Energy Report

Iranul renunță la naționalism și vrea să atragă investiții de cel puțin 100 miliarde dolari de la giganții petrolieri americani și europeni

Iranul plănuiește să convingă marile companii multinaționale de petrol și gaze să investească din nou, până la 100 de miliarde de dolari, în dezvoltarea câmpurilor sale de hidrocarburi, oferindu-le acorduri petroliere și contracte mult mai avantajoase decât până în prezent, în încercarea de a-și repune pe picioare economia, grav afectată de sancțiunile comerciale impuse de SUA și UE, la presiunile Israelului.

Mișcarea face parte, de asemenea, din strategia Teheranului de a-și normaliza relațiile politice și diplomatice cu comunitatea internațională, care își arată deja primele roade, după ce îndulcirea tonului iranienilor în chestiunea capacităților lor nucleare a avut ca rezultat o istorică convorbire telefonică dintre președintele SUA, Barack Obama, și omologul său iranian Hassan Rouhani, prima de acest tip după criza din 1979.

Iranul și SUA sunt angajate în prezent în cele mai promițătoare negocieri din ultimii ani, care vizează instituirea unui control mai strict asupra programului nuclear iranian contra unei posibile relaxări a sancțiunilor economice internaționale, care au produs grave prejudicii industriei petroliere, motorul economiei iraniene.

Vor să "seducă" multinaționalele

Într-un rar interviu, acordat Financial Times, Mehdi Hosseini, expert și înalt consilier la Ministerul Petrolului de la Teheran, spune că Iranul vrea să renunțe la actualul său sistem de acorduri petroliere cu companiile de profil, extrem de dezavantajos pentru acestea din urmă, întrucât nu le permite nici concesionarea propriu-zisă de câmpuri de hidrocarburi și nici deținerea de participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene.

Fără să ofere prea multe detalii, Hosseini a declarat că guvernul lucrează la elaborarea unei formule de contract care să fie avantajoasă pentru ambele părți și care să satisfacă pretențiile companiilor petroliere americane și europene. El a promis că va dezvălui mai multe pe marginea acestui subiect la Londra, în martie anul viitor.

Oricum, planul Teheranului prevede atragerea de investiții în exploatări de petrol și gaze în valoare de cel puțin 100 de miliarde de dolari în următorii trei ani.

Tradiție naționalistă

Reforma sistemului iranian de acorduri petroliere ar constitui pas foarte important pentru regimul de la Teheran, care în mod tradițional s-a dovedit a fi foarte ostil oricărei forme de control străin asupra vastelor sale zăcăminte de hidrocarburi. Iranul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește rezervele de gaze naturale și ocupă locul patru la cele de țiței.

"Sperăm să aducem formulările din modelele de contracte pe care le vom elabora foarte aproape de ceea ce înseamnă normele internaționale în domeniu și că, ulterior, marile companii petroliere vor veni din din nou să facă coadă la noi la ușă", a declarat Hosseini.

"Iranul are o lungă istorie de naționalism agresiv în privința resurselor minerale și mă îndoiesc că acest lucru se va schimba fundamental. Au impus întotdeauna termeni fiscali foarte duri și dezavantajoși, încercând să transfere tot riscul investițional asupra companiilor partenere și să-și păstreze partea leului din veniturile rezultate din vânzarea producției extrase", spune Robin West, consultant principal la IHS Energy.

Speră să scape de sancțiuni

Pe de altă parte, arată acesta, dezvoltarea câmpurilor de petrol și gaze mature ale Iranului necesită investiții majore din partea companiilor de top din SUA și Europa, iar pentru a reuși să le atragă, Teheranul va trebui să le ofere termeni contractuali extrem de atractivi. "Dacă vor face realmente asta, se va chema că într-adevăr au rupt-o cu trecutul", conchide West.

La rândul său, consilierul Hosseini spune că și dacă sancțiunile economice internaționale vor rămâne în vigoare, Iranul tot va trece la implementarea noului sistem de contracte și acorduri petroliere.

"Sunt conștient că este foarte posibil ca sancțiunile să nu fie ridicate formal, rapid, simultan și imediat. Însă există căi prin care companiile și guvernele le pot ocoli, cum ar fi acordarea de excepții", arată Hosseini.

Vor permite străinilor să dețină participații

Aceste sancțiuni, impuse de SUA și UE la presiunile Israelului, au dus la o prăbușire a producției iraniene de țiței, cu efecte grave asupra economiei țării. În septembrie anul acesta, producția de petrol a scăzut la 2,58 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din 1989 încoace, când Iranul se resimțea acut de pe urma războiului cu Irakul. Înainte de impunerea sancțiunilor, la începutul lui 2011, Iranul producea circa 3,5 milioane de barili pe zi.

"Suntem de asemenea conștienți că termenii dezavantajoși ai contractelor noastre au provocat reticența companiilor occidentale în a investi în Iran. Vom învăța din experiențele trecutului, pentru a înțelege și a satisface așteptările firești ale companiilor petroliere", a declarat Hosseini.

Potrivit acestuia, noile tipuri de acorduri petroliere la care lucrează în prezent guvernul de la Teheran vor permite petroliștilor străini să dețină participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene, atât pentru zăcăminte onshore, cât și offshore.

Mai e mult până departe

În 1997, francezii de la Total au sfidat sancțiunile economice americane și au semnat un contract de 2 miliarde de dolari cu Teheranul pentru dezvoltarea câmpului Pars Sud, cel mai mare zăcământ de gaze naturale al lumii.

Alte companii multinaționale, cum ar fi Shell, Eni sau Statoil, le-au urmat exemplul, chiar dacă, ulterior, s-au plâns de profitabilitatea foarte redusă a operațiunilor lor din Iran și au refuzat să participe le dezvoltarea altor câmpuri de hidrocarburi.

În prezent, duritatea sancțiunilor impuse asupra Iranului face aproape imposibilă orice investiție în această țară. Luna aceasta, Agenția Internațională pentru Energie (International Energy Agency - IEA) a apreciat că, în pofida primelor convorbiri la nivel înalt dintre Teheran și Washington de la revoluția iraniană din 1979, nu este de așteptat ca regimul sancțiunilor să fie relaxat prea curând.