Energy Report

Principalul argument al celor ce susțin exploatarea gazelor de șist este cel al prețului redus al gazelor pentru populație, ca rezultat al reducerii dependenței de Rusia. Argumentul ar putea ține doar în situația în care România va fi în continuare o piață suprareglementată, iar ANRE va dicta prețul gazelor. Însă în acest caz, avem de-a face cu o subvenție mascată, ale cărei costuri sunt suportate tot de cetățeni, fie direct prin taxe, fie indirect prin puterea de cumpărare scăzută ca urmare a impactului asupra cursului al interzicerii exportului de gaze.

În realitate, prețul gazelor se va majora, indiferent dacă va fi permisă sau nu exploatarea șisturilor, motivul principal fiind controlul prețurilor exercitat în ultimii 20 de ani pe această piață. În continuare, prețul reglementat al gazelor autohtone se află mult sub prețul gazelor din UE. Iar politica de liberalizare a pieței energiei va conduce în cele din urmă la situația în care prețul gazelor din producția internă să fie egal cu cel de pe piața europeană (mai puțin o componentă ce ține de costurile de transport, probabil). În condițiile în care piața va fi liberalizată, și va fi pusă la punct infrastructura de transport, nimic nu va opri companiile producătoare să exporte gazul dacă pe plan intern nu obțin un preț competitiv. Singura posibilitate ca românii să obțină un preț mai mic al gazului este aceea ca rezervele de gaze de șist descoperite în România să fie atât de mari încât să influențeze oferta nu numai la nivel local, ci la nivelul întregii UE, ceea ce e o utopie.

O opinie similară a exprimat astăzi și Bogdan Glăvan pe blogul său, logec.ro:

"Am văzut cu surprindere că unii dintre cei mai atenți comentatori ai scenei politico-economice împărtășesc ideea că inițierea exploatării gazelor de șist va genera beneficii pentru populație sub forma scăderii prețului gazelor.

Principalul beneficiu este clar: gaze ieftine care pot să alimenteze o economie în suferință. Este un beneficiu mult mai important decât cel adus de deja mult folositul exemplu al exploatării miniere. Gazele naturale ieftine produc efecte economice în cascadă și pe termen lung, nu ne limităm doar la redevențe.

O mențiune este esențială, înainte de orice referire la prețul gazului în viitor: România produce în prezent gaz natural mai ieftin decât cel din import. Nu știu exact cât costă să-l extragă, dar Romgaz are profit considerabil la un preț de livrare de 2-3 ori mai mic decât cel de import, deci vă faceți o idee. Cu toate acestea, prețul achitat de consumatori (casnici, industriali, nu contează) este în creștere, din două motive: (1) FMI ne-a bătut la cap (destul de corect) să liberalizăm piața, astfel încât să ne apropiem încet-încet de prețul mondial, iar (2) statul l-a aplaudat pentru că este interesat să extragă rente din exploatarea acestei resurse; „liberalizarea” sună bine când ai putere de monopol și creșterea impozitului pe profitul Romgaz nu strică unui buget aflat permanent în deficit.

Acum, rolul pieței globale în determinarea prețurilor este esențial. Nu cred că este cazul să ne iluzionăm că stăm pe un munte de aur (pardon, de gaze) din care vom consuma la discreție după pofta inimii. Nu va fi fezabil politic, deoarece interese puternice vor milita pentru valorificarea acestora la prețul global. Și nici nu este sănătos economic, deoarece o economie performantă nu este una dependentă de o resursă cheie, ci una care valorifică multiple resurse prin adăugare cât mai mare de plus valoare. Mai pe românește, dacă cineva crede că Chevron & Co. vine în România ca să producă și să vândă românilor la preț redus, este copil. Iar dacă crede că modelul de dezvoltare sustenabil este unul apropiat de cel arabo-saudit, atunci greșește.

Trăim într-o piață globală. Gazprom scade prețul exact din acest motiv. Într-o piață globală arbitrajul asigură eliminarea discrepanțelor dintre prețurile care au tendința să se stabilească în diferitele regiuni. Câtă vreme există o asemenea diferență consistentă, unii întreprinzători vor fi interesați în eliminarea ei. Interesul pentru gaze de șist (ca și pentru energie eoliană ș.a.) vine de fapt tot din motivul profitului. Acum nu stăm să discutăm dacă acest profit este umflat artificial prin subvenții sau nu, important este că investitorii vin la profit precum muștele la miere. În plus, ideea că gazele de șist ne vor asigura combustibil ieftin este un pic excentrică în sine: gazele de șist, ca și producția de energie regenerabilă, sunt eventual profitabile doar fiindcă prețul este mare! Spun eventual, pentru că nu este deloc clar cât de profitabilă este întreaga afacere fără suportul statului și al sectorului financiar (energia regenerabila nu este).

