gazelor naturale de pe cea mai importantă piață europeană, cea de la Londra, va scădea cu 13% anul acesta, atingând cel mai redus nivel din 2010 încoace.

Una dintre cauze este că, în 2015, capacitatea globală de producție de gaze naturale lichefiate (LNG) va cunoaște cea mai mare majorare din ultimii patru ani. LNG-ul constituie cel mai important concurent al livrărilor de gaze prin conducte, principalul business al Gazprom, prin care gigantul controlat de statul rus satisface aproape o treime din cererea de gaze din Europa.

Prețul țițeiului Brent, utilizat ca referință pentru stabilirea de către Gazprom a prețului de livrare a gazelor naturale către clienții cu care are contracte pe termen lung, a scăzut cu 48% anul trecut, din cauza supraproducției mondiale. Două treimi din veniturile din exporturi ale Rusiei provin din comerțul cu țiței și gfaze naturale. Vladimir Putin a avertizat că Rusia s-ar putea confrunta cu recesiunea anul acesta, mai ales că rubla s-a depreciat cu 34% față de euro în 2014.

Gazele rusești, indexate la țiței

Prețul mediu al gazelor naturale pe bursa de la Londra, de referință pentru întreaga Europă, va fi de 44,5 pennies/unitate termică anul acesta, față de 51 pennies în 2014 și 67,1 pennies în 2013. În prezent, prețul se situează la 46,23 pennies.

Scăderea cotațiilor la țiței va începe să influențeze pe deplin prețul de livrare al gazelor naturale prevăzut de contractele pe termen lung ale Gazprom cu clienții săi în aprilie anul acesta, potrivit Citigroup. Aproape jumătate din contractele de acest tip dintre gigantul rus și clienții săi europeni prevăd indexarea prețului gazelor la cel al petrolului, impactul evoluțiilor cotațiilor țițeiului manifestându-se cu o întârziere de 6 până la 9 luni, potrivit clauzelor contractuale.

Ieftinirea din Asia ajută Europa

Producția globală de LNG va crește cu 5% anul acesta, potrivit estimărilor Bank of America, cel mai rapid ritm de expansiune din 2011 încoace, ca urmare a intrării în producție a noi terminale, din SUA până în Australia.

Importurile de LNG ale Europei au scăzut semnificativ de la dezastrul nuclear de la Fukushima din martie 2011, care a sporit masiv cererea în Japonia, cel mai mare consumator de LNG din lume. Însă scăderea prețurilor din Asia va contribui la revenirea cererii de LNG în Europa, potrivit Comisiei Europene. Prețul spot al LNG din Asia de Nord a scăzut anul trecut cu 49% față de un nivel record atins în februarie 2014.

Ca urmare a scăderii cererii și a prețurilor din Asia, importurile europene de LNG vor crește cu 18% anul acesta, potrivit estimărilor firmei de consultanță în energie Energy Aspects Ltd.

"Piața europeană de LNG a fost în declin în ultimii ani ca urmare a prețurilor foarte mari din Asia. Reducerea prețurilor din Asia va însemna că mai multe transporturi de LNG vor fi direcționate către Europa", spune Sabine Schels, șeful departamentului de strategie pentru piețele de energie la sucursala londoneză a Bank of America.

Bugetul Kremlinului, sub amenințare

14% din veniturile din exporturi ale Rusiei provin din vânzarea de gaze naturale. Veniturile Gazpron vor scădea cu 7,6% anul acesta, la 99 miliarde dolari, potrivit mediei estimărilor analiștilor consultați de Bloomberg, primul astfel de declin din 2009 încoace. În plus, Rusia se confruntă cu scăderea cererii de gaze din partea UE, cea mai mare piață de desfacere a sa. Consumul de gaze a scăzut cu 9% în blocul comunitar în 2014, a patra scădere anuală consecutivă, estimează grupul de lobby Eurogas de la Bruxelles.

"Avem de a face cu un triplu impact negativ asupra cererii de gaze naturale rusești: creșterea eficienței energetice a economiilor europene, creștere economică slabă, care reduce cererea de gaze, precum și strategia adoptată de unele state UE de reducere a dependenței de Gazprom", spune Georgi Slavov, șeful departamentului de resurse naturale al firmei de brokeraj Marex Spectron Group.

Rusia, care a cheltuit peste 80 de miliarde de dolari anul trecut pentru a frâna declinul rublei, va încerca, probabil, să își mențină cota de piață în Europa acordând discounturi clienților săi, potrivit Eurasia Group. Deprecierea rublei are ca efect și faptul că Gazprom nu va reduce livrările, spun cei de la Societe Generale, care estimează costul gazului rusesc livrat în Europa la 36 pennies/unitate termică.

Banca centrală de la Moscova estimează că economia Rusiei se va contracta cu 4,5% anul acesta, prognoză bazată pe un preț mediu al petrolului în 2015 de 60 dolari/baril.

"Livrările de gaze naturale au o pondere mai mică decât țițeiul în totalul încasărilor bugetare ale Rusiei. Însă atunci când ai o situație fiscală foarte proastă, precum cea a Rusiei din momentul de față, totul devine important", conchide Lesli Palti-Guzman, analist la Eurasia Group.

Livrările de gaze naturale ruseşti către România au fost reduse cu 30%, fără vreo explicaţie din partea Dispeceratului Gazprom, potrivit unor surse din industria energetică, citate de economica.net.

Potrivit economica.net, România ar fi trebuit să primească circa 3 milioane de metri cubi de gaz astăzi de la Gazprom, dar compania rusă a redus livrările la 2 milioane de metri cubi, fără a da vreo explicaţie.

Preşedintele ANRE Niculae Havrileţ nu a primit vreo informare în acest sens. Oricum, România nu este în pericol să rămână în pană de gaze. "Nu avem nicio problemă, oricum importurile reprezintă foarte puţin din consum, 2%. Mai mult, avem 2 miliarde de metri cubi de gaze în depozite, pe lângă producţia curentă a Romgaz şi Petrom, mai mult decât suficient pentru două luni geroase, ianuarie şi februarie", explică Havrileţ.

Ulterior, ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat, potrivit Mediafax, că astfel de diminuări au fost înregistrate şi în ultimele luni şi că, la acest moment, nu există motive speciale de îngrijorare.

"Astfel de reduceri se încadrează în media ultimelor luni, când au mai fost reduceri cu 20-27%, este chiar «un mod de viaţă». Nu există motive de îngrijorare, deoarece sistemul face faţă. Vom pregăti o poziţie oficială", a spus Gerea, precizând că a ieşit din şedinţa de guvern pentru a se informa.

El a arătat că în relaţia cu Gazprom există o prevedere contractuală, în limitele căreia furnizorul rus "se poate juca" cu cantităţile livrate, în marja a 30 de procente.

Ministrul a precizat totodată că există variante la care autorităţile române pot apela în caz de necesitate, precum utilizarea mai accentuată a păcurii sau oprirea anumitor instalaţii, dar a reluat ideea că speră să nu se ajungă într-o astfel de situaţie.

Fostul ministru delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu declara la mijlocul lunii septembrie că România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă.

România are un consum anual de gaze de circa 11-12 miliarde de metri cubi. Sub 1 miliard de metri cubi de gaze provin din import.

Autorităţile de la Bucureşti par a se fi pregătit în faţa situaţiilor de acest gen, în care, în momentele cu temperaturi reduse, livrările de gaze din Federaţia Rusă să fie diminuate. Chiar în această dimineaţă, Departamentul pentru Energie a elaborat un proiect de act normativ prin care unele grupuri de la termocentralele pe gaz şi păcură să poată fi pornite pentru a asigura necesarul de energie electrică în cazul în care centralele pe gaz sau regenerabilele ar avea sincope în funcţionare. Potrivit actului normativ, este vorba de cinci termocentrale (Brăila, Galaţi, Bucureşti Vest, Bucureşti Sud şi CET Brazi Ploieşti )

Astfel, potrivit reglementării, grupuri cu o putere instalată totală de 640 MW de la aceste centrale intră în ceea ce se cheamă serviciului tehnologic de sistem rezerva terţiară lentă. Cu alte cuvinte, grupurile termoenergetice trebuie să fie ţinute “calde”pentru a se putea conecta la sistemul energetic national, pentru a asigura echilibrarea acestuia, în termen de şapte ore de la solicitare, în cazul în care se constată un dezechilibru între consum şi producţia de energie. Dezechilibrul ar putea fi cauzat fie de o creştere foarte mare a consumului, fie de o oprire neplanificată a unui mare producător sau de producătorii din surse regenerabile, a căror producţie este prin definiţie fluctuantă.

Practic, aceste centrale vor primi bani, la un preţ stabilit de ANRE, pentru a ţine grupurile în stare de funcţionare, în lunile ianuarie şi februarie, potrivit reglementării. Sumele, care nu sunt deloc mici (centralele, unele dintre ele vechi sau ameninţate cu insolvenţa, au costuri destul de mari de funcţionare, iar preţul la care produc energia este mare) vor fi ulterior trecute în facturile tuturor consumatorilor de energie electrică.

Cantitatea totală de energie supusă acestui regim este de 0,6 TWh, adică ceva mai mult de 1% din consumul anual de energie electrică.

România își va asigura din import, în prima lună a anului viitor, doar 2% din necesarul de consum de gaze naturale, estimează operatorul sistemului național de transport de gaze naturale, Transgaz.

Potrivit estimărilor Transgaz, publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în ianuarie 2015, cererea totală de gaze naturale din România, evaluată la 16,71 milioane MWh, va fi satisfăcută în proporție de doar 2,09% din surse externe, restul reprezentând surse interne.

Estimările Transgaz pentru luna în curs, decembrie 2014, indică o cerere totală de gaze naturale de 16,84 milioane MWh, care ar urma să fie satisfăcută în proporție de 3,75% din surse externe, restul reprezentând surse interne.

Importurile de gaze naturale ale României au scăzut cu 73,6% în primele 8 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2013, la 329,2 mii tone echivalent petrol, potrivit datelor INS.

În septembrie și octombrie, Gazprom a redus de mai multe ori livrările de gaze către România, cu procente de până la aproape 27%, inițial fără nici o explicație. Ulterior, ambasadorul Rusiei la București a explicat această scădere prin unele disfuncționalități tehnice, apărute ca urmare a unor acţiuni ale Gazprom de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare de gaze pentru pregătirile necesare perioadei de iarnă.

Gazprom Export, divizia de livrări internaționale a gigantului rus Gazprom, a vândut anul trecut României o cantitate totală de gaze naturale de 1,19 miliarde de metri cubi, cu aproape 50% mai mică decât cea livrată în 2012, de 2,17 miliarde metri cubi, pe fondul scăderii cererii și consumului de gaze în România.

România își va asigura din import, în prima lună a anului viitor, doar 2% din necesarul de consum de gaze naturale, estimează operatorul sistemului național de transport de gaze naturale, Transgaz.

Potrivit estimărilor Transgaz, publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în ianuarie 2015, cererea totală de gaze naturale din România, evaluată la 16,71 milioane MWh, va fi satisfăcută în proporție de doar 2,09% din surse externe, restul reprezentând surse interne.

Estimările Transgaz pentru luna în curs, decembrie 2014, indică o cerere totală de gaze naturale de 16,84 milioane MWh, care ar urma să fie satisfăcută în proporție de 3,75% din surse externe, restul reprezentând surse interne.

De asemenea, estimările Transgaz pentru prima lună a acestui an, ianuarie 2014, indicau că cererea totală de gaze naturale din România, evaluată la 20,41 milioane MWh, va fi satisfăcută în proporție de 16,3% din surse externe, restul reprezentând surse interne.

Importuri mai mici, prețuri mai mici

Datele definitive cu privire la consum, producție internă și importuri de gaze naturale ale ANRE, care diferă metodologic de cele conținute în estimările anticipative ale Transgaz, arată că, în ianuarie 2014, consumul de gaze naturale din România a fost asigurat în proporție de 85,15% din producția internă, inclusiv cantități înmagazinate, și de 14,85% din import , inclusiv cantități înmagazinate.

În ianuarie 2014, consumul de gaze naturale din România a fost de 18,18 milioane MWh, în scădere cu 8,5% față de luna corespunzătoare din 2013. În ianuarie 2013, importurile au avut o pondere de 22,41% în totalul consumului. Prețul mediu al gazelor naturale importate de România a fost, în ianuarie 2014, de 390 dolari/MWh, în scădere cu 4,6% față de ianuarie 2013 (409 dolari/MWh).

Cele mai recente date definitive publicate de ANRE, aferente lunii septembrie 2014, arată că, în respectiva lună, , consumul de gaze naturale din România a fost asigurat în proporție de 98,34% din producția internă, inclusiv cantități înmagazinate, și de doar 1,66% din import , inclusiv cantități înmagazinate.

În septembrie 2014, consumul de gaze naturale din România a fost de 6,04 milioane MWh, în scădere cu 11,3% față de de luna corespunzătoare din 2013. În septembrie 2013, importurile au avut o pondere de 11,59% în totalul consumului. De asemenea, în septembrie 2014, prețul mediu al gazelor naturale importate de România a fost de 361 dolari/MWh, în scădere cu 7,4% față de septembrie 2013 (390 dolari/MWh).

Întreruperi de livrări

Importurile de gaze naturale ale României au scăzut cu 73,6% în primele 8 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2013, la 329,2 mii tone echivalent petrol, potrivit datelor INS.

În septembrie și octombrie, Gazprom a redus de mai multe ori livrările de gaze către România, cu procente de până la aproape 27%, inițial fără nici o explicație.

Ulterior, ambasadorul Rusiei la București a explicat această scădere prin unele disfuncționalități tehnice, apărute ca urmare a unor acţiuni ale Gazprom de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare de gaze pentru pregătirile necesare perioadei de iarnă.

La nivelul lunii octombrie, consumul total al României era de circa 26 milioane metri cubi pe zi, în timp ce producţia internă de gaze naturale era de 31 milioane metri cubi pe zi.

Gazprom Export, divizia de livrări internaționale a gigantului rus Gazprom, a vândut anul trecut României o cantitate totală de gaze naturale de 1,19 miliarde de metri cubi, cu aproape 50% mai mică decât cea livrată în 2012, de 2,17 miliarde metri cubi, pe fondul scăderii cererii și consumului de gaze în România.

Dependența de Rusia e în alte părți

Potrivit datelor publicate de Gazprom Export, în 2013, compania a livrat în România, în 2013, 1,19 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Cu un an înainte, cantitatea fusese aproape dublă, respectiv de 2,17 miliarde de metri cubi, se arată în raportul Gazprom Export pe 2012.

România importă indirect gaze naturale de la Gazprom, prin două firme intermediare, respectiv WIEE și Conef Energy. Contractele pe termen lung cu cele două companii au fost înnoite în 2007, fiind valabile până în 2030. Exporturile de gaze naturale ale Rusiei către România au debutat în 1979, iar de atunci până la finalul lui 2012 România a cumpărat de la ruși peste 125 de miliarde de metri cubi de gaze.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

În Europa Centrală și de Est, potrivit datelor România este al șaptelea client ca importanță pentru Gazprom, fiind devansată de Polonia (9,80 miliarde de metri cubi), Cehia (7,32), Ungaria (6), Slovacia (5,42), Austria (5,23) și Bulgaria (2,76).

Lituania și-a declarat Independența energetică. După mai puțin de trei ani și investiții de puțin peste 100 de milioane de euro, terminalul plutitor de gaze naturale lichefiate (LNG) botezat chiar "Independența" a ancorat, luni, în portul lituanian Klaipeda. Terminalul va aduce LNG din Norvegia, care va fi regazeificat în facilitățile specializate din port, parte a aceluiași proiect, iar gazele importate de la norvegieni vor putea aproviziona atât Lituania, cât și țările baltice vecine Letonia și Estonia.

Scopul este eliberarea țării de dependența de livrările de gaze naturale de la Gazprom, care până de curând a fost singurul furnizor de gaze al Lituaniei, scrie Bloomberg BusinessWeek. Cu ani de zile înainte ca criza ucraineană să reînvie teama ca nu cumva rușii să taie gazele pe timp de iarnă, Lituania a comandat terminalul LNG plutitor Independența, fabricat în Coreea de Sud și lung cât trei terenuri de fotbal.Acum, acesta a ancorat în portul Klaipeda și poate înlocui anual importuri rusești de 2,7 miliarde de metri cubi de gaze.

Terminalul a fost construit la comanda companiei norvegiene Hoegh LNG, care l-a cumpărat de la coreeni, iar ulterior a semnat un contract de închiriere pe 10 ani cu lituanienii, cu posibilitate de prelungire, astfel încât investiția și costurile totale de operare ale terminalului nu vor fi prea împovărătoare pentru Lituania, fiind împărțite pe o perioadă destul de lungă. Aceste costuri vor fi incluse în tariful de transport al gazelor naturale, care face parte la rândul său din prețul la gaze plătit de consumatorii finali lituanieni.

"Lituania a făcut o mișcare totodată îndrăzneață și bine calculată, aceea de a demara acest proiect LNG independent. Acum avem alternativă în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze naturale", a declarat președintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, la ceremonia de inaugurare a terminalului.

Putere de negociere cu rușii

Având la dispoziție acest terminal, lituanienii câștigă foarte multă putere de negociere în relațiile cu Gazprom, contractul de import pe termen lung cu rușii expirând anul viitor. Lituania susține că plătește cel mai mare preț din UE pentru gazele rusești.

"Acum putem să luăm foarte serios în considerare opțiunea de a nu mai avea nici un fel de contract de aprovizionare cu Gazprom. Totuși, nu respingem din principiu ideea de a cumpăra gaze de la ruși, cu condiția să ni se ofere un preț avantajos", a mai spus Grybauskaite.

Lituania a plătit un preț cu 36% mai mare decât Germania pentru gaze rusești în primele patru luni ale acestui an.

"Am suferit din cauza prețurilor foarte mari la energie. Acum, în sfârșit, suntem independenți energetic. Și putem împărți această independență și cu vecinii noștri", a declarat ministrul Energiei din guvernul de la Vilnius, Rokas Masiulis.

E esențial să existe concurență

În mai anul acesta, când terminalul plutitor lituanian de LNG a părăsit portul-mamă din Coreea de Sud îndreptându-se spre Lituania, Gazprom a acceptat să reducă cu aproape un sfert prețurile de import pentru gazele livrate Lituaniei până la finalul lui 2015, când expiră actualul contract pe termen lung dintre cele două părți. Această reducere le va acoperi lituanienilor costurile cu terminalul de LNG și cu instalațiile de regazeificare de pe uscat.

După doar o lună, rușii au acceptat și propunerea companiilor energetice de stat ale Lituaniei, de a le vinde distribuitorul de gaze Lietuvos Dujos, precum și operatorul sistemului național de transport de gaze din Lituania, Amber Grid, controlate până atunci de Gazprom.

Mai mult, în pofida ieftinirii, lituanienii nu au renunțat la procedura de arbitraj internațional declanșată împotriva Gazprom la începutul anului, prin care vor să obțină de la ruși despăgubiri de 1,66 miliarde de dolari, Vilniusul considerând că Gazprom a impus Lituaniei în mod ilegal prețuri mari la importurile de gaze în perioada 2004 – 2012.

"Terminalul lituanian de LNG sporește semnificativ concurența în ceea ce privește livrările en-gros de gaze din regiune", spune Karen Sund, fondator al companiei de consultanță Sund Energy din Oslo.

Terminalul LNG "Independența" are o capacitate de transport de 170.000 de metri cubi și a fost închiriat de către compania de stat lituaniană Klaipedos Nafta AB.

La finalul lunii august, Lituania a semnat primul contract de achiziție de LNG cu compania norvegiană de stat Statoil. Prima livrare a norvegienilor este programată marți, 28 octombrie, iar deocamdată prețul plătit de lituanieni se va încadra în același ordin de mărime cu cel perceput de Gazprom după ieftinirea de 24% din mai, a mai declarat ministrul Masiulis.

