Energy Report

O Scoție separată de UK n-ar fi independentă financiar nici cu petrolul din Marea Nordului (raport)

În cazul în care Scoția s-ar desprinde de Marea Britanie, veniturile încasate de noul stat independent de pe urma exploatării resurselor de petrol și gaze din Marea Nordului nu ar fi suficiente pentru crearea unui fond suveran de investiții similar celui deținut și administrat de Norvegia, una din principalele promisiuni economice ale naționaliștilor secesioniști scoțieni, potrivit unui raport recent al National Institute of Economic and Social Research (NIESR).

Potrivit documentului citat, care se bazează pe cele mai recente estimări și prognoze cu privire la producția de hidrocarburi din Marea Nordului și la evoluția cotațiilor internaționale la petrol și gaze, noul stat de-abia și-ar permite să-și mențină actualele cheltuieli cu serviciile publice și ar evita doar la limită capcana supraîndatorării.

Chiar și pentru o versiune mai modestă de fond suveran de investiții finanțat din taxarea producției offshore de hidrocarburi, Scoția ar fi nevoită fie să reducă cheltuielile bugetare, fie să majoreze taxele și impozitele, se afirmă în raport.

Norvegieni milionari

Toți banii încasați de statul norvegian din activitatea de extracție de petrol și gaze din Marea Nordului, prin taxe și dividende, sunt economisiți în vederea finanțării în viitor a pensiilor norvegienilor. În acest scop, în 1990 a fost înființat un fond suveran de investiții, Norway Oil Fund, administrat de un departament de asset management al băncii centrale și finanțat din încasările detaliate mai sus.

La finalul anului trecut, valoarea totală a activelor fondului a depășit 600 de miliarde de euro (circa 5.110 coroane norvegiene), astfel încât, formal, fiecare cetățean al Norvegiei, țară, cu o populație de aproape 5,1 milioane de persoane, a ajuns milionar în monedâ națională.

Valoarea activelor fondului Government Pension Fund Global a crescut la peste 5.110 miliarde de coroane norvegiene (600 de miliarde de euro) încă din prima săptămână a anului 2014, valoare de peste un milion de ori mai mare decât populaţia Norvegiei la cel mai recent recensământ (5.096.300).

Dezbateri aprinse

"Deși ar fi de dorit înființarea unui astfel de fond suveran de investiții după eventuala declarare a independenței Scoției, pe model norvegian, în scopul prevenirii efectelor negative ale fluctuațiilor prețurilor internaționale la petrol și gaze asupra veniturilor bugetare, analiza noastră a ajuns la concluzia că un stat scoțian independent nu ar avea la dispoziție un surplus suficient de venituri pentru a finanța înființarea unui astfel de fond", se spune în raportul NIESR.

Raportul vine să inflameze și mai mult dezbaterea publică cu privire la efectele economice ale unei eventuale separări a Scoției de Marea Birtanie. Liderul naționalist scoțian Alex Salmond spune că vrea ca resursele energetice din Marea Nordului să permită noului stat să mențină cheltuielile publice și sociale cel puțin la nivelul din momentul de față, în timp ce premierul britanic David Cameron a declarat că Scoția ar fi mai în siguranță din punct de vedere economic și politic dacă ar rămâne parte a Regatului Unit.

Economia unei Scoții independente ar fi de circa 150 de miliarde de lire sterline pe an, dacă se iau în calcul partea care le-ar reveni scoțienilor din taxarea producției de hidrocarburi din Marea Nordului, potrivit estimărilor autorităților de la Edinburgh, care apreciază că deficitul bugetar al Scoției independente nu ar depăși 3,2% din PIB în 2016-2017, primul an de deplină autonomie.

Scoțienii sunt acum bogați

În foaia sa de parcurs cu privire la independența Scoției, dată publicității în noiembrie anul trecut, guvernul scoțian enumera crearea unui fond suveran de investiții bazat pe venituri petroliere printre prioritățile politicii sale economice de după desprinderea de UK.

Pe de altă parte, în raportul citat se spune că locuitorii Scoției se bucură deja de nivelul de prosperitate promis de naționaliști în viitor, după eventuala declarare a independenței.

Un sondaj de opinie recent arată că 37% dintre cetățenii cu drept de vot sunt în favoarea independenței Scoției, cu 5 puncte procentuale mai mulți decât la precedentul sondaj, efectuat în septembrie anul trecut. Procentul celor care vor rămânerea Scoției în cadrul Marii Britanii a scăzut de la 49% la 44%.

Cum s-ar face împărțeala veniturilor petroliere

Legislația britanică în prezent în vigoare prevede că toate veniturile bugetare rezultate din taxarea producției de petrol și gaze din Marea Nordului aparțin, din punct de vedere juridic, unei regiuni economice speciale, intitulate Platforma Continentală Britanică (UK Continental Shelf - UKCS). Asta înseamnă că, oficial, aceste resurse nu aparțin Scoției, ci unei regiuni distincte de Marea Britanie „terestră”.