Mi se poate reproșa că teoria nu se aplică în realitate, de exemplu SUA – un mare producător – are prețuri mici la combustibili. Desigur, poziționarea geografică, mărimea economiei interne, costurile de depozitare și transport dar și intervenția statului fac posibile diferențe mari între țări. În SUA benzina costă de 3 ori mai puțin ca în Europa. Dar această critică nu susține argumentul că vom avea prețuri mici la gaze, decât dacă presupune, adițional, că politicienii vor stabili un preț preferențial pentru români. Acest lucru nu este exclus, dar îmi place să nu pun prea mare preț pe capacitatea clasei politice de a negocia o „pleașcă” în interesul românilor. Afacerea cu resursele rămâne în fond o afacere cu statul, indiferent că este derulată de români sau străini.

Acestea fiind spuse, anumite considerente economice joacă în favoarea creșterii bunăstării generale, însă analiza este complicată. De pildă, creșterea investițiilor străine poate atenua problema șomajului și a sărăciei comunităților vizate de aceste exploatări; creșterea producției (PIB) ar duce în mod normal la creșterea puterii de cumpărare a monedei naționale, cu influențe benefice asupra tuturor deținătorilor de monedă, dar politica monetară nu va permite probabil acest lucru; exploatarea gazelor ar reprezenta o nouă sursă de venit pentru stat, care ar putea folosi acest spațiu fiscal pentru a reduce impozitarea, dar acest lucru este improbabil câtă vreme decidenții politici visează la un stat tot mai amplu (ca pondere în PIB); creșterea puterii economice a României (transformarea ei într-o Norvegie a Estului) ar duce la creșterea bunăstării generale, însă acest fapt trebuie ponderat cu creșterea dependenței de câteva industrii sau exporturi cheie, ceea ce ar crește sensibilitatea la șocuri externe; intrările de capital sunt necesare economiei, însă depinde mult de modul în care sunt finanțate și de destinația finală a banilor rulați: dacă vom ajunge să-i consumăm ca în episodul 2004-2008, atunci n-am făcut nimic.

În fond, toată această analiză „macro” nu duce nicăieri. Nu putem face comparații între costuri și beneficii când proprietatea publică deține rolul esențial în întreaga afacere (chiar, s-a întrebat cineva la ce preț se va vinde apa pentru fracturare?) iar la nivel macro comparăm prin definiție mere cu pere. Câtă importanță să dăm independenței energetice? Exact atât cât vor cei care merg pe ideea conflictului (latent) cu vecinii. Dar orgoliului național gâdilat de faptul că am putea fi și noi campioni la ceva? Exact atât cât dăm și „blestemului resurselor” – atenție! România este o țară bogată și până la descoperirea gazelor de șist, păcat doar că este locuită.

P.S. Menționez că nu sunt nici pro nici contra Chevron (idem RMGC). Cred și sprijin orice inițiativă desfășurată în limitele dreptului de proprietate privată. În dispreț față de tradiția istorică și modelul altor state, România a rămas în logica comunistoidă, sau a războiului, potrivit căreia statul deține resursele subsolului. În absența proprietății private asupra acestor resurse mi-e teamă că nu vom scăpa din capcana manipulărilor politice, a corupției și a lipsei de interes pentru externalitățile negative asociate cu exploatarea acestor resurse."

Lupta Bancii Centrale cu inflatia pare din ce in ce mai dificila, acesta fiind unul dintre motivele pentru care, in repetate randuri oficiali ai BNR au sustinut ca inflatia nu este un fenomen monetar. Mai nou, nici majorarea preturilor la utilitati, ca urmare a liberalizarii pietelor de energie si gaze, dar si introducerii noilor impozite aplicate industriei, nu mai conteaza decat pe termen scurt, in prima jumatate a anului, cand inflatia va atinge un nivel de 5-6%, potrivit guvernatorului Mugur Isarescu. in ceea ce priveste inflatia pe termen mediu si lung, cel mai mult conteaza, in opinia guvernatorului BNR, vremea, varianta moderna a versului eminescian “raul, ramul, mi-e prieten numai mie”.

