Energy Report

Curentul se ieftineşte, factura creşte

 Lăsând la o parte disputele politice, nu putem să nu simţim pe buzunarul nostru că, în ciuda faptului că de doi ani ni se tot spune că energia electrică s-a ieftinit, în loc să plătim facturi mai mici, plătim facturi mai mari.

Să încercăm în continuare să vedem din ce cauză se întâmplă acest lucru şi care sunt taxele care scumpesc de fapt curentul.

Înainte de a trece în revistă taxele şi tarifele care scumpesc energia consumatorilor (ne vom concentra pe cei casnici), să spunem încă de la început că principalul vinovat direct şi indirect pentru toate acestea e, la fel ca în cazul combustibilor, statul, prin taxele pe care le impune. O să vedem mai jos care sunt aceste taxe impuse de stat pe de o parte dar şi tarifele impuse de companiile de distribuţie şi furnizare, pe de altă parte, mărimea acestora din urmă fiind stabilită tot cu acordul statului.

Şi pentru că în zilele acestea se vorbeşte mult despre ponderea taxelor verzi în preţ, amintim doar în treacăt că susţinătorii energiei regenerabile au de cele mai multe ori un discurs voit înşelător. Şi asta din cel puţin două motive. În primul rând, aceştia susţin că aduc un plus de energie. Asta ar vrea să înseamne un plus de ofertă, lucru care ar putea conduce la preţuri mai mici. Acest plus de ofertă nu ia însă în calcul costurile acestei oferte. Date fiind condiţiile actuale, avem un plus de producţie şi un consum în scădere, coroborate cu incapacitatea reală de export. E adevărat că aceste lipsuri nu sunt imputabile energiei regenerabile dar deciziile de încadrare cu prioritate în reţea a energiei regenerabile se face în aceste condiţii şi nu în altele, ideale. În plus, atât instabilitatea energiei regenerabile cât şi capacitatea reţelelor forţează frecvent alţi producători să se închidă, pentru a avea loc în reţea energia regenerabilă. Drept urmare, nu e clar în ce măsură vorbim de un plus de ofertă şi nici care sunt costurile totale acestei noi oferte.

În al doilea rând, dacă plusul de ofertă presupunem că are rolul de a mai reduce preţurile, vorbim despre preţurile producătorilor sau despre preţurile de pe bursă şi nici într-un caz  despre preţurile consumatorilor finali. Căci pentru aceştia din urmă, cel mai sigur lucru este că sunt încărcaţi cu o taxă verde, de circa 6%.  Simplu spus, nu e sigur că energia verde are rolul de a ieftini curentul de la producător dar e sigur că îl scumpeşte la consumator.

Cât despre tarifele companiilor de distribuţie şi furnizare, e destul să amintim că acestea cer constant aprobări pentru noi şi noi scumpiri, pe care le justifică marxist prin sporul de cheltuieli făcute. Or, e destul să observăm că giganţii din furnizare şi distribuţie desfăşoară în ultima perioadă o mare parte din afaceri şi servicii tocmai în cadrul grupului, astfel că respectivele cheltuieli nici măcar nu sunt încadrate cu adevărat în piaţă.

“Nu mai ai control pe costurile din zona de distribuţie, după tendinţa de comasare. Distribuitorii de energie acordă lucrări cu dedicaţie la societăţi din grup şi se duc la ANRE să le majoreze tarifele ca urmare a cheltuielilor avute, care sunt intra-grup şi astfel greu de stabilit dacă sunt în acord cu cheltuielile de pe o piaţă liberă”, a declarat Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru Industrii şi servicii din Camera Deputatilor, în cadrul unei conferinţe organizate de Energy Center. Potrivit acestuia, 56% din factură este compusă din taxe şi tarife.

Doar preţurile producătorilor au scăzut. Efecte

Preţul de producţie a energiei electrice a scăzut în continuu în ultimii doi ani. În plus, dacă ne uităm pe OPCOM, vedem spre exemplu că în 12 martie 2012, preţul de bază a fost de 232,35 lei / MWh. După un an, preţul a scăzut la 183,96 lei /MWh pentru ca în prezent să fie 116 lei / MWh.

Această ieftinire nu ajunge la consumatorii casnici. Preţurile reduse ar trebui să aibă rolul de a scoate din piaţă capacităţile netehnologizate.

“România trebuie să rezolve urgent problema capacităţilor vechi de producere a energiei, majoritatea fiind vechi de 30-40 de ani. Doar circa 10% din capacitatea instalată este nouă, în timp ce 46% are durata de funcţionare expirată”, a declarat în cadrul aceleiaşi conferinţe, Adrian Borotea, director afaceri corporatiste al grupului CEZ.

Taxe şi tarife

Există patru tarife de transport, corelate injecţiei în reţea, extracţiei, servicii sistem şi servicii operator, acestea fiind vinovate cam de 6,5% din preţul la consumatorul final.

La acestea se adaugă tarifele de distribuţie, separat, pentru înaltă, medie şi joasă tensiune, tarife care acoperă circa 33%. Adăugăm la toate acestea şi acciza de 0,4% dar şi TVA-ul.

Şi pentru că aceste poveri nu erau destul, consumatorul mai trebuie să plătească 6-7% din preţul final pentru certificatele verzi dar şi taxa de cogenerare de puţin peste 4%. Cel mai sigur rol al acestei din urmă taxe este că ia bani din buzunarul consumatorului. În rest, doar teorie fără legătură prea multă cu realitatea. Asta pentru că sutele de CET-uri din ţară cărora le este destinată în principal aceasta taxă ar trebui să facă investiţii cu banii colectaţi pentru cogenerare de înaltă eficienţă. Încă nu ştie nimeni cum sunt cheltuiţi banii de pe această taxă.