Energy Report

Ce s-a mai întâmplat cu extravagantul proiect de exploatare minieră a asteroizilor?

Acum doi ani, un grup de "guru-businessmen" din Silicon Valley și de antreprenori interesați de spațiul cosmic au lansat un proiect al cărui scop părea ieșit din domeniul SF: exploatarea resurselor minerale conținute de asteroizii de pe orbita Pământului.

Cu multe surle și tobe, Planetary Resources Inc., compania susținută și finanțată în parte de conducerea Google Inc., respectiv de Larry Page, CEO, și de Eric Schmidt, președinte, ca și de miliardarul britanic Richard Branson și de "turistul spațial" Charles Somonyi, au prezentat planuri de extragere prin minerit a platinei și a altor metale rare cu ajutorul navelor spațiale robotizate.

Susținătorii au descris proiectul, cu potențialul său de a parcurge zeci de milioane de mile în spațiu și de a genera profituri de miliarde de dolari, drept „viitorul antreprenorial al cosmosului”.

Acum, aproape fără nici un fel de publicitate, echipa formată din foști oficiali ai NASA care conduce Planetary Resources țintește o resursă mai uzuală a spațiului cosmic, și anume apa, scrie The Wall Street Journal.

"Benzinării" pentru sateliți bătrâni

Apa descoperită pe asteroizi sau în apropierea acestora, spun ei, ar putea fi procesată și transformată în combustibil, combustibil care să prelungească durata de viață funcțională a sateliților comerciali îmbătrâniți.

„Nu am renunțat încă la ideea mineritului pe asteroizi”, spune cofondatorul companiei Planetary Resources, Eric Anderson, într-un interviu recent în care a dezvăluit noul plan de acțiune. „Vom lua resursele spațiului și le vom transforma în materii prime utile”, a adăugat el.

Noul drum al companiei subliniază enormele provocări cu care se confruntă proiectele spațiale comerciale, chiar și cele cu cea mai stabilă finanțare și cel mai impresionant pedigree științific.

Planetary Resources a avut în vedere inițial să folosească o mulțime de mici telescoape, unele necântărind mai mult de 13 kilograme, pentru a monitoriza o parte din miile de asteroizi mari care gravitează cel mai aproape de Pământ sau de Lună, pentru a căuta dovezi privind existența zăcămintelor de minerale. Un al doilea val de nave spațiale fără echipaj uman, mult mai mari, ar fi urmat să fie trimise ulterior, pentru a efectua operațiunile de minerit.

Potrivit lui Anderson, dificultățile tehnice și considerațiile legate de cost au transformat această viziune inițială într-un vis îndepărtat.

În conservare

În schimb, a spus el, compania vrea să construiască depozite și stații de alimentare cu combustibil pentru sutele de sateliți comerciali aflați în stare de degradare, care, altfel, ar arde dacă ar fi aduși înapoi pe Pământ. Planul necesită echipamente spațiale robotizate proiectate să extragă apa din asteroizi sau din cozile lor de vapori – fără a ateriza niciodată pe ei - și să o transforme în hidrogen și oxigen, de folosit apoi drept carburanți. Energia solară ar fi utilizată pentru a încălzi asteroizii, astfel încât aceștia să emită vapori de apă. Frigul intens al spațiului i-ar îngheța, pentru a fi folosiți ulterior.

Sateliții comerciali de comunicații care rămân cu puțin combustibil după un deceniu sau mai mult de funcționare și-ar modifica orbitele pentru a ajunge la depozite și a se realimenta, putând astfel să câștige mai mulți ani suplimentari de viață. Planetary Resources are de asemenea în vedere sateliți științifici, militari și chiar de spionaj, pe lângă strângerea de probe științifice din adâncul spațiului, de care beneficiază în urma acestor realimentări.