Raul, ramul, mi-e prieten numai mie, guvernatorului

Intrebat despre impactul majorarii preturilor la gaze naturale si electricitate asupra preturilor alimentare, Isarescu a afirmat ca nu crede ca impactul va fi major. "In ceea ce priveste preturile agroalimentare, intr-o Romanie cu agricultura dependenta de natura, vremea este factorul cel mai important", a spus guvernatorul BNR.

Declaratia sa pare a contrazice textul scrisorii de intentie convenite cu FMI si a altor declaratii ale oficialilor BNR, potrivit carora BNR estimeaza ratarea tintei de inflatie pentru acest an, din cauza ajustarilor preturilor administrate.

"BNR a convenit cu FMI o estimare de inflatie pentru finele acestui an de 3,7%, adica in afara intervalului tintit, pe motiv ca majorarea preturilor administrate va avea un impact care nu poate fi contrabalansat de politica monetara fara sa afecteze cresterea economica", a declarat un oficial pentru Mediafax.

Inflatia nu conteaza, ci CORE2, 3, 4, 5...

Insa de ce nu se teme atat de mult Isarescu de majorarea preturilor administrate, care, cel putin in ceea ce priveste gazele naturale, in cazul populatiei, se va face intr-un ritm anual de 10% pana in 2018 (vezi Guvernul Robin Hood: inflatia si investitiile, sacrificate pe altarul salariilor si pensiilor)? Fara a lua in calcul impactul supraimpozitarii sectorului, care dat fiind caracterul inelastic al cererii, va fi transferat aproape integral consumatorului final. Motivul e simplu: in conditiile unei majorari marginale a masei monetare, orice majorare de preturi dintr-un domeniu, in acest caz, cel energetic, este insotita de micsorari de preturi in alte domenii. Mai simplu spus, cu aceeasi bani nu poti cumpara aceeasi cantitate de produse energetice cu un pret majorat daca nu se micsoreaza pretul (sau cantitatea) celorlalte produse care fac parte din cosul tau lunar. De aici, vine vestea buna pentru BNR, veste care demonstreaza ca inflatia este un fenomen monetar: cu cat se majoreaza preturile administrate, cu atat mai favorabila va fi pentru BNR evolutia celorlalte preturi. Asa se explica optimismul BNR cu ceea ce priveste evolutia inflatiei pe termen mediu, in special a indicatorului sau favorit, rata anuala a inflatiei CORE2. Rata CORE 2 este calculata prin eliminarea din indicele preturilor de consum a preturilor administrate, a celor volatile si a preturilor tutunului si a bauturilor alcoolice. Cu alte cuvinte la o masa monetara relativ constanta sau chiar in crestere, cu cat se majoreaza mai mult preturile administrate, cele volatile, tutunul si alcoolul, cu atat mai bine va arata indicele CORE2 al inflatiei. Rata anuala a inflatiei de baza CORE2 ajustata a fost in luna decembrie 2012 de 3,3%, nivel neschimbat pentru a treia luna consecutiv, o cifra apropiata de rata medie anuala a inflatiei, care  a continuat insa sa scada, atingand pe ansamblul anului 2012 nivelul de 3,33%, minimul ultimilor 23 de ani.

Ratarea tintei de inflatie - obiectivul real al BNR

Asta desi rata anuala a inflatiei pentru finele anului 2012 a fost marginal sub cea mai recenta prognoza a BNR, de 5,1%, potrivit unui comunicat BNR. Rata inflatiei a fost in decembrie anul trecut de 4,95% fata de decembrie 2011, in afara intervalului tintit, BNR ratand obiectivul in sase din cei opt ani de cand a introdus regimul de tintire a inflatiei. In noiembrie, banca centrala a revizuit in urcare cu 1,9 puncte prognoza de inflatie pentru 2012, de la 3,2 la 5,1%, cu mai mult de un punct peste limita superioara a intervalului tintit, concomitent cu o crestere a prognozei pentru acest an de la 3% la 3,5%.

