Energy Report

Ioana Petrescu a chiulit la Harvard de la cursul la care se preda Convenția ONU asupra dreptului mării

 Tinerele speranțe din guvern, ministrul finanțelor publice, Ioana Petrescu, și cel delegat pentru energie, Răzvan Nicolescu, s-au încăierat ieri pe taxa pe stâlp.

Considerată o mare promisiune a guvernului Ponta, Ioana Petrescu, și-a motivat anunțul prealabil privind acordarea de excepții construcțiilor de pe platformele offshore de la plata taxei pe stâlp, precizând că nu este vorba de o excepție, ci de o încercare de a defini baza de impozitare, iar baza de impozitare este numai pe teritoriul României şi în apele teritoriale, nu și în zona economică exclusivă.

Asta după ce cealaltă tânără speranță a guvernului Ponta, Răzvan Nicolescu, declarase că lui nu-i plac excepțiile, că toată lumea trebuie să plătească la fel.

Din păcate, în pofida bunelor sale intenții, ministrul finanțelor se află în eroare în acest caz. Costul cu explorarea, exploatarea, construirea platformelor offshore sunt și așa extrem de ridicate, iar o nouă taxă ar reprezenta un obstacol în calea investitorilor străini. Tocmai de aceea, în general, aceste tipuri de construcți, care sunt și mobile, sunt scutite de la impozitare mai peste tot în lume. Însă fiscal ele se află sub jurisdicția statului riveran. Pe de o parte e adevărat că acele construcții de pe platformele offshore nu se află în apele teritoriale, cum suține ministrul, apele teritoriale întinzându-se pe 12 mile maritime de țărm, însă ele se află în zona economică exclusivă, care se întinde pe 200 de mile maritime. Iar aici jurisdicția fiscală este tot a statului român. Ar fi dificil să-i cerem tânărului ministru să cunoască legea 110 din 1996, dat fiind faptul că ultimii ani i-a petrecut mai mult în străinătate, asta în pofida faptului că ministerul pe care-l conduce, ANAF-ul și justiția din România nu acceptă invocarea de către contribuabili a necunoașteri legislației.

N-ar fi exagerat însă să avem pretenții de la Ioanei Petrescu în ceea ce privește cunoașterea Convenției ONU asupra dreptului mării, dat fiind CV-ul său impresionant, care culminează cu absolvirea uneia din primele trei instituții de învățământ superior din lume, Harvard.

Statul riveran are jurisdicție exclusivă asupra insulelor artificiale, instalații şi lucrări

Potrivit alineatului 2 al articolului 60 al Convenției, transpusă în legislația autohtonă prin legea 110 din 1996, "statul riveran are jurisdicție exclusivă asupra insulelor artificiale, instalații şi lucrări (din Zona economică exclusivă), inclusiv în materie de legi şi reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare.". Nici nu se putea preciza mai clar jurisdicția fiscală asupra construcțiilor de pe platformele offshore, negată de ministrul finanțelor.

În apărarea Ioanei Petrescu, este foarte probabil să nu fi studiat la Harvard Convenția ONU asupra dreptului mării, dată fiind tendința americanilor de a ignora dreptul internațional, în Irak, Afganistan etc.

Instituțiile românești refuză să-și asume juristicția asupra zonei economice exclusive

Totodată, în apărarea ministrului finanțelor, este de precizat că nici celelalte instituții publice din România nu tratează zona economică exclusivă ca fiind sub jurisdicția statului român. De exemplu, până recent, lucrătorii de pe platformele petroliere (mulți americani, cetățeni non-UE) transportați cu elicopterul de la Aeroportul privat de la Tuzla trebuiau să facă o escală la aeroportul Kogălniceanu pentru a efectua controale vamale, ca și cum ar fi părăsit țara. Între timp, Inspectoratul General al Politiei de Frontieră a acordat o dispensă, ajungându-se la o soluție la fel de paradoxală: de acum se vor deplasa polițiștii de frontieră la Tuzla pentru efectuarea controalelor vamale, Aeroportul privat de Tuzla fiind transformat de facto în punct vamal. Iar toată această birocrație în pofida faptului că articolul 60 al convenției declară că și din punct de vedere vamal construcțiile din zona economică exclusivă sunt de facto sub jurisdicția statului riveran.

