Energy Report

Sunt obez, deci poluez!

Oamenii sunt vinovati chiar si pentru ca s-au nascut - va fi, foarte probabil, concluzia explicita a viitoarelor studii efectuate de institutiile publice, inspirate de teoria malthusiana a suprapopularii. Primul pas a fost deja facut. Responsabilitatea pentru incalzirea globala, criza alimentelor sau cea a combustibililor nu revine politicilor interventioniste ale statelor, protectionismului vamal sau deturnarii terenurilor agricole pentru producerea de biocombustibili, ci… persoanelor obeze, avertizeaza un institut britanic.

Concluzia Scolii Londoneze de Igiena si Medicina Tropicala (SLIMT) n-ar trebui sa mire pe nimeni, data fiind isteria cu care se discuta la nivel guvernamental si in mass-media tema incalzirii globale. Pentru ca, asa cum afirma jurnalistul american H.L. Mencken, „intreaga arta a politicii este aceea de a tine populatia intr-o permanenta stare de panica (si a-i promite salvarea), amenintand-o cu o serie nesfarsita de dezastre, toate imaginare“. Divide et impera este un corolar la observatia americanului: guvernele fac tot posibilul sa-si incaiere supusii pentru a-i putea conduce mai usor. Autoritatile inventeaza dezastre sau exagereaza unele potentiale pericole, apoi platesc institutii sa faca rapoarte din care sa rezulte ca o parte din supusii lor sunt responsabili pentru aceste calamitati. Dupa care vin si cu solutii: limitarea drepturilor individuale, interzicerea unor activitati economice sau reglementarea lor stricta si penalizarea prin taxe impovaratoare. Punct ochit, punct lovit: cetatenii nu mai pot face chiar ce vor, in plus sunt datori sa umple si vistieria statului.

Prea multe calorii

Institutul britanic isi motiveaza concluzia pe observatia ca obezii consuma cu 18% mai multe calorii decat o persoana normala. Ei sunt, de asemenea, responsabili si pentru utilizarea unei cantitati mai mari de combustibili, care alimenteaza incalzirea globala si majoreaza preturile alimentelor si transporturilor. Cercetatorii au descoperit ca persoanele obeze au nevoie de 1.680 calorii pe zi pentru a-si asigura cantitatea de energie normala si de alte 1.280 pentru a-si putea indeplini activitatile obisnuite - cu 18% mai mult decat o persoana normala. Consumul de hrana mai mare are doua efecte, sustin acestia. In primul rand, cererea mai mare duce la majorarea productiei. Asta face ca productia agricola sa aiba nevoie de mai multi combustibili, ceea ce va contribui la cresterea preturilor acestora. Costul ridicat al carburantilor este apoi transferat consumatorilor. Rezultatul este ca populatia saraca isi permite din ce in ce mai greu sa-si cumpere alimente, iar calitatea mediului inconjurator se inrautateste, afirma SLIMT, citat de BBC. In plus, persoanele obeze circula mai des in masini de capacitati cilindrice mai ridicate, care consuma mai mult combustibil. Si iar avem de-a face cu un exces de cerere, care contribuie la majorarea preturilor la titei.

In apararea concluziilor institutiei britanice a sarit si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care a anuntat ca pana in 2015 populatia obeza a globului se va dubla, atingand 700 de milioane. Cu ce se vor hrani oamenii pentru a atinge noile dimensiuni, in conditiile unei crize alimentare si ale unor preturi in ascensiune, nu ne lamureste OMS.

Solutia: joc de glezne

Grava situatia! Solutia data de unul dintre cercetatori, Phil Edwards, este la fel de ieftina ca si argumentul: statele ar trebui sa promoveze o politica de transport urbana bazata in principal pe mersul pe jos si pe cel pe bicicleta. Astfel ar fi reduse consumul si pretul alimentelor (e greu sa mergi cu sacosele in brate, iar pe bicicleta nu poti transporta prea multe, probabil), dar si cererea si implicit pretul mondial al petrolului.

Taxa de 1 dolar pe luna

Citind inspaimantatorul studiu, Steven Levitt, profesor de economie la Chicago University si autorul bestsellerului „Freakonomics“ (care trateaza subiecte asemanatoare), s-a apucat de calculat. El a presupus ca productia de hrana este responsabila pentru 20% din emisiile de gaze poluante (cifra pe care o considera exagerata de altfel). Potrivit Departamentului de Energie al Statelor Unite, emisiile din 2006 au fost echivalente unei cantitati de 7 miliarde tone de CO2. Rezulta ca productia de alimente ar fi responsabila pentru emisia a 1,4 miliarde tone de CO2. Potrivit institutelor specializate in avertizarea (panicarea, in traducere libera) populatiei, costurile sociale ale unei tone de CO2 sunt de 12 dolari. Deci costurile sociale implicate de productia hranii necesare celor 300 de milioane de americani (care ar consuma in medie 1,500 de calorii) ar fi fost in 2006 de 16,8 miliarde dolari. Daca s-ar impune o taxa penalizatoare ecologica pe calorie, aceasta ar trebui deci sa fie de aproape 1 dolar pe 10.000 de calorii consumate. Cum persoanele obeze consuma cu 400 de calorii mai mult zilnic, rezulta ca ele ar trebui taxate suplimentar (eventual cu retinere la sursa) pentru impactul asupra incalzirii globale cu fabuloasa suma de 1 (un) dolar pe luna (nu pe zi sau pe saptamana). Atat reprezinta costul social suplimentar impus de ei. Si totusi, ei sunt responsabili pentru incalzirea globala!

Impozitati jogging-ul!

Acceptand, de dragul discutiei, logica SLIMT, Levitt si-a propus sa identifice si alte categorii de persoane care ar putea fi invinuite de autoritati pentru incalzirea globala. Rezultatul este surprinzator pentru autorii studiului, care propuneau ca solutie mersul pe bicicleta sau pe jos. Cei preocupati de activitati recreationale, precum jogging sau plimbari pe biciclete, ar trebui descurajati pentru a nu pune in pericol mediul. O persoana care face regulat jogging o ora consuma zilnic 1.000 de calorii in plus fata de o persoana normala. Daca vrem sa salvam planeta, afirma Levitt, aceste activitati poluatoare ar trebui interzise! „Solicit deci viitorului presedinte al SUA promovarea unei legislatii care sa impuna o taxa de 10 centi pe ora pentru toti americanii care fac sport. Pentru a salva planeta, trebuie sa incurajam oamenii sa stea acasa si sa arda (gazul de pomana - in romana) cat mai putine calorii“, este concluzia pamfletului lui Levitt. Eventual, nici sa nu mai munceasca, fiindca si efortul la locul de munca implica consum de calorii.

Taxa pe cantar la supermarketuri

Cum autoritatile romane sunt cu ochii pe supermarketuri, prea multe si prea puternice, in opinia lor, acestea au avut in urma cu cativa ani ideea de a promova o lege prin care la fiecare casa sa se afle un cantar. Cumparatorii care au peste un numar de kilograme (eventual raportat la inaltime) ar fi urmat sa fie taxati cu 20% mai mult decat ceilalti pentru potentialul lor poluator si pentru a reduce vanzarile retailer-ilor. Din pacate, slabanogii ar sesiza oportunitatea de profit si ar face cumparaturi in locul obezilor. Insa nici acest lucru nu este neaparat rau, pentru ca astfel s-ar crea noi locuri de munca si statul ar incasa mai multi bani din CAS pentru a plati pensiile. Doar pensionarilor supli, pentru ca ceilalti ar trebui penalizati!

Articol aparut in raposata revista economica Saptamana Financiara