Vesti bune pentru BNR, vesti proaste pentru firme si populatie

Marea problema a BNR este, precum se pare, nu majorarea preturilor administrate, care dimpotriva o ajuta in ceea ce priveste raportarile CORE2, cat mai ales majorarea cererii, prin cresterea salariilor si pensiilor, a caror sursa principala de finantare este supraimpozitarea sectorului energetic. Asa se explica faptul ca guvernatorul anticipeaza o inflatie de 5-6% in prima jumatate a anului. Pentru firme insa stirile nu sunt deloc bune, BNR anuntand ca nu va reduce in acest an rezervele obligatorii ale bancilor, nici la lei si nici la valuta, si va menţine dobanda la 5,25% pentru urmatoarea perioada (vezi Scumpirea si suprataxarea la energie agraveaza inflatia si il impiedica pe Isarescu sa reduca dobanda). Ceea ce indeamna ca finantarea economiei va ramane in continuare blocata in favoarea finantarii deficitului bugetar si refinantarii datoriei publice. Pentru populatie, calculele optimiste ale BNR nu tin de cald, inflatia la nivelul gospodariilor netinand cont de raportarile CORE2. Gospodariile nu pot scoate din cos factura la energie, pachetele de tigari sau sticlele de bere, dupa modelul bancii centrale.

Boom-ul inregistrat de exploatarea gazele de sist in Statele Unite ale Americii (SUA) are efecte colaterale surpinzatoare pe continentul european, care a devenit din ce in ce mai dependent de utilizarea carbunelui de catre companiile de utilitati autohtone, in pofida politicilor ecologiste extrem de ambitioase ale birocratilor de la Bruxelles menite a reduce emisiile de carbon.

Motivul: revolutia tehnologica implementata in SUA a impins primavara trecuta pretul gazelor naturale de pe Noul Continent la minimul ultimilor zece an, ceea ce a incurajat trecerea generatoarelor de electricitate de pe carbune pe gaz. Si cum nu era dorit acasa, carbunele produs in SUA si-a gasit cerere pe Batranul Continent, unde situatia este contrara. Carbunele a inlocuit gazul, mai scump in Europa, ca principal combustibil utilizat de catre marile companii energetice europene. Interesant este ca, atat CNN, cat si Financial Times, arunca responsabilitatea pe industria gazelor de sist, subliniind ca acesta este efectul pervers al noii tehnologii, si nu pe umerii reglementatorilor europeni si a lobby-ului efectuat de industrii “verzi”, care au marele defect de a scumpi artificial energia. in fond, tot ce a reusit industria gazelor de sist a fost ieftinirea unor produse, fapt ce a condus la realocarea mai eficienta a resurselor.

Economie aplicata

Cu toate acestea, mai multi experti sunt sceptici cu privire la viitorul carbunelui in industria energetica europeana. Agentia Internationala de Energie sustine ca cererea europeana, chiar daca in crestere, va atinge cat de curand un varf, urmand ca pana in 2017, ea sa coboare la nivelul inregistrat inainte de 2011. Nici macar sustinatorii cei mai interesanti in utilizarea carbunelui, precum Milton Catelin, presedintele Asociatiei Interationale a Carbunelui, nu cred ca avantul luat in prezent de carbune este un fenomen de lunga durata: “Nu interpretam acest fenomen drept o renastere a carbunelui. Este pur si simplu economie aplicata”, sustine acesta.

Scepticii carbunelui considera ca nu va trece mult pana cand acesta va fi inlocuit de noile tehnologii, solara si eoliana, iar termocentralele invechite inchise. in plus, potrivit CNN, retehnologizarea acestora sau constructia unora noi mai eficiente si mai putin poluante este ingreunata de lobby-ul din ce in ce mai agresiv al opozitiei ecologiste si de incertitudinile de la nivel reglementator, in specila in Germania.

Potrivit cifrelor Fundatiei Ecologiste Europene, in 2008 companiile de utilitati aveau in plan constructia a 112 termocentrale. Numai doua dintre acestea au fost realizate, in timp ce an cazul altor 73, planurile au fost abandonate.

