Energy Report

Supraimpozitarea combustibililor în Turcia permite Statului Islamic să facă bani prin contrabandă cu motorină din țiței extras din Siria

Statul Islamic își finanțează expansiunea rapidă în Siria și Irak printr-o rețea labirintică de contrabandă cu țiței și produse rafinate care începe la câmpurile petroliere confiscate de gruparea islamistă în Siria, trece printr-o serie de mici rafinării în bună măsură improvizate și se termină cu transporturi de canistre purtate de măgari prin zona deluroasă de la granița Siriei cu Turcia.

În urma presiunilor politice exercitate de Occident asupra Ankarei, Turcia își intensifică eforturile de contracarare a acestui business ilegal, care în prezent a ajuns să genereze venituri zilnice estimate la 2 milioane de dolari pentru Statul Islamic, scrie The Wall Street Journal.

Sursa succesului contrabandei cu combustibili a militanților Statului Islamic este însă faptul că, potrivit statisticilor internaționale, din cauza nivelului înalt al impozitării, șoferii turci au de a face cu unele dintre cele mai prețuri din lume la benzină și motorină.

"Campioni" la taxe și prețuri

Astfel, potrivit ultimei ediții a topului Pain At The Pump, întocmit de Bloomberg, din iunie anul acesta, Turcia se află pe locul 9 din 60 în rândul statelor cu cea mai scumpă benzină din lume. Din punct de vedere al poverii la pompă, respectiv al raportului dintre prețul benzinei și venitul mediu pe cap de locuitor, turcii stau și mai rău, clasându-se pe locul 7 în top.

În același top, România se clasa, în iunie, pe locul 24 în topul statelor cu cea mai scumpă benzină și pe locul 9 în ceea ce privește povara la pompă.

Potrivit portalului fuel-prices-europe.info, Turcia se află pe locul 6 din 55 de țări în topul statelor cu cea mai scumpă motorină, cu un preț mediu de 1,523 euro/litru. În același top, România se află în prezent pe locul 16, cu un preț mediu de 1,408 euro/litru.

În 2012, Turcia se afla pe primul loc în Europa în ceea ce privește povara fiscală pe benzină, cu taxe de 1,04 euro/litru, și pe locul trei în ceea ce privește povara fiscală pe motorină, cu taxe de 0,77 euro/litru. Taxele pe motorină au fost majorate de către guvernul de la Ankara la începutul acestui an.

Turcii au închis ochii la început

Drumul contrabandei cu produse petroliere derulate de Statul Islamic începe la câmpurile petroliere cucerite de militanți în Siria, câmpuri care, cu doar câțiva ani în urmă, erau concesionate și exploatate de giganți petrolieri occidentali. Militanții transportă țițeiul extras din aceste perimetre sau furat din conducte către o serie de rafinării improvizate, potrivit unor declarații concordante ale mai multor activiști sirieni pentru drepturile omului, unor surse guvernamentale occidentale și turce, precum și unui om de afaceri sirian implicat în acest business.

Ulterior, produsele rafinate sunt trimise la frontiera cu Turcia, unde sunt trecute peste graniță în camioane sau cisterne, dar și pe cai și măgari. Combustibilii mai sunt introduși în Turcia cu barje care traversează râuri sau prin sisteme subterane de conducte.

Inițial, Turcia a închis în bună măsură ochii la acest comerț ilegal, care a început să ia avânt odată cu revoltele din Siria din 2011, de-a lungul unor rute de contrabandă existente, de altfel, de zeci de ani. Cu toate că Statul Islamic și-a întărit controlul asupra acestor operațiuni de contrabandă, Turcia nu a luat măsuri dure, inclusiv din cauza faptului că ISIS ține ostateci 49 de diplomați turci din iunie încoace.

Între timp, însă, Occidentul și-a amplificat presiunile politice și diplomatice asupra Ankarei, după ce Statul Islamic a cucerit tot mai multe teritorii și a început să comită din ce în ce mai multe atrocități, iar dependența islamiștilor de banii proveniți din contrabanda cu combustibili a devenit limpede. Câmpurile petroliere controlate de ISIS produc în prezent o cantitate estimată la 100.000 de barili de țiței pe zi, aproape la fel de mult ca Sudanul, potrivit mai multor analiști, precum și unui oficial occidental familiarizat cu aceste operațiuni.

ISIS are nu doar arme, ci și țiței de la occidentali

O bună parte din această cantitate este procesată în mici rafinării improvizate, iar produsele sunt vândute în țările vecine Siriei. Potrivit estimărilor lui Luay-al-Khatteeb, de la Brookings Doha Center, contrabanda cu combustibili ar putea aduce Statului Islamic până la 2 milioane de dolari pe zi.

În ultimele două săptămâni, armata turcă a confiscat peste 13.000 de litri de combustibili și peste 2,3 kilometri de conducte folosite pentru contrabandă la granița turco-siriană. Aceste confiscări au avut loc mai ales în urma unor raiduri derulate în jurul râului Orontes, care separă provincia turcă Hatay de Siria, potrivit website-ului armatei turce. În cea mai mare operațiune anticontrabandă de până acum, derulată în iulie, forțele turce au arestat 80 de persoane și au confiscat 450.000 de litri de combustibili de contrabandă în orașul de frontieră Hacipasa.