Însă dacă Scoția va deveni independentă și își va declara suveranitatea, scoțienii se așteaptă ca UKCS să fie divizată după criterii „geografice”, metodă care ar avantaja substanțial Scoția. Însă nu este singura metodă posibilă. Dacă banii vor fi împărțiți după numărul populației, atunci scoțienii vor ieși clar în dezavantaj.

„Dacă Scoția devine independentă, cel mai firesc ar fi ca UKCS să fie împărțită după principiul liniei mediane, toate punctele acesteia urmând să se afle la distanță egală de Scoția, pe de o parte, și de restul Marii Britanii, pe de altă parte”, este de părare profesorul Alex Kemp, de la Universitatea din Aberdeen, unul dintre principalii experți în industria petrolieră scoțiană.

Acesta adaugă că aceeași metodă a fost folosită în anii 60 pentru a împărți apele din Marea Nordului între Marea Britanie și celelalte țări cu ieșire la aceasta. Cel mai important tratat îm acest sens a fost semnat în 1965 de către Marea Britanie și Norvegia, pe baza liniei mediane. Asta deși, ulterior, când petrolul a început să țâșnească abundent în sectorul norvegian, mulți au spus că Marea Britanie a fost prea generoasă la negocieri.

Principiul liniei mediane a fost folosit și pentru a delimita zonele de pescuit ale Scoției și restului Marii Britanii în 1999. Cu această ocazie, linia mediană a fost efectiv impusă Scoției de către Parlamentul britanic, exixtând oponenți care au susținut că, în acest fel, Scoția a fost văduvită pe nedrept de o bună parte din teritoriu.

Aplicarea principiului liniei mediane duce de fapt la trasarea pe hartă a unei bizare linii curbe. Asta pentru că promontoriile coastei înclină spre nord, aceasta fiind, în anumite puncte, pe același nivel cu orașul Dundee, la 100 de mile de granița de la Berwick. Principiul liniei mediane este prevăzut și de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

Totul se negociază

Pe de altă parte, însă, profesorul american de drept internațional David Scheffer spune că, de fapt, nu se poate spune că doctrina dreptului mării ar fi statică în ceea ce privește împărțirea rezervelor de hidrocarburi din Marea Nordului între cele două jurisdicții.

„Există o presupoziție populară potrivit căreia se va utiliza linia mediană, ceea ce ar fi în favoarea Londrei. Cu toate acestea, dreptul internațional invită de fapt la negocieri între părți cu privire la procedura de împărțire a teritoriului în cauză”, spune Scheffer.

Acesta, care este și director al Centrului Internațional pentru Drepturile Omului de la Northwest University din SUA, este de părere că această chestiune, a împărțirii resurselor de petrol din Marea Nordului, ar putea fi o foarte importantă armă de negociere politică a Scoției.

„Londra n-ar trebui să se culce pe o ureche și să trăiască cu ideea că automat se va aplica principiul liniei mediane și că nici măcar nu vor fi nevoiți să negocieze. Ar fi o greșeală foarte mare, pentru că, în cele din urmă, Scoția ar putea înainta chestiunea curților internaționale de justiție și ar putea obține acolo o împărțire mai favorabilă”, conchide profesorul american.

Scoțienii ar fi avantajați

Profesorul scoțian Kemp adaugă că, în cadrul mai multor proceduri internaționale de împărțire de teritorii, inclusiv în justiție, s-au folosit alte principii decât cel al liniei mediane.

„Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, în 1968 s-a trasat o altă linie, de la graniță direct peste Marea Nordului, împărțirea aceasta având ca scop delimitarea jurisdicțiilor din punct de vedere al chestiunilor de drept civil și penal. Astfel, la nord se această linie se aplică legea scoțiană, iar la sud – cea britanică. Unii ar spune că și pentru petrol ar trebui folosită aceeași delimitare. Interesat este, din punct de vedere economic, nici nu contează prea mult, devreme ce nu sunt prea multe câmpuri petroliere între linia mediană și cea trasată la nord de Berwick, și în nici un caz cele mai importante”, explică profesorul Kemp.

Important este altceva: dacă împărțirea se va face pe baza liniei mediane, circa 90% din resursele de petrol ale Marii Britanii vor trece sub jurisdicția Scoției, în cazul în care aceasta va deveni independentă. Potrivit cercetărilor profesorului Kemp, la nivelul anului 2010, peste 95% din producția britanică de petrol și 58% din cea de gaze naturale au fost extrase din zona care ar reveni Scoției la o eventuală astfel de împărțire.