Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Sat04102021

Last updateTue, 05 May 2020 10am

Romana English
Back Home Stiri pline de energie Stirile Pline de Energie Batalia pe Resurse Odată cu Crimea, Rusia a luat de la Ucraina și zăcăminte offshore de hidrocarburi de mii de miliarde de dolari

Odată cu Crimea, Rusia a luat de la Ucraina și zăcăminte offshore de hidrocarburi de mii de miliarde de dolari

Crimea hidrocarburi offshore

Când Rusia a anexat Crimeea în martie, ea a obținut nu numai uscatul crimean, ci și o zonă maritimă triplă ca suprafață care conține zăcăminte potențiale offshore de hidrocarburi cu o valoare de mii de miliarde de dolari.

Rusia a proclamat anexarea drept o acțiune legitimă, având grijă să nu atragă atenția asupra goanei după petrol și gaze care a înfierbântat recent regiunea Mării Negre. Dar această mișcare a extins de asemenea frontiera maritimă a Rusiei, asigurându-i astfel, pe nesimțite, dominația asupra unor vaste rezerve de petrol și gaze și dând în același timp o lovitură cruntă speranțelor Ucrainei pentru independența energetică, scrie The New York Times.

Rusia a făcut asta în baza unui acord internațional care dă statelor suveranitatea asupra unor suprafețe de până la aproximativ 370 de kilometri distanță în larg de coastele lor maritime, respectiv de platoul continental. Rușii au încercat, fără succes, să obțină accesul la resursele energetice de pe același teritoriu, prin semnarea unui pact cu Ucraina, acum mai puțin de doi ani.

„Este o chestiune de mare importanță”, spune Carol R. Saivetz, un expert în Eurasia în cadrul Programului de Studii de Securitate de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). „Asta privează Ucraina de posibilitatea de a dezvolta aceste resurse și le oferă Rusiei. Ucraina devine astfel și mai vulnerabilă la presiunile Rusiei”, explică el.

Gilles Lericolais, directorul pentru afaceri europene și internaționale la grupul național oceanografic al Franței, a numit anexarea Crimeei de către Rusia o „acțiune extrem de evidentă” de acaparare a resurselor offshore.

Rușii nici usturoi n-au mâncat

La Moscova, purtătorul de cuvânt al președintelui rus Vladimir Putin a declarat că nu există „nicio legătură” între anexarea peninsulei Crimea și resursele energetice, adăugând faptul că Rusiei nici măcar nu îi pasă de acele zăcăminte de petrol și gaze. „Comparativ cu tot potențialul pe care îl are Rusia, ceea ce se află în zona respectivă nu prezintă nici un interes pentru noi”, a spus purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.

Exxon Mobil, Royal Dutch Shell și alte companii petroliere majore au explorat deja Marea Neagră și unii analiști din domeniul petrolier spun că potențialul său poate rivaliza cu cel al Mării Nordului. Această goană după hidrocarburi, care a început în 1970, a dus la creșterea putrernică a economiilor Marii Britanii, Norvegiei și altor țări europene.

William B. F. Ryan, geolog marin la Lamont-Doherty Earth Observatory din cadrul Columbia University, consideră că anexarea Crimeii de către Rusia dă acces Kremlinului la „ceea ce este mai mai bun” din rezervele de petrol ale Mării Negre.

Analiștii din domeniul petrolier spun că înăsprirea sancțiunilor economice ar putea încetini explorarea și exploatarea de către Rusia a noilor perimetre de hidrocarburi din Marea Neagră și Marea Azov, prin reducerea accesului la finanțare și tehnologie din Vest. Tot ei menționează, însă, că Rusia a preluat deja subsidiara din Crimeea a companiei naționale de gaze a Ucrainei, căpătând astfel instantaneu putere de exploatare în Marea Neagră.

„Rusia este într-o dispoziție de a se comporta agresiv”, spune Vladimir Socor, colaborator al Fundației Jamestown, un grup de cercetare din Washington care urmărește afacerile eurasiene. „A preluat deja două instalații de foraj”, a explicat el.

Potențial imens în Marea Neagră

Goana globală după combustibili fosili a trecut din ce în ce mai mult offshore, în locuri precum Oceanul Atlantic lângă Brazilia, Golful Mexicului și Marea Chinei de Sud. Sute de instalații petroliere sunt răspândite în Marea Caspică, la câteva sute de mile est de Marea Neagră.

Statele împart regiunile maritime cu zăcăminte potențiale de hidrocarburi potrivit normelor stabilite în 1982, prin Tratatul Legii Mărilor. Acordul permite statelor cu ieșire la mare să revendice așa-numitele „zone economice exclusive”, care se pot întinde până la aproximativ 370 de kilometri depărtare de litoralul lor. În interiorul acestor zone, țările pot explora, exploata, conserva și gestiona resursele naturale din adâncime, vii sau fără viață.

Țările cu ieșire la Marea Neagră au considerat mult timp fundul său drept o posibilă sursă de energie, în principal din cauza succeselor petroliere modeste în apele mai puțin adânci.

Potențialul uriaș al zonei a ieșit la lumină doar acum doi ani, atunci când un vas enorm care fora în adâncul Mării Negre, aparținând României, a decoperit un vast câmp gazeifer în ape cu o adâncime mai mare de 800 de metri.

Rusia s-a mișcat repede.

