Energy Report

Manual de ucis monopolurile: sistemul energetic centralizat e condamnat din momentul în care micii producători de regenerabile vor putea concura fără subvenții

Sistemul electroenergetic centralizat național al Statelor Unite este compus din 3.200 de companii de utilități și este cea mai mare mașinărie de acest gen din lume. Acești distribuitori vând curent electric în valoare totală de 400 de miliarde de dolari pe an, generat în cea mai mare parte din surse fosile și distribuit printr-o rețea de transport în lungime totală de peste 2,7 milioane de mile (4,3 milioane de kilometri). Instituțiile de reglementare fixează tarifele de vânzare a energiei electrice, distribuitorii de curent electric au profituri garantate, iar investitorii acestora, în consecință, beneficiază de dividende sigure.

Este un sistem care nu s-a schimbat prea mult de când Thomas Edison a inventat becul incandescent. Și e condamnat la dispariție, scrie Businessweek.

Cel puțin asta e opinia lui David Crane, CEO al NRG Energy, trader en-gros de energie din New Jersey. Acesta spune că la în joc intră o sumedenie de factori: avântul energiei regenerabile, progresul tehnologiei IT, dereglementarea, gazele naturale ieftine și presiunea politică. Combinația acestora reprezintă, potrivit lui Crane, „o amenințare mortală la adresa actualului sistem de distribuție a energiei electrice”.

El spune că actuala rețea electrică centralizată americană va deveni irelevantă în cam același interval de timp în care telefoanele celulare le-au înlocuit pe cele fixe în cele mai multe gospodării din SUA. În special panourile solare montate pe acoperișuri transformă zeci de mii de firme și locuințe americane în producători de energie electrică, iar fenomenul ia tot mai multă amploare pe zi ce trece.

„Spirală a morții”

Mulți distribuitori de energie se vor trezi prinși într-o adevărată spirală a morții, întrucât producția de energie electrică din afara rețelei, precum cea a panourilor solare de pe acoperișuri, le va tăia tot mai mult din veniturile lor reglementate și le va obliga să majoreze tarifele, ceea ce va face ca și mai mulți consumatori să se deconecteze de la rețea și să se alimenteze cu curent electric pe cont propriu.

„Unii consumatori, în special cei din regiunile foarte însorite din vest și nord-est, realizează deja că nu mai au deloc nevoie de industria energetică”, avertizează Crane

Opinia sa nu este deloc singulară. În ianuarie, un raport surprinzător de sincer al Edison Electric Institute, unul din principalele grupuri de lobby ale companiilor de utilități, îi avertiza pe membrii organizației că avântul producției de energie în afara rețelei electrice ii pune în aceeași poziție în care se aflau companiile aeriene și de telecomunicații în ultima parte a anilor 70’.

„Companiile aeriene care funcționau înainte de dereglementarea din 1978 au dat faliment. Industria de telecomunicații a suferit transformări care au făcut-o de nerecunoscut astăzi”, se afirmă în raportul citat.

Utilizează gratis rețelele

Crane, CEO-ul NRG Energy, preferă altă analogie. „Ca și US Postal Service, distribuitorii clasici de curent electric vor continua să îi deservească pe cei în vârstă și pe cei cu venituri mici, însă restul populației nu va sta cu mâinile în sân. Eu, cel puțin, pun umărul la diminuarea progresivă a puterii monopolului rețelei electrice”, spune Crane.

Antony Earley Jr., CEO al companiei de utilități Pacific Gas&Electric, nu este de acord cu estimarea de timp a lui Crane, însă este de acord că amenințările la adresa sistemului centralizat sunt serioase. Consumatorii cu panouri solare instalate pe acoperișuri „mănâncă” din veniturile distribuitorilor și operatorilor de sistem, continuând totodată să utilizeze liniile electrice de transmisie pentru back-up sau pentru a revinde în rețea energia pe care o produc.

„Cum pot companiile de utilități să investească în upgradarea și mentenanța rețelei dacă acești consumatori continuă să folosească rețeaua fără să plătească? În joc e însăși stabilitatea sistemului”, spune el. Până în prezent, autoritățile de reglementare din Louisiana, Idaho și California au respins cererile de introducere a unor tarife sau taxe pentru consumatorii care produc energie solară pe cont propriu.

Pe plan mondial, veniturile rezultate din instalarea de sisteme de producere a energiei solare vor ajunge la 112 miliarde de dolari anual în 2018, în creștere cu 44% comparativ cu anul trecut și „mușcând” din veniturile și vânzările distribuitorilor clasici, potrivit firmei de consultanță Navigant Research.