SUA exporta emisiile de carbon in Europa

Pe termen lung insa, actuala evolutie a carbunelui va intra in conflict cu politica de mediu a UE, care a impus reducerea cu 20% a emisiilor de carbon inregistrate in 1990 pana in 2020. Asa se explica subventiile din ce in ce mai ridicate acordate producatorilor de energie alternativa, care insa a condus la majorare preturilor la energie pe batranul Continent. si aici intra in scena ceea ce Catelin numea economie aplicata. in prezent, evolutia preturilor de pe cele doua piete, europeana si americana, joaca in favoarea carbunelui. Exporturile de carbune din SUA in Europa s-au majorat cu 29% anul trecut. Supraoferta rezultata si reducerea cererii din partea Chinei a condus la o reducere a pretului carbunelui de la 130 de dolari pe tona in martie 2011 la 86 de dolari in prezent. Acest fenomen s-a suprapus pe o micsorare a pretului certificatelor de emisii de carbo pe piata europeana si pe o majorare a pretului gazului natural in UE.

Drept urmare, asociatia producatorilor de electricitate din Germania a raportat o reducere a productiei de energie electrica pe baza de gaze cu 13 miliarde kWh, echivalentul a 16%, in timp ce centralele pe carbune au inregistrat o crestere egala in cantinatea produsa, echivalent cu o evolutie pozitiva de 5%.

“Economia ne spune sa ardem carbune mai degraba decat gaze”, este concluzia lui Andrew Horstead, analist de risc la Utilyx, o firma de consultanta din domeniu.

Guvernul Ponta vrea cu orice pret sa intre in cartile de istorie drept guvernul Robin Hood. Pentru a putea majora salariul minim (mai degraba propriile venituri bugetare), dar si salariile bugetarilor sau a indexa pensiile cu rata inflatiei, actualul executiv avea nevoie de venituri suplimentare. Aflat si sub atenta supraveghere a Fondului Monetar International (FMI), care pare decis sa nu mai accepte jonglerii contabile menite a majora deficitul peste tinta programata, cum s-a intamplat in 2012, executivul a pus ochii pe singura industrie profitabila din Romania, cea energetica, pe care a atacat-o cu taxe noi din toate partile.

Cel mai important eveniment economic al acestui an este reprezentat de liberalizarea pietei energiei electrice si a gazului natural, liberalizare care ar fi trebuit sa aduca profituri considerabile companiilor din domeniu. Asta pana cand guvernul Ponta a decis ca are dreptul la o parte din aceste profituri. Invocand necesitatea protejarii consumatorilor casnici, intr-o singura sedinta de guvern, executivul a adoptat numai putin de 4 modificari normative menite a-i asigura partea leului de pe urma dereglementarii pietei si eventualelor evolutii pozitive ale pietelor internationale.

Cheltuieli electorale

Potrivit proiectului de buget, executivul a decis majorarea cheltuielilor bugetare nominale cu 15,4 miliarde de lei, din care majoritatea reprezinta cheltuieli sociale si de personal. Reintregirea salariilor bugetare necesita un efort financiar de 4,9 miliarde de lei, iar indexarea pensiilor unul de 2,9 miliarde de lei. In cheltuielile de personal aferente bugetului general consolidat pe anul 2013 este inclusa şi suma de 0,9 miliarde lei, reprezentand transa de 10% din titlurile executorii obtinute de personalul din sectorul bugetar, avand ca obiect drepturi de natura salariala. Pentru a putea efectua aceste plati executivul avea nevoie si venituri suplimentare. Aproximativ o treime din veniturile suplimentare fata de 2012 bugetate pentru 2013 este reprezentata de noile taxe tip “Robin Hood”.

Taxele Robin Hood: o treime din veniturile suplimentare, 

Potrivit guvernantilor, suprataxarea exploatatorilor de gaze va aduce direct circa 273 de milioane lei, dar totalul impozitelor suplimentare colectate de la aceste companii se va ridica la 641 de milioane lei, daca sunt calculate şi TVA şi impozitul pe profit suplimentar, rezultat din majorarea preturilor, dupa liberalizare. Satul va suprataxa cu 60% companiile care deruleaza activitati de extractie şi vanzare a gazelor naturale din Romania, inclusiv din perimetrele din Marea Neagra, taxa aplicata la veniturile suplimentare obtinute ca urmare a dereglementarii preturilor din sector. De asemenea, taxa pe monopol (transport şi distributie energie şi gaze) va aduce, potrivit calculelor MFP, venituri suplimentare de 257 milioane lei, in timp ce taxa speciala de exploatare a resurselor naturale altele decat gazele, de 0,5%, va avea un impact pozitiv de 106,9 milioane lei. Desi a invocat in repetate randuri necesitatea protejarii populatiei in urma majorarii preturilor ca urmare a liberalizarii pietelor, in realitate sumele obtinute prin suprataxarea acestui sector sunt de 8 ori mai ridicate decat necesarul subventionarii majorarilor de preturi la nivelul consumatorilor casnici.

