Energy Report

Nepotul republican al lui Delano Roosevelt reînvie visul american extrăgând petrol cu injecții de CO2. În epoca „ecologistă” a urmașului politic al bunicului

Elliott Roosevelt Jr., unul dintre nepoții președintelui american Franklin Delano Roosevelt (FDR), s-a chinuit timp de 20 de ani ca proprietar al unei singure sonde petroliere, localizată într-o fundătură din pustietățile vestului Texasului, sondă care extrăgea infima cantitate de 10 barili de țiței pe zi. Acum, Roosevelt Jr. (foto, primul din dreapta, alături de tatăl și de surorile sale), în vârstă de 76 de ani, care se declară republican ca opțiune politică, se pregătește să implementeze o tehnologie de extracție despre care susține că ar putea elibera o treime din resursele de 1,8 miliarde de barili de petrol din regiune, aflate la o adâncime de aproape 2.000 de metri. Culmea e că, în mod contraintuitiv, tehnologia s-ar putea dovedi o binecuvântare și nu un blestem pentru natură. 

Metoda presupune injectarea de dioxid de carbon în rocile sedimentare aflate la mare adâncime, eliberând în acest fel o cantitate de petrol care, potrivit prețurilor internaționale valabile la începutul lunii aprilie, ar valora în total circa 58 de miliarde de dolari, adică mai mult decât PIB-ul Bulgariei.

Metoda avută în vedere de Roosevelt, denumită recuperare accelerată a țițeiului cu ajutorul dioxidului de carbon (Carbon Dioxide-Enhanced Oil Recovery – CO2 EOR), ar putea accelera avântul Statelor Unite în postura de supraputere mondială a combustibililor fosili. Asta în mandatul lui Barack Obama, care a candidat și a fost ales de două ori pe o platformă ecologistă, în care planurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de promovare a energiei din surse regenerabile au jucat un rol primordial.

Pentru ca ironia istorică să fie și mai mare, Obama este considerat încă din 2008 urmașul politic al democratului Franklin Delano Roosevelt, ambii fiind promotori ai politicilor de stimulare a economiei, în perioade de recesiune, prin investiții publice finanțate prin majorarea deficitelor bugetare, escaladarea îndatorării publice și relaxarea politicilor monetare – primul în actuala criză, cel de-al doilea în epoca Marii Depresii din 1929-1933.

Bani cheltuiți degeaba pe John „Drill, Baby, Drill” McCain

În cei patru ani de când campionul energiei verzi și al protecției mediului, Barack Obama, l-a învins în alegeri pe John McCain, care a fost sprijinit financiar și logistic de o serie întreagă de petroliști miliardari care urmăreau relaxarea legislației de mediu pentru încurajarea extracției de țiței, pe principiul „Drill, Baby, Drill”, producția de petrol a Statelor Unite a crescut cu aproape 30%. În 2020, americani i-ar putea depăși la acest capitol pe saudiți, numărul unu mondial în acest moment, estimează Agenția Internațională pentru Energie de la Paris.  

Petroliștii spun că injecțiile de CO2 ar putea amplifica boom-ul petrolier american. Metoda a fost folosită pentru prima oară în anii ’70 pentru stoarcerea de resurse din zăcăminte aproape epuizate. Ea a fost revitalizată în anii ’90 și a ajutat la revitalizarea unor câmpuri petroliere dezafectate din cauza faptului că țițeiul rămas în ele era amestecat cu prea multă apă.

De atunci, tehnologia a fost perfecționată și a început să fie folosită și pentru exploatarea zăcămintelor tinere, pentru accelerarea producției.

Spre deosebire de fracturarea hidraulică, prin care este injectată apă amestecată cu nisip și chimicale, pentru spargerea șisturilor bituminoase și eliberarea hidrocarburilor prinse acolo, injectarea de CO2 induce o reacție chimică ce face petrolul extras mai puțin vâscos și îl determină să curgă mai fluent din porii microscopici aflați în rocile în care este prins. Dioxidul de carbon costă 35 de dolari tona metrică în vestul Texasului, iar petroliștii îl reciclează de cât de multe ori pot.

Injecțiile de CO2 ar putea elibera până la 100 de miliarde de barili de petrol recuperabil prin extracție în Statele Unite, potrivit estimărilor firmei de consultanță în domeniu Advanced Resources International Inc. Problema este că utilizarea pe scară largă a acestei metode are nevoie de descoperirea de noi surse de CO2, despre care mulți oameni de știință spun că accelerează încălzirea globală.

