Energy Report

Culmea intervenționismului: după ce a subvenționat cu dărnicie producția de energie regenerabilă, guvernul spaniol acum o supraimpozitează

Intervenționismul statului funcționează în avalanșă asupra piețelor. Majoritatea economiștilor se iluzionează de obicei cu ideea că intervenționismul este o soluție punctuală, mai rapidă, de corectare a eșecurilor piețelor sau de internalizare a "eternalităților negative" create de aceasta decât cea a auto-corectării, care necesită timp și un proces îndelungat de "trial and error".

Numai că, de fiecare dată, intervenția statului creează noi externalități negative, ce trebuie corectate printr-o altă intervenție, care la rândul său creează alte externalități… etc. Așa se ajunge la situații absurde, precum cea din Spania, în care contribuabilii își distrug singuri panourile solare, după principiul pârjolirii recoltelor, pentru a nu impozitați de stat.

Cel mai bun exemplu este cel al "externalităților negative" create de utilizarea intensivă a resurselor convenționale de energie. Pentru corectarea acestora, statul ar trebui să intervină și să subvenționeze utilizarea de resurse alternative, regenerabile și mai puțin poluante. Numai că doar după ce a fost introdusă această subvenție, se poate observa de ce piața s-a încăpățânat să nu adopte singură această soluție. Producția de energie regenerabilă, precum cea fotovoltaică sau eoliană, este extrem de volatilă. Iar sistemele de stocare a a cesteia, care să regleze această volatilitate, sunt practic inexistente. În plus, în perioadele de producție maximă de energie regenerabilă, prețul energiei scade atât de mult, încât producătorii de energie convențională sunt nevoiți să închidă capacitățile de producție mai costisitoare. Capacități care ar trebui redeschise în perioadele în care producția de energie regenerabilă este extrem de redusă. Însă închiderea și redeschiderea unor capacități de producție, precum termocentralele de exemplu, care și așa produc cea mai scumpă energie de pe piață (acestea vor fi primele victime ale supra-producției de energie regenerabilă) implică costuri importante și timp, pe care o companie și le-ar putea permite doar la un anumit nivel al prețurilor. Prețuri care însă sunt controlate mai peste tot în Europa.

Instabilitatea creată de subvențiile pentru regenerabile în sistemul național de energie a fost de fapt elementul declanșator al măsurilor luate mai peste tot în Europa de reducere a subvențiilor sau chiar de eliminare a lor. O intervenție asupra pieței a condus la externalități negative (în absența unei soluții de stocare eficiente), corectate printr-o nouă intervenție.

E ca și cum v-ar pune să plătiți dacă opriți caloriferele electrice și dați drumul sobă

Numai că guvernul spaniol a fost mai catolic decât Papa. Observând impactul datoriilor de 26 de miliarde de euro către companiile publice de utilități asupra deficitului bugetar, la sfârșitul lunii iunie executivul de la Madrid a decis să adopte mai multe măsuri menite a a acoperi menite să acopere această gaură. Într-o mișcare fără precedent, guvernul a declarat că va impune o taxă retroactivă de 6 eurocenți pe energia solară produsa de sistemele până nu de mult subvenționate cu dărnicie. Potrivit unor studii, mai mult sau mai puțin independente, impunerea acestei taxe ar scumpi energia regenerabilă peste nivelul celei comercializate prin rețeaua națională de distribuție. 

În plus, pentru a nu scăpa pe nimeni din vedere, guvernul a impus și amenzi de 6-30 de milioane de euro pentru producătorii de energie regenerabilăî care nu sunt conectași la rețeaua națională.

Guvernul spaniol și-a motivat intervenționismul dus până la absurd prin faptul că, deși consumul de energie a scăzut, producția s-a majorat, creând un surplus de 60 la sută peste nivelul vârfului de cerere. Noua taxă este concepută, susține executivul, nu numai pentru plata datoriei publice, ci și pentru stoparea viitoarelor investiții în producția de energie.

"Această legislație este un atac la piața liberă, care are scopul de a preveni oamenii să concureze cu companiile de utilități publice," a declarat Jose Donoso, director al UNEF Group. "E ca și cum v-ar pune să plătiți dacă opriți caloriferele electrice și dați drumul la o sobă pe lemne", a explicat acesta.