Energy Report

S-a decis oficial: se scumpesc panourile solare

Preţul minim de vânzare al panourilor solare chinezeşti în UE nu mai e decis de piaţă ci de oficialii europeni şi va fi de 0,56 eurocenţi pe watt, de la circa 0,38 eurocenţi cât era până acum, a declarat o sursă UE citată de AFP. Firmele de lobby ale producătorilor europeni de panouri solare (mai scumpe decât cele chinezeşti) au avut succes parţial în a influenţa Comisia Europeană, care a aprobat un acord ambiabil cu Beijingul privind importurile de panouri solare din China, acord de compromis care va intra în vigoare marţi, 6 august.

În plus, conform aceluiaşi aşa zis acord, importurile din China nu trebuie să depăşească 7GW, adică circa jumătate din cererea din Europa din anul 2012, când s-au cumpărat panouri pentru capacităţi instalate de circa 15 GW. Culmea e că toate părţile direct implicate în acest conflict comercial se declară nemulţumite, până şi producătorii europeni de panouri care vroiau stabilirea unui preţ minim mai mare şi care au stat de fapt la baza acestui întreg scandal comercial UE - China.

În acelaşi timp, UE investighează o firmă germană de consultanţă pe care s-au bazat în bună măsură studiile CE pe acest subiect, firma germană fiind suspectată de a fi furnizat  de fapt informaţii eronate care să apere doar interesele producătorilor europeni de panouri fotovoltaice.

Cu aceste restricţii, se estimează că doar 70% dintre producţia provenită până acum din China, dacă nu mai puţin, va intra în Europa cu acest acord, restul producătorilor urmând să plătească o taxă pretinsă antidumping de 47,6% şi să intre în concurenţă cu producătorii europeni, japonezi, sud-coreeni şi malaiezieni.

Simplu spus, din acest acord nu vor câştiga, cel puţin pentru o perioadă, decât producătorii europeni de panouri solare şi… familiile lor. Viitorii proprietari de parcuri fotovoltaice vor cumpăra mai scump iar producătorii chinezi vor vinde mai puţin sau vor plăti taxe. Când e vorba însă de lobby…
Şi totuşi, UE investighează o firmă germană de consultanţă, Europressedienst, care a ajutat-o să-şi construiască cazul în litigiul de dumping cu China pe tema panourilor solare. Investigaţia a pornit ca urmare a plângerilor primite din partea firmelor care instalează panouri solare, prin care aceştia din urmă afirmă că Bruxelles-ul a fost dus în eroare de date greşite, se arata într-o scrisoare citată de Reuters.

Care sunt acuzele la adresa Europressedienst

Firma germană a exagerat capacitatea Europei de a produce propriile panouri solare. De altfel, firma a mai lucrat anterior pentru producătorul principal german de panouri solare, SolarWorld şi pentru EU ProSun, grupul de lobby al producătorilor europeni de profil.

În plus, Milan Nitzschke, preşedintele al EU ProSun şi vice-preşedinte al SolarWorld, a confirmat că grupul de lobby a folosit anul trecut datele furnizate de Europressedienst în plângerea sa iniţială privind taxele de dumping adresată CE. Totuşi, Nitzschke a negat orice alianţă cu firma de cercetare, în vederea creşterii “pe hârtie”  a capacitatii de producţie din UE.

Europressedienst este citat de 23 de ori ca sursă de informaţii în decizia Comisiei din 4 iunie, care a concluzionat că exportatorii chinezi sunt vinovaţi de dumping, atunci când CE a ordonat sancţiuni.

Într-o scrisoare a Comisiei legată de investigarea nemţilor, firmei Europressedienst i s-a comunicat să aibă toate documentele originale disponibile, să fie gata să lucreze până târziu şi pregătită să declare orice greşeli, cu explicaţiile de ce au avut loc.

Scopul investigaţiei este de a „verifica statisticile macroeconomice pe care le-aţi furnizat la 23 aprilie 2013, metodologia aferentă prezentată la 6 mai 2013 şi orice alte informaţii relevante pentru această procedură", a informat Comisia într-o scrisoarea adresată Europressedienst.

Nu e clar pentru cât timp pot rezista producătorii europeni concurenţei chinezilor, unde se produce mai ieftin decât în Europa. Iar apelul la firmele de lobby şi la legislaţia UE nu fac decât să transforme această industrie a fotovoltaicelor în ansamblul ei, de la producători la proprietari în ceva artificial, fără legătură cu o piaţă liberă. Asta în condiţiile în care investitorii din această industrie şi din cea de energie renenerabilă în general, aproape că ar dispărea dacă nu ar fi stimulaţi artificial la rândul lor de certificatele verzi, pe spinarea concurenţilor din piaţa de energie electrică şi a consumatorilor.