Stiri pline de energie Stirile Pline de Energie Batalia pe Resurse Gazprom sau eșecul intervenționismului II: Monopolul lui Cernomârdin
Gazprom sau eșecul intervenționismului II: Monopolul lui Cernomârdin
- Detalii
- Publicat în 20 May 2014
- Scris de Florin Rusu
În prezent, dat fiind faptul că statul rus este acționar majoritar al Gazprom, compania poate fi ușor confundată cu Kremlin-ul (pe nedrept uneori), însă nu întotdeauna a fost așa.
Puțină istorie ar putea clarifica relațiile dintre Gazprom și Kremlin. Potrivit ziariștilor ruși pro-occidentali Valeri Paniuskin și Mihail Zigar, autorii volumului "Gazprom. Noua armă a Rusiei", istoria Gazprom începe cu mult în urmă, în anii '70 și '80, când descoperirea de mari rezerve de gaze naturale în Siberia, Ural şi Volga, au permis Uniunii Sovietice sa devină un important producător de gaz, iar segmentele de exploatare, producție și distribuție de gaze naturale au fost centralizate într-un singur minister.
În iulie 1989, în plină perestroikă, președintele Mihail Gorbaciov a decis fuzionarea ministerelor de resurse pentru petrol şi gaze, ca parte a "reformelor" economice, într-o singură structură, Ministerul de industria petrolului şi gazelor naturale din Federația Rusă.
"Gazprom" ar fi putut fi o societate pe acțiuni ruso-ucraineano-bielorusă
Reforma a debutat înainte de destrămarea URSS, iar în septembrie 1990, consiliul de administrație al Gazprom a discutat pentru prima dată transformarea companiei într-o societate pe acțiuni. În perioada 1991-1992 au avut loc negocieri între Rusia, Ucraina şi Belarus pentru crearea unei societăți comune pe acțiuni, în care toate cele trei state să fie acționare, plan abandonat în iunie 1992, Gazprom devenind astfel o companie de stat.
În noiembrie 1992, la inițiativa ultimului ministru sovietic de resort și viitor premier favorit al lui Boris Elțin, Victor Cernomârdin, Gazprom a devenit o societate pe acțiuni și a fost privatizată în 1994. Statul deținea 40 la sută din acțiuni, 15% din acțiuni au fost vândute muncitorilor și managementului la prețuri preferențiale, iar restul au plasate prin licitații închise unor clienți politici.
Industria petrolului, fărâmițată, cea a gazelor, concentrată
Interesant este că Cernomârdin a reușit să păstreze structura de monopol a Gazprom, deși tendința în celălalt sector, cel petrolier, era de divizare și fragmentare. Explicația constă în interesul mai mare al noii oligarhii post-sovietice în sectorul petrolier. Fapt oarecum normal, petrolul putând fi transportat mult mai ușor decât gazul. De altfel, de la acele privatizări frauduloase, industria petrolului din Rusia a avut nevoie de mai mult de zece ani pentru a-și reveni, pentru a ajunge la o concentrare suficientă pentru a deveni competitivă pe piață în care economiile de scală contează.
După instaurarea sa la putere, actualul președinte Vladimir Putin a avut drept principal țel, preluarea de către stat a Gazpromului, reușind, prin diferite tertipuri să redevină principal acționar al companiei. Și-a numit propriul CEO, Alexei Miller, fost coleg și apropiat al lui Putin, din perioada în care ambii activau în cadrul primăriei din Sankt Peterburg.
