Energy Report

Protecționismul majorează costurile exporturilor americane de gaze naturale și îi lasă pe aliații SUA la mâna Rusiei

Pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și a comerțului transfrontalier la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști se dovedesc ei a fi cu unele industrii considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze. În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Din ce în ce mai multe voci susțin liberalizarea acestora, printre altele pentru reducerea dependenței Europei de importurile de gaze din Rusia, în contextul intensificării crizei politice din Ucraina.

Politicienii americani, dar și producătorii și utilizatorii industriali de gaze naturale din Statele Unite, se află în plina polemică pe tema autorizării sau nu de către stat a majorării exporturilor americane de gaze. Producători de gaze precum Exxon Mobil susțin că liberalizarea exporturilor va crea numeroase locuri de muncă și va reduce deficitul comercial al SUA, în vreme ce lideri ai industriei chimice, cum ar fi Dow Chemical, se tem că extinderea exporturilor va scumpi gazele folosite de industria americană de profil și îi va reduce avantajul competitiv de care se bucură în prezent.

O eventuală liberalizare a acestor exporturi riscă însă să fie însoțită și de o majorare a costurilor acestora, care le-ar reduce atractivitatea și competitivitatea. Asta pentru că legislativul american ia în calcul o propunere legislativă potrivit căreia aceste exporturi vor putea fi efectuate doar cu nave construite și înregistrate în SUA și cu echipaje formate exclusiv din cetățeni americani.

Propunerile lui John Garamendi, membru al Camerei Reprezentanților, un democrat din California, și ale Administrației Maritime din cadrul Departamentului pentru Transport al SUA ar impune ca exporturile de gaze natural lichefiate (LNG) să fie făcute cu nave construite în SUA și cu echipaj american. Industria transporturilor navale se așteaptă ca aceste măsuri să se bucure de sprijin bipartizan, a spus Clay Maitland, președinte al Merchant Marine Policy Coalition, un grup de lobby al industriei, relatează Bloomberg.

Vitală pentru securitatea națională

Deși aceste schimbări ar face ca exporturile de gaze naturale lichefiate să fie mai scumpe, pentru că nu există încă vase sub pavilion american care să poată efectua astfel de transporturi, susținătorii acestui demers legislativ spun că flota comercială SUA este vitală pentru securitatea națională.

„Dacă tot avem de gând să exportăm gaze naturale, hai să facem asta într-un mod care întărește și mai mult economia americană, exportând acele gaze pe vase construite în America și cu echipaje americane”, a spus Garamendi, în vârstă de 69 de ani.

O astfel de modificare legislativă ar impune pentru exporturile de gaze (și, posibil, pentru cele de țiței, într-o etapă ulterioară) aceleași reguli care, în prezent, obligă ca transporturile interne de marfă să fie efectuate exclusiv cu nave construite și înregistrate în Statele Unite.

Flotă intrată la apă

Flota vaselor transoceanice de marfă sub pavilion SUA a intrat la apă și a ajuns la doar 179 de nave, față de peste 1.000, câte erau în anul 1950, potrivit Administrației Maritime, parte a Departamentului pentru Transport. Susținătorii industriei spun că Statele Unite au nevoie de nave deținute de americani și cu echipaje americane, în eventualitatea unui război sau a unor urgențe naționale.

Operarea navelor înregistrate în SUA costă mai mult din cauza regulilor privind protecția mediului și a legislației americane a muncii. Cele mai multe vase comerciale ale lumii sunt înregistrate în țări precum Panama, Liberia și Insulele Marshall, jurisdicții denumite în mod curent "pavilioane profitabile".

Guvernul are în plan cheltuieli de 186 de milioane de dolari pe an până în 2015 pentru a susține operarea unui număr de 60 de nave comerciale americane, inclusiv vasul Maersk Alabama, condus de Tom Hanks în filmul „Captain Phillips” de anul trecut, potrivit site-ului Administrației Maritime. Această sumă înseamnă o subvenție de aproximativ 8.500 de dolari pe zi.

O altă problemă este o lege din 1920, Legea Jones (Jones Act), potrivit căreia toate transporturile de marfă între porturile interne americane trebuie efectuate obligatoriu să fie făcute pe vase sub pavilion SUA, deținute de americani și cu echipaj american la bord. Aceste prevederi ar putea fi extinse și la livrările externe de gaze naturale și țiței.

În prezent, flota SUA numără mai puțin de 14.000 de marinari americani, sub minimul acceptabil, potrivit lui Don Marcus, președintele Organizației Internaționale pentru Căpitani, Ofițeri și Piloți. Organizația sindicală cu 4.500 de membri susține ca exporturile de gaze lichefiate să fie rezervate navelor SUA pentru a extinde bazinul pentru echipaj calificat, a spus el.

Foarte scump

Un tanc petrolier cu echipaj și sub pavilion american costă aproximativ 21.000 de dolari pe zi pentru a fi operat, în comparație cu 9.500 de dolari pentru o navă internațională echivalentă, estimează grupul Vavigistics Consulting. Luând în calcul costurile pentru combustibil și de finanțare, o navă SUA este cu aproximativ 25 % mai scumpă, a spus David St. Amand, președintele companiei de cercetări Boxborough, cu sediul în Massachusetts.

Pe de altă parte, asta ar crește costul unui transport de gaze naturale lichefiate din SUA până în Japonia cu doar 5%, potrivit lui Pat Calahan, broker și consultant la MJLF & Associates în Stamford, Connecticut. Efectul asupra profiturilor din comerț ar fi chiar mai mic.