Astfel, Lituania va plăti între 346 și 384 de dolari/mia de metri cubi de LNG din Norvegia, potrivit mediei prețurilor de referință britanice pe ultimele 5 luni. În prezent, lituanienii plătesc pe gazele livrate de Gazprom 359 dolari/mia de metri cubi. Însă perspectiva debutului importurilor lituaniene de LNG a pus deja presiune pe ruși, determinându-i să reducă prețurile de livrare pentru Lituania în mai. Până atunci, Gazprom vindea gaze în Lituania cu 465 dolari/mia de metri cubi.

Ar putea aproviziona întreaga regiune baltică

Dacă va fi utilizat la capacitatea sa maximă, de 4 miliarde de metri cubi pe an, terminalul lituanian ar putea satisface 80% din cererea de gaze naturale a întregii regiuni baltice, inclusiv Letonia și Estonia.

"Este un proiect strategic din punct de vedere geopolitic, care ar putea decide viitorul întregii regiuni. Lituania va deveni un garant al securității energetice pentru întreaga regiune baltică", a mai declarat președintele Dalia Grybauskaite.

Potrivit unui raport recent al Comisiei Europene, dacă rușii ar tăia total livrările de gaze către Europa timp de o lună, Estonia și Lituania s-ar confrunta cu o penurie gravă.

"Fără terminalul lituanian de LNG de la Klaipeda, situația ar fi și mai dramatică în Estonia, care ar rămâne fără nici un fel de gaze, nici măcar pentru consumatorii casnici, în 4-5 zile. Odată finalizat terminalul, va fi asigurată aprovizionarea consumatorilor casnici din toate cele trei țări baltice", se afirmă în raportul Comisiei Europene.

Gazprom a tăiat, marți, livrările de gaze către România pentru a opta oară în ultimele săptămâni, de această dată cu aproape 27% comparativ cu solicitările clienților români, ambasadorul Rusiei la București explicând această scădere prin unele disfuncționalități tehnice, apărute ca urmare a unor acţiuni ale Gazprom de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare de gaze pentru pregătirile necesare perioadei de iarnă.

Beneficiarii din România au primit ieri cu 26,7% mai puţine gaze ruseşti în raport cu nominalizările transmise de Transgaz. Importul actual al României din Rusia se află la un nivel nesemnificativ de circa 0,2 milioane metri cubi pe zi, reprezentând consumul zilnic al unui oraş ca Botoşani sau Satu Mare ori consumul CET Timişoara, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Emergie.

“Ieri, Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti ne-a transmis un răspuns oficial conform căruia scăderea livrărilor de gaze ruseşti este cauzată de anumite disfuncţionalităţi tehnice, apărute ca urmare a unor acţiuni Gazprom de umplere a depozitelor de gaze pentru pregătirile necesare perioadei de iarnă”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

Consumul actual total al României este de circa 26 milioane metri cubi pe zi, în timp ce producţia internă de gaze naturale este de 31 milioane metri cubi pe zi.

România a înmagazinat până în acest moment cu un miliard de metri cubi de gaze naturale mai mult decât obligaţiile legale stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care vizau constituirea unor depozite de circa 1,8 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Importurile de gaze naturale ale României au scăzut cu 73,6% în primele 8 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2013, la 329,2 mii tone echivalent petrol, potrivit datelor INS.

Importurile de gaze naturale ale României au scăzut cu 73,6% în primele 8 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2013, la 329,2 mii tone echivalent petrol, iar cele de țiței au crescut cu 37,4%, la 4.303,6 mii tone echivalent petrol, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).

România își asigură integral necesarul de import de gaze de la gigantul rus de stat Gazprom, în vreme ce importurile de țiței provin din Rusia și Kazahstan, acestea alimentând rafinăriile Petrotel, deținută de rușii de la Lukoil, și Petromidia, aparținând Rompetrol, controlată de compania de stat kazahă KazMunaiGaz.

INS arată că, în perioada ianuarie-august 2014, producția de gaze naturale utilizabile a României a crescut marginal față de primele 8 luni din 2013, cu doar 0,8%, la 5.770,8 mii tone echivalent petrol. Totodată, importurile de gaze au scăzut cu 73,6%, la doar 329,2 mii tone echivalent petrol.

Pe de altă parte producția de țiței a României a scăzut cu 1,3% în primele 8 luni ale acestui an, la 2.536,8 mii tone echivalent petrol, în vreme ce importurile de țiței au crescut cu 37,4%, la 4.303,6 mii tone echivalent petrol.

În primele 8 luni din 2014 au crescut și importurile de produse petroliere, cu 1,3%, la 1.242,4 mii tone echivalent petrol.

În ceea ce privește cărbunele, în intervalul ianuarie-august 2014 au scăzut atât producția, cât și importurile. Producția s-a redus cu 0,9% față de perioada similară din 2013, la 2.940,4 mii tone echivalent petrol, iar importurile – cu 9,8%, la 281,4 mii tone echivalent petrol.

Nu ne afectează șicanele Gazprom

Joi, Gazprom a redus livrările de gaze către România pentru a șasea oară în ultimele săptămâni, cu 15% față de cât era planificat.

„Transgaz a primit o informare de la dispecerul Gazprom de la Sofia, însă nu e niciun motiv de îngrijorare. E un lucru cu care am spus că trebuie să începem să ne obişnuim cu asta. Vorbim de nişte volume foarte mici, sub 0,2%, e total neimportant în acest moment pentru România, în condiţiile în care producem 31 de milioane metri cubi pe zi”, a declarat la Digi24 Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie.

În prezent, consumul de gaze se situează la circa 22 milioane de metri cubi pe zi, iar din producţia de aproximativ 31 milioane de metri cubi, circa 9 milioane de metri cubi se înmagazinează în continuare zilnic. România a înmagazinat până în prezent cu un miliard de metri cubi de gaze naturale mai mult decât obligaţiile legale stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care vizau constituirea unor depozite de circa 1,8 miliarde de metri cubi.

„În aceste zile România produce semnificativ mai mult decât consumă, deci nu e niciun motiv de îngrijorare (...) Li se întâmplă mai multor state din UE. Probabil sunt nişte mici şicane cu care trebuie să ne obişnuim. Suntem pregătiţi, populaţia României sub nicio formă nu va suferi într -un fel în această iarnă”, a adăugat ministrul.

Acesta a subliniat că informarea oficială către Transgaz nu conţine motive, ci doar nişte cantităţi.

Întrebat despre o eventuală şicană a Gazprom, Nicolescu a răspuns: „Nu aş vrea să speculez pe această temă. Am discutat şi ieri cu ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti. Mi-a promis că îmi va da o explicaţie pentru această situaţie. Nu trebuie să ne alarmăm. Suntem transparenţi, e firesc să fim, oricum suntem obligaţi de legislaţia UE să informăm imediat la Bruxelles ce se întâmplă într.o astfel de situaţie sau când apare”.

Problema Lukoil e mai complicată

Ministrul a negat că ar exista vreo legătură între aceste „şicane” şi situaţia de la Lukoil. El a spus că s-a întâlnit cu vicepreşedintele Lukoil Vladimir Nekrasov, dar a refuzat să spună ce anume a discutat cu acesta.

Întrebat în legătură cu înţelegerea cu procurorii la care a făcut referire Nekrasov, Răzvan Nicolescu a răspuns: „Nu ştiu. Trebuie să îi întrebaţi pe procurori”.

Lukoil reporneşte, vineri, instalaţiile din incinta rafinăriei din Ploieşti, oprite în urmă cu o săptămână, a declarat, pentru Mediafax, comisarul-şef al Gărzii de Mediu Prahova, Daniela Tudorache, care a precizat că instituţia a fost notificată în acest sens de către companie.

Comisarul-şef al Gărzii de Mediu Prahova, Daniela Tudorache, a declarat, pentru Mediafax, că vineri dimineaţă Comisariatul Prahova din cadrul Gărzii de Mediu a primit o notificare din partea rafinăriei Lukoil prin care se anunţă repunerea în funcţiune a instalaţiilor din incinta rafinăriei, oprite în urmă cu o săptămână.

În documentul transmis Gărzii de Mediu se precizează că instalaţiile vor fi repornite începând de vineri şi că reprezentanţii companiei se obligă să respecte toate procedurile privind protecţia mediului.

Surse judiciare au declarat pentru Mediafax că în urma discuţiilor cu procurorii care instrumentează dosarul de evaziune fiscală şi spălare de bani reprezentanţii companiei au asigurat garanţii care pot acoperi prejudiciul de 230 de milioane de euro stabilit în acest dosar.

Rafinăria Petrotel-Lukoil şi-a încetat activitatea de producţie şi comercială vineri, 3 octombrie, compania anunţând că măsura este urmare a sechestrului aplicat pe materii prime şi ţiţei de către organele de urmărire penală, iar momentul repornirii sale va fi precizat după soluţionarea contestaţiei depuse în instanţă.

Activitatea rafinăriei a fost oprită la o zi de la percheziţiile făcute de procurorii Parchetului Curţii de Apel Ploieşti la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

Directorul general al Petrotel Lukoil, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

Vicepreşedintele pe rafinare, marketing şi distribuţie din grupul rus Lukoil, Vladimir Nekrasov, declara, miercuri, la Ploieşti, că a încheiat o înţelegere cu procurorii români şi că până vineri conducerea grupului petrolier va decide dacă va închide sau nu rafinăria Petrotel.

Preşedintele Traian Băsescu a catalogat, joi, drept inadmisibilă presiunea făcută de reprezentantul companiei Lukoil şi a cerut Guvernului ca dacă vineri Lukoil nu reia producţia să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti.

”Consider că o astfel de abordare este inadmisibilă, iar dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului României să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti, pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea. Trebuie să ne amintim preţul cu care am privatizat-o, îl replătim şi diferenţa, cât a costat retehnologizarea, îl plătim după ce constatăm dacă evaziunea fiscală şi spălarea de bani a fost de numai 230 de milioane de euro sau a fost, cumva, mai mare”, a declarat Băsescu.

El a spus că Guvernul trebuie să fie pregătit să plătească preţul cu care a vândut rafinăria de la Ploieşti şi să fie pregătit tehnic să o preia în operare.

”La constatarea finală a ilegalităţilor comise de Lukoil, să discutăm în contrapartidă suma constatată a fi fraudă cu sumele investite de Lukoil în această rafinărie”, a adăugat şeful statului.

Gazprom a redus, vineri, livrările de gaze către România pentru a șaptea oară în ultimele săptămâni, reducerea fiind de această dată de 13,6% față de solicitările consumatorilor români.

"Reducerea anunţată astăzi de Gazprom către Transgaz este de 13,6% în raport cu nominalizările făcute de operatorul sistemului de transport, pe baza solicitărilor beneficiarilor din România. Importul actual al României de la Gazprom este sub 0,14 milioane metri cubi pe zi. Această cantitate este similară consumului actual total al unui oraș ca Botoșani sau Satu Mare ori consumului actual al CET Timişoara", se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Energie.

Importurile de gaze naturale ale României au scăzut cu 73,6% în primele 8 luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2013, la 329,2 mii tone echivalent petrol, potrivit datelor INS.

Joi, Gazprom a redus livrările de gaze către România pentru a șasea oară în ultimele săptămâni, cu 15% față de cât era planificat.

„Transgaz a primit o informare de la dispecerul Gazprom de la Sofia, însă nu e niciun motiv de îngrijorare. E un lucru cu care am spus că trebuie să începem să ne obişnuim cu asta. Vorbim de nişte volume foarte mici, sub 0,2%, e total neimportant în acest moment pentru România, în condiţiile în care producem 31 de milioane metri cubi pe zi”, a declarat, la Digi24, Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie.

În prezent, consumul de gaze al României se situează la 25,5 milioane de metri cubi pe zi.

În urmă cu câteva zile, Departamentul pentru Energie spunea că România consumă zilnic circa 22 milioane metri cubi de gaze pe zi, iar din producţia de aproximativ 31 milioane de metri cubi, circa 9 milioane de metri cubi se înmagazinează în continuare zilnic.

România a înmagazinat până în prezent cu un miliard de metri cubi de gaze naturale mai mult decât obligaţiile legale stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care vizau constituirea unor depozite de circa 1,8 miliarde de metri cubi.

„În aceste zile România produce semnificativ mai mult decât consumă, deci nu e niciun motiv de îngrijorare (...) Li se întâmplă mai multor state din UE. Probabil sunt nişte mici şicane cu care trebuie să ne obişnuim. Suntem pregătiţi, populaţia României sub nicio formă nu va suferi într -un fel în această iarnă”, a adăugat ministrul.

Acesta a subliniat că informarea oficială către Transgaz nu conţine motive, ci doar nişte cantităţi.

Întrebat despre o eventuală şicană a Gazprom, Nicolescu a răspuns: „Nu aş vrea să speculez pe această temă. Am discutat şi ieri cu ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti. Mi-a promis că îmi va da o explicaţie pentru această situaţie. Nu trebuie să ne alarmăm. Suntem transparenţi, e firesc să fim, oricum suntem obligaţi de legislaţia UE să informăm imediat la Bruxelles ce se întâmplă într.o astfel de situaţie sau când apare”.

Livrările de gaze ruseşti către România au scăzut, miercuri, cu 13% în raport cu solicitările Transgaz, dar Departamentul pentru Energie transmite că nu există nici un motiv de îngrijorare și că populația nu va avea de suferit, adăugând, totodată, că România va trebui să se obișnuiască cu astfel de situații.

Livrările de gaze ruseşti către România au scăzut ieri cu 13% în raport cu nominalizările Transgaz, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Energie, care adaugă că volumul total al livrărilor de gaze ruseşti din această perioadă este la un nivel foarte scăzut, sub 0,2 milioane metri cubi pe zi, în condiţiile în care producţia României este la un nivel de aproximativ 31 milioane metri cubi pe zi.

“Nu există niciun motiv de îngrijorare, trebuie să începem să ne obişnuim cu astfel de situaţii generate de Gazprom. Volumele pe care le importăm sunt foarte mici, iar România este pregătită să facă faţă foarte bine acestei ierni fără ca populaţia să aibă de suferit”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

România a înmagazinat până în acest moment cu un miliard de metri cubi de gaze naturale mai mult decât obligaţiile legale stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care vizau constituirea unor depozite de circa 1,8 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

În prezent, consumul se situează la circa 22 milioane de metri cubi pe zi, iar din producţia de aproximativ 31 milioane de metri cubi, circa 9 milioane de metri cubi se înmagazinează în continuare zilnic, precizează Departamentul pentru Energie.

Ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a avut, marţi, la sediul Departamentului pentru Energie, o întâlnire cu ambasadorul extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, Oleg Malginov, la care au participat şi reprezentanţi ai Transgaz.

În ultima perioadă au existat mai multe intenţii anunţate de Dispeceratul Gazprom din Sofia de reducere a livrărilor de gaze naturale către România. Potrivit datelor centralizate de Transgaz, o singură astfel de intenţie s-a şi materializat într-o reducere efectivă a livrărilor.

În urma întâlnirii cu ambasadorul rus, nu s-a confirmat faptul că situaţia nu va continua în acelaşi registru, spune Departamentul pentru Energie. “Mi-am exprimat speranţa că recentele concluzii ale discuţiilor purtate între Comisia Europeană - Ucraina şi Rusia vor fi respectate de toate părţile”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

În ultima perioadă au existat mai multe intenţii anunţate de Dispeceratul Gazprom din Sofia de reducere a livrărilor de gaze naturale către România, una singură materializându-se efectiv, iar în urma discuțiilor purtate purtate marți de Departamentul pentru Energie și Transgaz cu ambasadorul Rusiei la București nu s-a confirmat faptul că situaţia nu va continua în acelaşi registru, se arată într-un comunicat al Departamentului.

Ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a avut, marţi, la sediul Departamentului pentru Energie, o întâlnire cu ambasadorul extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, Oleg Malginov, la care au participat şi reprezentanţi ai Transgaz.

În ultima perioadă mai multe intenţii anunţate de Dispeceratul Gazprom din Sofia de reducere a livrărilor de gaze naturale către România. Potrivit datelor centralizate de Transgaz, o singură astfel de intenţie s-a şi materializat într-o reducere efectivă a livrărilor. În urma întâlnirii, nu s-a confirmat faptul că situaţia nu va continua în acelaşi registru, spune Departamentul pentru Energie.

“Mi-am exprimat speranţa că recentele concluzii ale discuţiilor purtate între Comisia Europeană - Ucraina şi Rusia vor fi respectate de toate părţile”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

UE zice că s-a ajuns la un acord, Kievul neagă

Comisia Europeană a anunțat că autoritățile de la Kiev și cele de la Moscova au ajuns, vineri seară, la un acord care ar putea restabili aprovizionarea cu gaze naturale a Ucrainei și ar putea evita riscul de întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale a statelor europene pe timpul iernii.

Potrivit acordului, Ucraina va plăti 3,1 miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, pentru gazele primite anterior, iar Rusia va furniza în schimb cel puţin 5 miliarde de metri cubi de gaze Ucrainei în lunile următoare, cu opțiune de suplimentare a cantității până la 7 miliarde de metri cubi, în caz de nevoie, a declarat, vineri, la Bruxelles, comisarul pentru Energie Guenther Oettinger, în urma discuţiilor cu miniştrii Energiei din cele două ţări. În plus, rușii au acceptat o reducere semnificativă a prețului de livrare a gazelor către Ucraina, cu 20% de la 485 la 385 de dolari/mia de metri cubi.

Pe de altă parte, Ministerul Energiei din Ucraina a anunţat, marţi, că nu a primit nicio propunere acceptabilă din partea Rusiei în timpul negocierilor de săptămâna trecută cu oficiali de la Moscova şi ai Uniunii Europene referitoare la preţul gazelor.

"Partea ucraineană nu a primit vreo propunere acceptabilă din partea Rusiei. Experţii companiei ucrainene de stat Naftogaz şi ai Ministerului Energiei şi Industriei Cărbunelui studiază în prezent protocoalele propunerilor trimise de Comisia Europeană în urma discuţiilor din 26 septembrie", se arată într-un comunicat al ministerului.

Kremlinul nu vrea reexporturi de gaze rusești către Ucraina

Gazprom a anunțat, pe 16 septembrie, că satisface integral cererile de gaze naturale ale clienților săi europeni și că securitatea aprovizionării Europei depinde de felul în care Ucraina își va onora contractul de tranzit de gaze pe care îl are semnat cu Gazprom, subliniind că board-ul companiei a ordonat managementului să ia toate măsurile necesare pentru a preveni eventuale disfuncționalități ale tranzitului de gaze către Europa în perioada de toamnă-iarnă.

"Compania satisface integral cererile de gaze ale partenerilor săi europeni", se arată într-o declarație a Gazprom, publicată după o întâlnire a Consiliului de Administrație al companiei.

Polonia, Slovacia, România, Austria și Germania au raportat scăderi ale livrărilor de gaze din partea Gazprom în ultima perioadă. Polonia, Slovacia și Germania alimentează și Ucraina, prin inversarea în conducte a fluxului de gaze provenite din Rusia, după tăierea totală de către Gazprom, în iunie, a exporturilor pentru consumul ucrainenilor, din cauza facturilor neplătite de ucraineni și a escaladării conflictului politic. Jumătate din exporturile de gaze ale Gazprom către UE tranzitează sistemul de conducte al Ucrainei.

Rusia a afirmat în mai multe rânduri că redirecționarea în flux invers prin conducte și revânzarea către Ucraina a gazelor cumpărate de state UE precum Polonia, Slovacia sau Ungaria de la Gazprom este ilegală și încalcă prevederi contractuale în vigoare.

Un purtător de cuvânt al Gazprom a explicat, în urmă cu două săptămâni, că gigantul rus a limitat livrările către unii clienți europeni din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

România stă bine

Gazprom a mai anunțat că reluarea cooperării cu Ucraina depinde de rezolvarea problemei facturilor neplătite de ucraineni pentru gazele livrate de ruși, în valoare de 5,3 miliarde de dolari. În plus, rușii au avertizat că securitatea livrărilor de gaze rusești către Europa depinde de felul în care Ucraina își onorează contractul de tranzit de gaze cu Gazprom, adăugând că board-ul companiei a ordonat managementului să ia toate măsurile necesare pentru a preveni eventuale disfuncționalități ale tranzitului de gaze către Europa în perioada de toamnă-iarnă.

Potrivit ministrului Delegat pentru Energie, România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă, însă nu are capacitatea de a ajuta și alte țări în cazul întreruperii livrărilor de gaze rusești către Europa.