Taxa de monopol, micsorata la presiunea pietei

Modul in care a adoptat aceste masuri au trezit o reactie virulenta din partea actorilor de pe piete. In cazul taxei de monopol aplicata distribuitorilor, aceasta a avut si succes. Astfel, taxa calculata in cazul cantitatii transportate catre sistemele de distributie a fost redusa de la 0,45 lei/Mwh, in varianta iniţiala, la doar 0,1 lei/Mwh, iar cea stabilita in cazul cantitatii distribuite a fost diminuata de la 1,25 lei/Mwh la 0,75 lei/Mwh. in acelaşi timp, taxa calculata in cazul cantitatii transportate numai prin sistemul de transport a fost scazuta de la 1,7 lei/Mwh la 0,85 lei/Mwh. Guvernul a decis totodata ca aceasta taxa, tratata drept un impozit pe "monopolul natural", sa fie perceputa tuturor operatorilor licentiati din domeniu, fara sa-i mai excepteze pe operatorii de distributie care presteaza pentru mai putin de 100.000 clienti, aşa cum intentiona initial.

A gresit executivul calculele?

In ceea ce priveste taxa speciala pentru exploatarea resurselor naturale, altele decat gazele naturale, instituita pe urmatorii doi ani, situatia a fost contrara. Ea se va aplica nu numai veniturilor obtinute din actualele exploatari, ci si a celor viitoare. Iar impactul bugetar estimat de guvern este unul subevaluat, de doar 106 milioane de lei. In 2012, statul a incasat redevente in primele zece luni in valoare de 1,5 miliarde de lei. Iar noua taxa, in realitate o redeventa mascata, echivaleaza cu o majorare de 10% a redeventelor (in prezent cuprinse intre 3,5 si 13,5%), ceea ce ar aduce in plus la buget o suma aproape dubla decat cea estimata, in valoare de 180-200 de milioane de lei.

Statul risca un proces cu OMV Petrom

In plus, statul risca si un proces cu OMV Petrom, in urma adoptarii acestei taxe, care, in realitate, asa cum arata si formula de calcul, reprezinta o majorare de redevente mascata si reprezinta o incalcare a contractului de privatizare. Iar modul in care executivul a adoptat respectiva taxa, nu il ajuta deloc. Ea a fost introdusa in Monitorul Oficial de pe o zi pe alta, fara nicio consultare prealabila. Iar consultarea trebuia facuta, in cazul tuturor acestor taxe, mai ales cu cetatenii si nu numai cu industria. Pentru ca teoria economica spune ca orice majorare de taxe este suportata atat de producatori si distribuitori, cat si de consumatorul final. Iar partea care revine consumatorului final depinde de elasticitatea cererii. Daca cererea este elastica, partea care poate fi transferata in pret consumatorului este mai redusa. Din pacate pe piata energiei, cererea este mai degraba inelastica, ceea ce va face ca aproape intreaga majorare de impozitare sa fie transferata prin pret consumatorului final.

Statul sacrifica investitiile private

Ceea ce ingrijoreaza este insa nepasarea guvernantilor cu privire la efectele majorarilor de taxe anuntate. Deja, Fondul Proprietate a anuntat ca vanzarea pachetelor minoritare detinute inca de statul roman la companiile din domeniu va fi ingreunata,daca nu imposibila. De asemenea, vor fi descurajate investitiile in domeniu. Investitiile suplimentare de un miliard de euro pe an (care ar putea ajunge pana la 2 miliarde, suplimentar fata de investitiile curente) in productia interna ar avea efecte benefice, potrivit unuor calcule efectuate de OMV Petrom, nu numai asupra cresterii economice, dar si asupra deficitului de cont curent (care s-ar putea majora cu numai putin de un miliard de euro anual ca urmare a importurilor efectuate in absenta acestor investitii). O productie suplimentara de titei si gaze de 8 milioane tone echivalent petrol ar conduce in medie la crearea a 26.000 de locuri de munca suplimentare anual. O treime dintre acestea ar fi create direct de catre Petrom, o cincime de catre contractorii Petrom, iar jumatate vor fi create indirect in economie ca urmare a investitiilor realizate.

