Energy Report

Miza gazeiferă a Ucrainei: "secesiunea" zăcămintelor, "europenizarea" versus "rusificarea" conductelor

Este din ce în ce mai limpede că, de facto (chiar dacă, cel mai probabil, nu și de iure, cel puțin deocamdată), Ucraina se îndreaptă către o secesiune între regiunea de vest, prooccidentală, și cea de est, rusofonă. Acest lucru are efecte importante atât asupra valorificării resurselor de gaze naturale ale țării, inclusiv a celor neconvenționale, de șist, cât mai ales asupra sistemului ucrainean de conducte de transport gaze, de care depinde în bună măsură aprovizionarea Europei.

Sciziunea internă a Ucrainei împarte practic în două zăcămintele de gaze de șist ale țării, între rusofoni și prooccidentali. Mai mult, se pune problema controlului asupra resurselor de gaze naturale offshore ale Ucrainei, localizate în platoul continental al Mării Negre, proiect în care este implicată și OMV Petrom.

Cât privește sistemul de conducte de gaze, tabăra prorusă ar fi dispusă să cedeze Rusiei controlul asupra acestuia, în timp ce cea proocidentală ar dori o aliniere a sistemului la normele UE din energie, ceea ce ar avea consecințe dezastruoase asupra Gazprom, care își exportă producția în Occident prin conductele respective.

Fracturare hidraulică, dar și geopolitică

Ucraina dispune de două zăcăminte majore de gaze de șist. Unul dintre acestea este localizat la Oleska, în vestul țării, unde americanii de la Chevron ar putea începe operațiunile cel mai devreme în trimestrul al treilea al acestui an.

Chevron și autoritățile de la Kiev au semnat, în noiembrie anul trecut, un acord, în valoare de 10 miliarde de dolari, de împărțire a producției de gaze de șist de pe câmpul Oleska. Concesiunea se întinde în regiunile Lvov și Ivano-Frankivsk. Estimările oficiale indică o producție anuală, de pe această concesiune, cifrată între 5 și 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

În estul rusofon al Ucrainei se află un alt zăcământ major de gaze de șist, cel de la Yuzivska. Pe 24 ianuarie anul acesta, la Davos, Ucraina a semnat cu cei de la Royal Dutch Shell un acord pe 50 de ani, în valoare de 10 miliarde de dolari, pentru explorarea și exploatarea respectivului zăcământ.

Rușii au recționat imediat

Shell intenționează să instaleze un număr de 15 sonde de explorare în cadrul proiectului, care va fi derulat prin intermediul unui joint-venture format cu o companie locală creată special în acest scop, numită Nadra Yuzivska.

Concesiunea Royal Dutch Shell din Ucraina ar putea conține până la 113 miliarde de metri cubi de gaze naturale, aproape cât totalul rezervelor confirmate de gaze ale Algeriei, unul dintre cei mai mari exportatori ai lumii, susține guvernul de la Kiev. Potrivit autorităților ucrainene, Shell ar putea produce între 8 și 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, ceea ce ar acoperi circa 20% din consumul total al Ucrainei.

La o zi după semnarea de catre ucraineni a acordului cu Shell, Gazprom a trimis monopolului de petrol și gaze al Ucrainei, Naftogaz, o factură de 7 miliarde de dolari, pe care pretindea că Naftogaz îi datorează pentru gazele contractate, dar neconsumate în 2012.

În perioada 2006 – 2009, Gazprom a tăiat de două ori aprovizionarea cu gaze a Ucrainei, în timpul unor ierni deosebit de geroase. Acest lucru a dat peste cap alimentarea cu gaze a întregii Europe, întrucât gazul rusesc livrat de Gazprom partenerilor europeni tranzitează Ucraina, prin intermediul infrastructurii de conducte construite în epoca sovietică.

Offshore-ul a rămas în coadă de pește

Și mai importantă, și mai sub semnul întrebării, dat fiind evoluțiile politice din Ucraina, este soarta zăcământului convențional offshore de gaze naturale Skifska, de pe platoul continental al Mării Negre.

În septembrie anul trecut, Ucraina a încheiat un acord formal cu un consorţiu format din Exxon Mobil, Shell, OMV Petrom şi compania ucraineană de stat Nadra privind împărţirea producţiei care urmează să fie extrasă din perimetrul gazeifer Skifska din nord-vestul Mării Negre, în apropiere de granița cu România. Producția zăcământului respectiv este estimată la 8-10 miliarde de metri cubi anual, echivalent cu jumătate din consumul României.