Grupul rus Gazprom a redus, în prima parte a acestei luni, volumele de gaze livrate unor companii din România, fără să ofere vreo explicaţie. Pe de altă parte, importurile de gaze ruseşti sunt extrem de reduse în această perioadă, iar România dispune de suficiente rezerve pentru perioada de iarnă.

La începutul lunii septembrie, Gazprom transmitea Transgaz că livrările de gaze către România vor fi reduse în următoarele trei zile, fără să explice motivele pentru scăderea volumelor. Situația s-a repetat şi o săpămână mai târziu.

Uniunea Europeană continuă să recite în gol refrenul necesității reducerii dependenței Europei față de importurile de gaze din Rusia, fără însă să producă și fapte sau măcar proiecte credibile. În același timp, micul stat baltic Lituania, dependent 100% de livrările de gaze naturale ale gigantului rus de stat Gazprom, a reușit să obțină, în mai, o reducere cu 23% a prețului de livrare al gazelor rusești.

Mai mult, în pofida ieftinirii, lituanienii nu au renunțat la procedura de arbitraj internațional declanșată împotriva Gazprom la începutul anului, prin care vor să obțină de la ruși despăgubiri de 1,66 miliarde de dolari, Vilniusul considerând că Gazprom a impus Lituaniei în mod ilegal prețuri mari la importurile de gaze în perioada 2004 – 2012.

Explicația? Lituanienii vor dispune în curând de un terminal plutitor de gaze naturale lichefiate (LNG), precum și de facilități de regazeificare, prin care, începând de anul viitor, vor importa gaze naturale din Norvegia (stat nemembru UE), asigurându-și în acest fel, într-o primă etapă, circa 20% din necesarul de consum și punând astfel presiune pe Gazprom atât în privința prețurilor de import, cât și a securității și constanței livrărilor din partea rușilor.

Balticii vorbesc doar la tribunal, în rest fac treabă

În plus, în anii următori, terminalul de gaze naturale lichefiate al Lituaniei va putea să și reexporte gazele provenite din Norvegia, ajutând astfel la reducerea dependenței de Rusia a întregii Europe. Terminalul plutitor a fost construit în Coreea de Sud, pe șantierul naval al companiei coreene Hyundai Heavy Industries, lucrările de construcție începând în 2012.

Terminalul a fost construit la comanda companiei norvegiene Hoegh LNG, care l-a cumpărat de la coreeni, iar ulterior a semnat un contract de închiriere pe 10 ani cu lituanienii, cu posibilitate de prelungire, astfel încât investiția și costurile totale de operare ale terminalului nu vor fi prea împovărătoare pentru Lituania, fiind împărțite pe o perioadă destul de lungă. Aceste costuri vor fi incluse în tariful de transport al gazelor naturale, care face parte la rândul său din prețul la gaze plătit de consumatorii finali lituanieni.

Terminalul plutitor se află în prezent în drum spre Lituania și va ajunge până la finalul anului, iar construcția facilităților de regazeificare de pe uscatul lituanian va fi finalizată în noiembrie.

Își permit să ridice vocea la Gazprom

Până atunci, autoritățile lituaniene nu renunță la procedura de arbitraj declanșată împotriva Rusiei la Tribunalul internațional de la Stockholm, cu toate că Gazprom, chiar la presiunile Vilniusului, și-a vândut toate activele pe care le deținea în Lituania și a încetat orice operațiune în această țară anul acesta.

"Procedura de arbitraj de la Stockholm continuă conform programului întocmit de tribunal. Lituania își va prezenta documentul final în susținerea cazului său la sfârșitul lunii noiembrie, iar vara viitoare este programată o audiere orală. Susținem în continuare că Gazprom a încălcat contractul de privatizare după ce a preluat operațiunile de distribuție de gaze din Lituania, majorând în mod unilateral tarifele", a declarat premierul Algirdas Butkevicius în Parlamentul de la Vilnius.

În mai anul acesta, când terminalul plutitor lituanian de LNG a părăsit portul-mamă din Coreea de Sud îndreptându-se spre Lituania, Gazprom a acceptat să reducă cu aproape un sfert prețurile de import pentru gazele livrate Lituaniei până la finalul lui 2015, când expiră actualul contract pe termen lung dintre cele două părți. După doar o lună, rușii au acceptat și propunerea companiilor energetice de stat ale Ucrainei, de a le vinde distribuitorul de gaze Lietuvos Dujos, precum și operatorul sistemului național de transport de gaze din Lituania, Amber Grid, controlate până atunci de Gazprom.

În prezent, Gazprom este singurul furnizor de gaze naturale al Lituaniei, însă statul baltic va începe să importe gaze naturale lichefiate din Norvegia în 2015, sursă din care își va asigura circa 20% din consum, într-o primă fază.

Au semnat deja primul contract de livrare

Asta pentru că, la finalul lunii august, Lituania a semnat primul contract de achiziție de LNG cu compania norvegiană de stat Statoil. La început, lituanienii vor importa din Norvegia circa 0,54 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Gazele vor aproviziona terminalul plutitor de LNG al Lituaniei din Marea Baltică, denumit sugestiv "Independența". Valoarea totală a contractului semnat cu norvegienii este estimată la circa 1 miliard de dolari, iar prețurile de livrare vor fi legate de cele de referință practicate la hub-ul de gaze britanic National Balancing Point.

"Este pentru prima oară în istoria Lituaniei când vom avea o sursă alternativă de aprovizionare cu gaze naturale. Este un pas mare pentru securitatea energetică a Lituaniei și o premisă a reducerii tarifelor pentru consumatori", a declarat premierul lituanian Algirdas Butkevicius după semnarea oficială a contractului cu Statoil, cu toate că, în prezent, gazele lichefiate din Norvegia nu sunt mai ieftine decât cele livrate prin conducte din Rusia.

Vor putea aproviziona și alte țări europene

Lituania va plăti între 346 și 384 de dolari/mia de metri cubi de LNG din Norvegia, potrivit mediei prețurilor de referință britanice pe ultimele 5 luni. În prezent, lituanienii plătesc pe gazele livrate de Gazprom 359 dolari/mia de metri cubi. Însă perspectiva debutului importurilor lituaniene de LNG a pus deja presiune pe ruși, determinându-i să reducă prețurile de livrare pentru Lituania în mai. Până atunci, Gazprom vindea gaze în Lituania cu 465 dolari/mia de metri cubi.

Cantitatea anuală care va fi importată de Lituania din Norvegia reprezintă cam 6-7 containere de transport, destul de puțin pentru Statoil, însă compania norvegiană de stat spune că se așteaptă ca cererea să crească și din partea altor terminale LNG din regiunea baltică, dat fiind că Lituania este singura țară care dispune de un terminal plutitor de acest tip și și-ar putea aproviziona astfel și vecinii.

"Considerăm că cererea de LNG va crește în regiune și vrem să profităm de această oportunitate", spune vicepreședintele Statoil, Geir Heitmann. Ca urmare a crizei ruso-ucrainene, state precum Polonia, Lituania, Estonia sau Finlanda au în plan creșterea importurilor de LNG, pentru a-și reduce dependența de gazele rusești.

Lituanienii au mai semnat acorduri neangajante și cu alți exportatori globali de LNG, acorduri care dau posibilitatea Vilniusului să cumpere transporturi de LNG de pe piața spot în caz de nevoie.

La capacitate maximă, terminalul LNG al Lituaniei va putea importa până la 2 miliarde de metri cubi de gaze pe an, existând opțiunea majorării cantității până la 4 miliarde de metri cubi. Anul trecut, Lituania a consumat în total sub 3 miliarde de metri cubi de gaze.

Ministrul rus al Energiei, Aleksandr Novak, a avertizat Europa că Gazprom îi va tăia gazele dacă nu încetează cu practica revânzării de gaze importate din Rusia către Ucraina, prin inversarea fluxului în conducte. Declarația a fost făcută într-un interviu publicat vineri în presa germană, în aceeaşi zi în care vor fi reluate discuţiile dintre Moscova, Kiev şi Uniunea Europeană.

"Contractele în vigoare nu prevăd exportul către o parte terţă. Sperăm că partenerii noştri europeni vor respecta acordurile pe care le-am încheiat. Doar acest lucru poate garanta continuarea livrărilor pentru consumatorii europeni ", a declarat ministrul într-un interviu acordat cotidianului german de afaceri Handelsblatt, preluat de Reuters.

Alte state care aprovizionează Ucraina reexportând în flux gaze primite din Rusia prin inversarea fluxului prin conducte sunt Polonia, Slovacia și Germania.

Aceste declaraţii au loc în timp ce negocierile dintre ruşi, ucraineni şi europeni pe tema livrărilor de gaz rusesc urmează să se reia în aceeaşi zi la Berlin. Aceste discuţii trilaterale urmăresc rezolvarea contenciosului între Kiev şi Moscova pe tema gazelor şi garantarea livrărilor către UE, care depinde în proporţie de 30 la sută de Rusia pentru aprovizionarea cu gaz, dintre care jumătate tranzitează Ucraina.

Ucraina nu mai primește gaze rusești din iunie

Rusia a întrerupt la jumătatea lui iunie livrările de gaz către Ucraina, care a refuzat creşterea preţului impus de gigantul Gazprom în contextul crizei dintre Kiev şi Moscova, şi care a acumulat, potrivit Rusiei, o datorie de 5,3 miliarde de dolari.

"Suntem pregătiţi să nu cerem această plată imediat. Grupul ucrainean Naftogaz trebuie să plătească imediat două miliarde de dolari, apoi putem restructura restul datoriei", a adăugat Novak.

Săptămâna trecută, preşedintele rus, Vladimir Putin, şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, au subliniat "importanţa" continuării dialogului pe tema livrărilor de gaz rusesc către Europa, în cadrul unei discuţii prin telefon.

Se pare că ungurii s-au conformat deja

Operatorul reţelei ungare de gazoducte FGSZ a anunţat joi că a suspendat pe o durată nedeterminată livrarea de gaze către Ucraina din motive tehnice, o măsură "neaşteptată şi inexplicabilă", potrivit grupului public ucrainean Naftogaz.

FGSZ a anunţat într-un comunicat trimis agenţiei ungare de presă MTI că a oprit livrările pe "o durată nedeterminată, joi, la ora 16.00 GMT (19.00, ora României). Potrivit operatorului ungar, această măsură a fost luată pentru a răspunde la creşterea cererii de gaze în Ungaria.

"Utilizatori ai reţelei ne-au informat că începând de (vineri), 26 septembrie, cererea de gaze va creşte semnificativ", a afirmat FGSZ.

Operatorul ungar a subliniat necesitatea unor lucrări tehnice la postul de tranzit de gaze Beregdaroc, în apropiere de frontiera cu Ucraina, pentru a permite o aprovizionare cu gaze mai intensă în Ungaria.

FGSZ a afirmat că, începând din martie 2013, a furnizat Ucrainei 16,8 milioane de metri cubi de gaze zilnic. Totuşi, acest volum nu este garantat, deoarece nivelul livrărilor "depinde de condiţiile tehnice şi comerciale", care se pot schimba.

Ucrainenii invocă legislația UE

Grupul ucrainean Naftogaz, care are contracte cu companii din Europa de Vest privind importul de gaze în Ucraina prin Ungaria, a confirmat joi seara că gazul a fost oprit.

Naftogaz "regretă profund" decizia "neaşteptată şi inexplicabilă" a operatorului ungar, potrivit unui comunicat al grupului ucrainean. El a îndemnat FGSZ "să-şi respecte obligaţiile contractuale şi legislaţia Uniunii Europene" care reglementează fluxul de gaze între Ungaria şi Ucraina.

Potrivit grupului ucrainean, decizia operatorului ungar încalcă "principiile fundamentale ale pieţei unice de energie a Uniunii Europene". 

Suspendarea livrărilor de gaze din Ungaria intervine după ce preşedintele gigantului de gaze rus Gazprom Aleksei Miller şi premierul ungar Viktor Orban s-au întâlnit în urmă cu câteva zile, la Budapesta.

Întălnire Gazprom-Orban

Discuțiile s-au axat pe problematica menținerii constante și neîntrerupte a livrărilor de gaze în perioada de iarnă care urmează. S-a cordat o atenție specială implementării proiectului South Stream și s-a notat că acesta se află în grafic", se arată într-un comunicat al Gazprom.

Potrivit sursei citate, în prezent, în Ungaria se află în derulare o licitație pentru selectarea firmei contractoare care va realiza proiectul sectorului unguresc al South Stream, inclusiv activități de design și planificare spațială, precum și analiza de impact de mediu. Sectorul din Ungaria al gazoductului South Stream va merge până la hub-ul austriac Baumgarten, situat în apropiere de granița maghiară.

"Designerul va fi selectat până la sfârșitul lunii octombrie a acestui an, iar Ungaria va primi primele cantități de gaze rusești prin intermediul gazoductului South Stream în 2017", afirmă Gazprom.

Profund dependenți de ruși. Și pățiți

Sectorul unguresc al South Stream va fi construit în baza unui acord interguvernamental între Rusia și Ungaria. Autoritățile de la Budapesta au declarat proiectul ca fiind de importanță națională. Lucrările vor fi derulate printr-un joint-venture între Gazprom și monopolul energetic maghiar MVM. În 2013, cele două companii au aprobat un plan de acțiune privind construirea sectorului unguresc al South Stream până în 2017.

Pe 29 aprilie 2014, Gazprom și OMV au semnat un memorandum de înțelegere privind construirea sectorului austriac al South Stream, cu o capacitate anuală de tranzit de 32 de miliarde de metri cubi și cu punct terminus la hub-ul austriac Baumgarten.

În 2013, Gazprom a exportat în Ungaria 6 miliarde de metri cubi de gaze naturale, ungurii fiind dependenți în proporție de circa 70% de gazele rusești.

Ungaria a fost una dintre țările care au avut cel mai mult de suferit în 2006, când Rusia a tăiat livrările de gaze către Ucraina, tot pe fondul unei dispute privind prețul gazelor și datoriile neplătite ale ucrainenilor către ruși. În februarie 2006, Vladimir Putin și premierul de atunci al Ungariei, Ferenc Gyurcsany , au convenit să facă din Ungaria un hub de distribuție a gazelor rusești către Europa Occidentală.

În timp ce Bulgaria este amenințată de către Comisia Europeană cu sancțiuni dacă nu suspendă lucrările de construcție la gazoductul South Stream, Ungaria selectează în prezent firma contractoare care va executa proiectul și analiza de impact de mediu pentru sectorul unguresc al gazoductului prin care rușii de la Gazprom vor să exporte gaze naturale în UE ocolind Ucraina.

Ungaria va primi primele cantități de gaze rusești prin intermediul gazoductului South Stream în 2017, a anunțat Gazprom, după o întâlnire desfășurată luni la Budapesta între președintele gigantului controlat de statul rus, Alexei Miller, și premierul Ungariei, Viktor Orban.

"Discuțiile s-au axat pe problematica menținerii constante și neîntrerupte a livrărilor de gaze în perioada de iarnă care urmează. S-a cordat o atenție specială implementării proiectului South Stream și s-a notat că acesta se află în grafic", se arată într-un comunicat al Gazprom.

Potrivit sursei citate, în prezent, în Ungaria se află în derulare o licitație pentru selectarea firmei contractoare care va realiza proiectul sectorului unguresc al South Stream, inclusiv activități de design și planificare spațială, precum și analiza de impact de mediu. Sectorul din Ungaria al gazoductului South Stream va merge până la hub-ul austriac Baumgarten, situat în apropiere de granița maghiară.

"Designerul va fi selectat până la sfârșitul lunii octombrie a acestui an, iar Ungaria va primi primele cantități de gaze rusești prin intermediul gazoductului South Stream în 2017", afirmă Gazprom.

Dependenți în proporție de 70% de ruși

Sectorul unguresc al South Stream va fi construit în baza unui acord interguvernamental între Rusia și Ungaria. Autoritățile de la Budapesta au declarat proiectul ca fiind de importanță națională. Lucrările vor fi derulate printr-un joint-venture între Gazprom și monopolul energetic maghiar MVM. În 2013, cele două companii au aprobat un plan de acțiune privind construirea sectorului unguresc al South Stream până în 2017.

Pe 29 aprilie 2014, Gazprom și OMV au semnat un memorandum de înțelegere privind construirea sectorului austriac al South Stream, cu o capacitate anuală de tranzit de 32 de miliarde de metri cubi și cu punct terminus la hub-ul austriac Baumgarten.

În 2013, Gazprom a exportat în Ungaria 6 miliarde de metri cubi de gaze naturale, ungurii fiind dependenți în proporție de circa 70% de gazele rusești.

Ungaria a fost una dintre țările care au avut cel mai mult de suferit în 2006, când Rusia a tăiat livrările de gaze către Ucraina, tot pe fondul unei dispute privind prețul gazelor și datoriile neplătite ale ucrainenilor către ruși. În februarie 2006, Vladimir Putin și premierul de atunci al Ungariei, Ferenc Gyurcsany , au convenit să facă din Ungaria un hub de distribuție a gazelor rusești către Europa Occidentală.

Europa e ciumă cu bulgarii

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a cerut din nou autorităţilor bulgare să suspende lucrările la construcţia gazoductului South Stream, avertizând asupra unor posibile sancţiuni împotriva Bulgariei şi chiar a Serbiei, deşi aceasta din urmă nu este membru UE.

"Am cerut guvernului de la Sofia să suspende lucrările de construcţie pentru conducta South Stream", a declarat Marlene Holzner, purtător de cuvânt pe teme de energie a CE, relatează novinite.com.

Holzner a spus că procedura de infringement împotriva Bulgariei pentru nerespectarea legislaţiei UE în legătură cu proiectul South Stream este încă în vigoare. Procedura a fost lansată la începutul lunii iunie.

Ce te faci cu țările nemembre UE

Răspunzând la o întrebare despre planurile Serbiei în privinţa South Stream, Holzner a admis că Uniunea Europeană nu poate impune sancţiuni împotriva statelor care nu sunt membre, dar a adăugat că problema ar putea fi dezbătută de către Comunitatea Energetică, un forum care include şi state din afara UE şi care dispune de "propriile instrumente".

Proiectul gazoductul South Stream presupune transportul de gaze naturale din Rusia, pe sub Marea Neagră, către ţările din sudul şi centrul Europei.

Proiectul a fost suspendat în momentul în care Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acordurile bilaterale pe care Rusia le are cu ţările prin care urmează să treacă gazoductul, printre care Bulgaria, Ungaria, Slovenia şi Serbia.

Comisia a cerut Gazprom ca proiectul South Stream să respecte regulile UE referitoare la separarea operaţiunilor de producţie de cele de transport și distribuţie în sectorul gazelor naturale, solicitare respinsă de Rusia.

Gazprom a anunțat, marți, că satisface integral cererile de gaze naturale ale clienților săi europeni și că securitatea aprovizionării Europei depinde de felul în care Ucraina își va onora contractul de tranzit de gaze pe care îl are semnat cu Gazprom, subliniind că board-ul companiei a ordonat managementului să ia toate măsurile necesare pentru a preveni eventuale disfuncționalități ale tranzitului de gaze către Europa în perioada de toamnă-iarnă.

Gigantul controlat de statul rus a semnalat, de asemenea, că vrea să întărească relațiile cu China, cu care a semnat recent un acord privind începerea livrărilor de gaze în 2019 și a anunțat că în curând va fi finalizat un acord interguvernamental cu autoritățile din Republica Sprska privind construirea și operarea în Republică a unui segment din gazoductul South Stream.

"Compania satisface integral cererile de gaze ale partenerilor săi europeni", se arată într-o declarație a Gazprom, publicată după o întâlnire a Consiliului de Administrație al companiei.

Scăderi de livrări

Polonia, Slovacia, România, Austria și Germania au raportat scăderi ale livrărilor de gaze din partea Gazprom în ultimele zile. Polonia, Slovacia și Germania alimentează și Ucraina, prin inversarea în conducte a fluxului de gaze provenite din Rusia, după tăierea totală de către Gazprom, în iunie, a exporturilor pentru consumul ucrainenilor, din cauza facturilor neplătite de ucraineni și a escaladării conflictului politic. Jumătate din exporturile de gaze ale Gazprom către UE tranzitează sistemul de conducte al Ucrainei.