Codul Frontierelor Schengen

De altfel, potrivit ANEXEI VII, punctul 8, alin 1. din Regulamentul 562/2006, modificat prin Regulamentul 610/2013 (Codul Frontierelor Schengen) "lucrătorii offshore care se întorc în mod regulat pe teritoriul statelor membre pe cale maritimă sau aeriană fără a fi staționat pe teritoriul unei țări terțe nu fac obiectul controalelor sistematice", fiind prevăzută însă  posibilitatea, în următorul aliniat, ca statele membre să efectueze controale în situația existenței unor riscuri legate de migrația ilegală. Cine să migreze ilegal în România cu elicopterele care transportă lucrători pe platformele petroliere din Marea Neagră nu este clar! Americanii de la Exxon și Chevron probabil!

Hotnews ar vrea ca platformele petroliere să se afle sub jurisdicția fiscală, dar nu și cea vamală, a României

Paradoxal, una dintre publicațiile care au criticat-o pe Ioana Petrescu pentru necunoașterea legislației este hotnews.ro, care se și revoltă împotriva "bizareriilor" de la Aeroportul Tuzla. În opinia Hotnews, platformele petroliere ar trebui să se afle sub jurisdicție fiscală, însă nu și sub cea vamală, a României!

De altfel, argumentația hotnews.ro, care nu invocă niciun text legislativ, este extrem de șubredă. În opinia lor, companiile ar trebui să plătească taxe în România, inclusiv taxa pe construcții, pentru că resursele pe care le exploatează în zona economică exclusivă aparțin României. Numai că taxele pe construcții nu sunt legate de resurse, de resurse sunt legate alte taxe (redevențe, taxe corporatiste), impozitele pe construcții sunt în general achitate autorităților locale pentru serviciile oferite (infrastructură, protecția proprietății, accces la justiție etc). Și în acest caz justificarea taxei pe construcții ar trebui legată de aceste servici, pe care însă, precum demonstrează controalele vamale, statul român nu le oferă, tratând platformele aflate în zona economică exclusivă, ca și cum nu ar aparține jurisdicției autohtone, ci s-ar afla pe teritoriul altui stat.

ARTICOLUL 60 al Convenției ONU 

Insule artificiale, instalaţii şi lucrări în zona economică exclusivă

1. În zona economică exclusivă, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea şi de a autoriza şi reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de:

a) insule artificiale;

b) instalaţii şi dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art. 56 sau în alte scopuri economice;

c) instalaţii şi lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor statului riveran în zonă.

2. Statul riveran are jurisdicţie exclusivă asupra acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări, inclusiv în materie de legi şi reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare

3. Construirea acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări trebuie să fie notificată în mod corespunzător, iar mijloacele permanente care le semnalizează prezenţa trebuie să fie menţinute în bună stare de funcţionare. Toate instalaţiile sau toate lucrările abandonate sau dezafectate trebuie să fie ridicate, în scopul de a se asigura securitatea navigaţiei, ţinând seama de normele internaţionale general acceptate, stabilite în această materie de către organizaţia internaţională competentă. Se va proceda la îndepărtarea lor, ţinându-se seama, în mod cuvenit, şi de pescuit, de protecţia mediului marin şi de drepturile şi obligaţiile celorlalte state. Se va face o publicitate adecvată în ceea ce priveşte poziţia, dimensiunile şi adâncimea elementelor care vor rămâne dintr-o instalaţie sau lucrare ce nu a fost complet ridicată

4. Statul riveran poate, dacă va fi necesar, să stabilească în jurul acestor insule artificiale, instalaţii sau lucrări, zone de securitate de dimensiuni rezonabile, în care el va putea lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura securitatea atât a navigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor.

5. Lăţimea zonelor de securitate este stabilită de statul riveran, ţinând seama de normele internaţionale aplicabile. Aceste zone de securitate sunt concepute astfel încât să răspundă în mod convenabil naturii şi funcţiilor insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, şi ele nu pot depăşi o distanţă de 500 m în jurul insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, măsurată pornind de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excepţia unei derogări autorizate de normele internaţionale general acceptate sau recomandate de către organizaţia internaţională competentă. Întinderea zonelor de securitate va fi notificată în mod corespunzător.

6. Toate navele trebuie să respecte aceste zone de securitate şi să se conformeze normelor internaţionale general acceptate privind navigaţia în vecinătatea insulelor artificiale, instalaţiilor, lucrărilor şi a zonelor de securitate.

7. Nu pot fi amplasate insule artificiale, instalaţii sau lucrări şi nu pot fi stabilite zone de securitate în jurul lor, atunci când ar putea rezulta din aceasta o piedică în folosirea căilor de navigaţie recunoscute ca esenţiale pentru navigaţia internaţională.

8. Insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorială care să le fie proprie, iar prezenţa lor nu are incidenţă asupra delimitării mării teritoriale, a zonei economice exclusive sau a platoului continental.