Energy Report

Impozitarea cifrei de afaceri ar afecta sectoarele economice capital intensive. Sectorul energetic are nevoie de investiții de 25 miliarde până în 2030

Noul sistem de impozitare propus de guvernul PSD recent instalat, care vizează ca bază de impunere cifra de afaceri și nu profitul, în funcție evident și de nivelul cotei impuse, va afecta sectoarele economice capital intensive și cu ciclu lung de producție. Paradoxal, deși are toate șansele de a fi de departe cel mai afectat sector de noua filosofie fiscală, cel energetic mai este lovit și prin populista majorare a “redevențelor”, în realitate o impozitare suplimentară a profiturilor obținute din extracția de resurse natural şi neprelucrate în România cu cel puțin 20%.

Nu trebuie să fii doctor în economie pe bune (e suficient și să fii atent la textul pe care-l plagiezi) pentru a anticipa că schimbarea bazei de impozitare de la profit la cifra de afaceri va afecta industriile cu costuri ridicate de producție, care necesită investiții inițiale extrem de ridicate, și cu ciclu lung de producție, și anume cu profituri considerabile, dar care apar doar după câțiva ani în care companiile își asumă pierderi.

Pentru a-și justifica decizia, șeful PSD, Liviu Dragnea, a invocat diferențele considerabile între marjele de profit ale “multinaționalelor” și cele ale companiilor autohtone: ”Am înţeles că Guvernul face o analiză serioasă şi obligatorie. Avem nişte cifre: companiile mari multinaţionale, pe care trebuie să le sprijinim în continuare, au o cifră de afaceri de vreo 580 de miliarde de lei. Companiile româneşti au o cifră de afaceri de 550 de miliarde de lei. Cele care au o cifră de afaceri de 580 de miliarde, raportează doar 9 miliarde profit impozabil. Celelalte, româneşti, care au 550 de miliarde cifră de afaceri, raportează 27 de miliarde de lei profit impozabil. De trei ori mai mult”.

Cifrele avansate de șeful PSD pot fi reale, însă diferența ar putea fi dată de sectoarele diferite în care cele două tipuri de companii activează. O comparație corectă ar fi cea între profitabilitatea companiilor din același sector și chiar și așa ar mai trebui luate în calcul și alte elemente, precum nivelul investițiilor. OMV Petrom, de exemplu, companie cu capital majoritar privat, a investit, așa cum chiar guvernul recunoaște în Strategia energetică, 920 de milioane de euro anual, în timp ce compania de stat similară, Romgaz, numai 200 de milioane de euro anual.

În plus, în domeniul energetic, impozitul pe profit se poate spune că este unul marginal. În acest domeniu, există o serie de taxe, de la accize, TVA (care în realitate este un fel de impozit pe cifra de afaceri), la redevențe și impozitul pe profitul suplimentar din liberalizarea prețului la gaze care sunt mult mai împovărătoare pentru companii.

Interesant este că, lucrând cu cifrele avansate de președintele PSD, chiar și introducerea unui impozit “modic”, de 1%, pe cifra de afaceri, statul ar câștiga, iar companiile “multinaționale” ar fii văduvite de aproximativ 4 miliarde de lei. Însă nu numai ele ar avea de suferit, ci și cele autohtone, care, în loc să achite un impozit de 4,3 miliarde de lei, vor fi nevoite să scoată din buzunar 5,5 miliarde de lei. Pentru ca firmele românești să achite un impozit similar celui prezent, cota de impozitare a cifrei de afaceri ar trebui să fie de 0,78%.

Este puțin probabil că guvernul PSD a decis propunerea acestui tip de impozit cu gândul la bunăstarea contribuabililor și nu cu gândul la majorarea veniturilor publice. Numai că va trebui să ia în calcul și alte obiective, unele cuprinse în propriile sale strategii.

În Strategia energetică, de exemplu, guvernul susține că “analiza scenariilor alternative de dezvoltare estimează investițiile totale în sectorul energetic (exclusiv ceea ce ține de consumul energiei) între 15 și 30 mld € pentru perioada 2017-2030, cu o estimare centrală de aproximativ 25 mld €. Fără îndoială, majoritatea investițiilor se vor baza pe capitalul privat”. Numai că un asemenea tip de impozitare, în funcție de nivelul cotei stabilite, ar putea elimina capitalul privat de la masa investițiilor în energie.

Numai Înlocuirea capacităților de producție a energiei electrice presupune investiții de 7 până la 14 mld € până în 2030, în funcție de scenariul de dezvoltare, se susține în Strategia eleborată de guvern.

Nivelul investițiilor în rețelele de distribuție a agentului termic, sector în care social-democrații sunt extrem de interesați din motive în principal electorale, este estimat între 1,3 și 2,6 miliarde euro. Investițiile anuale necesare sunt estimate între 87 și 175 milioane euro.

“În paralel, este necesară înlocuirea vechilor centrale termoelectrice în cogenerare, ce se apropie de sfârșitul duratei de viață, cu un necesar al investițiilor estimat între 1 și 1,5 mld €. Suplimentar, vor avea loc investiții în înlocuirea unei părți a cazanelor de apă fierbinte ajunse la sfârșitul duratei de utilizare, cu un nivel estimat al cheltuielilor între 45 și 60 mil €/an. Scenariul Optim prevede investiții în noi capacități de cogenerare, de 90 mil €/an până în 2030 și un minim de 45 mil €/an al investițiilor în cazane de apă fierbinte, fiind preferate unitățile ce produc energie termică și electrică în cogenerare”, se precizează în Strategia energetică a guvernului.

Dacă se va comporta ca un rentier și va avea ca obiectiv principal majorarea veniturilor publice în detrimentul investițiilor, guvernul PSD ar putea ajunge să guverneze o țară care nu mai are ca strategie principală independența energetică, ci “raționalizarea” (în sens comunist și, precum se vede și social-democrat) a resurselor energetice, din ce în ce mai rare și, implicit, mai scumpe.