Rusia a afirmat în mai multe rânduri că redirecționarea în flux invers prin conducte și revânzarea către Ucraina a gazelor cumpărate de state UE precum Polonia, Slovacia sau Ungaria de la Gazprom este ilegală și încalcă prevederi contractuale în vigoare.

Un purtător de cuvânt al Gazprom a declarat, miercurea trecută, că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii anterioare, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

Gazprom a mai anunțat că reluarea cooperării cu Ucraina depinde de rezolvarea problemei facturilor neplătite de ucraineni pentru gazele livrate de ruși, în valoare de 5,3 miliarde de dolari. În plus, rușii au avertizat că securitatea livrărilor de gaze rusești către Europa depinde de felul în care Ucraina își onorează contractul de tranzit de gaze cu Gazprom, adăugând că board-ul companiei a ordonat managementului să ia toate măsurile necesare pentru a preveni eventuale disfuncționalități ale tranzitului de gaze către Europa în perioada de toamnă-iarnă.

N-ar fi în interesul nimănui

Gazprom asigură circa o treime din necesarul total de gaze al Europei și este principala sursă de alimentare pentru multe țări europene. Rușii susțin că se concentrează pe menținerea unui flux constant de livrări pentru clienții lor europeni.

Deceniul trecut, însă, Rusia a tăiat de două ori livrările de gaze către Ucraina, pe fondul unor dispute similare privind prețul de livrare și datoriile neplătite, iar importatorii europeni care primeau gazele de la Gazprom prin conductele ucrainene au avut de suferit.

Însă o nouă tăiere a livrărilor către Europa ar lovi grav Gazprom, reducându-i semnificativ veniturile și capitalul de lucru, în condițiile în care finanțarea de pe piețele vestice de capital ar putea deveni imposibilă în curând, ca urmare a înăspririi sancțiunilor occidentale contra Rusiei.

Oprirea totală a livrărilor este dificilă și din punct de vedere tehnic. Gazele nu au unde să se ducă în altă parte prin conducte decât tot la clienți. Iar reducerea drastică, intenționată și planificată, a volumelor extrase de Gazprom din zăcămintele pe care le deține, este imposibilă. De asemenea, astfel de cantități imense de gaze ar fi imposibil de ars la sonde în condiții de siguranță.

"Uite reducerea, nu e reducerea"

Unii analiști sunt de părere că reducerea livrărilor este o încercare a Moscovei de a strica relațiile dintre UE și Ucraina într-un moment cheie al conflictului din estul țării și de a-și întări poziția la viitoarele negocieri tripartite Rusia-Ucraina-UE. Comisia Europeană încearcă să pună la punct o întâlnire între oficiali ai UE, Rusiei și Ucrainei pentru a discuta problemele legate de aprovizionarea cu gaze a Europei. Ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, a respins propunerea CE de a se organiza o întâlnire pe 20 septembrie la Berlin și urmează să propună o dată alternativă, a declarat un purtător de cuvânt al Comisie, citat de Interfax.

Gazprom a comunicat, luni seară că de marţi până joi nu vor scădea volumele de gaz destinate României, cum anunţase în urmă cu o zi, a declarat, marţi, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, arătând că acest joc "uite reducerea, nu e reducerea" ar putea continua în săptămânile următoare.

"Aţi văzut această decizie stranie a Gazprom, de diminuare a volumelor de gaze. Ieri seară, Gazprom a trimis un fax în care spune că de azi până joi volumele de gaze vor fi la parametrii agreaţi. Tot nu avem un punct de vedere oficial", a afirmat Nicolescu, într-o conferinţă.

El a adăugat că se aşteaptă ca acest joc "uite reducerea, nu e reducerea", prin care se încearcă să se transmită o stare de nelinişte în unele ţări europene, să continue în săptămânile următoare.

"Din fericire pentru noi aceste lucruri nu au efecte. Cei care fac astfel de jocuri vor pierde mult pe termen mediu şi lung, pentru că imaginea de furnizor de energie de încredere (...) este discutabilă având în vedere ce se întâmplă în ultimele zile", a continuat Nicolescu.

Ministrul a mai spus că România are suficiente stocuri de gaze pentru perioada de iarnă, iar importurile de gaze ruseşti sunt nesemnificative, astfel încât sistarea livrărilor de gaze ruseşti nu va avea efecte asupra consumatorilor.

Gazprom vrea să se diversifice în Asia

Pe de altă parte, căutând la rândul său să-și reducă dependența de clienții europeni, Gazprom se uită spre piețele asiatice, în special către China și afirmă că cererea de gaze din regiunea Asia-Pacific îi dă motive de optimism.

"China va juca rolul principal în creșterea consumului de gaze din Asia, ca urmare a creșterii sale economice, dar și a înrăutățirii stării mediului înconjurător, care a dus la măsuri de limitare a consumului de cărbune", arată Gazprom.

În mai, Rusia și China au semnat un contract de furnizare de gaze naturale pe o perioadă de 30 de ani, contract în valoare totală de peste 400 miliarde dolari, în timpul unei vizite a președintelui Vladimir Putin la Shanghai. Se preconizează că primele livrări vor fi efectuate în 2019.

De asemenea, se vorbește despre un posibil acord similar cu India, guvernul de la New Delhi evaluând ideea construirii unui gazoduct terestru gigant care să transporte în India gaze naturale rusești, investiție estimată la circa 40 de miliarde de dolari.

South Stream ar putea trece prin enclava sârbă din Bosnia

Gazprom a mai anunțat că, în curând, va fi finalizat un acord interguvernamental cu autoritățile din Republica Sprska privind construirea și operarea în Republică a unui segment din gazoductul South Stream.

Anunțul a fost făcut în urma unei întâlniri dintre președintele Gazpron, Alexei Miller, și cel al Republicii Srpska, Milorad Dodic, la care s-au mai discutat și alte aspecte ale cooperării energetice dintre Rusia și enclava sârbă din Bosnia, cum ar fi dezvoltarea producției de energie electrică pe bază de gaze naturale din Republică.

De asemenea, a fost semnat un acord privind termenii și condițiile de bază ai livrărilor de gaze de către Gazprom către Srpska, care vor începe de anul viitor.

Potrivit documentului semnat, exporturile de gaze rusești către Republica Srpska se vor face prin actualele coridoare de tranzit, începând cu jumătatea lui 2015 și până în momentul în care va fi finalizat sectorul din Srpska al gazoductului South Stream. Gazprom va livra gaze în Republica Srpska direct, printr-un contract semnat cu compania locală de gaze GAS RES.

Tranzacția prin care Gazprom va prelua importatorul și traderul de gaze naturale Wingas, în prezent subsidiară a gigantului german BASF, va fi încheiată în această toamnă și nu va fi afectată de sancțiunile dictate de Uniunea Europeană la adresa Rusiei, a declarat, luni, Ludwig Moehring, membru al board-ului Wingas.

Acesta a mai explicat că reducerea luna aceasta a livrărilor de gaze ale Rusiei către unele state europene este normală și că fluctuația în cantitățile livrate se cifrează în limitele convenite prin contractele semnate de Gazprom cu respectivii clienți, lucru dovedit de faptul că prețurile gazelor naturale pe piețele internaționale relevante nu au fost influențate semnificativ de respectivele reduceri de livrări ale rușilor.

Ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a declarat, luni, că livrările de gaze ruseşti vor scădea cu 10% începând de marţi până duminică, precizând că nici de această dată reprezentanţii Gazprom nu au comunicat autorităţilor de la Bucureşti motivele reducerii volumelor de gaze. Ministrul a subliniat că România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă.

Sâmbătă, Nicolescu a declarat că Gazprom a anunţat Transgaz că livrările de gaze naturale vor fi efectuate la parametri normali sâmbătă şi duminică, fără explica motivele reducerii cu 5% aplicată vineri sau ce se va întâmpla de luni. Gazprom a transmis joi Transgaz că livrările de gaze către România vor fi reduse în următoarele trei zile, fără să explice motivele pentru scăderea volumelor.

Neafectați de sancțiuni

Moehring, care este șeful diviziei de vânzări a Wingas, a declarat că preluarea companiei de către Gazprom ar fi trebuit parafată în vară, adăugând că întârzierea s-a datorat necesității de a se perfecta anumite detalii juridice ale tranzacției.

"Ne așteptăm ca tranzacția să fie încheiată în toamnă și nu ne temem că ar putea fi întârziată din cauza crizei din Ucraina", a spus Moehring.

În urma unui acord de schimb de active semnat de Gazprom cu BASF în 2012, rușii vor prelua Wingas, care a vândut anul trecut 44,3 miliarde de metri cubi de gaze în Europa de Vest, echivalentul a aproape jumătate din consumul total anual al Germaniei și în creștere cu 14,1% față de 2012. În baza deal-ului, Gazprom va prelua și capacități de înmagazinare subterană de gaze naturale de 6 miliarde de metri cubi.

Odată intrată în posesia Gazprom, Wingas va căuta să-și diversifice țintele de vânzări în afara Germaniei, care în prezent are o cotă de 75% din total, însă își va menține structura portofoliului de aprovizionare, care se bazează în proporție de 50% pe importuri de gaze din Rusia.

Wingas este activă în opt state occidentale, inclusiv Marea Britanie. Gazprom încearcă de ani de zile să obțină acces direct pe piețele de furnizare de gaze din Europa, extrem de profitabile, însă până în prezent a lucrat în proporție covârșitoare cu firme intermediare.

Nimic deosebit în reducerea livrărilor de gaze rusești

Pe de altă parte, Moehring a declarat că reducerea luna aceasta a livrărilor de gaze ale Rusiei către unele state europene este normală și că fluctuația în cantitățile livrate se cifrează în limitele convenite prin contractele semnate de Gazprom cu respectivii clienți.

"Și noi am primit cantități mai mici, însă nu este nici un motiv de îngrijorare, fluctuația e în limite normale și a mai survenit și în alți ani, în momente când nu era nevoia de întreaga capacitate contractată. Traderii știu asta și, în consecință, prețurile nu au reacționat semnificativ pe piețe, ceea ce este un argument în favoarea ipotezei noastre", a exp,licat oficialul Wingas.

Unii analiști consideră că reducerea livrărilor este o încercare a Moscovei de a strica relațiile dintre UE și Ucraina într-un moment cheie al conflictului din estul țării și de a-și întări poziția la viitoarele negocieri tripartite Rusia-Ucraina-UE.

Pe lângă România, alte state europene care au raportat reducerea livrărilor de gaze rusești sunt Polonia, Slovacia, Germania și Austria. Polonia și Slovacia alimentează și Ucraina, prin inversarea în conducte a fluxului de gaze provenite din Rusia, după tăierea totală de către Gazprom, în iunie, a exporturilor pentru consumul ucrainenilor.

Europenii par pregătiți de iarnă

Însă Moehring spune că nu este deloc ceva neobișnuit ca Gazprom să își umple depozitele subterane de înmagazinare și să execute lucrări de mentenanță la conducte în vederea iernii, în sezonul rece astfel de lucrări neputând fi derulate.

Explicația este aceeași cu cea furnizată anterior de un purtător de cuvânt al Gazprom, care declarase, miercurea trecută, că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii anterioare, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

Grație temperaturilor ridicate din prima jumătate a anului, companiile europene de utilități au injectat în depozitele subterane de înmagazinare cantități cât mai mari de gaze, ca măsură de prevedere față de perspectiva unor eventuale disfuncționalități în aprovizionarea cu gaze din Rusia în sezonul rece. Duminică, depozitele europene erau pline în proporție de peste 90% potrivit Gas Infrastructure Group Europe.

În plus, extinderea accesibilității hub-urilor de tranzacționare spot în Europa permite cumpărarea de gaze la disconturi de 5 până la 15% față de prețurile din contractele pe termen lung, potrivit traderilor. Luni, cotația gazelor naturale la Londra era cu 5% sub nivelul din mai.

Exporturile Gazprom prin conductele din Ucraina și Slovacia au scăzut cu 17% luni și sunt așteptate să scadă până la 21,5% față de maximele din luna septembrie, după ce Slovacia a început să aprovizioneze Ucraina prin flux invers. După ce s-au cifrat, în medie, la circa 60 de milioane de metri cubi pe zi în prima jumătate a lunii, livrările de gaze rusești prin conductele care tranzitează Ucraina și Slovacia au scăzut la 49,7 milioane de metri cubi pe zi luni, potrivit datelor operatorului slovac de transport de gaze Eurstream. Slovacia este unul dintre principalele coridoare de tranzit pentru exporturile de gaze rusești în Europa Centrală și de Vest.

Producția Gazprom a scăzut semnificativ

Livrările Gazprom către vecinii Ucrainei au scăzut la nivelurile minime permise de contractele în vigoare în ultimele săptămâni, după ce unele dintre acestea au început să revândă gazele rusești primite către ucraineni, prin inversarea fluxului în conducte, în condițiile în care Rusia a stopat livrările de gaze către Ucraina, ca urmare a unei dispute privind datoriile neplătite de ucraineni pentru gazele primite în trecut, prețul impus de ruși pentru aceste gaze, considerat exagerat și incorect de către ucraineni, dar și din cauza anexării peninsulei Crimea de către Rusia și a războiului civil dintre forțele guvernamentale ucrainene și rebelii separatiști proruși din estul țării.

Rusia a afirmat în mai multe rânduri că redirecționarea în flux invers prin conducte și revânzarea către Ucraina a gazelor cumpărate de state UE precum Polonia, Slovacia sau Ungaria de la Gazprom este ilegală și încalcă prevederi contractuale în vigoare.

De exemplu, slovacii de la Eurstream au început să livreze gaze în flux invers către Ucraina la începutul acestei luni, iar săptămâna trecută au raportat o reducere cu 10% a cantităților livrate de Gazprom, reducere situată, totuși, în limitele minime stabilite prin contractul cu rușii. Reducerile nu au afectat livrările în flux invers către Ucraina.

Pe lângă explicația că rușii își umplu la rândul lor depozitele subterane de înmagazinare și fac lucrări de mentenanță la conducte, trebuie notat că producția de gaze a Gazprom a scăzut la circa 950 de milioane de metri cubi pe zi, cu aproape un sfert sub nivelul din septembrie 2013 și cu 44% sub capacitatea maximă de producție a companiei.

Comisia Europeană încearcă să pună la punct o întâlnire între oficiali ai UE, Rusiei și Ucrainei pentru a discuta problemele legate de aprovizionarea cu gaze a Europei. Ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, a respins propunerea CE de a se organiza o întâlnire pe 20 septembrie la Berlin și urmează să propună o dată alternativă, a declarat un purtător de cuvânt al Comisie, citat de Interfax.

România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă, afirmă mininistrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, menţionând că grupul rus va reduce din nou cantităţile furnizate clienţilor din România.

Nicolescu a arătat că livrările de gaze ruseşti vor scădea cu 10% începând de marţi până duminică, precizând că nici de această dată reprezentanţii Gazprom nu au comunicat autorităţilor de la Bucureşti motivele reducerii volumelor de gaze.

"Am încercat să discut astăzi (luni - n.r.) cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti, dar nu a fost posibil. Mi s-a spus că nu este în Bucureşti. Voiam să aflu motivele acestor reduceri, pentru că nici Transgaz nu are un răspuns de la Gazprom", a afirmat luni, într-o declaraţie de presă, Răzvan Nicolescu.

El a adăugat că importurile de gaze pentru luni sunt în parametrii agreaţi. Ministrul a arătat că producţia zilnică de gaze a României este dublă faţă de consum şi că populaţia nu este afectată de reducerea gazelor din Rusia.

Nicolescu spune că România e pregătită de iarnă

"Cred că trebuie să începem să ne obişnuim cu această situaţie în săptămânile care vor urma. Cantităţile (importate - n.r., de aproximativ 200.000 metri cubi pe zi) sunt absolut nesemnificative şi nu există niciun fel de risc pentru perioada de iarnă, chiar dacă furnizarea s-ar opri de tot până la primăvară şi chiar dacă va fi o iarnă extrem de dificilă", a mai spus Nicolescu.

El nu exclude ca situaţia importurilor de gaze ruseşti să se schimbe de la oră la oră.

"Sperăm că energia să nu fie folosită ca armă politică, pentru că cei care ar face asta ar avea de pierdut", a mai spus Nicolescu.

Pe de altă parte, el a arătat că măsurile luate de guvern în luna aprilie, prin care s-a permis forarea cu sonde noi pe terenuri fără cadastru au ajutat Romgaz și Petrom să aibă producția la nivelul maxim. "De asemenea, am inaugurat investiția Romgaz de la Urziceni și am crescut capacitatea de depozitare cu 110 milioane mc. Am luat toate măsurile care erau necesare ca să nu fim afectați de o posibilă criză în perioada de iarnă", a precizat ministrul delegat pentru Energie.

Nu ne putem ajuta vecinii din motive tehnice

Nicolescu a mai spus că România este pregătită să treaca iarna, însă nu are capacitatea de a ajuta și alte țări în cazul întreruperii livrărilor de gaze către Europa.

"Am avut o serie de discuții cu omologi de-ai mei din Bulgaria, Moldova, Serbia, precum și cu ambasadorul Ucrainei la București, în plus față de consultările zilnice de la Comisia Europeană. Comisia Europeană a convocat mâine întâlnirea tehnică a grupului de lucru responsabil cu securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Le-am comunicat omologilor că, din păcate, posibilitatea României de a ajuta este extrem de limitată, cu excepția unui posibil ajutor prin interconectorul Iași-Ungheni. Posibilitățile de a ajuta Bulgaria, Serbia, Ucraina sunt inexistente tehnic. Avem posibilitatea de a ajuta Moldova cu 14.000 mc/oră, dacă situația o impune. Suntem limitați tehnic, le-am comunicat acest lucru cu regretul că, în afară de asigurarea cu aproximativ 3% din consumul Moldovei, posibilitatea de a ajuta nu există", a explicat Nicolescu.

Nicolescu a declarat, sâmbătă, pentru Mediafax, că Gazprom a anunţat Transgaz că livrările de gaze naturale vor fi efectuate la parametri normali sâmbătă şi duminică, fără explica motivele reducerii cu 5% aplicată vineri sau ce se va întâmpla de luni.

Gazprom a transmis joi Transgaz că livrările de gaze către România vor fi reduse în următoarele trei zile, fără să explice motivele pentru scăderea volumelor.

România consumă anual circa 12,5 miliarde metri cubi de gaze naturale şi produce aproximativ 11 miliarde metri cubi. Diferenţa este importată din Rusia, prin firme intermediare, la preţuri mai mari decât cele ale gazelor produse intern.

Moscova hărțuiește Varșovia?

Uniunea Europeană a institui vineri noi sancţiuni la adresa Rusiei, care prevăd printre altele măsuri specifice împotriva unor ruşi şi ucraineni acuzaţi că sunt implicaţi în conflictul din Ucraina, dar şi blocarea finanţării datoriei pentru trei companii petroliere, şi anume Rosneft, Transneft şi filiala petrolieră a Gazprom - Gazprom Neft.

Pe fondul temerilor privind o eventuală întrerupere a livrărilor din Rusia pe timpul iernii, statele est-europene au început să îşi suplimenteze stocurile de gaze naturale, România fiind una din puţinele ţări din regiune care îşi poate asigura necesarul de gaze din producţia internă.

În ultimul deceniu, Rusia a oprit de trei ori furnizarea gazelor către Ucraina, în 2006, 2009 şi începând din luna iunie a acestui an, din cauza disputelor cu Kievul referitoare la preţ. În acest an, livrările de gaze către Europa au continuat.

Polonia a anunțat, joi seară, că Gazprom a promis că va restabili la nivelurile convenite livrările de gaze către monopolul polonez de stat PGNiG, după ce polonezii s-au plâns că rușii le-au tăiat cantitățile livrate aproape la jumătate.

"Astăzi (joi – n.r.), după câteva ore de tăcere, avem un anunț de la Gazprom potrivit căruia mâine livrările vor fi reluate la nivelurile programate. Partenerii noștri ruși ne-au dat asigurări că, începând de mâine, comenzile PGNiG vor fi satisfăcute integral", a declarat ministrul polonez al Economiei, Janusz Piechocinski.

