Energy Report

Cine-i ţine pe români în beznă? (1) O companie trebuie să aştepte jumătate de an pentru a se racorda la reţeaua de electricitate

Infrastructura, şi nu nivelul taxării, este principalul obstacol împotriva majorării investiţiilor străine în România. Acesta este unul din argumentele des invocate de tehnocraţii preocupaţi de responsabilitatea fiscală pentru majorarea cheltuielilor publice. Iar când se referă la infrastructură, ei au mai mereu în gând infrastructura rutieră sau alte mari “investiţii” publice.

Există însă un impediment împotriva investiţiilor străine şi autohtone în economia României care cântăreşte mult mai mult decât starea infrastructurii rutiere şi chiar decât nivelul impozitării: accesul la electricitate. Povara fiscală poate influenţa costurile de producţie, iar starea drumurilor şi absenţa autostrăzilor pot să majoreze costurile de transport (a materiei prime sau bunurilor finale) sau să diminueze calitatea serviciilor (prin creşterea duratei de efectuare a acestora), însă în absenţa electricităţii cu greu mai poate fi produs ceva într-o economie modernă. Electricitatea este principala componentă a unui proces de producţie şi, în majoritatea cazurilor, unul dintre principalele costuri de producţie.

Iar la capitolul acces la energia electrică, România nu stă prost, ci foarte prost, situându-se pe un dezonorant loc 133 din 189 de economii, potrivit raportului Doing Business al Băncii Mondiale, de departe cea mai slabă poziţie ocupată de un stat din Uniunea Europeană şi chiar din Europa. Până şi vecinii noştri bulgari sau moldoveni se pot conecta la reţea mai rapid decât antreprenorii români, ca să nu mai vorbim de cetăţenii Germaniei (ţara de provenienţă a distribuitorului E.On)., Cehiei (CEZ) sau Italiei (Enel).

Preţul “corect” al racordării la reţea: 53.755 dolari

De altfel, comparativ cu celelalte state, România a involuat în ultimul an în ceea ce priveşte acest criteriu, fiind retrogradaă un loc (132 în 2014, 133 în 2015) de către autorii raportului. O companie din România se poate conecta la reţeaua electrică în 182 de zile, iar costul acestei operaţiuni este estimat de autorii raportului la 53.755 de dolari sau 573,7% din Produsul Naţional Brut (PNB) pe cap de locuitor (491% din PNB în raportul pe 2014). PNB, unitatea de măsură preferată de experţii Băncii Mondiale, reprezintă Produsul Intern Brut (PIB) diminuat cu veniturile primare vărsate de unităţile rezidente către unităţile nerezidente şi mărit cu veniturile primare primite de la restul lumii de către unităţile rezidente.

Faţă de ultimul raport se observă o îmbunătăţire în ceea ce priveşte numărul de zile necesare racordării la reţea (182 faţă de 221), însă şi o scumpire a costului lucrărilor raportat la evoluţia PNB pe cap de locuitor (de la 491% la 573,7% din PNB, sau, în termeni nominali, de la 39.870 dolari la 53.755 dolari).

Coşmarul birocratic: motivul pentru care o lucrare de o săptămână durează jumătate de an

Dar cum se face ca o lucrare de racordare sau extindere de reţea, care durează propriu-zis maxim o săptămână (plantarea stâlpilor, întinderea cablului şi instalarea contorului şi unui transformator, dacă e cazul) se întinde pe 182 de zile. Durata de jumătate de an pe care o companie o iroseşte pentru a se conecta la electricitate în România poate fi explicată prin procesul birocratic extrem de stufos, materializat prin numărul extrem de mare de proceduri, 8, pe care trebuie să le îndeplinească aceasta. În comparaţie cu ultimul studiu, cel din 2014, care raporta 7 proceduri, numărul a crescut.

