E oficial: Povara fiscală reprezentată de noua taxă de infrastructură și indexarea accizelor cu rata inflației este de un miliard de euro
- Detalii
- Publicat în 06 November 2013
- Scris de Florin Rusu
Guvernul Ponta vrea să “transfere” numai puțin de un miliard de euro (0,5% din PIB) din buzunarele contribuabililor în buzunarele largi ale bugetului general consolidat numai de pe urma indexării accizelor cu rata medie anuală a inflației, de 4,77%, a introducerii noii taxe de infrastructură și a includerii acestora în baza de impozitare a TVA, potrivit unui proiect de ordonanţă de modificare a Codului Fiscal.
Cu toate că aceste taxe majorate sunt taxe impuse pe consum, iar veniturile suplimentare pe care statul le estimează, după regula de trei simplă probabil, depășesc 0,5% din PIB, BNR susține în continuare că impactul inflaționist va fi infim.
Veniturile statului din din accize vor crește anul viitor cu numai puțin de 18% față de cele prognozate pentru acest an. La baza acestei creșteri stă majorarea actualului nivel al accizelor, calculat în lei la cursul de 4,5223 de pe 1 octombrie anul trecut, cu rata medie anuală a inflaţiei calculată în septembrie, Guvernul anticipând că va încasa suplimentar la buget de 3,44 miliarde lei din această indexare, din creşterea accizelor la benzină şi motorină şi din interzicerea primelor la vânzarea de tutun şi alcool.
800 milioane de euro din accize și noua taxă, restul din TVA
Guvernul anticipează un plus de venituri din accize de 3,44 miliarde lei (aproape 800 milioane de euro), rezultat din indexarea nivelului actual cu rata medie a inflației la septembrie, de 4,77%, şi majorarea accizei la benzină şi motorină şi kerosen cu 7 eurocenţi pe litru. La acestea se mai adaugă TVA-ul aferentă acestor accize dar și a noii taxe de infrastructură, de 825 de milioane, din care se scad anumite venituri din TVA care vor fi pierdute în urma trecerii la sistemul opțional de TVA la încasare, astfel că veniturile suplimentare de TVA pentru anul viitor vor fi de doar 764 milioane de lei.
"Urmare a rezultatelor negocierilor Guvernului cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană, din data de 4 noiembrie 2013 a fost convenit ca în situaţia în care cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, este mai mic decât cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit titlului VII în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, valoare care se actualizează cu media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică, până la data de 15 octombrie. Pentru anul 2014, media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie a anului 2013 este de 104,77%", se arată în proiectul de Cod Fiscal, citat de Mediafax.
Guvernul are nevoie de o derogare de CE, măsura indexării încălcând directivele europene
Directiva 96/2003 Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea euro în monedele naționale care trebuie aplicată valorii ratelor de impozitare se fixează o dată pe an. Ratele care trebuie aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic.
Potrivit guvernanților, noua metodologie de calcul a accizelor a fost convenită cu Fondul Monetar Internaţional. Numai că pentru a putea să o aplice guvernul are nevoie de o derogare de la Comisia Europeană, pentru că ea încalcă mai multe directive europene, cele referitoare la accize în domeniul produselor petroliere, a tutunului, alcoolului, etc.
Energy Report a atras atenția că, potrivit articolului 13 al Directivei Consiliului 96/2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, modul de clacul al accizelor este extrem de clar:
“Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea euro în monedele naționale care trebuie aplicată valorii ratelor de impozitare se fixează o dată pe an. Ratele care trebuie aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic.”
Prevederi identice sunt cuprinse și în directivele referitoare la accizarea alcoolului și tutunului, inclusiv în ultima modificare a legislației europene pe tema accizării tutunului, directiva 64/2011.
Praguri maxime de majorare a accizelor
E drept că paragraful 2 al articolului 13 prevede posibilitatea ca statele membre “să uite” să-și actualizeze nivelul accizelor din codul fiscal, însă el are un caracter de protecție a contribuabililor în fața statelor care vor să profite de evoluția favorabilă a cursului de schimb:
“Statele membre pot menține valorile de impozitare aflate în vigoare în momentul adaptării anuale în cazul în care conversia sumelor nivelului de impozitare exprimat în euro ar conduce la o creștere a nivelului de impozitare exprimat în monedă națională mai mică de 5% sau de 5 euro, reținându-se valoarea cea mai mică”.
Efectul jongleriilor guvernului nu poate depăși 5 euro pe mia de litri de benzină
Articolul nu se referă la nicio indexare cu rata inflației, ci ia în calcul posibilitatea ca mânate de lăcomie, statele să profite de evoluția favorabilă a cursului de schimb lăsând accizele la același nivel în monedă națională cu cel din anul precedent. Pentru a evita însă abuzurile, directiva prevede un nivel maxim de scumpire a accizelor în euro, de 5% sau de 5 euro, reținându-se valoarea cea mai mică.
Directiva prevede un nivel al accizei pentru benzină de exemplu de 359 de euro pe mia de litri. România deja se situează peste acest nivel, cu o acciză de 359,59 euro pe mia de litri. Dacă se ia în calcul și efectul cursului de schimb, de 1,63% și indexarea cu rata inflației, de 4,77, ar rezulta o scumpire cu peste 0,5 % deasupra procentului de 5% cuprins în directivă. Indexarea cu rata inflației ar scumpi acciza de 359,59 euro (1626,17 lei la cursul de 4,5223 aplicat pentru acest an) la mia de litri cu 65 de lei, aceasta urmând a atinge un nivel de 1703, 22 lei la mia de litri. Convertită în euro , la cursul publicat de Jurnalul Oficial al Comisiei Europene în prima zi lucrătoare a lunii octombrie, de 4,4485 lei pentru un euro, ar rezulta un nivel al accizei de 382 de euro la mia de litri, cu peste 20 de euro mai mare decât nivelul înregistrat în 2013 și mult peste nivelul maxim de 5 euro acceptat de directivă.
Cu alte cuvinte, chiar dacă ar invoca alineatul 2 al articolului 13 din directivă, guvernul nu ar putea aplica o acciză la benzină mai mare cu mai mult de 5 euro la mia de litri, și nu cu peste 20 de euro cât ar dori dacă ar indexa nivelul în lei al accizelor cu rata inflației.
Directiva are un caracter obligatoriu și nu poate să se aplice incomplet, selectiv sau parțial
Directiva face parte din legislația secundară a Uniunii Europene (UE). Ea este adoptată de instituțiile europene pe baza tratatelor fondatoare. După ce directiva este adoptată la nivel european, statele membre trebuie să o transpună apoi în legislația lor internă. Articolul 288 din Tratatul privind funcționarea UE prevede că directiva are caracter obligatoriu. La fel ca regulamentul european şi decizia, ea este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar. Aceasta este obligatorie în toate elementele sale şi, prin urmare, nu poate să se aplice incomplet, selectiv sau parțial.
Cu toate acestea, directiva se diferențiază de decizie şi regulament. În timp ce regulamentul se aplică în legislația internă a statelor membre imediat după intrarea sa în vigoare, directiva trebuie să fie mai întâi transpusă de statele membre. Astfel, directiva nu conține modalități de aplicare; ea doar impune statelor membre o obligație de a atinge un rezultat. Acestea din urmă au apoi libertatea de a alege forma şi mijloacele pentru a aplica această directivă, adică nomele de aplicare sunt la latitudinea statelor membre, însă nu și conținutul directivei.