Monopolul de stat al Poloniei în domeniul petrolului și gazelor naturale, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG) susține că, miercuri, gigantul rus de stat Gazprom a redus livrările de gaze naturale către Polonia aproape la jumătate, după ce, în primele două zile ale săptămânii, polonezii se plânseseră de reduceri cu 20%, respectiv 24%, ale cantităților livrate de ruși, față de prevederile contractuale.

Anunțul a venit joi, în aceeași zi în care statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord pentru ca noile sancţiuni economice, înăsprite, împotriva Rusiei să intre în vigoare de vineri, iar Rusia a anunțat că a pregătit noi măsuri de retaliere faţă de sancţiunile UE, preconizând în special restricţii la importurile anumitor maşini sau produse din industria uşoară. În schimb, Gazprom susține că a menținut întreaga săptămână un nivel constant al cantităților de gaze livrate în Polonia. Slovacia și Germania, state care aprovizionează și ele, la rândul lor, Ucraina, prin fluxuri inverse, au raportat de asemenea reducerea cantităților livrate de Gazprom.

Ucrainenii spun că ei sunt ținta rușilor

"Miercuri, deficitul în livrări s-a situat la 45%, față de ce fusese comandat prin conductele de tranzit din Ucraina și Belarus. Nu am primit nici un fel de date sau informații de la Gazprom privind motivele reducerii cantităților de gaze livrate", se arată într-un comunicat al PGNiG, citat de France Press.

Miercuri, transportatorul ucrainean de gaze Ukrtransgaz declarase că reducerea cantităților de gaze livrate de Gazprom unor state UE are drept scop să împiedice respectivele state să aprovizioneze Ucraina, prin inversarea fluxului în conducte, metodă pe care Gazprom o consideră ilegală și contravenind contractelor în vigoare. Ca urmare a reducerii livrărilor Gazprom, Polonia a fost nevoită să stopeze la rândul său aprovizionarea Ucrainei prin flux invers.

Ucraina nu mai primește gaze pentru consumul propriu din Rusia din iunie, ca urmare a disputelor privind prețul acestora și datoriile neachitate de Ucraina, a anexării peninsulei Crimea de către Rusia, precum și a conflictului dintre armata guvernamentală și separatiștii proruși din estul țării.

În replică, Gazprom a declarat că afirmațiile Poloniei sunt "incorecte" și că livrările au rămas constante întreaga săptămână, la nivelul de 23 de milioane de metri cubi pe zi. Cu o zi înainte, însă, un purtător de cuvânt al Gazprom declarase că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii trecute, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

Unii analiști sunt de părere că reducerea livrărilor este o încercare a Moscovei de a strica relațiile dintre UE și Ucraina într-un moment cheie al conflictului din estul țării și de a-și întări poziția la negocierile tripartite Rusia-Ucraina-UE programate pentru 16 septembrie.

Mai multe state europene au început să aprovizioneze Kievul cu gaze naturale după ce Moscova a oprit livrările pentru consumul propriu al Ucrainei în iunie. Miercuri, Slovacia, unul dintre furnizorii Ucrainei, a raportat la rândul său o scădere cu 10% a volumelor de gaze livrate de Gazprom. Alt furnizor al Ucrainei este grupul german RWE.

Rușilor le-ar fi greu spre imposibil să taie gazele cu totul

Gazprom asigură circa o treime din necesarul total de gaze al Europei și este principala sursă de alimentare pentru multe țări europene. Rușii susțin că se concentrează pe menținerea unui flux constant de livrări pentru clienții lor europeni.

Deceniul trecut, însă, Rusia a tăiat de două ori livrările de gaze către Ucraina, pe fondul unor dispute similare privind prețul de livrare și datoriile neplătite, iar importatorii europeni care primeau gazele de la Gazprom prin conductele ucrainene au avut de suferit.

Însă o nouă tăiere a livrărilor către Europa ar lovi grav Gazprom, reducându-i semnificativ veniturile și capitalul de lucru, în condițiile în care finanțarea de pe piețele vestice de capital ar putea deveni imposibilă în curând, ca urmare a înăspririi sancțiunilor occidentale contra Rusiei.

Oprirea totală a livrărilor este dificilă și din punct de vedere tehnic. Gazele nu au unde să se ducă în altă parte prin conducte decât tot la clienți. Iar reducerea drastică, intenționată și planificată, a volumelor extrase de Gazprom din zăcămintele pe care le deține, este imposibilă. De asemenea, astfel de cantități imense de gaze ar fi imposibil de ars la sonde în condiții de siguranță.

Grupul rus Gazprom a redus, vineri, cu 5% exporturile de gaze naturale către România faţă de nivelul planificat, fără ca autorităţile de la Bucureşti să fie informate oficial, a declarat, pentru Mediafax, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

"Fluxurile de gaze naturale prognnozate a fi livrate din Rusia către România s-au redus vineri cu 5% faţă de ceea ce era planificat. Este vorba de cantităţi mici. Nu am fost informaţi oficial în legătură cu motivul acestei reduceri", a afirmat Nicolescu, citat de Mediafax.

El a adăugat că a convocat o şedinţă de analiză la ora 16:00 cu transportatorul de gaze Transgaz şi cu producătorii de gaze OMV Petrom şi Romgaz Mediaş. Potrivit ministrului, producţia de gaze zilnică a României este în această perioadă de 30 milioane metri cubi, în timp ce importurile sunt nesemnificative, de 0,5 milioane metri cubi.

"Am cerut Transgaz să solicite explicaţii de la Gazprom", a mai spus Nicolescu.

România consumă anual circa 12,5 miliarde metri cubi de gaze naturale şi produce aproximativ 11 miliarde metri cubi. Diferenţa este importată din Rusia, prin firme intermediare, la preţuri mai mari decât cele ale gazelor produse intern.

Polonia a anunțat, joi seară, că Gazprom a promis că va restabili la nivelurile convenite livrările de gaze către monopolul polonez de stat PGNiG, după ce polonezii s-au plâns că rușii le-au tăiat cantitățile livrate aproape la jumătate.

"Astăzi (joi – n.r.), după câteva ore de tăcere, avem un anunț de la Gazprom potrivit căruia mâine livrările vor fi reluate la nivelurile programate. Partenerii noștri ruși ne-au dat asigurări că, începând de mâine, comenzile PGNiG vor fi satisfăcute integral", a declarat ministrul polonez al Economiei, Janusz Piechocinski.

Monopolul de stat al Poloniei în domeniul petrolului și gazelor naturale, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG) susține că, miercuri, gigantul rus de stat Gazprom a redus livrările de gaze naturale către Polonia aproape la jumătate, după ce, în primele două zile ale săptămânii, polonezii se plânseseră de reduceri cu 20%, respectiv 24%, ale cantităților livrate de ruși, față de prevederile contractuale.

Anunțul a venit joi, în aceeași zi în care statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord pentru ca noile sancţiuni economice, înăsprite, împotriva Rusiei să intre în vigoare de vineri, iar Rusia a anunțat că a pregătit noi măsuri de retaliere faţă de sancţiunile UE, preconizând în special restricţii la importurile anumitor maşini sau produse din industria uşoară. În schimb, Gazprom susține că a menținut întreaga săptămână un nivel constant al cantităților de gaze livrate în Polonia.

"Miercuri, deficitul în livrări s-a situat la 45%, față de ce fusese comandat prin conductele de tranzit din Ucraina și Belarus. Nu am primit nici un fel de date sau informații de la Gazprom privind motivele reducerii cantităților de gaze livrate", se arată într-un comunicat al PGNiG, citat de France Press.

Miercuri, transportatorul ucrainean de gaze Ukrtransgaz declarase că reducerea cantităților de gaze livrate de Gazprom unor state UE are drept scop să împiedice respectivele state să aprovizioneze Ucraina, prin inversarea fluxului în conducte, metodă pe care Gazprom o consideră ilegală și contravenind contractelor în vigoare. Ca urmare a reducerii livrărilor Gazprom, Polonia a fost nevoită să stopeze la rândul său aprovizionarea Ucrainei prin flux invers.

Ucraina nu mai primește gaze pentru consumul propriu din Rusia din iunie, ca urmare a disputelor privind prețul acestora și datoriile neachitate de Ucraina, a anexării peninsulei Crimea de către Rusia, precum și a conflictului dintre armata guvernamentală și separatiștii proruși din estul țării.

În replică, Gazprom a declarat că afirmațiile Poloniei sunt "incorecte" și că livrările au rămas constante întreaga săptămână, la nivelul de 23 de milioane de metri cubi pe zi. Cu o zi înainte, însă, un purtător de cuvânt al Gazprom declarase că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii trecute, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

Unii analiști sunt de părere că reducerea livrărilor este o încercare a Moscovei de a strica relațiile dintre UE și Ucraina într-un moment cheie al conflictului din estul țării și de a-și întări poziția la negocierile tripartite Rusia-Ucraina-UE programate pentru 16 septembrie.

Mai multe state europene au început să aprovizioneze Kievul cu gaze naturale după ce Moscova a oprit livrările pentru consumul propriu al Ucrainei în iunie. Miercuri, Slovacia, unul dintre furnizorii Ucrainei, a raportat la rândul său o scădere cu 10% a volumelor de gaze livrate de Gazprom. Alt furnizor al Ucrainei este grupul german RWE.

Monopolul de stat al Poloniei în domeniul petrolului și gazelor naturale, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG) susține că, miercuri, gigantul rus de stat Gazprom a redus livrările de gaze naturale către Polonia aproape la jumătate, după ce, în primele două zile ale săptămânii, polonezii se plânseseră de reduceri cu 20%, respectiv 24%, ale cantităților livrate de ruși, față de prevederile contractuale.

Anunțul vine în aceeași zi în care statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord pentru ca noile sancţiuni economice, înăsprite, împotriva Rusiei să intre în vigoare de vineri, iar Rusia a anunțat că a pregătit noi măsuri de retaliere faţă de sancţiunile UE, preconizând în special restricţii la importurile anumitor maşini sau produse din industria uşoară. În schimb, Gazprom susține că a menținut întreaga săptămână un nivel constant al cantităților de gaze livrate în Polonia.

"Miercuri, deficitul în livrări s-a situat la 45%, față de ce fusese comandat prin conductele de tranzit din Ucraina și Belarus. Nu am primit nici un fel de date sau informații de la Gazprom privind motivele reducerii cantităților de gaze livrate", se arată într-un comunicat al PGNiG, citat de France Press.

Miercuri, transportatorul ucrainean de gaze Ukrtransgaz declarase că reducerea cantităților de gaze livrate de Gazprom unor state UE are drept scop să împiedice respectivele state să aprovizioneze Ucraina, prin inversarea fluxului în conducte, metodă pe care Gazprom o consideră ilegală și contravenind contractelor în vigoare. Ca urmare a reducerii livrărilor Gazprom, Polonia a fost nevoită să stopeze la rândul său aprovizionarea Ucrainei prin flux invers.

Gazprom neagă și nu prea

Ucraina nu mai primește gaze pentru consumul propriu din Rusia din iunie, ca urmare a disputelor privind prețul acestora și datoriile neachitate de Ucraina, a anexării peninsulei Crimea de către Rusia, precum și a conflictului dintre armata guvernamentală și separatiștii proruși din estul țării.

În replică, Gazprom a declarat că afirmațiile Poloniei sunt "incorecte" și că livrările au rămas constante întreaga săptămână, la nivelul de 23 de milioane de metri cubi pe zi. Cu o zi înainte, însă, un purtător de cuvânt al Gazprom declarase că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii trecute, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii.

Unii analiști sunt de părere că reducerea livrărilor este o încercare a Moscovei de a strica relațiile dintre UE și Ucraina într-un moment cheie al conflictului din estul țării și de a-și întări poziția la negocierile tripartite Rusia-Ucraina-UE programate pentru 16 septembrie.

Polonezii de la PGNiG compensează deocamdată reducerea cantităților provenite din Rusia cu livrări care vin prin conducte ce tranzitează Cehia și Germania și susțin că, momentan, nu există nici un pericol privind aprovizionarea clienților polonezi și nici nu este nevoie să se apeleze la gazele din depozitele subterane de înmagazinare.

"Este pentru prima oară când ne găsim în situația de a nu fi fost anunțați că volumul livrărilor va fi mai redus decât ce am comandat noi", a declarat purtătoarea de cuvânt a PGNiG, Dorota Gajewska.

Foarte dependenți de Rusia

Mai multe state europene au început să aprovizioneze Kievul cu gaze naturale după ce Moscova a oprit livrările pentru consumul propriu al Ucrainei în iunie. Miercuri, Slovacia, unul dintre furnizorii Ucrainei, a raportat la rândul său o scădere cu 10% a volumelor de gaze livrate de Gazprom. Alt furnizor al Ucrainei este grupul german RWE.

Trebuie remarcat că relațiile dintre Varșovia și Moscova sunt extraordinar de reci, în condițiile în care Polonia a făcut lobby agresiv la UE pentru a impune sancțiuni cât mai dure asupra Rusiei. În plus, polonezii vor găzdui pe teritoriul lor o nouă forță de reacție rapidă creată de NATO ca replică la presupusa implicare a Rusiei de partea rebelilor separatiști în conflictul din estul Ucrainei.

Pe de altă parte, Polonia a obținut, în 2012, o reducere cu 15% a prețului gazelor importate din Rusia, de la Gazprom, iar șeful PGNiG a afirmat, recent, că vrea să obțină o reducere de preț și mai mare la negocierile cu Gazprom care vor avea loc în noiembrie 2014. Ieftinirea de 15% din 2012 le-a permis polonezilor să facă o economie bugetară de peste 900 de milioane de dolari pe an.

Polonia își asigură circa două treimi din consumul anual de gaze naturale prin importuri din Rusia, care se ridică la aproximativ 10 miliarde de metri cubi pe an.

Monopolul de stat al Poloniei în domeniul petrolului și gazelor naturale, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG) susține că, începând de luni, gigantul rus de stat Gazprom a redus livrările de gaze naturale către Polonia cu până la un sfert.

Potrivit unui comunicat al PGNiG, citat de Reuters, cantitățile de gaze livrate luni de Gazprom către Polonia au fost cu circa 20% mai mici decât prevăd contractele în vigoare. Marți, rușii au livrat către PGNiG o cantitate de gaze cu circa 24% mai redusă decât prevederile contractuale, afirmă compania poloneză.

Cei de la PGNiG au mai adăugat că, în prezent, încearcă să clarifice motivele pentru care Gazprom a redus cantitățile de gaze livrate Poloniei, precizând că, deocamdată, clienții PGNiG nu au fost afectați de reducerea cantităților de gaze livrate de Rusia. Polonia a tăiat la rândul său livrările de gaze în flux invers către Ucraina, cifrate la aproape 4 milioane de metri cubi pe zi.

Cei de la Gazprom au refuzat inițial să comenteze. Ulterior, un purtător de cuvânt al Gazprom a afirmat că gigantul rus a limitat livrările către Polonia la nivelul de la finalul săptămânii trecute, din cauza unor lucrări de mentenanță la conducte și a unor operațiuni de umplere a depozitelor subterane de înmagazinare gaze ale Rusiei, derulate în perspectiva venirii iernii. 

Știri contradictorii de la ucraineni

Unele state UE cred că Moscova ar putea încerca să provoace probleme în aprovizionarea cu gaze a Europei, mai ales în perspectiva iernii, ca o armă politică în disputa cu Occidentul pe problema ucraineană.

Potrivit Reuters, o agenție rusă de știri a publicat o știre în care reprezentanți ai monopolului de stat ucrainean din domeniul transportului gazelor naturale, Ukrtransgaz, erau citați spunând că Gazprom reduce livrările către Polonia pentru a pune probleme livrărilor în flux invers din Polonia către Ucraina.

Pe de altă parte, însă, contactat de Reuters, un purtător de cuvânt al Ukrtransgaz declarat că nu s-a remarcat nici o reducere a cantităților de gaze naturale livrate în flux invers de statele Uniunii Europene către Ucraina în ultimele două zile.

O parte din aceste cantități sunt achiziționate de la Gazprom și apoi revândute Ucrainei, în condițiile în care Rusia a stopat livrările de gaze către Ucraina, ca urmare a unei dispute privind datoriile neplătite de ucraineni pentru gazele primite în trecut, prețul impus de ruși pentru aceste gaze, considerat exagerat și incorect de către ucraineni, dar și din cauza anexării peninsulei Crimea de către Rusia și a războiului civil dintre forțele guvernamentale ucrainene și rebelii separatiști proruși din estul țării.

Rusia a afirmat în mai multe rânduri că redirecționarea în flux invers prin conducte și revânzarea către Ucraina a gazelor cumpărate de state UE precum Polonia, Slovacia sau Ungaria de la Gazprom este ilegală și încalcă prevederi contractuale în vigoare.

Reduceri pe conductele din Belarus și Ucraina

"Nu am remarcat nici o reducere a volumelor de gaze pe care le primim în flux invers din Polonia, Ungaria și Slovacia. Volumul este stabil și se cifrează la circa 35 de milioane de metri cubi pe zi", a declarat purtătorul de cuvânt al Ukrtransgaz.

De asemenea, potrivit Reuters, nu există indicații cum că Gazprom ar fi redus livrările și către alți importatori europeni în afară de Polonia. Operatorii de transport de gaze din Slovacia, Ungaria, Bosnia și Serbia au declarat că livrările de gaze din Rusia decurs normal.

Reducerea cantităților pare să se concentreze pe contractul legat de conducta Yamal, principala rută prin care Rusia cumpără gaze direct de la Gazprom. Ruta include două conducte care trec prin Belarus și una care trece prin Ucraina. PGNiG a declarat că a observat reducerea cantităților livrate prin cele două conducte, bielorusă și ucraineană, dar nu a detaliat cu cât s-au redus livrările pe fiecare din cele două conducte.

"Nu a survenit nici o situație extraordinară în ceea ce ne privește, nici o lucrare de mentenanță care să poată afecta volumele livrate", a declarat un purtător de cuvânt al Gazprom Transgaz Belarus, subsidiara Gazprom care operează porțiunea din conductele ucrainene utilizată de ruși pentru a exporta gaze în Europa.

Relații glaciale între Polonia și Rusia

Trebuie remarcat că relațiile dintre Varșovia și Moscova sunt extraordinar de reci, în condițiile în care Polonia a făcut lobby agresiv la UE pentru a impune sancțiuni cât mai dure asupra Rusiei.

În plus, polonezii vor găzdui pe teritoriul lor o nouă forță de reacție rapidă creată de NATO ca replică la presupusa implicare a Rusiei de partea rebelilor separatiști în conflictul din estul Ucrainei.

Pe de altă parte, Polonia a obținut, în 2012, o reducere cu 15% a prețului gazelor importate din Rusia, de la Gazprom, iar șeful PGNiG a afirmat, recent, că vrea să obțină o reducere de preț și mai mare la negocierile cu Gazprom care vor avea loc în noiembrie 2014. Ieftinirea de 15% din 2012 le-a permis polonezilor să facă o economie bugetară de peste 900 de milioane de dolari pe an.

Polonia își asigură circa două treimi din consumul anual de gaze naturale prin importuri din Rusia, care se ridică la aproximativ 10 miliarde de metri cubi pe an.

Rușilor le-ar fi greu spre imposibil să taie gazele cu totul

Gazprom asigură circa o treime din necesarul total de gaze al Europei și este principala sursă de alimentare pentru multe țări europene. Rușii susțin că se concentrează pe menținerea unui flux constant de livrări pentru clienții lor europeni. Deceniul trecut, însă, Rusia a tăiat de două ori livrările de gaze către Ucraina, pe fondul unor dispute similare privind prețul de livrare și datoriile neplătite, iar importatorii europeni care primeau gazele de la Gazprom prin conductele ucrainene au avut de suferit.

Însă o nouă tăiere a livrărilor către Europa ar lovi grav Gazprom, reducându-i semnificativ veniturile și capitalul de lucru, în condițiile în care finanțarea de pe piețele vestice de capital ar putea deveni imposibilă în curând, ca urmare a înăspririi sancțiunilor occidentale contra Rusiei.

