Energy Report

Cine-i ţine pe români în beznă? (2). De ce plăteşte o firmă 53.700 de dolari pentru a se conecta la reţeaua electrică

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, avantajele comparative ale diferitelor economii naţionale sunt extrem de importante. România “se laudă”, din acest punct de vedere, cu un cost al forţei de muncă extrem de scăzut, acesta fiind principalul motor al majorării investiţiilor, în special străine, invocat de politicieni şi tehnocraţi, însă nu şi de investitori. Antreprenorii ştiu că există alte costuri mult mai importante, mai ales în momentul lansării unei investiţii noi.

Unul dintre acestea, şi extrem de important, este costul racordării la reţeaua electrică. Potrivit Raportului Doing Business, la acest capitol, România nu stă rău, ci foarte rău. O firmă din România, se poate conecta la reţeaua electrică în 182 de zile, iar costul acestei operaţiuni este estimat de autorii raportului la 53.755 de dolari sau 573,7% din Produsul Naţional Brut (PNB) pe cap de locuitor.

În termeni nominali, suma este de 2,65 ori mai mare decât în Germania (20.000 de dolari), de 20 de ori mai mare decât cea achitată de un antreprenor în Polonia (2.677 dolari) şi de peste 10 ori mai ridicată decât cea plătită de o firmă în Cehia (4.808 dolari) pentru acelaşi serviciu.

Chiar şi raportat la vecinii noştri “de suferinţă” bulgari, un antreprenor român este nevoit să scoată din buzunar o sumă dublă pentru a putea beneficia de curentul folosit în procesul de producţie.

Dar cum se explică această situaţie? “Procesul de racordare la reţeaua electrică este în totalitate reglementat de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei. Dacă la nivelul anului 2014 existau diferenţe între costurile estimate de către operatorii de distribuţie, începând cu anul 2015 a intrat în vigoare ordinul preşedintelui ANRE nr.141/2014 care standardizează valorile estimate în funcţie de tipul instalaţiilor de racordare”, au declarat pentru Profit.ro oficialii CEZ, unul dintre distribuitorii de pe piaţa autohtonă.

Aceştia susţin că preţul pentru racordarea la reţea reflectă costul utilajelor, al materialelor înglobate în lucrare, al manoperei, al obţinerii avizelor şi al acordurilor autorizaţiilor.

Distribuitorii contestă datele Doing Business

“CEZ Distribuţie face toate demersurile pentru a reduce impactul asupra clientului. Prin acorduri cadru, se are în vedere negocierea costurilor pentru întocmirea studiului de soluţie, iar aceste valori se situează sub benchmarkul din domeniu ceea ce este în beneficiul clientului. Valoarea estimata de CEZ Distribuţie pentru studiul de soluţie necesar racordării unui client non casnic în condiţiile menţionate în metodologia de calcul a Raportului Doing Business este de 1.100 dolari, aproximativ 37% din valoarea estimată în raport.” Raportul Doing Business a fost făcut pe datele furnizate de un alt distribuitor, Enel, şi reflectă costurile de racordare din Bucureşti.

Un alt furnizor, Electrica, deşi refuză să comenteze datele raportului, susţine că, din analiza sa, în 2014 “în cazul utilizatorilor non-casnici, timpul mediu calculat de la data depunerii solicitării până la data punerii în funcţiune a instalaţiei de racordare este de 127 zile calendaristice, iar costul mediu pentru instalaţia de racordare este de 4.220 lei”.

În cazul producătorilor (de energie eoliană sau solară, etc), durata de racordare la reţea raportată de Electrica este de 185 de zile, iar preţul de 162.564 lei/solicitare, iar în cazul utilizatorilor casnici, 118 zile, iar costul mediu pentru instalaţia de racordare este 1053 lei/solicitare.

ANRE explică

Preţul fiind unul reglementat, ANRE este cea mai în măsură să explice cum de se ajunge în România la asemenea sume. Potrivit ANRE, “conform principiilor pentru fundamentarea propunerilor de preţuri şi tarife reglementate, prevăzute de art. 79 din Legea energiei electrice şi a gazelor natural nr 123/2012, cu modificările ulterioare, tarifele de racordare trebuie să conţină numai costurile efective de realizare a lucrărilor de racordare a clienţilor la reţeaua electrică”.

Astfel, utilizatorul achită operatorului de reţea tariful de racordare, reprezentând cheltuiala efectuată de operator pentru realizarea efectivă a lucrărilor de racordare. Tariful de racordare acoperă costurile pentru realizarea lucrărilor de proiectare, obţinere autorizaţii şi avize pentru realizarea lucrărilor, executarea lucrărilor şi punerea acestora în funcţiune, care se realizează de operatori economici atestaţi şi punerea sub tensiune a instalaţiei de utilizare, operaţie pe care o face operatorul de reţea.

Tariful de racordare este stabilit de operatorul de reţea în conformitate cu prevederile metodologiei de stabilire a tarifelor de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 11/2014 şi a Ordinului ANRE nr. 141/2014 pentru aprobarea tarifelor specifice şi indicilor specifici utilizaţi la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public. “Aplicând reglementările în vigoare, efectuând un calcul pe baza indicilor specifici aprobaţi de ANRE, pentru o soluţie de racordare constând într-un racord de medie tensiune cu lungimea 150 m şi un post de transformare în cabină cu puterea 250 kVA, rezultă tariful de racordare egal cu 253.654 lei cu TVA, aproximativ 56.300 euro. Costul considerat de publicaţia Doing Business este aproape 60.000 euro”, susţine ANRE.

Articol publicat inițial în publicația Profit.ro