PIB-ul Romaniei ar fi si el majorat in medie cu 2,3 miliarde de euro, iar statul va castiga suplimentar taxe si impozite in valoare de 600 de milioane de euro pe an. Dintre acestea, majoritatea vor fi furnizate de TVA si contributii sociale, insa o treime va avea ca sursa redeventele suplimentare achitate. Iar la acest calcul a fost folosit actualul nivel al redeventelor. Majorarea acestuia nu ar duce neaparat si la majorarea veniturilor, pentru ca, in acest caz compania nu va va mai putea investi aceeasi suma in activitatea de productie.

In scenariul alternativ, al pastrarii actualului nivel de activitate, al neinvestirii suplimentare, Romania ar fi nevoita sa importe 5,5 milioane tone echivalent petrol de titei si gaze, in economie s-ar crea 50 de posturi suplimentare annual, impactul asupra PIB-ului ar fi zero, insa impactul asupra deficitului de cont curent va fi unul considerabil, de un miliard de euro anual, echivalentul unei cresteri de 0,7% din PIB.

Guvernul creeaza presiuni inflationiste

Insa cel mai important efect negativ al actualelor majorari de taxe va fi asupra simplului cetatean, al carui interes este invocat de guvern pentru a-si justifica raid-ului de tip Robin Hood efectuat. Prin majorarea impozitarii si transferarea veniturilor suplimentare inspre cheltuielile de personal si inspre finantarea majorarii pensiilor, executivul realizeaza o performanta unica. Reuseste sa creeze doua presiuni inflationiste concomitent, una pe parte de cerere si alta pe parte de oferta

Pe de o parte, pe partea de oferta, avem efectul liberalizarii pietei. in prezent, preţul gazelor din producţia interna, atat pentru consumatorii casnici, cat şi non-casnici este de 45,71 lei/MWh. Conform unei noi hotarari de guvern, va fi declansata ancepand cu 1 februarie majorarea preţurilor pentru consumatorii non-casnici. Astfel, de la 1 februarie, preţul gazelor din producţia interna livrat acestora se majoreaza la 49 lei/MWh, de la 1 aprilie – la 55,30 lei/MWh, de la 1 iulie – la 63,40 lei/MWh, iar de la 1 octombrie – la 68,30 lei/MWh. in 2012, consumatorii non-casnici vor plati cu aproape 50% mai mult pe gaze, in timp ce consumatorii casnici vor plati numai 9% suplimentar: de la 1 iulie preţul gazelor din producţia interna creşte la 48,50 lei/MWh, iar de la 1 octombrie – la 49,80 lei/MWh. Procesul va continua si in 2013: preţurile pentru consumatorii non-casnici cresc cu alte 74 de procente: la 72 lei/MWh de la 1 ianuarie 2014, la 89,40 lei/MWh de la 1 aprilie, la 109 lei/MWh de la 1 iulie şi la 119 lei/MWh de la 1 octombrie. Astfel, pana la sfarşitul anului viitor, preţul gazelor din producţia interna livrat firmelor va creşte cu 260%. Pentru populaţie, preţul gazelor din producţia interna va creşte anul viitor de 4 ori: la 50,60 lei/MWh de la 1 ianuarie 2014, la 51,80 de la 1 aprilie, la 53,30 lei/MWh de la 1 iulie şi la 54,60 lei/MWh de la 1 octombrie 2014. Astfel, preţul pentru consumatorii casnici se va majora in urmatorii doi ani cu 19,5%. La acestea se adauga si transferarea noilor taxe catre consumatori in celelalte domenii.

Cea mai buna solutie de compensare a acestor majorari ar fi fost investitiile private in domeniu, menite a micsora costurile companiilor. Guvernul insa prefera sa confiste prin impozitare aceste venituri si sa le transfere catre cheltuieli de personal si pensii, ceea ce va crea o presiune inflationista suplimentara pe partea de cerere. La prudenta de care a dat dovada in ultimul timp, BNR va prefera sa acopere efectele nefaste ale politicii fiscale, protejand deprecierea monedei nationale si incercand sa-si apere tinta de inflatie prin jonglerii reglementatorii si interventii pe piata, ceea ce va sugruma si mai mult creditarea sectorului privat. Sector privat din ce in ce mai putin numeros in urma majorarii salariului minim, si a noilor prevederi privind amortizarea, care vor inchide probabil o treime din IMM-urile autohtone.{oziogallery 680}