Oprirea totală a livrărilor este dificilă și din punct de vedere tehnic. Gazele nu au unde să se ducă în altă parte prin conducte decât tot la clienți. Iar reducerea drastică, intenționată și planificată, a volumelor extrase de Gazprom din zăcămintele pe care le deține, este imposibilă. De asemenea, astfel de cantități imense de gaze ar fi imposibil de ars la sonde în condiții de siguranță.

Gazprom şi OMV au convenit, marţi, la Viena, crearea unei companii mixte care să construiască şi să opereze tronsonul austriac al gazoductului South Stream, în aceeaşi zi în care preşedintele rus Vladimir Putin a cerut Parlamentului să anuleze dreptul de utilizare a forţei în Ucraina.

Acordul a fost oficializat în cadrul unei ceremonii la Viena şi reprezintă decizia finală de investiţii, se arată într-un comunicat al Gazprom, citat de Bloomberg.

Rusia a promovat proiectul South Stream după mai mulţi ani de dispute cu Ucraina, prin care tranzitează jumătate din gazele livrate de Gazprom Europei.

Rusia a oprit în această lună livrările de gaze destinate Ucrainei, din cauza neînţelegerilor legate de datoriile acestei ţări. Disputele de acest tip au dus la întreruperea livrărilor de gaze către Europa, în 2006 şi 2009.

Timing is everything

Tronsonul austriac al South Stream, de 50 de kilometri, nu este foarte lung, dar acest fapt nu diminuează importanţa sa, întrucât este punctul terminus al gazoductului, a declarat directorul general al Gazprom, Alexey Miller, la Viena.

El a spus că acordul va consolida rolul Baumgarten, unde se va opri South Stream, ca centru nodal de livrare a gazelor în Europa Centrală şi de Est.

Acordul a fost semnat cu două zile înainte de summitul UE din Belgia, unde va fi discutată strategia de securitate energetică a blocului comunitar şi măsuri de evitare a întreruperii livrărilor de gaze, în iarna 2014-2015.

Comisia Europeană a pus sub semnul întrebării modul în care Gazprom şi partenerii săi vor exploata South Stream, în timp ce Ucraina a susţinut că Rusia foloseşte gazele ca armă politică

Putin a solicitat Parlamentului să anuleze dreptul de folosire a forţei în Ucraina, înainte de a merge la Viena, pentru a ajuta la stabilizarea situaţiei în estul Ucrainei, a declarat purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov.

Susțin că se va respecta legislația UE

Şeful OMV, Gerhard Roiss, a declarat că acordul va spori securitatea aprovizionării cu gaze a Europei şi va respecta legislaţia UE, care susţine creşterea concurenţei.

"Europa are nevoie de gazele ruseşti şi va fi nevoie de o cantitate mai mare de gaze pe măsură ce rezervele proprii se epuizează", a spus Roiss la un briefing de presă.

South Stream, al cărui cost de construcţie ar putea fi de 16 miliarde de euro, va transporta anual până la 63 de miliarde de metri cubi de gaze în UE. Conducta va traversa Marea Neagră pe o distanţă de 900 de kilometri, spre Balcani, unde se bifurcă către nord şi sud, cu destinaţia Austria şi Italia.

Tronsonul austriac va deveni operaţional de la sfârşitul lui 2016, sub administrarea companiei mixte a OMV şi Gazprom, care vor avea participaţii egale. Miller a arătat că livrările comerciale vor începe în 2017, iar conducta va ajunge la capacitate în 12 luni. În 2011, Gazprom renunţase la planul de construcţie a conductei în Austria, preferând Italia, ţara de origine a companiei Eni.

Comisia Europeană a presat Bulgaria

Compania rusă a semnat însă un acord cu OMV referitor la tronsonul austriac în luna aprilie a acestui an. De atunci, Gazprom a analizat renunţarea la ruta italiană. Directorul departamentului de management al proiectului al Gazprom, Leonid Ciuganov, a declarat în luna mai că grupul va decide până în luna iulie dacă va construi ambele tronsoane.

Miller a mai spus că South Stream va fi construit indiferent de problemele cu care se confruntă în Europa.

"Proiectele majore întotdeauna se confruntă cu probleme şi pot spune că ne aflăm într-un dialog constructiv cu Comisia Europeană, a arătat Miller, referindu-se la discuţiile aproape zilnice cu comisarul pentru Energie Guenther Oettinger.

Comisia Europeană a cerut Gazprom ca proiectul South Stream să respecte regulile UE referitoare la separarea operaţiunilor de producţie de cele de distribuţie, solicitare respinsă de Rusia.

La începutul acestei luni, CE a cerut Bulgariei să suspende lucrările la South Stream, din cauza problemelor legate de licitaţiile de atribuire a contractelor.

Preț mai avantajos pentru OMV, colaborare de pe vremea URSS

În decembrie 2013, OMV a ajuns la un acord preliminar cu Gazprom în vederea ajustării prețului gazelor rusești, care până atunci se indexau în funcție de evoluția prețului internațional al petrolului. Noua formulă va reflecta mai bine prețurile de pe piața spot a gazelori, ceea ce va avea un efect pozitiv asupra rezultatelor unitații de trading cu gaze a OMV, Econgas, unitate aflată la acel moment pe pierdere.

Cele două companii negociau, în ianuarie, asupra unei soluții permanente, care să pună în practică acordul interimar convenit în decembrie. "Nu cred că relațiile noastre contractuale bilaterale sunt umbrite de discuțiile dintre Gazprom și UE", spunea Floren.

OMV se bazează pe livrări de gaze din Rusia din 1968, când Austria a negociat acorduri de import cu Uniunea Sovietică. Actualele acorduri, valabile până în 2027, prevăd livrări de gaze din Siberia către facilitățile de depozitare ale OMV din Baumgarten, Austria. Gazprom are în plan livrarea de gaze către Baumgarten prin gazoductul South Stream.

"Nici o companie nu are o relație de mai lungă durată cu Gazprom decât OMV. Deal-ul cu Rusia este bun atunci când nu este suficientă lichiditate pe piețele spot, însă indexarea prețurilor la gaze la cotațiile mondiale ale țițeiului face contractele pe termen lung neeconomice", adăuga CFO-ul OMV.

România este importantă pentru Rusia din două motive: pentru că are ieșire la Marea Neagră, iar Marea Neagră este singura legătură sudică maritimă a Rusiei cu restul lumii, și pentru potențialul său de producere de hidrocarburi, care ar putea pune în pericol monopolul energetic pe care fostul stat sovietic îl deține în regiune. Cel puțin așa crede președintele Straftor, George Friedman, care a efectuat recent o vizită în România.

Acesta a remarcat că declarația comună a guvernului SUA și al celui român include angajamentul României de a se concentra pe producția de energie, drept un element esențial al parteneriatului dintre cele două state.

"Însă acest lucru nu va fi atât de ușor precum pare. România are o reputație în exterior pentru complexitatea și nepredictibilitatea procesului birocratic de acordare a licențelor", susține Friedman.

În opinia analistului geostrategic american, capacitatea de producție de hidrocarburi a României, chiar dacă este insuficientă pentru a elimina dependența Europei de gazul și petrolul rusesc, poate contribui la diversificarea surselor de alimentare cu energie a Bătrânului Continent.

În plus, dincolo de utilizarea serviciilor secrete pentru manipularea opiniei publice din România, Rusia folosește și canalul comercial, în special cel energetic, în același scop, susține Friedman. "Ruşii sunt în special adepţii folosirii Gazprom, a subsidiarelor sale şi a altor companii energetice ruseşti în vederea achiziţionării firmelor regionale şi româneşti. Afacerile sunt întotdeauna atractive pentru ambele părţi, din punct de vedere economic, dar ele au şi scopul de a-i plasa pe ruşi într-o poziţie din care pot influenţa atât politica energetică, dar şi dinamica politică", scrie preşedintele Straftor.

În opinia sa, Rusia practică, astfel, "un imperialism comercial", prin folosirea relaţiilor economice, în special în domeniul energiei, pentru a putea influenţa sistemul politic, atunci când interesele sale sunt ameninţate.

Știrea potrivit căreia RWE a început să furnizeze gaz Ucrainei a fost primită cu entuziasm de presa europeană și de politicieni, mai puțin de specialiști.

Aceștia au motivele lor să fie sceptici cu privire la fezabilitatea pe termen lung a alimentării gospodăriilor și fabricilor ucrainene cu gaz german. Sau mai degrabă cu gaz rusesc, pentru că producția germană de gaze acoperă doar 15% din cererea internă, iar importurile de gaze din Rusia echivalează cu 38% din totalul de importuri de gaze naturale ale Germaniei.

Mai mult de 70% din oferta de energie din Germania este dependentă de importuri, se precizează într-o analiză Deutsche Welle, intitulată sugestiv "Germania nu are alternativă la gazul rusesc".

O pătrime din sursele de energie germane, importată din Rusia

Numai puțin de o pătrime din necesarul de energie al Germaniei este acoperit de importuri din Rusia. Și ci toată retorica actualului cancelar Angela Merkel, care a declarat recent că " toate politicile energetice ale Germaniei trebuie reconsiderate", la orizont nu apare nicio alternativă la gazul , petrolul și cărbunele rusesc.

Pentru că, potrivit Energy Balances Group din Germania (AGEB), nemții au importat 71% din toate sursele de energie utilizate în 2013.

Iar dintre exportatori, Rusia a luat partea ursului: este responsabilă pentru 38% din importurile Germaniei de gaze naturale, pentru 35% din importurile de petrol și pentru 25% din importurile de cărbune.

Doar 15% din consumul intern de gaz provine din producția proprie

A găsi alți furnizori de asemenea de cantități de gaze, petrol și cărbune este o sarcină aproape imposibilă nu pe termen scurt sau mediu, ci chiar și pe termen lung.

Germania produce din resurse proprii doar 15% din consumul intern de gaz. Majoritatea gazelor importate de Germania provin din Norvegia și Olanda, și ambele state ar putea să-și majoreze oferta pe termen scurt însă nu și pe termen lung, date fiind estimările experților privind gradul de epuizare a a resurselor din Marea Nordului.

Cu șișul la gâtul gazelor de șist

Despre gazele de șist nici nu poate fi deschisă vorba în Germania, ca urmare a presiunilor grupurilor ecologiste extrem de vocale. Drept urmare, programul de guvernare semnat de coaliția de guvernământ exclude explicit utilizarea fracturării hidraulice în Germania.

Dintre statele germane, doar Saxonia Sudică a decis să permită utilizarea fracturării hidraulice. Rhine-Westfalia a interzis această tehnică, deși, potrivit datelor oficiale ale instituțiilor germene, în adâncurile de până la 4000 de m ale acestei regiuni s-ar găsi numai puțin de 220 miliarde de mc de gaze, un volum mult mai ridicat decât rezervele exploatabile de gaze naturale tradiționale ale întregii Germanii, estimate la 150 miliarde de mc. La un ritm anual de extracție de 12 miliarde mc, actualele rezerve ale Germaniei vor fi epuizate în mai puțin de un deceniu.

Importurile de LNG, alternativă doar în teorie

Importurile de gaz natural lichefiat din Algeria, Qatar sau Statele Unite sunt o alternativă, însă numai în teorie, susține DW. SUA nu deține terminalele necesare lichefierii gazului, iar Germania nu deține terminalele necesare delichifierii lui. În plus, este foarte dificil să achiziționezi cantități importante de LNG în termen atât de scurt, dat fiind caracterul limitat al ofertei ca urmare a cererii în ascensiune din Asia, în special din Japonia, după dezastrul nuclear de la Fukushima.

Cărbunele, interzis de guvernul federal

Un alt motiv pentru care nu există alternativă la importul de gaze este decizia guvernului german de a interzice exploatarea cărbunelui începând cu 2018. Germania este deja importator de cărbune, 25% din cantitatea importată provenind tot din Rusia. Rezervele de lignit ale Germaniei ar putea fi suficiente, în actualul ritm de extracție, pentru următorii 2 sute de ani.

Rușii vor să pună mâna, nu numai pe distribuție, ci și pe explorare și producție

Însă dependența Germaniei de energia provenită din Rusia nu se rezumă doar la resurse, ci și la relațiile dintre companii. Gazprom a preluat de la BASF toate diviziile de distribuție, transport și stocare pe care până în prezent le dețineau în egală măsură. În schimb, Wintershal, compania din domeniul petrolului și gazelor a BASF, a obținut drepturi de explorare în Siberia.

Gazprom și Wintershall dețin în comun și gazoductul de 2.300 de km "Gascade." Însă cum capacitățile de stocare au fost preluate de Gazprom, controlul ofertei de gaz rămâne la ruși. 

De asemenea, chiar prietenii ucrainenilor, RWE, așteaptă aprobarea guvernului federal în vederea vânzării subsidiarei sale de explorare și producție de petrol și gaze, Dea. Întâmplător sau nu Wintershall și Dea sunt singurele companii nemțești care dețin tehnologia și know how-ul necesar fracturării hidraulice. 

Anul trecut Dea a raportat un profit de 521 milioane de euro, însă, din cauza unei datorii de 30 de miliarde de euro, RWE are nevoie urgentă de surse de finanțare alternative. De aceea a primit cu brațele deschise oferta venită de la "luxemburghezii" de la L1 Energy. Numai că aceștia numai luxemburghezi nu sunt, L1 fiind deținută de cel de-al doilea cel mai bogat oligarh rus, Mikhail Fridman, care este un apropiat al Kremlin-ului și al celei mai mare companii petroliere ruse, Rosneft.

Dependența Poloniei de livrările de gaze naturale din Rusia s-a redus semnificativ săptămâna aceasta, după ce Germania a finalizat o investiție în interconectarea rețelelor de transport de gaze ale celor două state, permițând astfel Poloniei ca, în caz de sau întrerupere a livrărilor de gaze rusești, să își satisfacă cea mai mare parte a necesarului de consum prin intermediul Germaniei. În plus, compania de stat Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo (PGNiG) a semnat un acord de parteneriat cu subsidiara poloneză a americanilor de la Chevron pentru explorarea de zăcăminte potențiale de gaze de șist în sud-estul țării.

Operatorul sistemului național polonez de transport al gazelor, Gaz System SA, a anunțat, săptămâna aceasta, că firma germană Gascade a finalizat și a pus în funcțiune o stație de compresie upgradată în Mallow, în estul Germaniei, rezultat al unui acord semnat în 2012, care va permite Poloniei să primească gaze naturale din Germania, în flux invers, prin secțiunea poloneză a conductei Yamal, care face legătura dintre câmpurile gazeifere din Siberia și Europa.

Secțiunea poloneză a conductei se află în proprietatea Gazprom și a companiei poloneze de stat PGNiG, însă este operată de altă companie poloneză de stat, Gas System SA, în acord cu legislația UE, care impune separarea activităților de producție, distribuție și transport de gaze naturale, scrie The Wall Street Journal.

Astfel, în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, livrările de gaze din Rusia se întrerup complet, Polonia va putea importa până la 5,5 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an din Germania, reprezentând peste 60% din cantitatea cumpărată anual de polonezi în prezent de la Gazprom.

În condiții de funcționare normală, noua facilitate permite importul a 2,3 miliarde de metri cubi de gaze pe an, iar operatorul polonez a anunțat că firmele interesate pot începe deja să facă rezervări de capacitate în limita acestei cantități.

Eforturi de diversificare

După decenii de comunism, în care infrastructura sa a fost strâns integrată cu cea a Uniunii Sovietice, Polonia continuă să fie profund dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia. De la căderea Cortinei de Fier în Europa de Est, Polonia s-a străduit să-și diversifice rutele de aprovizionare cu gaze și a început să acorde de licențe de explorare a zăcămintelor naționale de gaze de șist.

În plus, a construit noi conducte, pentru a-și conecta sistemul de transport de gaze la cele ale vecinilor din vest și sud.

Importurile din Rusia, efectuate pe baza unui contract pe termen lung care prevede o sumă fixă de plată chiar dacă consumul efectiv este mai redus decât cantitatea trecută în contract, reprezintă circa 60% din totalul de 15 miliarde de metri cubi pe care Polonia o consumă anual, în special prin alimentarea combinatelor sale chimice, a rafinăriilor și a centralelor electrice. Restul reprezintă producție locală sau importuri din alte surse.

Noua stație de compresie reduce riscul ca consumatorii industriali de gaze să se confrunte cu probleme de alimentare, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în ultimii ani, ca urmare a disputelor dintre Rusia și Ucraina cu privire la preț și la plata facturilor pentru importul și tranzitul de gaze, care au dus la reducerea livrărilor Gazprom prin sistemul ucrainean de conducte.

Explorări cu Chevron

În plus, compania de stat PGNiG a semnat un acord de colaborare cu Chevron Polska Energy Resources, subsidiara poloneză a americanilor de la Chevron, pentru derularea unei prime etape a procesului de explorare după gaze de șist pe patru concesiuni din sud-estul Poloniei.

Acordul va permite celor două companii să înceapă forarea primelor sonde de explorare pe cele patru concesiuni. Chevron a forat prima sa sondă de explorare în Polonia pe concesiunea de la Grabowec, în 2011.

PGNiG și Chevron au numit un comitet tehnic comun, care urmează să stabilească anvergura și programul lucrărilor de explorare. Cele două companii vor face schimb de date geologice și de know-how. În plus, vor lucra la pregătirea unui al doilea acord de colaborare, în funcție de rezultatul lucrărilor de explorare.

Colaborarea cu Chevron va permite ambelor companii să reducă costurile, să împartă riscurile și să grăbească ritmul lucrărilor de explorare, se arată într-o declarație a PGNiG.

Compania de stat a fost cea care a efectuat prima operațiune de fracturare hidraulică după gaze de șist în Polonia, în 2010. Din 2012 încoace, PGNiG a lucrat alături de alte patru companii la explorarea după gaze de șist pe concesiunea Wejherowo, din nordul Poloniei.

O poveste complicată

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi. În consecință, companii precum ENI, ExxonMobil, Marathon Oil și Talisman Energy au renunțat la operațiunile lor de explorare după gaze de șist din Polonia.

Pe lângă că lucrările de explorare după gaze de șist prin fracturare hidraulică au stârnit numeroase proteste în rândul localnicilor din zonele cu concesiuni de hidrocarburi neconvenționale și al activiștilor de mediu, în august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Unele rezultate promițătoare

Pe de altă parte, în încercarea de a atrage companiile străine interesate de exploatarea hidrocarburilor neconvenționale, guvernul de la Varșovia a decis, recent, să scutească de impozite, până în 2020, activitățile legate de gazele de șist și să simplifice legislația și procedurile birocratice legate de obținerea acordurilor de mediu necesare pentru demararea lucrărilor de foraj, sporind și mai mult nemulțumirea opozanților fracturării hidraulice.

La sfârșitul lunii ianuarie anul acesta, San Leon Energy, o companie de explorare de gaze naturale cu sediul în Dublin și printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume, a anunțat că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

În august anul trecut, compania Lane Energy, deţinută de grupul american Conoco Philips, a început exploatarea unui zăcământ de gaze de şist de lângă Lebork, în nordul Poloniei, extrăgând zilnic, cu titlu experimental, circa 8.000 de metri cubi de gaze.

În martie 2013, PGNiG a anunțat că lucrările sale de explorare au dus la prima descoperire de gaze de șist a țării, prin sonda Lubocino-2H, adăugând că testările sunt încă în desfășurare, în vederea estimării cantității certe recuperabile de gaze conținute de zăcământul respectiv.

Liderii Uniunii Europene vor întocmirea unei foi de parcurs, până la mijlocul anului, pentru reducerea dependenței continentului față de gazele naturale rusești, în încercarea de a pedepsi Rusia pentru anexarea Crimeei, conform unui document al UE aflat în fază de proiect.

Cei 28 de șefi ai UE și-au planificat să solicite Comisiei Europene, brațul executiv al blocului comunitar, să creioneze în următoarele trei luni moduri prin care să diversifice sursele de energie ale continentului, pentru a reduce dependența față de Rusia, care este principalul furnizor de gaze și petrol către Europa, relatează Bloomberg.

„Eforturile de a reduce nivelurile înalte de dependență ale Europei față de energia generată din gaze naturale ar trebuie să fie intensificate, mai ales pentru cele mai dependente state membre. Consiliul European solicită Comisiei să elaboreze un studiu detaliat privind securitatea energetică a UE și să prezinte până în iunie 2014 un plan cuprinzător pentru reducerea dependenței energetice a UE”, se arată în documentul citat de Bloomberg.