Advanced Resources International estimează că SUA ar avea nevoie în acest sens de 33 de miliarde de tone metrice de CO2, însă numai 3 miliarde sunt în prezent disponibile din surse naturale, cum ar fi vulcanii stinși sau în curs de stingere. Restul ar putea proveni din activități umane, cum ar fi centralele electrice care produc și captează CO2, însă numărul acestora este destul de mic deocamdată.  

Ar putea fi o binecuvântare pentru mediu

John Thompson, directorul proiectului privind tranziția de la combustibilii fosili al think-tank-ului ecologist Clean Air Task Force din Boston, susține că crearea de cerere comercială pentru dioxid de carbon reprezintă un beneficiu adus de extracția de petrol prin injectarea de CO2, din punct de vedere al protecției mediului.

El spune că zăcămintele reziduale de petrol din SUA sunt suficient de mari pentru a absorbi jumătate din emisiile de CO2 ale centralelor electrice din America din următorii 30 de ani și propune acordarea de facilități fiscale companiilor petroliere pentru dezvoltarea metodei de extracție prin injectare de dioxid de carbon și a altor tehnologii capabile să combată poluarea.

„Sper ca Elliott Roosevelt să facă mulți bani. Sper ca și alții să îi urmeze exemplul, pentru că, în acest fel, se va scoate din atmosferă mult mai mult dioxid de carbon decât dacă această metodă nu ar fi fost dezvoltată”, spune Thompson.

Cei de la Greenpeace nu sunt însă la fel de entuziasmați. „Sporirea producției de petrol nu reduce dependența SUA de combustibilii fosili, iar metoda de care vorbim nu ne face să scăpăm de dioxidul de carbon respectiv în mod permanent. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră se poate face mai rapid și mai ieftin prin promovarea energiei din surse regenerabile”, spune Kyle Ash, lobbyst principal la Greenpeace SUA.

„Roosevelt e doar un nume cu care m-am născut”

Nepotul lui FDR este sigur că, dacă reușește să facă rost de suficient CO2, va da lovitura pe proprietatea sa de 192.000 de kilometri pătrați, care intersectează Texasul și New Mexico, aflată într-un adevărat fief al extracției convenționale de petrol din SUA.

Joseph Googins, bunicul său matern, a început să cumpere drepturi de exploatare minerală încă din 1902. Le-a lăsat moștenire fiicei sale Ruth, care s-a măritat cu Elliott, fiul președintelui Roosevelt, în 1933, spre finalul Marii Depresii. Cei doi au divorțat 11 ani mai târziu. Ruth a lăsat moștenire fiului său Elliott Jr. drepturile respective.

Acesta spune că își amintește că a fost în vizită la Casa Albă când era mic, dar susține că nu prea își bate capul cu faptul că este urmașul faimosului președinte. „E doar un nume cu care m-am născut”, spune el. Roosevelt Jr. e atât de sigur că a pus mâna pe găina cu ouă de aur încât a mai cheltuit 10 milioane de dolari pentru a cumpăra drepturi minerale suplimentare.

Refuză să spună unde se situează noile terenuri cumpărate, de teama potențialei concurențe. Are o colecție de butoni din campaniile electorale ale bunicului său FDR, cu mesaje atât pro, cât și contra, iar freza sa, cu cărare într-o parte, seamănă cu cea a lui Franklin Delano.

Se declară republican ca opțiune politică, spre deosebire de bunicul său, care a fost un artizan al virajului către stânga al Partidului Democrat, însă spune că nu este de acord cu unii prieteni de-ai săi din partid asupra subiectului încălzirii globale, despre care declară că este un fenomen real. Pe de altă parte, nu subscrie la ideea că producția globală de petrol este condamnată la un declin permanent, până la epuizare, însă subliniază că resursele rămase de țiței vor fi din ce în ce mai scumpe.

„N-ai să-l scoți din pământ ca să-l vinzi cu 20 de dolari barilul. Planul nostru de afaceri se bazează pe un preț de 90 de dolari pe baril”. Sortimentul West Texas Intermediate se vindea cu 97,07 dolari barilul pe 1 aprilie 2013. Potrivit lui Roosevelt, afacerea sa va genera o rată internă de rentabilitate de 15% la un preț al țițeiului de 50 de dolari pe baril și corespunzător mai mare la un preț superior.