Astfel, pentru a putea avea acces la curentul electric, o firmă trebuie să depună o cerere de racordare, pe baza căreia distribuitorul va elabora un studiu de soluţie şi emite un acord tehnic de racordare. Durata estimată de autorii raportului pentru această procedură este de 40 de zile, iar costul calculat se ridică la 7.564 lei. În acest interval, angajaţii distribuitorului vor efectua o inspecţie pentru emiterea acordului de racordare care durează o zi. Depunerea documentaţiei pentru contractul de racordare şi redactarea contractului necesită alte 10 zile, iar proiectarea şi aprobarea proiectului de către distribuitor încă 30 de zile şi un preţ de 3.194 dolari.

Procedura cea mai lungă nu ţine de distribuitor, ci de autorităţile locale, obţinerea autorizaţiilor de construire pentru lucrările de racordare (mediu, CNADNR, etc) necesitând 60 de zile şi costând 2.812 lei. Pentru încheierea contractului de execuţie a lucrărilor şi realizarea acestora sunt necesare alte 30 de zile, iar preţul mediu este unul extrem de mare - 47.596 dolari. Termenul de 30 de zile estimat pentru această etapă este însă unul optimist, reglementările din domeniu lăsând beneficiarul la mila furnizorului şi mai ales a firmei autorizate care efectuează lucrările. Pentru că beneficiarul nu poate trage la răspundere firma respectivă, neavând niciun contract semnat cu aceasta. Beneficiarul semnează un contract cu distribuitorul, căruia îi plăteşte lucrările, iar distribuitorul semnează contractul cu firma care efectuează lucrările, pe care o plăteşte la terminarea acestora. Inspectarea lucrărilor de către distribuitor în vederea recepţiei şi emiterea certificatului de conformitate durează alte 10 zile, iar semnarea contractului de furnizare alte 2 zile.

Ce spun distribuitorii?

Chestionaţi de Profit.ro pe această temă, distribuitorii (cei care au dorit să răspundă) sugerează că este o problemă de reglementare. Astfel, Electrica enumeră drept cauze ale duratei ridicate de racordare la reţea “termenele mari de obţinere a avizelor şi acordurilor necesare în vederea obţinerii autorizaţiilor de construire, dar şi selectarea de către utilizatori a unor operatorilor economici care întârzie execuţia în regim de tarif de racordare a lucrărilor de alimentare cu energie electrica”. În cazul utilizatorilor din categoria mari consumatori a căror soluţie de alimentare cu energie electrică impune realizarea unor staţii de transformare rezultă durate mai mari de realizare (proiectare, obţinere teren, avize şi acorduri, livrare echipamente etc.), susţine Electrica.

Duratele extinse pentru obţinerea certificatului de urbanism, a avizelor, acordurilor şi a autorizaţiilor de construire determină şi o durată mare a proiectării, a obţinerii autorizaţiei de construire şi a execuţiei lucrărilor, susţine, la rândul său CEZ. “În conformitate cu prevederile Legii 50/1991 - autorizarea executării lucrărilor de construcţii, din cele 237 de zile estimate pentru racordarea unui client non casnic conform reglementărilor legale în vigoare, durata obţinerii acestor avize şi acorduri pentru autorizaţii este şi de 75 de zile de la depunerea documentaţiilor complete. La acestea se poate adăuga şi durata necesară obţinerii autorizaţiilor de spargeri, dacă este cazul”, adaugă CEZ.

În situaţia în care soluţia tehnică prevede şi un post de transformare, la aceste durate se adaugă încă aproximativ 50 de zile pentru achiziţionarea acestuia deoarece, de regulă, aceste echipamente nu sunt pe stoc.

“În acea singură etapă care depinde exclusiv de operatorul de distribuţie, emiterea avizului tehnic de racordare (ATR), CEZ Distribuţie a înregistrat în 2014 cea mai mică durată medie de emitere a ATR, deşi a primit cele mai multe solicitări de racordare”, susţine compania cehă, într-un răspuns redactat la solicitările Profit.ro.