În curând vor concura fără subvenții

„În anumite regiuni din California, Arizona și Hawaii, companiile de utilități se resimt deja din cauza concurenței micilor producători de energie solară. E limpede că va apărea un model nou de sistem energetic”, spune Karin Corfee, director executiv la Navigant Research.

Micii producători de energie solară pot deja concura din punct de vedere al costurilor cu companiile clasice de utilități, însă doar grație subvențiilor de stat pe care le primesc. Anumite regiuni din nord-est vor ajunge în trei ani în situația în care va costa la fel pentru o gospodărie sau firmă să-și monteze panouri solare pe acoperiș sau să consume curent electric din rețeaua centralizată. Majoritatea statelor americane vor ajunge la această situație în 10 ani sau mai puțin, arată mai multe surse din rândul agențiilor de reglementare în energie și al industriei energiei regenerabile.

Un raport din iulie al celor de la Navigant Research arată că, până în 2030, micii producători de energie solară vor putea concura din punct de vedere al prețurilor și costurilor cu distribuitorii clasici, fără să mai primească subvenții, în cea mai mare parte a lumii. Unele orașe, precum San Francisco, au început să cumpere tot mai mult curent electric de la producători independenți de energie solară și eoliană, „peste capul” monopolurilor locale în utilități.

Micii producători independenți de energie, cum ar fi gospodăriile și firmele care își montează panouri solare pe acoperișuri, sunt sprijinite și de avântul de-a dreptul revoluționar din ultima vreme al tehnologiilor de fabricare a microrețelelor electrice locale. Este vorba de sisteme controlate prin intermediul computerelor care le permit consumatorilor, fie ei casnici sau industriali, să facă la scară mică ceea ce, până nu demult, doar marile companii de utilități puteau face: să administreze surse disparate de energie, unele intermitente, fără întreruperi.

Microrețele descentralizate

Microrețelele au fost utilizate multă vreme pentru administrarea sistemelor de back-up. De exemplu, agenția de reglementare Food and Drug Administration (FDA) dispune de o microrețea cu o putere instalată de 26 MW, finalizată în 2011, care a menținut alimentarea cu curent electric a centrului de cercetări de la White Oak al agenției după uraganul Sandy de anul trecut.

Însă adevăratul potențial al microrețelelor constă în aceea că unt capabile să transforme orice persoană, companie sau instituție care dispune de o facilitate de producție de energie regenerabilă într-o micro-companie de utilități autosuficientă. Imaginați-vă că locuința dumneavoastră trece de la curentul electric din rețea la cel din producția proprie la fel de ușor cum trece o Toyota Prius de la benzină la bateria electrică.

David Crane, CEO al NRG Energy, explică planurile companiei sale de adaptare la o lume a viitorului în care nu va mai exista rețea electrică centralizată sau aceasta va avea un rol mult diminuat față de cel din ziua de astăzi. Momentan, principalul business al NRG rămâne furnizarea de energie en-gros pentru marii distribuitori clasici. Însă firma a investit totodată un miliard de dolari în energie solară și în tehnologie legată de regenerabile, inclusiv în 50% din acțiunile parcului fotovoltaic de la Agua Caliente, cu o capacitate instalată de 290 MW, celelalte 50% fiind deținute de o companie controlată de Warren Buffett. În acest fel, NRG a început să „fure” surse de venituri chiar de la companiile de utilități cărora le vinde curent electric din surse fosile.

Anul trecut, NRG a cumpărat 50% din acțiunile companiei tehnologice Sunora, ai cărei ingineri lucrează pentru a pune la punct sisteme de captare a energiei solare care să poată fi instalate pe acoperișurile parcărilor supermarketurilor sau ale clădirilor care adăpostesc rețele de ATM-uri. Aceste sisteme pot fi instalate și puse în funcțiune în doar două zile, iar alți clienți vizați sunt hotelurile de lux.

Sunora mai lucrează și la un kit de microrețea pentru consumatori casnici. Șefii companiei speră să poată vinde în 2015 o astfel de microrețea rezidențială de 10 KW cu prețul de 20.000 de dolari.

