Filme Recenzii Filme Filme cu Mineri How Green Was My Valley: Revolutia industriala, cu bune si rele
How Green Was My Valley: Revolutia industriala, cu bune si rele
- Detalii
- Publicat în 27 January 2013
- Scris de Florin Rusu
Revolutia industriala, care a condus actuala civilizatie la actualul nivel de bunastare materiala, nemaiintalnit la nicio alta civilizatie pana in prezent, se bucura de doua tablouri, ambele la fel de superficiale. Primul este cel marxist, care califica acea perioada drept una de exploatare, chiar daca necesara in logica sa dialectica, a clasei muncitoare de catre burghezie. Al doilea tablou este cel pictat de adeptii progresivisti ai pietei libere, care remarca doar evolutia materiala spectaculoasa inregistrata in acea perioada.
Filmul regizat de John Ford in 1941, How Green Was My Valley, nu pica nici in capcana demonizarii, nici a idolatrizarii secolului XIX. Este istoria unui sat minier din Tara Galilor si, implicit, a unei familii reprezentative pentru acea vreme.
Fiind filmul favorit al celebrului manager al celor de la Manchester United, Sir Alex Ferguson, cunoscut pentru simpatiile sale laburiste, te-ai fi asteptat la o adevarata critica a societatii burgheze. Dimpotriva insa, filmul prezinta o lume in care a fi membru de sindicat este echivalent cu a fi socialist. In prezent, in Uniunea Europeana a nu fi membru de sindicat este o dovada de lipsa de civilizatie.
De altfel, elementul declansator al declinului comunitatii respective este identificat de catre pastorul comunitatii drept prima greva facuta de angajatii minei. intrebat ce inseamna acea greva, pastorul a raspuns ca nu inseamna nimic altceva decat ca viata in satul respectiv nu va mai fi niciodata cum a fost.
Interesant este si conflictul intergenerational dintre capul familiei si fiii sai. Primul este anti-sindicalist si crede in morala traditionala a bunului simt, cei din urma sunt sindicalisti activi si flutura notiunea de justitie sociala. Lupta lor impotriva micsorarii salariilor ca urmare a reducerii pretului la carbune obtinut de angajator se soldeaza cu o victorie pe termen scurt. Confruntati cu concurenta unei forte de munca mai ieftina, ca urmare a inchiderii de fabrici din vecinatate, acestia isi pierd primii locul de munca, pentru ca erau cei mai bine platiti. la vremea aceea sindicatele nu devenisera o forta atat de temuta ca in prezent, menita a-i apara pe membrii lor cei mai reprezentativi si instariti, impotriva concurentei fortei de munca mai ieftine, reprezentate de muncitorii necalificati si someri, in special cei tineri. Somajul de durata era pe acea vreme o necunoscuta, impozitarea fiind practic inexistenta, iar salariul minim nu exista in dictionar. Iar exit-ul era mult mai usor in secolul XIX se pare decat in prezent, solutia identificata de fii la problema somajului fiind emigrare in toate colturile lumii: Canada, Australia si Noua Zeelanda.
Un alt mit marxist, cel al saraciei clasei muncitoare, este demontat in pelicula din 1941. Pe masa familiei se afla intotdeauna un berbec, bucata favorita a capului familiei. Nici imaginea idealizanta a progresivistilor nu sta in picioare. Evolutia materiala a fost facuta pe seama unor sacrificii de vieti omenesti, ca urmare a accidentelor de munca, dar mai ales pe seama sacrificarii spiritualitatii, a unui mod de viata traditional. si nu in ultimul rand a fost sacrificata insasi celula de baza a societatii, familia, care a fost practic destramata.