În raportul ANRE aferent anului 2014 se precizează că numărul total de avize tehnice de racordare emise în anul 2014 a fost de 357.046. Dintre acestea, CEZ Distribuţie a emis 20,18%. “Avizele tehnice de racordare s-au emis într-un timp mediu de 12,28 zile calculat la nivelul întregii ţări. CEZ Distribuţie, deşi a înregistrat cele mai multe solicitări atât de la clienţi casnici, cat şi non-casnici, a emis ATR-uri într-un timp mediu de doar 7,56 zile, cea mai mică durată medie la nivel naţional”, susţine compania cehă.

ANRE contestă rezultatele raportului Băncii Mondiale

Contactată de Profit.ro, autoritatea reglementatoare din domeniu, ANRE, contestă rezultatele raportului Băncii Mondiale, susţinând că “referitor la numărul procedurilor indicat de publicaţia Doing Business, precizăm că una din acestea, recepţia lucrărilor de racordare de către distribuitor, nu este corect indicată ca procedură distinctă, acţiunea fiind inclusă de fapt în procedura anterioară, care constă în proiectarea, obţinerea autorizaţiilor de construire pentru lucrările de racordare, execuţia lucrărilor şi recepţia acestora. Toate aceste acţiuni derulate în cadrul acestei proceduri se desfăşoară de către operatorul de distribuţie. Menţionăm că ANRE a comunicat acest punct de vedere publicaţiei Doing Business, însă observaţiile transmise nu au fost luate în considerare.”, afirmă ANRE.

În plus, ANRE susţine că a impus operatorilor de reţea printr-un regulament mai multe termene obligatorii pentru majoritatea acţiunilor acestora (de exemplu, pentru elaborare studiului de soluţie, pentru emitere aviz tehnic de racordare, pentru punerea sub tensiune a instalaţiei de utilizare).

“Pentru situaţia în care instalaţia de racordare constă într-un branşament racordat la reţeaua de joasă tensiune, regulamentul prevede pentru operatorii de distribuţie obligaţia ca termenul total pentru proiectarea, obţinerea autorizaţiei de construire pentru branşament, execuţia şi recepţia punerii în funcţiune a branşamentului să fie de maximum 90 de zile calendaristice de la data încheierii contractului de racordare, cu condiţia achitării de către utilizator a tarifului de racordare conform contractului de racordare. În acest termen este inclus şi termenul necesar obţinerii autorizaţiei de construire pentru branşament şi a avizelor necesare obţinerii acesteia”, susţine ANRE. În această situaţie particulară, termenul total de la depunerea cererii şi a documentaţiei până la punerea sub tensiune este de maxim 147 de zile, afirmă reglementatorul.

ANRE susţine că nu poate impune prin reglementări un termen pentru întreg procesul de racordare decât racordărilor simple. “Pentru realizarea unei instalaţii de racordare care cuprinde racord de medie tensiune, post de transformare şi instalaţie de joasă tensiune este obligatorie obţinerea autorizaţiei de construire şi avizelor necesare, precum şi a unor autorizaţii de execuţie a lucrărilor (de spargere/refacere pavaj, săpătură)”, precizează ANRE.

Profit.ro și Energy Report intenţionează să aprofundeze acest subiect şi să publice o serie de articole care să răspundă la întrebarea principală: Cine ţine economia României în beznă? şi cele conexe:

• De ce durata şi costul racordărilor din România sunt mult mai ridicate decât în statele vecine sau cele din statele din care provin distribuitorii de pe piaţa locală (Germania, Italia sau Cehia)?
• Este activitatea de distribuţie un monopol natural sau unul instituit prin lege? Nu poate fi ea îmbunătăţită în urma apariţie concurenţei pe această piaţă?
• Câte racordări noi se efectuează în România şi cine plăteşte pentru ele?

Articol publicat inițial pe Profit.ro