Energy Report

Prețul energiei s-a înjumătățit față de cel din urmă cu un an, coborând sub cel reglementat. România, cea de-a 10-a cea mai scumpă piață spot din UE

În pofida faptului că în ultimele zile a înregistrat unele din cele mai reduse prețuri spot la energie, de la începutul acestui an și până în prezent prețul mediu de pe piața pentru ziua următoare operată de OPCOM se situează pe locul al 10-lea în rândul piețelor spot de energie din UE. Cu toate acestea, prețurile au coborât considerabil comparativ cu cele de anul trecut, înjumătățindu-se în februarie, și ajungând astfel la un nivel inferior celui impus de guvern producătorilor, de 450 lei/MWh.

De la începutul acestui an și până în prezent, prețul mediu al energiei de pe piața pentru ziua următoare operată de OPCOM, pe care se tranzacționează o cantitate echivalentă cu peste 40% din consum (43,7% în luna ianuarie), a fost de 83,13 euro/MWh sau 413,5 lei/MWh, cu peste 8% sub cel de 450 de lei la care producătorii sunt obligați să-l practice în relație cu furnizorii cu clienți finali în portofoliu, distribuitorii și Transelectrica, prin așa-numitul mecanism de achiziție centralizată (MACEE).

Prețul mediu din februarie, de 73,09 euro/MWh (363,7 lei/MWh) este mai redus cu aproape 50% comparativ cu cel din aceeași lună a anului trecut (142,5 euro MWh), situându-se cu 17% sub cel reglementat.

Un preț pe piața liberă mai redus decât cel impus de stat nu afectează facturile consumatorilor finali, dat fiind faptul că piața este reglementată, ci doar nivelul compensațiilor achitate de stat și implicit deficitul bugetar.

Motivul: Pentru ca preţul final ″liber″ (neimpus prin plafonare) la consumatorul final casnic să fie de 0,8 lei/kWh (800 lei/MWh), preţul energiei-marfă ar trebui să scadă spre 300 lei/MWh. Pentru unul final de 0,68 lei/kWh (680 lei/MWh), preţul de piaţă ar trebui să coboare spre 200 lei/MWh.

Dacă ne raportăm la prețurile din Europa, piața autohtonă fiind interconectată conectată cu piețele vecine, rezultă că și dacă România ar înregistra cel mai redus preț angro din UE, cel din Suedia (de 65 euro/MWh sau 325 lei/MWh, de la începutul anului și până în prezent), actualele plafoane tot nu s-ar putea „autofinanța” fără „subvenția” bugetară, reprezentată de plafonări/compensări, care mai au defectul de a transmite o țintă de preț actorilor de pe piață, și de a tempera eventualele scăderi de prețuri .

Ceea ce sugerează că principala problemă nu este „piața liberă”, ci nivelul plafonării, care este mult prea redus, mai ales că el s-a raportat la prețul de dinaintea războiului din Ucraina și pare a ignora faptul că piața energetică europeană se îndreaptă spre perioadă de electrificare masivă, caracterizată de o majorare a cererii de energie electrică, menită a compensa reducerea cererii de gaze și alte surse poluante.

Iar creșterea producției de energie regenerabilă (dar și din alte surse), care este anunțată pentru anii viitori în România, nu va ajuta prea mult statul român.

Motivul: piața română este interconectată cu cele din regiune, iar majoritatea celor 9 state care au avut de la începutul anului prețuri spot mai mari decât România se situează în sud-estul Europei, ceea ce sugerează existența unui deficit de producție regional.

Astfel, un preț mediu spot de peste 100 euro/MWh a fost înregistrat de la începutul anului în statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania). Prețuri mai mari decât cele din România au fost realizate și în Polonia, Bulgaria, Grecia și Italia.

Chiar dacă România își va majora producția de energie regenerabilă, acest lucru nu se va vedea decât marginal în prețurile interne, ca urmare a cererii venite din statele din jurul său.

În februarie, de exemplu, România a fost exportator net de energie în Bulgaria (158 GWh), Ungaria (109 GWh), Ucraina (17 GWh) și Republica Moldova (13 GWh), importând doar o cantitate redusă din Serbia (21 GWh).

Pe termen mediu, chiar și lung, este de anticipat că această regiune va fi în continuare cea mai scumpă piață a electricității din UE.