Energy Report

Decizia de investiție în Neptun Deep îngreunată de revenirea ExxonMobil la vechile practici de favorizare a proiectelor care produc bani la prețuri scăzute ale barilului de petrolul

Șansele ca ExxonMobil să adopte o decizie de investiție favorabilă în ceea ce privește producția de gaze din Marea Neagră (Neptun Deep), deținut în parteneriat cu OMV Petrom, ar putea fi afectate nu numai de brusca creștere a fiscalității adoptate de Parlamentul român săptămâna trecută, ci și de schimbarea politicilor investiționale ale noii conduceri a gigantului petrolier american.

Într-o analiză intitulată «Exxon, cândva “mașina perfectă”, merge pe uscat», publicația americană The Wall Street Journal remarcă o reîntoarcere a Exxon, sub conducerea noului CEO, Darren Woods, la vechile practici prudențiale. Darren a anunțat în ultimul an un plan menit a readuce compania la gloria de altă dată.

“Sub conducerea fostului CEO, Rex Tillerson, Exxon a pariat pe investiții masive în explorarea de hidrocarburi în locații riscante și scumpe precum regiunea arctică a Rusiei. Pe măsură ce prețurile petrolului s-au prăbușit, aceste proiecte nu au adus câștigurile sperate de Exxon. În prezent, compania cotată la 350 miliarde de dolari din Irving, Texas, se întoarce în vechile sale obiceiuri: cheltuieli mari și disciplinate pe proiecte care produc bani la prețuri scăzute ale barilului de petrolul”, susține The Wall Street Journal.

Printre eșecurile investiționale enumerate de publicația americană se numără și eroarea evaluării riscului politic al operațiunilor din Rusia. Ca urmare a impunerii de sancțiuni de către SUA și UE din 2014, Exxon “s-a retras la începutul acestui an din parteneriatul pe care îl avea cu gigantul controlat de statul rus Rosneft în vederea explorării de hidrocarburi în Marea Neagră și în Marea Arctică”. Anul trecut, compania americană a fost nevoită să recunoască că rezervele de 3,6 miliarde de barili din Canada (dintr-un proiect de nisipuri bituminoase care a costat peste 30 miliarde de dolari) nu pot fi exploatabile comercial (nu pot fi profitabile, nu pot fi extrase la costuri ce pot fi recuperate).

În comparație cu zăcămintele din Canada, perimetrul din Marea Neagră este unul mult mai sărac în rezerve (estimate la 390 de milioane barili echivalent petrol), iar investiția realizată de Exxon până în actuala, a fost de doar 0,75-1 miliard de dolari.

Una din practicile la care Exxon s-a întors, potrivit WSJ, este analiza detaliată a oricărei decizii. Iar regula de aur tradițională a Exxon era aceea că proiectele erau evaluate pe baza unui preț al barilului de petrol cu cel puțin 50% mai redus decât cel actual sau cel prognozat.

Dacă va aplica această regulă și în cazul Neptun Deep, șansele adoptării unei decizii de investiție favorabile sunt reduse. În prezent, prețul unui baril de petrol West Texas Intermediate (WTI- de referință pe piața americană) este de 71 de dolari. Cu alte cuvinte, Exxon ar putea adopta o decizie favorabilă de investiție în cazul în care costurile (cheltuielile de capital, operaționale, administrative, de transport, plus taxele pe producție) nu vor depăși pragul de 35,5 dolari/baril echivalent petrol (bep) în cazul gazelor din Marea Neagră. Potrivit unor calcule Profit.ro, acestea ar fi de peste 38 dolari/bep.

Dacă aplică aceeași formulă și la prețul gazelor, decizia de investiție va fi evident negativă. Pe piața autohtonă prețul gazelor este în medie de sub 80 de lei/MWh. Costul de producție al Exxon, doar cheltuieli de capital și operaționale, este de 56 lei/MWh, mult peste un prag de 40 lei/MWh considerat prudențial profitabil. Și asta fără a mai lua în calcul cei 14 lei - valoarea redevenței, și cei 9-10 lei - impactul noului impozit introdus de Parlament.