Problema este că respectivul acord formal a rămas, deocamdată, literă moartă. În ianuarie anul acesta, semnarea unui contract ferm a fost amânată pentru a doua oară la rând de către autoritățile de la Kiev, din cauza instabilității politice din Ucraina. Amânarea a fost anunțată după ce, în decembrie 2013, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că că Rusia a acceptat să micşoreze cu o treime preţul gazelor pe care le exportă în Ucraina, de la peste 400 la 268,5 dolari/mia de metri cubi.

Rusia vrea controlul asupra conductelor de gaze ucrainene

Chiar dacă Rusia își va ține promisiunea de ieftinire a exporturilor de gaze către Ucraina, reducerea de preț nu va veni fără costuri. Practic, rușii le cer ucrainenilor trei lucruri: respingerea normelor energetice ale UE privind transportul gazelor, transferul către Gazprom al administrării sistemului național de conducte de gaze al Ucrainei și renunțarea la ideea de a importa gaze din alte surse decât Rusia, via Slovacia sau Turcia.

În ultimele trei luni, înalți oficiali ucraineni, începând chiar cu fostul președinte Ianukovici, au dat semnale că sunt gata să respecte toate cele trei condiții ale Rusiei.

La începutul anului 2000, Moscova și Kievul au discutat varianta ca Gazprom să închirieze de la ucraineni rețeaua de transport de gaze, pentru a asigura securitatea livrărilor către Europa, mai ales pe timp de iarnă. Tratativele au fost suspendate după venirea la putere a lui Viktor Ianukovici, pe o platformă politică pro-occidentală.

La acea dată, autoritățile ucrainene au susținut că închirierea și cedarea către Rusia a administrării rețelei de conducte de gaze ar pune în pericol securitatea națională. Refuzul Ucrainei a determinat Rusia să lanseze proiectele de gazoducte Nord Stream și South Stream, menite să asigure tranzitul gazelor rusești către Europa fără să mai fie nevoie de utilizarea conductelor ucrainene.

Însă potrivit publicației online prooccidentale ucrainianweek.com, chiar dacă cele două gazoducte ar fi construite și ar funcționa la capacitate maximă, asta tot nu ar permite Gazprom să se dispenseze cu totul de sistemul ucrainean de conducte de gaze pentru exporturile sale către Occident.

Pravda: Ucraina, câmpul bătăliei UE-Gazprom

Adevărata miză a conflictului din Ucraina este redistribuirea profiturilor de miliarde de dolari rezultate din activitatea de vânzare a gazelor naturale, fiind vorba nu despre o bătălie între Rusia și Ucraina, ci de una dintre Rusia și UE, a declarat economistul rus Said Gafurov, citat de Pravda.

"Sunt mulți bani în joc. Este vorba despre implementarea de către Ucraina a normelor UE privind interzicerea situației în care o companie deținătoare a unui sistem de conducte de transport de gaze este totodată și producător al gazelor transportate prin respectivul sistem de conducte", a spus Gafurov.

Ca urmare a acestor norme, cuprinse în așa-numitul Al Treilea Pachet Energetic, Gazprom este obligată, pentru a continua să să rămână în business în UE, să permită altor companii accesul la conductele prin care își transportă gazele, iar dacă nu există doritori în acest sens, să păstreze liberă în permanență o anumită capacitate de transport de rezervă. Acest lucru reduce semnificativ profitabilitatea investițiilor Gazprom în majorarea producției sale de gaze naturale. Este, de altfel, unul dintre principalele motive pentru care Rusia este interesată ca Ucraina să nu intre în asociere cu UE.

Gafurov a mai arătat că, de la debutul conflictului din Ucraina, prețul acțiunilor Gazprom la bursă a fost extrem de volatil, investitorii temându-se de efectele asupra companiei ale unei eventuale alinieri a Ucrainei la standardele UE privind transportul de gaze naturale.

"Aceste norme sunt pur și simplu nerușinate, căci permit statelor membre UE să anuleze pur și simplu contractele pe termen lung semnate cu Gazprom. Ceea ce este bun pentru Gazprom este bun și pentru Rusia. Rusia este extrem de interesată ca Ucraina să nu adere la normele energetice ale UE, pentru că ar fi rău pentru economie, pentru exporturi și pentru balanța de plăți", a conchis economistul rus.