Costuri de explorare de 12 miliarde de dolari

În aprilie 2012, Vladimir Putin, pe atunci premierul Rusiei, a condus demersurile pentru a semna un acord cu Eni, gigantul energetic al Italiei, pentru a explora zona economică a Rusiei din nord-estul Mării Negre. Profesorul Ryan de la Columbia a estimat că mărimea acestei zone, înainte de anexarea Crimeei, era de aproximativ 67.340 de kilometri pătrați, aproape cât întreg teritoriul Lituaniei.

„Vreau să vă asigur că guvernul rus va face totul pentru a susține astfel de proiecte”, a spus Putin în momentul semnării, potrivit agenției de presă a Rusiei, Interfax.

O lună mai târziu, specialiștii europeni în explorarea petrolului au elaborat o lungă prezentare, în titlul căreia întrebau: „Este Marea Neagră noua Mare a Nordului?”. Lucrarea cita studii geologice care estimau că apele Ucrainei au „un potențial de explorare enorm”, dar vedeau zona rusă mai puțin atractivă din acest punct de vedere.

În august 2012, Ucraina a făcut public un acord cu un grup condus de Exxon pentru a extrage petrol și gaze din adâncul apelor ucrainene ale Mării Negre. Consorțiul condus de Exxon a prezentat o ofertă mai bună decât cea a companiei ruse Lukoil. Biroul național de geologie al Ucrainei a spus că dezvoltarea acestui perimetru ar costa până la 12 miliarde de dolari.

„Marea Neagră se încinge”, titra în 2013 GEO ExPro, o revistă a industriei, tipărită în Marea Britanie. „Niveluri ridicate de activitate au devenit evidente peste tot în regiunea Mării Negre”, se relata în articol, „mai ales în apele de adâncime”.

România joacă un rol-cheie

Când Rusia a anexat Peninsula Crimea, separată de Ucraina în 18 martie, a emis un tratat de anexare între nou proclamata Republică a Crimeei și Federația Rusă. Îngropată în document – în Articolul 4, Secțiunea 3 – o singură frază seacă preciza că legea internațională va guverna trasarea frontierelor în marile adiacente, Marea Neagră și Marea Azov.

Profesorul Ryan estimează că nou revendicata zonă maritimă din jurul Crimeei a adăugat aproximativ 93.240 de kilometri pătrați la ceea ce deținea Rusia în Marea Neagră. Suprafața adăugată este de mai mult de trei ori mai mare decât uscatul Crimeei, respectiv aproape cât statul american Maine.

La acel moment, puțini observatori au comentat anexarea Crimeei de către Rusia în acești termeni. O excepție a fost România, a cărei zonă din Marea Neagră fusese vecină celei a Ucrainei înainte ca Rusia să intervină.

„România și Rusia vor fi vecine”, scria România Liberă, cotidian național din București, în 24 martie. Titlul articolului spunea că noua frontieră marină ar putea deveni „o potențială sursă de conflict”.

Multe state au criticat anexarea Crimeei de către Rusia și astfel, implicit, legalitatea revendicărilor din Marea Neagră și Marea Azov. Dar cotidianul românesc a citat analiști care considerau că celelalte țări din regiunea Mării Neagre – Georgia, Turcia, Bulgaria și România – ar recunoaște tacit anexarea „pentru a evita un conflict deschis”.

Un nou traseu pentru South Stream?

În prima fază, consideră analiștii, acțiunea Rusiei ar putea modifica traseul pe care conducta South Stream ar urma să fie construită, ceea ce înseamnă o economie de bani pentru Rusia, precum și eliminarea unor provocări legate de timp și construcție. Conducta planificată, menită să treacă prin cele mai adânci părți ale Mării Negre, ar urma să pompeze gaze rusești către Europa.

Inițial, pentru a evita zona maritimă a Ucrainei, Rusia a desenat traseul costisitoarei conducte pe un drum ocolit, prin sudul apelor Turciei. Acum însă, South Stream poate aborda o cale mult mai directă, prin nou obținutul teritoriu din Marea Neagră, dacă proiectul avansează. Criza din Ucraiana a aruncat însă îndoieli asupra viitorului acestui proiect.

În ceea ce privește extracția de petrol în nou revendicatele zone maritime, companiile spun că vechile lor acorduri cu Ucraina sunt în suspensie, iar analiștii consideră că este puțin probabil să fie semnate noi contracte în curând, având în vedere tensiunile în derulare în regiune și eforturile Statelor Unite de a crește presiunea asupra Rusiei.

„Sunt chestiuni extrem de importante la mijloc”, consideră profesorul Saivetz de la MIT. „Nu-i pot vedea sărind să încheie noi acorduri chiar acum”, a conchis el.

Statele Unite își folosesc toate armele pe care le au la dispoziție pentru a bloca demersurile Rusiei în zonele maritime. Luna trecută, SUA au impus sancțiuni comerciale companiei Chernomorneftegaz, subsidiara din Crimea ruptă din compania națională de gaze a Ucrainei.

Eric L. Hirshhorn, ministrul adjunct american al comerțului, a spus că sancțiunile asupra companiilor din Crimeea ar transmite „un mesaj puternic” de condamnare a acțiunilor Rusiei de „incursiune în Ucraina și expropriere a bunurilor ucrainene”.

CONSUMUL GLOBAL DE ENERGIE

PRODUCTIA GLOBALA DE ENERGIE

Consumul de energie al SUA

Tag Cloud