Dacă ar lua în calcul exportul întregii capacități de gaze din Marea Neagră, Exxon s-ar putea raporta la prețul european, de pe bursa cea mai apropiată, cea vieneză, de 23 euro/MWh, aproximativ 107 lei/MWh. Cu alte cuvinte, pentru a adopta o decizie favorabilă, Exxon ar avea nevoie de un preț de la care producția devine profitabilă de 53,5 lei/MWh. Însă chiar și acesta ar fi mai redus decât costul de producție, fără taxe, de 56 lei/MWh. Dacă mai sunt adăugați și cei aproximativ 23 lei necesari achitării redevențelor și noului impozit, este evident că se încalcă evident regula istorică de evaluare a investițiilor practicată în trecut de compania americană.

Printre provocările recente ale companiei: Exxon a lichidat calculul riscurilor politice de a face afaceri în Rusia, care a intrat în SUA. și sancțiuni europene în 2014, și a plecat la începutul acestui an de la societățile mixte cu PAO Rosneft, controlat de stat, pentru a forța petrolul în Marea Neagră și în apele Arctic. Anul trecut, compania a fost forțată să recunoască faptul că 3,6 miliarde de barili de rezervă în Canada - dintr-un proiect de nisipuri petroliere care costa mai mult de 20 miliarde de dolari - nu mai erau profitabile pentru a produce.

Cu toate acestea, piesa centrală a efortului de întoarcere a dlui Woods este o creștere majoră a cheltuielilor, o mare parte din care se axează pe forarea în Brazilia, Papua Noua Guinee, Mozambic și Texas. În martie, el a spus că astfel de oportunități sunt cele mai bune pe care Exxon le-a văzut de la fuziunea sa cu Mobil. Acestea vor permite companiei să producă suplimentar un milion de barili de petrol și gaz pe zi, a spus el. Combinată cu producția existentă, care ar echivala cu cinci milioane de butoaie zilnice, un record pentru Exxon.

Anul viitor, Exxon va cheltui 28 miliarde de dolari, cu 45% mai mult decât în ​​2016. Aceasta este o diferență semnificativă față de rivalii precum Chevron, care deține niveluri investiționale în acest an și cu 18% sub 2016 niveluri.

Acționarii nu au răspuns cu entuziasm. Prețul brut a fost de aproximativ 60% în ultimul an, însă acțiunile Exxon au crescut cu mai puțin de 5%.

Una din practicile la care Exxon s-a întors, potrivit WSJ, este analiza detaliată a oricărei decizii. Iar regula de aur tradițională a Exxon era aceea că proiectele erau evaluate pe baza unui preț al barilului de petrol cu cel puțin 50% mai redus decât cel actual sau cel prognozat.

Dacă va aplica această regulă și în cazul Neptun Deep, șansele adoptării unei decizii de investiție favorabile sunt reduse. În prezent, prețul unui baril de petrol West Texas Intermediate (WTI- de referință pe piața americană) este de 71 de dolari. Cu alte cuvinte, Exxon ar putea adopta o decizie favorabilă de investiție în cazul în care costurile (cheltuielile de capital, operaționale, administrative, de transport, plus taxele pe producție) nu vor depăși pragul de 35,5 dolari/baril echivalent petrol (bep) în cazul gazelor din Marea Neagră. Potrivit unor calcule Profit.ro, acestea ar fi de peste 38 dolari/bep.

Dacă aplică aceeași formulă și la prețul gazelor, decizia de investiție va fi evident negativă. Pe piața autohtonă prețul gazelor este în medie de sub 80 de lei/MWh. Costul de producție al Exxon, doar cheltuieli de capital și operaționale, este de 56 lei/MWh, mult peste un prag de 40 lei/MWh considerat prudențial profitabil. Și asta fără a mai lua în calcul cei 14 lei - valoarea redevenței, și cei 9-10 lei - impactul noului impozit introdus de Parlament.

