Energy Report

De ce nu a reușit SUA să exporte boom-ul american al hidrocarburilor de șist

După cinci ani și investiții de miliarde de dolari, marii giganți petrolieri ai lumii încep să renunțe la ambiția de a exporta boom-ul nord-american al petrolului și gazelor de șist la nivel global, pe fondul prăbușirii cotațiilor mondiale la hidrocarburi.

Chevron, ExxonMobil și Royal Dutch Shell au renunțat la aproape toate operațiunile lor de explorare după zăcăminte de hidrocarburi din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică, din Europa, Rusia și China. Motivele variază de la instituirea de sancțiuni economice împotriva Rusiei de către SUA și UE la moratoriul asupra fracturării hidraulice în Germania, rezultatele slabe ale lucrărilor de explorare din Polonia la ieftinirea petrolului de șist sub costul de producție, scrie Wall Street Journal.

De exemplu, în Polonia, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Chevron a renunțat complet la proiectele sale de fracturare hidraulică din Europa în februarie, când a anunțat că se retrage din România. Shell, la rândul său, a anunțat că își reduce investițiile în dezvoltarea de zăcăminte de șist la nivel global cu 30%. Este vorba de concesiuni din Turcia, Ucraina și Argentina. Exxon s-a retras din Polonia și Ungaria și și-a suspendat operațiunile din Germania.

În prezent, în afară de Statele Unite, unde boom-ul fracturării hidraulice a creat supraproducție pe piețele mondiale de hidrocarburi, prăbușind prețul țițeiului, doar în China, Argentina și Canada mai există operațiuni de producție comercială de petrol și gaze de șist. Asta cu toate că SUA deține mai puțin de 10% din rezervele mondiale estimate de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Europa, incluzând Rusia, dar și în China, rezervele sunt triple față de cele americane, potrivit Energy Information Administration.

O eventuală revenire a prețurilor la țiței ar schimba datele problemei, întrucât le-ar permite marilor companii să efectueze investiții mai riscante. Regiuni promițătoare din punct de vedere al zăcămintelor există și în afara SUA, două dintre ele fiind Argentina și Algeria. Există planuri de foraj în Marea Britanie, iar în Polonia, micile companii petroliere continuă lucrările de explorare, în pofida rezultatelor descurajatoare ale rivalilor lor de mari dimensiuni.

"Ca și în SUA, micile companii vor fi cele care vor obține primele rezultate pozitive", spune Oisin Fanning, CEO al San Leon Energy, firmă listată la Londra care a anunțat în februarie descoperirea unui zăcământ de gaze de șist exploatabil comercial în Polonia și estimează că va începe producția în 2016. Printre acționarii principali ai San Leon Energy se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume.

Birocrație și costuri mari

Spre deosebire de forajul clasic, exploatarea de țiței și gaze prin fracturare hidraulică presupune forarea a numeroase sonde în perioade scurte de timp, durata de exploatare a unei sonde fiind mult mai scurtă. Tehnologia se potrivește de minune micilor producători din America de Nord, dar, se pare, nu și pentru giganți precum Exxon și Shell. În industria hidrocarburilor de șist, deciziile trebuie luate rapid, ceea ce este dificil în companii cu ierarhii executive stufoase și proceduri birocratice lente de aprobare a proiectelor.

ConocoPhillips este singurul gigant petrolier mondial care încă desfășoară operațiuni în Polonia. Exxon a părăsit Ungaria în 2009 și Polonia în 2012. Proiectele Exxon din Germania au fost blocate de moratoriul impus de stat asupra fracturării hidraulice, iar sancțiunile occidentale împotriva Moscovei au împiedicat dezvoltarea operațiunilor cu zăcăminte de hidrocarburi de șist din Rusia. Exxon mai are operațiuni de explorare de șisturi bituminoase în Argentina și Columbia, pe lângă cele din America de Nord.

Una dintre problemele cu care s-au confruntat companiile a fost costul mare al forajului prin fracturare hidraulică în afara SUA în perioade de reducere a prețurilor de vânzare la țiței. Forarea de sonde de explorare în regiuni noi presupune experimente și nu poate beneficia de economiile de scală prezente regiunile dezvoltate din acest punct de vedere. În Polonia sau China, forajul unei sonde de explorare costă circa 25 milioane dolari, față de 5 milioane dolari în SUA.

Cei de la Shell au discutat pentru prima oară posibilitatea de a explora după petrol și gaze de șist în China în 2006. La acea dată, compania încheiase deja acorduri de concesiune pentru concesiuni de șist în Suedia, Turcia, Rusia și Ucraina. Sancțiunile economice au deraiat planurile din Rusia și Ucraina. Shell a părăsit Suedia în 2011, după explorări lipsite de succes. Compania analizează în prezent rezultatele sondelor de explorare din Turcia și așteaptă clarificări de la guvernul Africii de Sud cu privire la posibile proiecte similare.

În China, Shell a descoperit gaze de șist în 2011. Însă din cauza geologiei complicate, a infrastructurii deficitare și a protestelor ecologiste, lucrările au mers foarte greu, iar compania a decis anul trecut să renunțe.

Țările cu companii petroliere de stat puternice, precum China, Argentina sau Arabia Saudită, au cele mai mari șanse să dezvolte cu succes zăcăminte de hidrocarburi de șist. Ele beneficiază de sprijinul guvernului și au bani mulți. În plus, angajamentul lor față de țările respective este pe termen lung, deci își pot permite să investească pe termen lung", conchide Melissa Stark, expert în petrol și gaze la Accenture.

Un eșec al viitorului prezidențiabil Hillary Clinton?

În septembrie anul trecut, publicația Mother Jones a publicat un articol intitulat "Cum a <vândut> Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume", articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin "arma" Gazprom.

"Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program", scrie publicația citată.

În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

"Românii stăteau cu perimetrele și nu făceau nimic, iar cei de la Chevron erau nemulțumiți. Așa că am intervenit. Este ceea ce fac ambasadorii în mod tradițional în numele companiilor americane", a declarat Gitenstein pentru Mother Jones. Atât înainte, cât și după mandatul său de ambasador la București, Mark Gitenstein a lucrat pentru firma de avocatură și lobby Mayer Brown, printre ai cărei clienți s-a numărat și Chevron.