E mai ieftin să-ți produci propria energie

Companiile recurg din ce în ce mai mult la sisteme fotovoltaice și microrețele proprii pentru a face față creșterii masive a costurilor cu energia electrică. Verizon investește 100 de milioane de dolari în proiecte solare care urmează să furnizeze curent electric direct (în afara rețelei centralizate) unui număr de 19 clădiri de birouri și centre de date din trei state americane. Centrul de expoziții Mandalay Bay din Las Vegas i-a angajat pe cei de la NRG să instaleze un sistem de producere a energiei solare cu o putere instalată de 6,2 MW, capabil să satisfacă 20% din nevoia de curent electric a centrului.

Wal-Mart, care deține 4.522 de locații în Statele Unite, vrea ca, până în 2020, 1.000 dintre supermarketurile sale să fie alimentate cu energie solară producție proprie. Președintele Wal-Mart SUA, Bill Simon, declara, recent, că, în multe cazuri, a constatat că producția proprie de energie solară este mai ieftină decât curentul electric cumpărat din rețeaua centralizată de la monopolurile de furnizare. „În plus, dispunem de numeroase acoperișuri pe care putem instala panouri solare”, a declarat Simon la o conferință cu investitorii și analiștii.

În concluzie, spune Crane, pentru NRG se deschide o întreagă piață în ceea ce privește furnizarea de energie solară pentru companii, de la băcănii la clădiri de birou și stadioane, care au nevoie de capacități instalate care merg de la 100 KW la 10 MW. De exemplu, contra a 30 de milioane de dolari, NRG a instalat un sistem compus din 11.000 de panouri solare și 14 miniturbine eoliene la stadionul Lincoln Financial Field al celor de la Philadelphia Eagles, care acoperă cam o treime din necesarul de energie electrică al stadionului.

Dar nu se teme Crane că NRG, compania sa, ale cărei venituri anuale, de 8,4 miliarde de dolari, provin momentan aproape în exclusivitate din vânzarea de energie electrică produsă prin arderea de cărbune distribuitorilor clasici de curent elecrric, își va îndepărta clienții tradiționali?

Nu mai e nevoie de o rețea-mamut

„Schimbările de situație necesită schimbări de strategie. În următoarele 2-3 decenii, rețeaua electrică centralizată a SUA va continua să se diminueze din punct de vedere al utilizării ei. De fapt, vârful de consum de electricitate al SUA a fost atins deja, în 2007, iar de atunci acest consum este în continuă scădere. Energia electrică produsă în afara rețelei va câștiga tot mai multă cotă de piață. De la un moment încolo, nu prea va mai fi nevoie de linii de transmisie mari noi, decât pentru situații punctuale, cum ar fi distribuirea energiei produse de câte un parc eolian izolat. Deja, unele linii de transmisie actuale nu-și prea mai justifică existența prin prisma calculului costuri-venituri. În viitor, distribuitorii de energie nu vor mai avea nevoie de capacitățile de care dispun acum”, răspunde Crane.

Cât despre distribuitorii clasici, Crane spune că va fi întotdeauna nevoie de cineva care să livreze minimul necesar de energie pentru ca serviciile esențiale să continue să funcționeze. Cele mai multe centrale electrice bazate pe cărbune sau petrol vor dispărea, inclusiv cele 16 deținute de NRG, pe care Crane vrea să le închidă cât mai repede posibil.

„Practic, deja gazele naturale au eliminat cărbunele din joc și vor scoate din joc și cele mai multe dintre centralele nucleare care funcționează în prezent. Vor rămâne doar câteva, pentru minimul necesar”, arată Crane.

Imperiul contraatacă. Și are dreptate, când se ia de subvenții

Însă o industrie atât de mare, veche, puternică și conectată politică precum cea a companiilor de utilități nu va dispărea pur și simplu peste noapte, în pofida succeselor extraordinare ale progresului tehnologic. Îți dai seama de asta participând la reuniunea anuală a organizației lor profesionale și de lobby.

Anul acesta, în iunie, la Marriott Marquis din San Francisco, nu mai puțin de 950 de executivi, consultanți și personal de suport s-au întrecut în a oferi argumente pentru supraviețuirea industriei. Energia solară nu funcționează peste tot. Utilizarea energiei regenerabile este un nonsens economic în statele caren dispun de cărbune ieftin. Microrețelele nu sunt încă suficient de sigure. Și cineva tot trebuie să plătească pentru liniile de transmisie utilizate pentru revânzarea în rețea a energiei solare generate de micii producători, cu panouri solare instalate pe acoperișuri.

Cea mai mare plângere, și perfect întemeiată, de altfel, este cea legată de subvențiile de stat. „Micii producători de energie din afara rețelei nu sunt în sine o amenințare. Însă schemele de sprijin prin subvenții, impuse de autoritățile de reglementare, da, sunt o amenințare”, spune Nick Akins, CEO al American Electric Power.