Nivelul de dependență energetică al UE este preconizat să crească la 80% până în 2035, de la actualul nivel de 60%, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Gazele din Rusia reprezintă aproape 32%, iar petrolul - 35% din importurile din 2010 ale blocului comunitar, potrivit statisticilor UE.

Prețuri duble față de SUA

Liderii UE au programată o primă dezbatere pe tema programului-cadru pentru 2030 în domeniul energiei și al schimbărilor climatic. Ei intenționează, de asemenea, să determine statele membre să grăbească integrarea piețelor de electricitate și gaze, pentru a ajuta la reducerea pețurilor, care în anumite regiuni ale Europei sunt duble față de cele din SUA, unde producția de gaze de șist a adus cea mai mare economie a lumii aproape de independența energetică.

Facturile Europei la importurile de petrol și gaze au crescut la mai mult de 400 de miliarde de euro (551 de miliarde de dolari) în 2012, ceea ce reprezintă aproximativ 3,1% din Produsul Intern Brut al regiunii, potrivit cifrelor UE, comparativ cu aproximativ 180 de miliarde de euro în medie în perioada 1990 – 2011.

Pe lângă o mai mare diversificare a surselor de energie, liderii vor de asemenea ca Executivul, Comisia Europeană, să examineze moduri în care puterea de negociere a Europei să fie mărită în relațiile cu furnizorii.

Polonia, care se bazează pe Gazprom, care deține monopolul pe gaze al Rusiei, pentru aproximativ două treimi din consumul său, susține apelul UE de a mări puterea de negociere a blocului comunitar. Premierul Donald Tusk a spus că a discutat mai multe opțiuni pentru a întări cooperarea dintre guverne cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, săptămâna trecută, astfel încât UE să aibă mai multă forță de negociere cu furnizorii.

Care ar fi opțiunile alternative

Planul pregătit de Comisie ar trebui să ia în calcul faptul că UE are nevoie să își crească eficiența energetică și să continue să dezvolte producția de energie din surse regenerabile și alte surse interne, se arată în proiectul de declarație. Aceasta reflectă apelurile făcute de țări precum Marea Britanie și Polonia, unde rezervele de gaze de șist promit să creeze noi locuri de muncă și să taie dependența față de combustibilii importați.

Marea Britanie vrea de asemenea ca liderii UE să ceară Comisiei să prezinte un studiu detaliat privind securitatea energetică a Europei și un plan pe 25 de ani pentru îmbunătățirea acesteia, conform unui document guvernamental.

Opțiunile de diversificare energetică ale blocului comunitar includ importurile de gaze din SUA și dezvoltarea așa-zisului coridor sudic pentru gazele din regiunea Mării Caspice și Irak, dar și cooperarea mai strânsă cu Norvegia și Africa de Nord, a spus Marea Britanie. Aceasta a făcut referire la întreruperile în furnizarea energiei din Rusia către UE din cauza disputelor privind prețurile cu Ucraina din timpul deceniului trecut.

„Crizele din Ucraina din 2006, 2009 și din prezent au ilustrat în mod repetat nevoia de a ne asigura că Europa nu se bazează peste măsură pe un număr limitat de surse de energie sau nu este vulnerabilă la presiuna externă”, potrivit Marii Britanii.

Jocul președintelui rus, Vladimir Putin, în scopul de a obține controlul asupra Ucranei, accentuează scindările din interiorul Uniunii Europene privind modul în care ar trebui să fie echilibrate politicile energetice și cele de protecție a mediului, ceea ce a dus la un blocaj între Germania și statul vecin din est, Polonia.

Prin dislocarea forțelor armate în regiunea Crimeea, președintele rus a provocat un salt al prețului gazelor naturale din Marea Britanie până în Germania,fapt care subliniază dependența Europei față de gazele rusești exportate în Europa prin intermediul Ucrainei.

Premierul polonez, Donald Tusk, s-a adresat Germaniei, spunând că apetitul ei pentru gazele rusești, în contextul în care renunță la centralele atomice și pe gaze în favoarea energiei regenerabile, este „o amenințare la adresa securității și suveranității Europei”.

Ruptura dintre Germania și Polonia subliniază o dilemă mai profundă privind direcția în care merge economia europeană și modelul energetic care o alimentează. Merkel se concentrează pe reducerea poluării și închiderea reactoarelor nucleare germane, iar în timpul acestui proces crește consumul de gaze rusești. Tusk, mai îngrijorat față de securitatea energetică, promovează energia nucleară și pe bază de cărbuni, iar recent a susținut o lege pentru încurajarea producției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică, prin scutire de impozite.

O graniță încărcată negativ cu istorie

„Din multe puncte de vedere, între Germania și Polonia s-a căscat o falie când vine vorba de a defini mixul energetic european”, a spus William Pearson, directorul pentru energie și resurse naturale globale al Eurasia Group, un grup de consultanță privind riscurile geopolitice, citat de Bloomberg. Ambele state, a spus el, „se bucură de sprijinul” altor țări membre UE.

Divergența are implicații pentru mediul de afaceri, precum și pentru consumatorii de energie de pe ambele părți ale aliniamentului Oder-Neise, frontiera de după cel de-Al Doilea Război Mondial inițial propusă de Uniunea Sovietică la Conferința de la Yalta în 1945 și care încă reprezintă granița dintre Polonia și Germania.

Atitudinea lui Tusk este susținută de rezervele de gaze de șist ale Poloniei, catalogate drept cele mai importante din Europa de către Administrația SUA a Informațiilor din Energie. Aceasta estimează că Polonia are resurse de gaze de șist reuperabile tehnic de 4,2 mii de miliarde de metri cubi, respectiv aproximativ un sfert față de nivelul din Statele Unite.

Autoritățile poloneze au acordat circa 100 de licențe companiilor interne și străine pentru a fora după gaze neconvenționale și au căutat să revigoreze investițiile din partea unor companii, inclusiv Marathon Oil Corp. și Exxon Mobil.

Dezbinarea hidraulică

La aproximativ 20 de kilomentri la est de graniță, în orașul polonez Lubsko, Piotr Wozniak, CEO al companiei Baltic Ceramics SA, plănuiește să construiască o fabrică de 20 de milioane de dolari anul acesta pentru a aproviziona incipienta industrie a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică. El pune pariu că Europa va încerca să egaleze boom-ul gazelor de șist care a dus Statele Unite aproape de independența energetică.

Peste râu, în Germania, Merkel vrea să închidă reactoarele nucleare până în 2022, propunându-și cea mairadicală tranziție din istorie spre energia regenerabilă a vreunei țări dezvoltate. Cu partenerul său de coaliție, Partidul Social Democrat, care se opune fracturării hidraulice, guvernul Merkel a impus un moratoriu asupra forării care folosește această tehnologie.

Alwin Guedesen, un fost inginer de comunicații ieșit la pensie, personifică perfect dilema guvernului german. Guedesen, în vârstă de 67 de ani, care lucra în anii 80 la un proiect al NATO pentru a detecta mișcările tancurilor Pactului de la Varșovia prin analiza amplitudinii undelor seismice, își petrece acum cea mai mare parte din timpul său încercând să oprească ceea ce el consideră a fi un nou abuz: forarea după gaze de șist aproape de casa sa din valea Weser, din Saxonia Inferioară.

Practica poate duce la contaminarea pânzei freatice și poate provoca cutremure, susține Guedesen. El spune că, date fiind riscurile asociate cu tehnologia, promovarea fracturării hidraulice în Europa nu este strategia corectă în încercarea de a reduce dependența față de Rusia.

Wozniak nu prea vede sensul acestei abordări, în contextul în care fabrica lui va produce materialul ceramic care sparge rocile în procesul de fracturare hidraulică, astfel încât gazele să fie eliberate cât mai repede în sondă.

„Europa trebuie să facă alegeri strategice cu privire la viitorul ei”, spune Wozniak. „Lecția ucraineană ar trebui să încline balanța spre securitatea energetică mai degrabă decât spre chestiuni referitoare la mediu”, a adăugat el.

Planurile fosile ale Poloniei

Polonia și-a propus să își construiască prima centrală nucleară până la sfârșitul anului 2024. Ar avea o capacitate instalată de cel puțin 1.000 MW, suficientă pentru a alimenta cu curent electric 800.000 de case din SUA. Statul polonez intenționează să aibă o capacitate nucleară de 3.000 MW până în 2030 și să dubleze acest nivel până în 2035.

O nouă termocentrală cu capacitate de 2.800 MW este construită în prezent și cel puțin 1.900 MW sunt dezvoltați în contextul în care PGE SA, cea mai mare companie de utilități din Polonia, controlată de stat, și competitorii săi încearcă să înlocuiască vechile centrale pe bază de cărbune.

Guvernul Tusk, care depinde de Rusia pentru două treimi din gazul Poloniei, intenționează să își diversifice importurile de combustibil în următorii câțiva ani. Tusk a declarat că UE și Germania ar trebui să facă la fel. Aproximativ 35% din importurile de petrol și gaze ale Germaniei vin din Rusia.

Luând la țintă actualele politici privind energia și schimbările climatice ale UE, Tusk a spus săptămâna aceasta că va discuta cu cancelarul Angela Merkel în timpul vizitei sale la Varșovia despre cum să prevină riscul ca dependența Germaniei față de importurile de gaze rusești „să paralizeze Europa atunci când are nevoie de o acțiune decisivă”.

Prețuri în creștere

O cale ar fi ca UE să ia în considerare achizițiile colective de gaze pentru a-și crește puterea de negociere în discuțiile cu Rusia, le-a spus el reporterilor. Merkel a zis că este necesar ca firmele să se alieze pentru a construi o piață internă europeană pentru energie.

„Nu este guvernul german cel care cumpără gaze, ci EON, RWE, BASF”, a spus Merkel.

Abordarea lui Tusk este susținută de prețurile în creștere ale gazelor, de când trupele ruse au preluat controlul asupra Crimeei în weekendul 1 – 2 martie. Prețul gazelor cu livrare luna următoare de pe piața britanică, de referință pentru Europa, a crescut cu 3,5% de atunci. Contractul a sărit cu 10% în 3 martie, cea mai mare creștere zilnică din septembrie 2011 încoace, la bursa din Londra ICE Futures.

În timp de Polonia se luptă cel mai mult pentru securitate energetică, guvernul Merkel încearcă de asemenea să reducă prețurile pentru consumatori. Gorpodăriile private germane plătesc al doilea cel mai mare preț al energiei în UE, după Danemarca, arată cifrele Eurostat. Germanii plătesc în medie 0,29 de euro/KWh, aproape dublu față de prețul mediu de 0,15 euro/KWh pe care îl plătește o gospodărie din Polonia.

Ribbentrop, Molotov, gazele de șist și independența energetică

Cabinetul Tusk a aprobat recent o lege care își propune să urgenteze forarea după gaze de șist, previzionând forarea a aproximativ 30 de noi sonde și demararea producției comerciale la cel puțin una anul acesta.

„Gazele de șist sunt probabil unul dintre beneficiarii disputei dintre Rusia și Ucraina”, a spus Pearson de la Eurasia Group. „Sunt încrezător că gazele de șist vor fi un element pe termen lung în mixtul energetic european”, a adăugat el.

Germania și Polonia s-au mai contrazis pe tema energiei și înainte. În 2006, Radoslaw Sikorski, ministrul polonez al Apărării, care este acum ministrul Afacerilor Externe, a comparat o conductă pentru gaze naturale planificată să fie construită sub Marea Baltică, ocolind teritoriul polonez, cu Pactul Molotov-Ribbentrop, care a rupt Polonia între Germania și Uniunea Sovietică înainte de Al Doilea Război Mondial.

Nord Stream, un consorțiu format din companiile germane BASF AG și EON SE cu rușii de la Gazprom și prezidat de fostul cancelar german Gerhard Schroeder, a fost stabilit în 2011. În decembrie 2012, Rusia a început să construiască conducata South Stream, de 20 de miliarde de dolari, pentru a trimite gaz spre Europa Centrală de-a lungul Mării Negre și prin Balcani – un proiect despre care se spune să va îmbunătăți securitatea energetică, din moment ce ocolește Ucraina, unde disputele privind prețurile au dus la întreruperea exporturilor în ultimii ani.

„Sprijinul pentru construirea conductelor pe traseul Nord Stream le-ar putea da germanilor un fals sebtiment al securității energetice”, a spus Keith Smith, la Center for European Policy Analysis, un grup de cercetare specializat pe politicile energetice. „Situația periculoasă din Ucraina poate, totuși, să determine o regândire a politicilor energetice germane”, a spus el.

Viitorul cadru al Ucrainei și al Europei privind energia și schimbările climatice va fi subiectul summitului UE de la Bruxelles din 20-21 martie, le-a spus președintele Comisiei Europene, Jose Barosso, membrilor Parlamentului European, la Strasbourg, Franța.

„În contextul crizei din Ucraina, nimănui nu trebuie să i se aducă aminte de costurile și pericolele continuei dependențe energetice a Europei”, a spus Barosso.

Premierul Poloniei, Donald Tusk, a declarat că îi va cere cancelarului Germaniei, Angela Merkel, să ia măsuri pentru a reduce dependența Germaniei și a Europei de importurile de gaze din Rusia, pentru a preveni „eventualii pași agresivi ai Rusiei în viitor”. În plus, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din SUA şi să îşi reducă astfel dependenţa de livrările din Rusia.

Merkel va vizita Polonia miercuri pentru a discuta despre criza din Ucraina, unde Rusia a preluat efectiv controlul asupra peninsulei sudice Crimeea. Evenimentele de acolo au revelat măsura în care se bazează Europa pe petrolul și gazele rusești.

Ucraina este o țară importantă de tranzit pentru livrările de gaze din Rusia către Uniunea Europeană, care se bazează pe ruși pentru mai mult de un sfert din necesarul său de consum.

„Dependența Gemaniei față de gazele rusești poate efectiv să afecteze suveranitatea Europei. Nu am niciun dubiu în legătură cu asta”, a spus premierul Donald Tusk într-o conferință de presă.

Subvenționarea regenerabilelor scumpește energia

„Energia este din ce în ce mai scumpă în Europa, din cauza ambițiilor nemăsurate ale politicii de mediu, ceea ce ar putea însemna de asemenea o mai mare dependență față de sursele de energie din Rusia. Prin urmare, voi vorbi (cu Merkel) în primul rând despre cum poate Germania să-și corecteze unele acțiuni economice astfel încât dependența față de gazele rusești să nu paralizeze Europa când va avea nevoie să ia o poziție fermă”, a declarat Tusk.

Germania a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai creșterii cotei surselor regenerabile de energie în mixul european. Polonia își obține aproape toată energia din cărbunele intern și s-a opus acestor eforturi în trecut.

„Chestiunea Ucrainei este o chestiune privitoare la viitorul Uniunii Europene, la siguranța UE și la corectarea politicii energetice a UE”, a spus Tusk.

„Nu vom putea să ne ferim de eventuali pași agresivi ai Rusiei în viitor, dacă atât de multe state europene sunt dependente de livrările de gaze ale Rusiei sau sunt pe cale să intre într-o astfel de dependență”, a adăugat premierul polonez.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

Împotriva protecționismului american

Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din SUA şi să îşi reducă astfel dependenţa de livrările din Rusia, relatează Financial Times.

Într-o iniţiativă neobişnuit de îndrăzneaţă, ambasadorii celor patru ţări la Washington au trimis în această săptămână scrisori comune liderilor Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, în care cer sprijin pentru aprobarea exporturilor de gaze naturale lichefiate americane (GNL) în Europa.

Criza din Ucraina a reaprins temerile că autorităţile de la Moscova folosesc gazele naturale drept armă geopolitică, iar ambasadorii au subliniat că statele lor cumpără din Rusia între 70% şi 100% din necesarul de gaze.

"Prezenţa gazelor naturale americane ar fi binevenită în Europa Centrală şi de Est, iar acţiunea Congresului de a susţine exporturile de GNL către aliaţii Americii ar veni într-un moment deosebit de important pentru regiune", se arată în scrisorile adresate liderului Senatului, Harry Reid şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Semnal politic

Statele Unite nu vând în prezent gaze lichefiate în Europa, iar Congresul nu are un control direct asupra aprobării exporturilor. Decizia depinde de Departamentul pentru Energie, iar ambasadorii au criticat procesul birocratic, care este "un obstacol major".

"Securitatea energetică nu este doar o problemă zilnică a milioane de locuitori ai regiunii, dar şi una dintre cele mai mari probleme de securitate a aliaţilor Americii din Europa Centrală şi de Est", potrivit scrisorii.

Cu toate acestea, chiar şi în absenţa restricţiilor, Statele Unite nu ar putea ajuta în prezent Europa, întrucât primul terminal de export al gazelor lichefiate nu va fi finalizat înainte de a doua jumătate a anului 2015.

Unii susţinători ai liberalizării exporturilor spun că eliminarea restricţiilor ar putea da un semnal preşedintelui rus Vladimir Putin că Statele Unite nu vor permite ca aliaţii lor să fie agresaţi.

Birocrație greoaie

Gazele pot fi exportate liber în ţările cu care Statele Unite au încheiat acorduri de liber-schimb, dar vânzările în alte state trebuie aprobate de Departamentul Energiei, iar companiile se plâng că procesul birocratic durează prea mult.

Ambasadorii au adresat scrisorile liderilor Congresului, în timp ce mai mulţi membri ai acestuia au cerut în această săptămână preşedintelui Obama să recurgă la puterea sa executivă pentru accelerarea aprobărilor.

Boehner a scris, la rândul său, într-un articol apărut în Wall Street Journal, că autorităţile de la Washington "fac prea puţin într-un domeniu în care ar trebui să procedeze invers. El a adăugat că exporturile mai mari ar crea mai multe locuri de muncă în industria energiei.

Din 2011 încoace, Departamentul american al Energiei a aprobat şase autorizaţii pentru construcţia de terminale destinate gazelor lichefiate provenite de la zăcămintele de şist. Primul dintre acestea, Sabine Pass din Louisiana, va începe exporturile în a doua jumătate a anului 2015. Cel puţin alte 24 de cereri sunt în aşteptare.

Monopolul rus de stat Gazprom a comunicat Lituaniei că acceptă să implementeze reglementările europene cu privire la separarea activităților de producție de cele de transport în domeniul energetic, ceea ce înseamnă că rușii urmează să își vândă participația deținută la sistemul lituanian de conducte de transport gaze naturale, a declarat premierul Lituaniei, Algirdas Butkevicius.

"Gazprom este de acord să nu mai conteste implementarea celui de-al treilea pachet legislativ pentru energie al UE. Ne-am pus de acord asupra acestui aspect", a declarat Butkevicius, după o întâlnire cu CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, la Soci, orașul unde se desfășoară Jocurile Olimpice de iarnă.

Lituania, care este complet dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia și plătește printre cele mai mari prețuri din Europa pentru livrările Gazprom, negociază de ceva timp reînnoirea contractelor cu rușii, iar legislația UE privind liberalizarea piețelor de gaze constituia un obstacol în calea ajungerii la un acord.

Rușii și nemții controlează peste trei sferturi

"Sper ca întâlnirea să impulsioneze discuțiile și asupra celorlalte aspecte de interes comun", a adăugat premierul lituanian.

Butkevicius, care s-a aflat la Soci pentru a participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, a avut o întrevedere informală și cu premierul rus, Dmitri Medvedev.

Anterior, guvernul de la Vilnius anunțase că intenționează să răscumpere participațiile deținute la sistemul național de conducte de transport gaze naturale, Amber Grid, de către Gazprom și de către compania germană E.ON, pentru a recăpăta controlul asupra rețelei, privatizată cu 10 ani în urmă.

Amber Grid a fost separată anul trecut de compania de stat lituaniană de gaze Lietuvos Dujos. E.ON și Gazprom dețin participații similare la ambele companii, de 38,9%, respectiv 37,1%, iar statul lituanian controlează câte 17,7% din fiecare.