„Cu toată sinceritate, este mai sexy să vorbești despre a aduce ceva înapoi pe Pământ”, arată Anderson. Dar scopul, explică el, este mult mai complicat și necesită în primul rând stabilirea aceluiași tip de depozite de combustibil pe care pune acum accentul compania. „Acesta va fi cu siguranță accentul în primii ani”, a afirmat el.

Conform unor măsurători, vânzarea de combustibil la unele depozite care orbitează ar fi la fel de profitabilă precum foraju după minerale. Totuși, compania continuă să vorbească despre stabilirea, într-un final, a unor operațuni de minerit, controlate de la distanță.

Există proiecte concurente

Dar cel puțin pentru acum, chiar propunerea susținută de la nivelul companiei Planetary Resources se confruntă cu dificultăți majore, inclusiv faptul că cel puțin două companii spațiale consacrate lucrează la proiecte concurente de reîntinerire a sateliților care nu depind de tehnici atât de elaborate.

Alliant Technisystems Inc. lansează pe piață o soluție mai simplă. Planul său prevede lansarea unei familii de vehicule care s-ar întâlni cu sateliți mai mari și mai vechi și s-ar atașa de ei. Vehiculele ar rămâne atașate de sateliți și ar servi drept sisteme de propulsare și rezervoare de combustibil de schimb pentru a ține ambele utilaje spațiale pe orbită.

Abordarea companiei Alliant evită problema complexă a conectării la liniile de alimentare cu combustibil existente ale navei spațiale gazdă, o operațiune care poate duce la coliziuni periculoase sau la scurgerea de produse chimice.

Totuși, Anderson spune că strategia companiei sale ar fi semnficiativ mai puțin scumpă pe termen lung, pentru că ar elimina costul substanțial al lansării combustibilului de la sol. Până în prezent, operatorii sateliților au fost în general reticenți la orice propuneri de prelungire a vieții acestora. Alliant susține că are cel puțin doi clienți fermi, dar nu a precizat despre cine e vorba.

Nu vor bani publici

Un purtător de cuvânt a explicat faptul că strategia companiei Alliant este mai puțin riscantă și mai versatilă, pentru că poate fi de asemenea folosită „pentru a prelua un satelit cu o propulsie sau cu un sistem de control al direcției defectuoase sau inoperabile”.

În ciuda riscurilor, Anderson rămâne optimist. El spune că lansarea testelor este programată pentru sfârșitul acestui an și va fi urmtă de planuri pentru „trimiterea primelor noastre roiuri de telescoape spre un asteroid-țintă” în 2016. El compară depozitele propuse de Planetary Resources cu construirea unei autostrăzi pentru explorarea în adâncul spațiului. „Dacă merge, va fi game-changer total”, a afirmat el.

Compania nu urmărește să obțină nicio finanțare federală, spre deosebire de un demers anunțat anterior, de mare notorietate, de a trimite prima navă spațială cu echipaj uman pentru a înconjura planeta Marte la sfârșitul acestui deceniu. Susținut de Dennis Tito, care a devenit primul turist spațial al lumii odată cu vizita sa pe stația spațială internațională, proiectul încearcă post factum să primească ajutor guvernamental pentru a acoperi costurile de lansare.

„Nu avem nevoie de bani” din surse federale, a spus Anderson, fără însă să precizeze care ar fi costurile defalcate ale proiectului. Dar a adăugat că Planetary Resources va căuta ajutorul Washingtonului când va veni vorba de reguli și tratate internaționale în legătură cu gestionarea resurselor descoperite pe asteroizi.

Chris Lewicki, președintele și inginerul-șef al companiei, a spus că apa este una dintre resursele cele mai ușoare și mai valoroase „să fie prospectate de la distanță” și folosite. Ar putea costa aproximativ 50 de milioane de dolari pentru a transporta o singură tonă de apă de pe Pământ pe orbită, conform estimărilor companiei Planetary Resources. Anderson a sugerat că este probabil să coste semnificativ mai puțin să deruleze întreaga misiune din 2016 pentru a începe identificarea unor surse practic nelimitate de apă pe asteroizi.