Energy Report

Wild River: dreptul de proprietate, sub potopul agențiilor federale

Exproprierea a devenit în secolul XX o noțiune atât de comună încât protestele împotriva acestei măsuri extreme au devenit o raritate. Mai nou exproprierea este literă de constituție în majoritatea statelor, iar politicienii și sponsorii lor o folosesc în vederea obținerii de profit prin redistribuirea banilor contribuabililor. Tot ce le trebuie este o “simplă informație” referitoare la traseul unei autostrazi sau a unei lucrări publice de anvergură, precum un baraj sau o hidrocentrală.

Nu la fel stăteau lucrurile în SUA anilor ’30, aflată într-o profundă criză, dar și într-un plin avânt birocratic, ca urmare a implementării New Deal-ului președintelui Roosevelt. Iar una dintre creațiile cele mai importante ale noilor reglementări federale a fost Tennessee Valley Administration (TVA). Dacă TVA are o conotație nefericită în Europa din alt motiv, fiind cea mai împovărătoare taxă, în SUA TVA se bucură de un renume similar, însă din alte considerente: reprezintă apusul dreptului de proprietate clasic în fața unei puteri din ce an ce mai mari si mai centralizate a guvernului federal.

Filmul regizat de Elia Kazan în 1960 prezintă tragedia unei bătrane proprietare a unei insule, care refuză să-și vândă proprietatea agenților TVA. Agenți care la acea vreme nu aveau putere de expropriere și care, din motive politice, refuză să aplice forța până la final. 

Încăpățânarea bătrânei trezește simpatia celui de-al treilea agent TVA trimis să o evacueze, ceilalți doi demisionând în urma eșecului înregistrat: “Ăsta e modul de viață american. Individualismul robust este moștenirea noastră. 3000 de oameni vând, iar Ella Garth nu vrea sa vândă. Am aplaudat acel spirit, îl admirăm, credeam in el. Dar trebuie sa o scoatem dracu' de acolo.”