Reclamă prețuri prea mari

Cei de la E.ON au susținut guvernul de la Vilnius la finalul lunii ianuarie, votând pentru declanșarea unei proceduri de arbitraj internațional contra Gazprom pe tema prețurilor la importurile de gaze naturale, după ce Lietuvos Dujos a anunțat că nu a reușit să obțină prin negocieri reducerea acestora.

Actualul contract dintre Lietuvos Dujos și Gazprom expiră în 2015. Lituania, care vrea să-și diversifice sursele de aprovizionare cu gaze, ca și alte state din estul Europei, are în plan demararea de importuri de gaze naturale lichefiate, tot de anul viitor.

Pe de altă parte, comisarul european pentru Concurență a declarat că Gazprom nu a întreprins încă nimic pentru a înlătura obiecțiile UE cu privire la sistemul său de stabilire a prețurilor la gaze și că monopolul rus ar putea fi acuzat oficial de abuz de poziție dominantă.

Gazprom se află sub investigație din partea autorităților europene din septembrie 2012, fiind acuzată de prețuri excesive și de blocarea concurenței în sectorul de gaze. Luna trecută, rușii au anunțat că vor ca ancheta să se finalizeze printr-un acord obținut pe cale amiabilă, adăugând însă că nu își vor modifica sistemul de prețuri practicate pentru clienții din Europa de Est.

Argumentul rușilor este acela că contractele pe termen lung pot fi mai ieftine decât achizițiile imediate de pe piețele spot, unde prețurile cresc foarte mult atunci când survin crize de aprovizionare.

Prețurile mari la gaze și electricitate vor afecta economia europeană încă 20 de ani de acum încolo, subminând competitivitatea unor industrii-cheie pentru UE și locurile de muncă ale unui număr de aproape 30 de milioane de cetățeni europeni, potrivit principalei instituții internaționale specializate în statistici și analize în domeniul energiei, International Energy Agency (IEA).

IEA spune că, în următoarele două decenii, Europa își va pierde o treime din cota de piață globală deținută în prezent în sectorul exporturilor de produse care necesită consum intensiv de energie, din cauza menținerii prețurilor la energie la niveluri semnificativ mai mari decât cele din Statele Unite.

Mai multe state UE acordă în prezent subvenții masive pentru producția de energie din surse regenerabile, renunță progresiv la facilitățile de producere a energiei nucleare și refuză explorările pentru gaze de șist, spre nemulțumirea companiilor din sectoarele industriale intens consumatoare de energie electrică, care se plâng că, în acest fel, le este distrusă competitivitatea.

Sunt amenințate zeci de milioane de locuri de muncă

"Majorarea prețurilor la energie nu poate fi pusă exclusiv pe seama politicilor de mediu ale UE. Este vorba de ceva nou și de natură structurală, nu e o problemă care să se poate rezolva dintr-o dată. Diferența dintre prețurile la energie din Europa și cele din Statele Unite va persista mult mai mult decât se credea la un moment dat", a declarat Fatih Birol, economistul-șef al IEA.

Acesta a adăugat că europenii nu și-au dat seama decât foarte târziu de gravitatea acestei probleme de competitivitate a costurilor industriei, avertizând că, în acest fel, sunt amenințate locurile de muncă ale unui număr de aproape de 30 de milioane de cetățeni ai Europei care lucrează în siderurgie, petrochimie și alte industrii grele.

În prezent, prețurile cu care Europa importă gaze naturale sunt de circa 3 ori mai mari decât prețurile la gaze din Statele Unite, iar cele pentru consumatorii industriali de electricitate – aproximativ duble față de cele de peste ocean. "Aceste diferențe vor mai persista încă cel puțin 20 de ani", a spus Birol.

Liderii din industrie pun aceste prețuri mari la energie din Europa în primul rând pe seama politicilor UE de combatere a schimbărilor climatice, dar economistul-șef al IEA nu este de aceeași părere.

"Se dă prea mult vina pe aceste politici pentru prețurile mari la energie din Europa, ignorându-se factorul major reprezentat de costurile mari ale energiei importate. Chiar și subvențiile pentru energia produsă din surse regenerabile, care în unele țări au ajuns să reprezinte o povară serioasă pentru consumatorii de curent electric, sunt departe de a fi factorul dominat în formarea prețurilor", a declarat Birol.

Se poate alerga după doi iepuri?

În schimb, trebuie recunoscut faptul că, în Europa, generarea de curent electric depinde mult de centralele pe bază de gaze naturale, în condițiile în care în UE nu a survenit un boom al gazelor de șist, precum în SUA.

Totuși, Europa nu poate rezolva de una singură problemele climtice ale lumii, a mai spus economistul-șef al IEA, arătând că și dacă statele UE ar înceta cu totul să mai emită gaze cu efect de seră până în 2030, acest lucru nu ar stopa trendul mondial de creștere a temperaturilor.

Politica energetică europeană trebuie să se concentreze atât pe susținerea competitivității economice, cât și pe protecția mediului, susține Fatih Birol. Printre soluțiile enumerate de acesta ar fi creșterea rolului energiei nucleare și gazelor de șist, încurajarea eficienței energetice și renegocierea contractelor de import de gaze naturale, în condițiile în care, în prezent, două treimi din aceste contracte urmează să expire în următorii 10 ani.

În plus, spune Birol, este nevoie de înlăturarea efectelor perverse generate de proasta concepere a programelor de subvenționare a energiei regeberabile, precum și ale colapsului pieței europene a certificatelor de emitere de dioxid de carbon, care a făcut ca producerea de electricitate pe bază de cărbune să devină din nou atractivă din punct de vedere al prețului.

"Prostie și aroganță"

Pe de altă parte, comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a declarat, recent, că a-ți imagina că reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale Europei va contribui în vreun fel la stoparea încălzirii globale la nivel mondial este o dovadă de "prostie și aroganță".

Acesta a spus că este sceptic în privința posibilității de atingere a noii ținte UE de reducere a emisiilor de CO2 până în 2030, cu 40% față de nivelurile din 1990.

Oettinger a mai spus că UE este în grafic cu ținta actuală de reducere a emisiilor, cu 20% până în 2020, doar din cauza recesiunii economice, care a dus la scăderea producției industriale și la închiderea multor fabrici vechi și foarte poluante din fostele state comuniste din Europa de Est.

"A fost ușor până acum, dar nu va mai fi, fiecare procent de reducere a emisiillor va fi tot mai greu de obținut și cu costuri din ce în ce mai mari. UE este responsabilă doar pentru 10,6% din cantitatea globală de emisii de dioxid de carbon, procent care va scădea la 4,5% în 2030, dacă ținta recent stabilită va fi atinsă. Nu e realist să crezi că salvezi planeta tăind cu 4,5% emisiile de gaze cu efect de seră", a punctat comisarul european pentru Energie.

Cifrele dependenței energetice a Europei

Cele 28 de state ale Uniunii Europene au importat cumulat, din Rusia, produse energetice în valoare de 121,77 miliarde de euro în primele nouă luni din 2013, ușor sub nivelul din perioada similară a anului trecut (122,63 miliarde euro), energia, în special gazele naturale, reprezentând aproape 80% din totalul importurilor Europei din Rusia.

Schimburile comerciale dintre EU și Rusia s-au dezvoltat puternic între anii 2002 și 2012, însă totodată a crescut permanent și deficitul Europei în această relație, arată Eurostat. Deficitul comercial al UE în raport cu Moscova s-a triplat în perioada menționată, de la 30,7 la 91,6 miliarde euro.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

În Europa Centrală și de Est, potrivit datelor România este al șaptelea client ca importanță pentru Gazprom, fiind devansată de Polonia (9,80 miliarde de metri cubi), Cehia (7,32), Ungaria (6), Slovacia (5,42), Austria (5,23) și Bulgaria (2,76).

Suntem de 2,5 ori mai ineficienți energetic decât media UE

România consumă de 2,5 ori mai mult energie pe unitatea de Produs Intern Brut (PIB) faţă de media UE şi ar putea economisi pe termen lung între 5 şi 7 miliarde euro, dacă ar aplica măsuri de eficienţă energetică, ceea ce ar echivala cu o creştere de 4-6% a PIB, fără un consum suplimentar de energie.

"Pierderile energetice în sectorul industrial ating 30-35% din energia consumată, în timp ce la clădiri se constată pierderi energetice de circa 40-50% din energia consumată", se arată într-un comunicat al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi al Asociaţiei Române pentru Promovarea Eficienţei Energetice (ARPEE).

ARPEE are ca membri fondatori companiile BB, Alstom, Dalkia, EnergoBit, Elcomex, GDF SUEZ Energy România, Lafarge, OMV Petrom şi PricewaterhouseCoopers.

Comisia Europeană a anunţat, în luna octombrie a anului trecut, că a lansat procedura de infringement împotriva României şi Cehiei pentru că nu au furnizat informaţii cu privire la implementarea unei directive referitoare la eficienţa energetică a clădirilor.

Directive europene

Directiva 2010/31/EU precizează că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să instituie şi să aplice cerinţe minime privind performanţa energetică a clădirilor şi să se asigure că este realizată certificarea performanţei energetice a clădirilor. Totodată, documentul prevede realizarea unor inspecţii periodice ale sistemelor de încălzire şi de aer condiţionat.

De asemenea, directiva solicită statelor membre să se asigure că, începând din 2021, toate clădirile noi vor fi "clădiri cu consum de energie aproape zero".

Totodată, la 1 ianuarie a intrat în vigoare o altă directivă, care obligă statele membre ale UE să se asigure că 3% din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală se renovează anual pentru a îndeplini cerinţele minime în materie de performanţă energetică stabilite pe baza articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.

Potrivit directivei, de la 1 ianuarie 2014 şi până la 31 decembrie 2020, fiecare ţară trebuie să facă economii în fiecare an de 1,5% din volumul vânzărilor anuale de energie către consumatorii finali.

Gigantul rus Gazprom a somat, marți, Ucraina, să plătească o factură restantă de import de gaze din Rusia în valoare de aproape 900 de milioane de dolari, creând îngrijorări cu privire la perspectiva de reluare a problemelor de aprovizionare cu gaze a Europei pe timp de iarnă, care au survenit de două ori în ultimii ani.

Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a declarat că Ucraina nu a plătit nici până acum factura de 882 de milioane de dolari aferentă livrărilor de gaze rusești pe luna august, cu toate că scadența acesteia fusese prelungită până la începutul lunii octombrie. Miller nu a amenințat cu stoparea livrărilor, dar a precizat că Gazprom se gândește ca, în viitor, să le ceară ucrainenilor să plătească în avans pentru gazele pe care le importă din Rusia.

Mai mult, șeful Gazprom a spus că Rusia a plătit deja Ucrainei un avans de 1 miliard de dolari din tariful de tranzit aferent livrărilor de gaze rusești către Europa prin intermediul sistemului ucrainean de conducte.

"Export" de iarnă rusească către Europa?

"Problema plăților datorate de Ucraina pentru livrările rusești de gaze naturale se agravează", i-a spus Miller, în public, premierului rus Dmitri Medvedev, cu ocazia unei convorbiri televizate. În replică, șeful guvernului de la Kiev, Mykola Azarov, a declarat că autoritățile ucrainene au situația sub control și că problema va fi rezolvată de către managementul celor două companii de stat implicate, Gazprom și Naftogaz.

Dispute similare cu privire la valoarea și scadența de plată a facturilor aferente exporturilor de gaze ale Gazprom către Ucraina au dus la tăierea de către ruși a livrărilor către ucraineni în 2006 și 2009, lăsând în frig timp de zile în șir mai multe state europene care se aprovizionează cu gaze din Rusia prin intermediul Ucrainei.

Ucraina este aproape 100% dependentă energetic de Rusia și, totodată, asigură grosul livrărilor de gaze naturale ale Rusiei către piața europeană, unde Gazprom asigură peste o treime din necesarul de consum.

Armă politică

"Se apropie iarna, cel mai prost moment pentru conflicte între Rusia și Ucraina. Vom vedea dacă istoria se repetă", spune Jonathan Stern, președintele Oxfort Institute for Energy Studies.

De ani de zile, Ucraina le cere rușilor să reducă prețul de livrare al gazelor importate, motivând că acestea sunt nedrept de mari comparativ cu cele practicate față de alte state vecine și au ca efect slăbirea economiei ucrainene. Ucraina a reintrat în recesiune anul acesta și se confruntă cu mari probleme legate de deficitul bugetar și comercial, precum și cu scăderea dramatică a rezervelor valutare.

Gazprom a refuzat să ieftinească gazele exportate Ucrainei, spunând că acest lucru ar putea fi posibil doar cu condiția ca Ucraina să se alăture unei uniuni vamale create de Moscova și care ar urma să cuprindă și alte state post-sovietice. În schimb, Ucraina insistă asupra intenției de a semna un acord de liber schimb și de asociere politică cu UE luna viitoare, fapt care o împiedică să se alăture uniunii vamale dominate de Rusia. În replică, Rusia a amenințat că va înăspri controalele la vamă pentru transporturile ucrainene de mărfuri, afectând astfel comerțul exterior și economia statului vecin.

Singura soluție e diversificarea

"Atitudinea Rusiei este un avertisment față de vecinul său, aflat în criză de bani. Rusia pune tot mai multă presiune pe Ucraina, pe multiple planuri, pentru a bloca integrarea europeană a acesteia", a declarat un diplomat european, sub protecția anonimatului.

Rusia neagă această interpretare. "Nu e un subiect politic, ci unul strict comercial. Gazprom a dat dovadă de flexibilitate în raporturile sale financiare cu Naftogaz, dar totul are o limită", a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la televiziunea de stat Rossiya 24.

De la crizele de aprovizionare cu gaze care au afectat Europa în 2006 și 2009, Gazprom și UE au luat o serie de măsuri pentru a minimiza pe viitor impactul posibilelor diferende dintre Rusia și Ucraina pe această temă. Gazprom a construit un nou gazoduct, Nord Stream, care trece pe sub Marea Baltică și ajunge în Germania, și a început lucrările la un altul, care va face legătura cu Europa de sud-est, via Marea Neagră. La rândul ei, Europa a construit o serie de conducte de interconectare a sistemelor sale naționale de aprovizionare cu gaze, pentru a spori flexibilitatea livrărilor.

Analiștii spun că, în cazul în care problemele cu ucrainenii se vor agrava, Gazprom ar putea redirecționa exporturile de gaze către Europa prin Nord Stream. Însă, pe de altă parte, este în interesul ambelor părți să evite să mai creeze probleme de aprovizionare Europei, printre altele din motive de reputație, astfel că, cel mai probabil, Gazprom și Naftogaz vor încerca să negocieze un deal cu privire la factura restantă a Ucrainei pentru gazele rusești. {jathumbnailoff}

România s-a numărat în 2011 printre statele Uniunii Europene cel mai puțin dependente de importurile de energie, cu o pondere de 21% a resurselor provenite de peste hotare în consumul intern.

Cele mai scăzute rate de dependențî de importurile de energie din blocul comunitar s-au înregistrat în 2011 în Estonia (12%), România (21%), Cehia (29%), Olanda (30%), Polonia (34%) și Marea Britanie (36%), potrivit datelor Eurostat.

În schimb, Malta (101%), Luxemburg (97%), Cipru (93%) și Irlanda (89%) au fost statele cele mai dependente energetic din UE in 2011.

Singurul exportator net de energie a fost Danemarca, cu o rată negativă de dependență, de -9%.

5 state acoperă două treimi din consumul UE

În 2011, rata de dependență de importurile de energie a Uniunii Europene a fost de 54%, aproape neschimbată din 2008 încoace.

Cei mai mari consumatori de energie din UE au fost anul trecut Germania, cu 316 tep (tone echivalent petrol), Franța, cu 260 tep, Marea Britanie, cu 199 tep, Italia, cu 173 tep, și Spania, cu 129 tep,

Cele cinci state au avut, cumulat, o pondere de aproape două treimi în consumul total al UE27.

23 de state membre ale UE au înregistrat o scădere a consumului de energie în perioada 2008-2011, iar în patru țări a crescut consumul de energie.

Cel mai mare declin s-a înregistrat în Lituania (-24,5%), Irlanda și Grecia (ambele cu -12,3%), România (-10,2%), Spania și Marea Britanie (ambele cu -9,4%).

Cele mai mari creșteri au fost consemnate în Malta (+16,9%) și Estonia (4,8%%).

O fi bine, o fi rău?

Consumul de energie electrică în economie a crescut în 2012 cu 3,6% față de anul anterior, de la 34,42 miliarde KWh la 35,48 miliarde KWh, potrivit estimărilor Institutului Național de Statistică (INS).

Potrivit INS, anul trecut economia a consumat 35,48 miliarde KWh de energie electrică, reprezentând 67% din consumul total din România, în vreme ce, în 2011, consumul de energie electrică din economie s-a cifrat la 34,42 miliarde KWh, adică 65,2% din consumul total din acel an.
 
De obicei, majorarea consumului de energie electrică al companiilor este considerat un semnal de creștere a economiei, însă este foarte posibil ca nu acesta să fi fost cazul economiei românești anul trecut.
 
„După cum știți, creșterea economică în 2012 a fost aproape inexistentă, aproape de zero”, declara, la finalul lunii trecute, șeful delegației FMI în România, Erik de Vrijer.
 
În plus, intensitatea energetică a economiei românești, reprezentând consumul de energie necesar pentru a produce o unitate de 1.000 de euro de PIB, exprimat în kilograme echivalent petrol, este de aproape trei ori mai mare decât media Uniunii Europene, semn de ineficiență accentuată.
 
Astfel, potrivit Consiliului Fiscal, intensitatea energetică a economiei românești este de 396 de kilograme echivalent petrol/1.000 de euro, față de o medie UE de 146 kilograme echivalent petrol/1.000 de euro.

Compania de proiect Nabucco Gas Pipeline International GmbH a demarat o procedura de precalificare a unei licitatii destinate producatorilor de conducte de otel, in vederea achizitionarii a 1.320 de kilometri de conducta, cu diametrul de 48 de inci, pentru realizarea gazoductului omonim, care ar urma sa transporte gaze extrase din Azerbaidjan de la frontiera cu Turcia pana in Ungaria.

„Anuntul privind lansarea procedurii de precalificare, prin care se solicita trimiterea de aplicatii din partea potentialilor furnizori, a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 31 ianuarie 2013”, se arata intr-un comunicat al Nabucco Gas Pipeline International.

Procesul de precalificare precede licitatia propriu-zisa si permite unor proiecte extrem de complexe, cum este Nabucco, sa-i identifice pe acei furnizori capabili sa satisfaca cerintele proiectului, se mai spune in comunicat.

„Lansarea procesului de precalificare este inca un pas care demonstreaza ca Nabucco este gata sa respecte calendarul de livrare de gaze al consortiului Shah Deniz”, mai afirma compania de proiect.

Nabucco Gas Pipeline International a anuntat, recent, ca a semnat un contract cu compania italiana Saipem, subsidiara a Eni, pentru serviciile de proiectare de baza (Front End Engineering & Design - FEED) pentru proiectul Nabucco Vest.

In luna ianuarie 2013, actionarii Nabucco au semnat un acord de cooperare, precum si un acord de optiuni de subscriere si de finantare, cu actionarii campului gazeifer Shah Deniz din Azerbaidjan. Acestia sunt azerii de la SOCAR, concernul BP, compania norvegiana Statoil si grupul francez Total.

Nabucco Vest ar urma sa transporte gaze extrase din Azerbaidjan de la frontiera cu Turcia pana in Ungaria.

Consortiul Shah Deniz va decide, probabil, pana in iunie, daca sprijina Nabucco sau proiectul concurent al Conductei Trans-Adriatice, dezvoltat de compania energetica elvetiana Axpo impreuna cu Statoil si germanii de la E.ON.

Nabucco Vest este o versiune redusa a conceptului original Nabucco si este parte a coridorului sudic de conducte de gaze naturale gandit pentru a diversifica sursele de aprovizionare ale Europei si a reduce dependenta acesteia de importurile din Rusia.

Actionarii Transgaz Medias au aprobat, recent, majorarea cotei de participare a transportatorului national de gaze la compania de proiect Nabucco Gas Pipeline International GmbH, de la 17,38% la 17,48%, precum si bugetul de venituri si cheltuieli al Nabucco Gas Pipeline International pentru trimestrul I 2013.