Dacă ar lua în calcul exportul întregii capacități de gaze din Marea Neagră, Exxon s-ar putea raporta la prețul european, de pe bursa cea mai apropiată, cea vieneză, de 23 euro/MWh, aproximativ 107 lei/MWh. Cu alte cuvinte, pentru a adopta o decizie favorabilă, Exxon ar avea nevoie de un preț de la care producția devine profitabilă de 53,5 lei/MWh. Însă chiar și acesta ar fi mai redus decât costul de producție, fără taxe, de 56 lei/MWh. Dacă mai sunt adăugați și cei aproximativ 23 lei necesari achitării redevențelor și noului impozit, este evident că se iese clar din

Proiectele au fost evaluate pe baza unui preț presupus al petrolului, adesea de 50% sau mai mult sub prețurile curente sau cele prognozate

The company’s process included a painstaking analysis of all decisions, major and minor. Projects were judged based on an assumed oil price often as much as 50% or more below current or forecast prices, according to more than a dozen former employees and executives.

, pe lângă modificarea

Exxon se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv investigații privind practicile sale contabile și fiscale, precum și procese ale orașelor și statelor care caută fonduri pentru a plăti pentru efectele schimbărilor climatice. Cea mai mare problemă este cea pe care uriașul a întâmpinat-o rar în istoria sa de 148 de ani: nu face bani atât de mulți ca în trecut.

Sub fostul CEO Rex Tillerson, Exxon a pariat o vânătoare mare de petrol în locații riscante și scumpe precum arcul rusesc. Dar, pe măsură ce prețurile petrolului au scăzut, aceste proiecte nu au plătit cum sperase Exxon. Acum, compania de 350 de miliarde de dolari Irving, Texas, se întoarce în vechile sale căi: cheltuieli mari și disciplinate pentru perspectivele care fac bani la prețuri scăzute ale petrolului.

Abordarea este un joc de noroc într-o nouă eră de descoperiri de energie, cum ar fi vehiculele fracking și electrice. Mulți dintre concurenții companiei Exxon își transformă afacerile pentru a se îndepărta de explorarea petrolului și au început să cheltuiască cu atenție și să-și diversifice energia din surse regenerabile.

Investitorii, care au privit odată tendința lui Exxon față de aroganță și secret pentru că din câștigurile sale bune, nu sunt siguri că vor ca Big Oil să devină mai mare.

"Cei mai mulți investitori ca Exxon, dar le plac mai bine alte companii", a declarat Mark Stoeckle, directorul executiv al Adams Funds, care deține aproximativ 100 de milioane de acțiuni la Exxon. "Piața nu este dispusă să-l recompenseze pe Exxon pentru cheltuielile de astăzi, în speranța că va aduce câștiguri bune mâine.

Exxon a promis să producă mai mult petrol și gaze de-a lungul anilor, dar producția sa de aproximativ patru milioane de barili pe zi nu este mai ridicată astăzi decât a fost după fuziunea cu Mobil Corp. în 1999. Chiar dacă Exxon reușește să dubleze câștigurile de anul trecut $ de 15 miliarde de euro (cu excepția deprecierilor și a impactului reformei fiscale) până în 2025, așa cum a promis dl Woods în planul său de cheltuieli de opt ani, ar fi mult mai scăzut decât în ​​2008, când a stabilit atunci un record pentru profiturile anuale ale unui american corporație, la 45 de miliarde de dolari.

În 2016, S & P Global Ratings a scos Exxon de ratingul de rating triple-A pe care la deținut începând cu 1930. A fost una dintre cele trei companii care deținea distincția la acel moment împreună cu Microsoft Corp și Johnson & Johnson. In timp ce Exxon sa clasat pe locul al treilea ca fiind cea mai mare companie din lume dupa valoarea de piata, a fost pe locul 10 la 30 iunie, mai putin de jumatate din marimea Apple Inc.

Bursa lui Exxon a fost tranzacționată de o perioadă în decursul deceniilor, o tendință care sa intensificat după ce compania a achiziționat Mobil. Investitorii au recunoscut de două ori valoarea activelor companiei Exxon în comparație cu rivalele BP PLC, Total SA, Chevron Corp și Royal Dutch Shell PLC.