Combustibilii sunt produși din țiței extras din zăcăminte din estul Siriei, operate odinioară de francezii de la Total și de Royal Dutch Shell. Ambele companii occidentale și-au abandonat operațiunile și au părăsit Siria în 2011, din cauza intensificării violențelor. Total opera câmpurile Jafra, Qahar și Atalla, situate în provincia siriană Deir ez-Zor din estul țării. Shell era acționar al al-Furat Petroleum, un joint-venture sirian care controla al-Omar, cel mai mare câmp petrolier al Siriei, aflat în aceeași regiune.

În ultima parte a anului 2012, grupul rebel Armata Siriană Liberă, sprijinit și finanțat de Occident, a preluat controlul asupra câmpurilor petroliere din Deir ez-Zor. După un an, Statul Islamic le-a preluat de la Armata Siriană Liberă. Reprezentanții companiilor occidentale care operau câmpurile spun că nu au nici o informație despre starea actuală a perimetrelor respective. Însă mulți angajați localnici ai acestor companii au rămas la post și au continuat să extragă țiței, deși facilitățile de exploatare au ajuns în prezent în mâinile Statului Islamic.

Rafinării improvizate

Țițeiul extras din aceste câmpuri, precum și petrolul furat din conducte și de pe alte perimetre din țară, este procesat în combustibili de slabă calitate, inclusiv motorină, într-o serie de rafinării improvizate din provincia Raqqa, controlată de Statul Islamic. Cea mai mare astfel de rafinărie se află lângă orașul Akrish, unde se află și o stație importantă de pompare, precum și o conductă care transportă petrol de la câmpurile din provincia Hasakah. Sunt însă rafinării improvizate și în alte părți din Siria, multe puse în funcțiune înainte de ofensiva Statului Islamic.

În 2012, omul de afaceri sirian Mohamed Dada a sesizat o oportunitate de business. El declară că a investit 860.000 de dolari în echipamente turcești și iraniene cu care a construit patru mici rafinării lângă orașul sirian Tal Abyad, situat la granița cu Turcia. Însă anul acesta, militanții Statului Islamic au confiscat rafinăriile, iar dada, care acum trăiește în Turcia, spune că instalațiile și echipamentele au fost mutate în orașul Tal Suluq, aflat la o răscruce majoră între estul și vestul Siriei.

Mai multe grupuri rebele, inclusiv Jabhat al-Nusra, afiliat al Qaeda, au controlat, în diferite momente, rafinăriile de la Tal Abyad, însă Dada și alți oameni de afaceri turci și sirieni conduceau operațiunile. Dada nu îi plătea pe rebeli, ci cumpăra țiței de la câmpurile petroliere preluate de unele dintre grupări. De asemenea, șoferii săi trebuiau să plătească pentru a avea acces pe șoselele controlate de militanți, sume cuprinse între 500 și 1.000 de dolari.

Dada spune că rafinăriile sale sunt încă în funcțiune, însă acum se află sub controlul direct al militanților Statului Islamic. El estimează că întreg businessul i-a adus pierderi de circa 2,5 milioane de dolari, reprezentând investiții în rafinării, conducte, depozite și cinci cisterne. Potrivit acestuia, circa o treime dintre foștii săi angajați lucrează la noua locație a rafinăriilor, însă restul s-au refugiat în Turcia. Deciziile sunt luate de către Abu Luqman, "emir" al provinciei Raqqa din partea Statului Islamic.

Canistre de plastic pe spinări de măgari

Sub controlul lui Abu Luqman, contrabandiștii cumpără combustibilul de la Statul Islamic și îl încarcă în cisterne. De exemplu, produsele procesate de la rafinăria Akrish sunt transportate pe o distanță de circa 300 de kilometri până în satele siriene de lângă granița cu Turcia. Aici, cisternele sunt descărcate, iar combustibilii sunt reîncărcați în containere mai mici. O parte ajunge în Turcia în mici canistre de plastic cărate de măgari pe potecile labirintice și deluroase de la graniță, de cele mai multe ori nepatrulate de grăniceri, care traversează inclusiv livezi uriașe de măslini.

O parte din combustibil ajunge în Turcia chiar pe la punctele oficiale de trecere a frontierei, ascuns în camioane sau tractoare care traversează granița în ambele sensuri în mod legal. Autoritățile de la Ankara au mai descoperit în zonă rețele subterane de conducte ilegale, unele lungi de 5 kilometri. Într-un raid din 9 septembrie, armata turcă a confiscat combustibil dintr-o conductă subterană lungă de aproape 300 de metri.

Contrabandiștii mai încarcă canistre cu combustibil în barje care traversează râul Orontes, lângă Hacipasa. Odată traversată granița, combustibilul este vândut de către localnici din provincia turcă Hatay, din sudul țării, către benzinării locale, la discounturi de până la 30% față de prețurile oficiale cu taxe incluse.

Potrivit direcției turce a vămilor și Ministerului Comerțului de la Ankara, doar în primele șase luni ale acestui ani, autoritățile turce au confiscat 41.000 de tone de țiței și produse petroliere de contrabandă, cât în întreg anul 2013. Cea mai mare parte a produselor de contrabandă provine din Siria.