Viață aventuroasă, planuri de viitor pe măsură

Roosevelt așteaptă să dea lovitura încă din 1960, când se ocupa de obținerea de terenuri de foraj pentru companiile petroliere și negocia cu proprietarii prețuri de vânzare și redevențe. În 1973 era vicepreședinte executiv la Shenandoah Oil Corp., iar angajații săi au construit o conductă de petrol de 220 de kilometri în Guatemala în timp ce se aflau sub asaltul unor forțe de guerilă antiguvernamentale. Ulterior, a continuat să foreze după petrol și gaze atât în SUA, cât și în Canada, înființând și o companie de depozitare a gazelor naturale.

După o carieră de jumătate de secol, spune că e hotărât să lanseze cel mai mare proiect mondial de exploatare a hidrocarburilor prin injecții de CO2, având la dispoziție peste 7.000 de hectare pentru foraj și 40.000 de hectare pentru stocarea permanentă a dioxidului de carbon. În acest scop, i-a contactat pe cei de la Kinder Morgan Energy Partners din Houston, cel mai mare producător de conducte din SUA și al cincilea cel mai mare producător de țiței din Texas, pentru un parteneriat.

Kinder Morgan ar putea furniza dioxidul de carbon necesar, ar putea opera proiectul sau ar putea finanța o parte din costurile necesare implementării sale. În 2011, compania și-a refăcut stocul de CO2 cumpărând dioxid de carbon prins sub o stâncă de granit în Arizona.

Roosevelt mai spune că are deja un contract prin care va începe să cumpere CO2 în 2017, de la o centrală electrică care urmează să fie construită lângă Odessa, Texas. Totodată, se află în contact cu mai multe companii de utilități ce utilizează cărbune sau gaze naturale și care captează și stochează dioxidul de carbon rezultat din arderea respectivelor materii prime.

Roosevelt Jr. intenționează să înceapă injectarea de cantități mici de CO2 în 2014, în cadrul unui program de foraj de probă. Doi ani mai târziu vrea să intre în producție. În prezent, caută o finanțare de 300 de milioane de dolari, pentru o investiție de 6 ani. Odată demarată producția comercială, el susține că cash-flow-ul rezultat va finanța investițiile ulterioare și estimează costurile totale ale întreprinderii la 2 miliarde de dolari.

Roosevelt se așteaptă ca, în timp, profitul obținut să reprezinte de 50 de ori valoarea capitalului investit. La firma pe care a înființat-o pentru derularea acestui proiect lucrează ambii săi fii, Elliott III (50 de ani) și David (43 de ani).

Și nu se va opri aici. Vrea să crească de 6 ori suprafața pe care să se foreze cu injecții de CO2, prin noi achiziții de terenuri. În Texas, dar nu precizează unde. „Totul e să pot să fac rost de suficient dioxid de carbon”, spune el.

Fanii lui Obama, dezamăgiți de idol

În timp ce Roosevelt pune cap la cap piesele puzzle-ului afacerii sale, sperând că va disloca sute de milioane de barili de petrol rezidual, susținătorii ecologiști ai lui Obama sunt profund dezamăgiți de palmaresul în domeniu al idolului lor și vor măsuri de promovare a energiei verzi.

Pe 1 martie, Departamentul de Stat a anunțat că proiectul conductei Keystone XL, care ar trebui să transporte în SUA petrol extras din nisipurile bituminoase ale Canadei, nu pune în pericol mediul înconjurător, deși țițeiul provenit de acolo generează cu 17% mai multe emisii de gaze cu efect de seră decât petrolul american tipic. Potrivit instituției de stat, dacă proiectul stagnează sau eșuează, producătorii canadieni vor găsi alte metode pentru a accesa piața americană, așa că impactul de mediu va fi, în cele din urmă, același.

O altă înfrângere pentru ecologiști a avut loc în 2010, când planul lui Obama de implementare a unui sistem de tranzacționare a drepturilor de emitere a dioxidului de carbon, similar cu cel al certificatelor verzi din Europa, a fost respins de Senat. 

„Președintele Obama trebuie să adauge și niște fapte la retorica sa cu privire la combaterea încălzirii globale”, a declarat directorul executiv al grupului de presiune Sierra Club, Michael Brune, după anunțul cu privire la conducta Keystone XL.

Pe proprietatea sa, Elliott Roosevelt Jr. se bucură că poate ajuta la crearea unei piețe de dioxid de carbon, care să elimine emisiile generate de centralele electrice care ard cărbune și gaze naturale. Deși, în sinea sa, rămâne un petrolist texan, adică un susținător fără rezerve al combustibililor fosili, obsedat să dea marea lovitură pe finalul carierei și vieții.

„Nu ne-am apucat de treaba asta ca să rezolvăm problema încălzirii globale. Afacerea noastră este eliberarea și vânzarea de țiței”, conchide el.