La rândul său, Theodore Craver, CEO la Edison International, deținătorul celui de-al doilea cel mai mare distribuitor de curent electric din California, spune cu îndreptățire că subvențiile de stat transmit „semnale economice false” producătorilor de energie solară din afara rețelei. EL estimează că 44.000 dintre clienții distribuitorului său primesc anual peste jumătate de miliard de dolari în stimulente pentru a-și instala sisteme solare, fără a lua în calcul ceea ce încasează din revânzarea în rețea a energiei produse.

Potrivit estimărilor companiilor californiene de utilități, actuala schemă de sprijin și subvenționare a micilor producători de energie solară încarcă în total facturile consumatorilor californieni care nu au instalate panouri solare pe acoperișuri cu 1,3 miliarde de dolari pe an. „Cu alte cuvinte, oamenii care nu doresc sau nu își permit să își instaleze panouri solare pe acoperișuri plătesc pentru cei care vor și își permit. Iar asta face ca o mare parte din costurile de mentenanță ale sistemului să fie puse în cârca celor cu venituri mici”, spune Craver.

Unii pre limba lor vor pieri

Argumentul subvențiilor este extrem de puternic, iar în unele state americane le este chiar interzis companiilor de utilități să intre pe piața energiei regenerabile. Există și excepții, cum ar fi Duke Energy, cea mai mare companie de utilități din SUA, care, din 2007 încoace, a construit 1.600 MW de parcuri eoliene și 100 MW de facilități fotovoltaice. Souther Co din Atlanta, care operează câteva dintre cele mai poluante centrale pe cărbune din America, s-a asociat cu miliardarul Ted Turner pentru a investi în cinci proiecte de energie solară.

Pe de altă parte, în multe state se discută despre reducerea, reorganizarea sau chiar tăierea totală a subvențiilor pentru regenerabile, iar micii producători independenți de energie din afara rețelei sunt tot mai capabili să stea pe propriile picioare. În același timp, companiile de utilități și distribuitorii clasici nu par foarte capabili de adaptare.

„Soarta companiilor de utilități stă în propriile lor mâini. Pot să continue să se plângă și să mârâie, cum au făcut până acum, sau pot să încerce să se adapteze. În California, ar fi fost un lucru deștept pentru ele să intre pe piața energiei solare acum 5-6-7-8 ani și să instaleze chiar ele panouri pe acoperișurile clienților lor, incluzând instalarea și mentenanța în factură. Le-am și propus asta. Știți ce mi-au răspuns? <Nu face parte din cultura noastră>. Auzi tu, nu face parte din cultura lor”, spune Michael Peevey, fost președinte al companiei de utilități Southern California Edison, aflat în prezent la al doilea mandat consecutiv de președinte al California Public Utilities Commission, autoritatea de reglementare statală în domeniu.

O bătălie a costurilor

Pe de altă parte, energia regenerabilă este cu totul diferită de cea din surse fosile, spune John Farrell, cercetător principal la Institute for Local Self-Reliance din Minneapolis. „Nu-ți trebuie mult capital ca să construiești facilitățile. De asemenea, nu trebuie construite toate în același loc, pentru ca după accea să ai nevoie de linii de transmisie de înaltă tensiune pentru a-l transporta la distanțe mari. Ideea că vom continua să avem o formă centralizată de proprietate și control al sistemului energetic este în totală contradicție cu ceea ce ne permite tehnologia din ziua de astăzi”, subliniază Farrell.

Alături de institutul pe care îl reprezintă, Farrell este un susținător al micilor producători independenți din afara rețelei. Dar până și raportul Bernstein, un soi de Biblie a industriei, publicat de Sanford C. Bernstein, estimează că ajungerea la paritate a costurilor nesubvenționate ale energiei solare cu cele ale electricității convenționale va modifica radical dinamica industriei energetice.

„Sectorul tehnologic și cel energetic nu vor mai avea o relație simplă, de tip furnizor-client. Vor concura direct unul cu celălalt. Pentru sectorul tehnologic, prima regulă este: costurile trebuie să meargă totdeauna în jos. În sectorul energetic, ca și în industriile extractive, costurile merg aproape întotdeauna în sus. Dat fiind aceste traiectorii opuse, putem spune, în mod contraintuitiv, că viitoare luptă dintre energia solară și cea convențională nu va fi deloc una cinstită”, conchide raportul.