De ani de zile, compania Exxon "funcționa ca o mașină perfectă", a declarat Uday Turaga, fostul director Executiv ConocoPhillips, care conduce acum firma de consultanță ADI Analytics. "Este o organizație bazată pe proces, extrem de disciplinată".

Cu un deceniu în urmă, domnul Raymond a fost urmat de domnul Tillerson, un texan popular care a venit din partea așa-numită din amonte a afacerii, care exploatează și produce petrol și gaze și care a avut o pledoarie pentru negocierea personală a marilor producții de petrol.

Pe măsură ce prețurile au crescut la maxime de aproape 150 de dolari pe baril, domnul Tillerson a condus acuzația de a urmări perspective mai costisitoare, care ar putea satisface setea lumii pentru brut. Se uită la nisipurile petroliere ale Canadei, la fracturarea gazelor naturale și chiar la arcul rusesc, toate necesitând prețuri mai mari pentru a fi profitabile.

Aceste eforturi au eșuat în mare parte. Producția companiei Exxon a scăzut în ultimii cinci ani, iar compania a obținut rezultate financiare nesatisfăcătoare. Astăzi, prețul petrolului este de aproximativ 74 de dolari pe baril.

Domnul Tillerson, care a plecat în 2017 pentru o scurtă durată Secretarul de stat al președintelui Donald Trump a produs, în timpul mandatului, venituri de aproximativ 6% pe an, inclusiv dividende - cu mult mai puțin decât S & P 500 sau rivalii Chevron și Shell în acea perioadă, potrivit FactSet. Dl. Tillerson nu a răspuns la cererile de comentarii.

Dl. Woods a recunoscut amenințarea cu care se confruntă compania în ceea ce privește forajul de șisturi, vehiculele electrice și șoimurile climatice, potrivit unei persoane familiarizate cu discuția. Oportunitățile în materie de energie regenerabilă nu au fost încă suficient de profitabile pentru a concura cu alte proiecte Exxon, a spus dl Woods. Când vor fi, compania va fi gata.

Pentru moment, a adăugat el, cea mai bună cale a fost pentru Exxon să facă lucrurile pe calea lui Exxon.

Credința sa în procesul lui Exxon a fost unul dintre motivele pentru care a fost selectat de consiliul de administrație pentru al prelua pe dl. Tillerson, potrivit oamenilor familiarizați cu decizia.

La inceputul anului, analistul Paul Sankey, apoi Wolfe Research, a declarat ca clientii solicita ca un investitor activist sa forteze compania sa ia mai mult "o actiune radicala." Tulburarile s-au calmat oarecum cu raliul petrolului, spun analistii. Dar acționarii continuă să caute schimbări mari.

"Darren Woods transformă supertankerul Exxon Mobil, dar amploarea provocării este uriașă", a spus dl Sankey, acum analist la Mizuho Energy. Exxon este gata să revenire în trei până la cinci ani, dar alte companii sunt mai bune pentru acum, a spus el.

Investitorii favorizează concurenții mai mici și mai agresivi. ConocoPhillips, care și-a văzut acțiunile în creștere cu 60% față de anul trecut, a renunțat la o serie de întreprinderi și a promis să distribuie o parte din excedentul său de numerar acționarilor în următorii ani, decât să reinvestească.

Din ianuarie până în martie, EOG Resources Inc., cel mai mare producător american de șisturi, a raportat profituri mai mari pe acțiune decât Exxon, o companie de cinci ori mai mare. Stocul EOG a crescut cu 84% în ultimii cinci ani. Exxon este în jur de 10% în acel moment.

Între timp, rivali precum Shell, BP și Total s-au diversificat în afara combustibililor fosili.

"Prin urcușuri și coborâșuri din prețurile petrolului, Exxon a avut întotdeauna rezultate foarte mari, dar acest lucru sa schimbat ", a declarat Jonathan Waghorn, manager de portofoliu la Guinness Atkinson Management Inc. Sa vândut din poziția sa Exxon anul trecut.