Exporturile SUA de gaze lichefiate sunt atrăgătoare pentru că, în comparație cu Japonia, cel mai mare importator, costurile cu combustibilul sunt de aproape trei ori mai mici. Japonia a plătit 16,8 de dolari pentru un milion de BTU în ianuarie, comparativ cu 4,94 de dolari pe Coasta Golfului SUA, potrivit cifrelor companiei de brokeraj naval din New York Poten & Partners Inc.

Birocrație greoaie

Exportatorii au nevoie de aprobare guvernamentală pentru a vinde gaze lichefiate către țări care nu au acorduri de liber schimb încheiate cu SUA. Departamentul pentru Energie a acordat șase permise de acest tip.

Primul este pentru Cheniere Energy Inc. La Sabine Pass, în Lousiana, programat să demareze trasportul naval a 9 milioane de tone metrice pe an la finalul lui 2015. Capacitatea de export a SUA va crește la 62 de milioane de tone până în 2020, potrivit lui Morgan Stanley.

Cei implicați în elaborarea legii îi solicită administrației Obama să accelereze acordarea aprobărilor pentru a-i ajuta pe aliații europeni să facă față eventualei întreruperi a livrărilor de gaze din Rusia, în contextul tensiunilor din Ucraina.

„Acum e momentul să trimitem semnalul către aliații noștri globali că gazele naturale din Statele Unite vor fi o alternativă disponibilă și viabilă pentru nevoile lor de energie”, a spus Fred Upton, președintele Comisiei pentru Energie și Comerț a Camerei Reprezentanților, republican din Michigan.

Unii mai vorbesc și ca ambasada SUA la București

Exporturile americane de țiței au fost restricționate din 1975. Anul trecut, Institutul American pentru Petrol, care reprezintă industria petrolieră la Washington, a început să se pregătească pentru a contesta interdicția. Exxon Mobil Corp. și senatorul Lisa Murkowski din Alaska, un republican veteran în Comisia pentru Energie și Resurse naturale, susțin schimbarea regulilor.

În timp ce Congresul dezbate chestiunea, cerința ca transporturile să fie făcute exclusiv cu tancuri petroliere americane ar putea fi înțeleasă drept o condiție, arată o firmă specializată în transport naval, Winston & Strawn LLP.

Costul folosirii de nave americane ar bloca propriu-zis orice exporturi de gaze lichefiate sau de țiței, a spus Charles Drevna, președintele Producătorilor Americani de Combustibili și Petrochimice, un grup de lobby care include Exxon Mobil și Chevron Corp. Legea veche de 94 de ani care îi face pe americani să plătească mai mult pentru transportul naval intern ar trebui să fie relaxată, nu extinsă la exporturi, a spus el.

„Legea Jones are nevoie să fie modificată și cu siguranță nu are nevoie să fie modificată pentru a o face și mai restrictivă”, a spus Drevna. „Suntem într-o piață globală și trebuie să fim competitivi la nivel global”, a spus el.

Amendamentul lui Garamendi arată nivelul dezbaterii de pe Capitol Hill asupra fiecărui aspect al exporturilor de gaze lichefiate, a spus William Frohnhoefer, un analist la BTIG LLC în New York. Regula propusă nu va trece pentru că nu are susținere politică, contravine aprobărilor existente pentru exporturile de gaze lichefiate și subminează angajamentele SUA privind liberul schimb, a spus el.

„Asta nu va reporni industria construcțiilor navale în SUA”, a spuns Frohnhoefer. „Cred că (Garamendi – n.r.) e un fel de Don Quijote care se luptă cu morile de vânt aici”, a adăugat el.

De cinci ori mai scumpi decât coreenii

Șantierele navale ale SUA nu au mai construit un tanc petrolier din 1980. Zece nave construite de General Dynamics (GD) Corp. și Newport News Shipbuilding între 1977 și 1980 erau înregistrate sub pavilioane precum Insulele Marshall, potrivit Clarkson Plc, cel mai mare broker de transporturi navale din lume.

Șantierele navale din Coreea de Sud percep un preț de peste 200 de milioane de dolari ca să construiască în 3 ani o navă capabilă să transporte gaze lichefiate. În SUA este de aproape cinci ori mai scump să construiești un astfel de tanc petrolier, potrivit firmei de consultanță din industrie, Drewry Maritime Research. Garamendi susține însă că șantierele navale americane sunt gata să treacă la lucru.

Șantierul NASSCO din San Diego al companiei General Dynamics ar putea construi nave pentru gaze naturale lichefiate, a spus Peter Brown, manager pentru dezvoltare comercială. El a refuzat să discute despre costuri. Compania are în lucru comenzi pentru nouă vase, până în 2016, a spus el.

Șantierele americane deja construiesc mai multe tancuri petroliere pentru SUA pentru a ține pasul cu producția internă. Închirierea tancurilor petroliere conforme Legii Jones ajunge la costuri record de 100.000 de dolari pe zi, potrivit MJLF. Există aproximativ 45 de tancuri conforme Legii Jones și încă 11 comandate, a spus Calahan.

Penuria de tancuri petroliere creează blocaje, contribuind la scumpirea benzinei cu aproximativ 15 cenți/galon, estimează Fadel Gheit, un analist la Oppenheimer & Co. în New York. Luna trecută, East Cost a trebuit să plătească mai mult de 100 de dolari în plus pe tonă pentru a cumpăra propan din Europa, pentru că nu a găsit niciun tanc petrolier conform Legii Jones care să livreze stocurile interne din Texas.

Legea Jones este esențială pentru locurile de muncă și apărarea națională a SUA, potrivit unui grup de lobby de la Washington, American Maritime Partnership. Organizația nu are o poziție privind cerințele pentru exporturi, anunța într-o declarație. „Aceasta este ideea momentului”, a spus Maitland de la Merchant Marine Policy Coalition. „Flota SUA e pe moarte, iar percepția publică este că trebuie făcut ceva în această privință”.