Energy Report

Gaze de șist - Consumatorii, și nu investitorii, sunt adevărații câștigători ai revoluției tehnologice din SUA

Revoluția tehnologiei expoatării hidrocarburilor de șist din Statele Unite ale Americii (SUA) a avut un beneficiar evident, consumatorul, însă ceilalți potențiali beneficiari, investitorii, au fost nevoiți să se mulțumească cu randamente modeste, la jumătatea celor oferite de piața de capital.

Cel puțin aceasta este concluzia unei analize făcute de Financial Times, axată exclusiv pe piața americană. Adevărul este însă că nu numai companiile de petrol și gaze americane au evoluat sub media piețelor bursiere, ci și cele europene, chinezești sau canadiene, precum Statoil sau Talisman, care au înregistrat în medie o evoluție cu 25 de puncte procentuală mai redusă decât indicele S&P 500.

Boom-ul gazelor de șist i-a îmbogățit pe cei care au fost suficient de inteligenți sau norocoși pentru a intra pe această piață încă de la începuturile ei. Și alți investitori, intrați mai târziu, dar care au pariat pe companii axate în special pe componenta de petrol a industriei, și nu cea de gaze, precum Continental Resources, EOG Resources, Pioneer, Concho, Cimarex, au beneficiat de pe urma revoluția tehnologiei fracturării hidraulice și a forării orizontale. Chiar și cei care au optat pentru companii cu activitate în exploatarea gazelor la costuri de producție extrem de reduse, precum Cabot și Range, și-au văzut banii investiți multiplicați peste nivelul mediei pieței.

Consumatorii, principalii beneficiari

Cu toate acestea, la nivel global, companiile din domeniul explorării și producției din SUA au făcut progrese spectaculoase în dezvoltarea producției, însă nu au reușit le transforme într-un nivel de profitabilitate stimulant pentru investitori.

Situația nu este însă una nouă. De obicei, de astfel de salturi în evoluția tehnologică beneficiază în primul rând consumatorii și, abia în al doilea rând investitorii. Astfel de salturi tehnologice implică externalități pozitive care cu greu pot fi internalizate de companii (cu costuri uriașe ce fac neatractivă internalizarea lor). În general ele conduc la o majorare a producției, care, dacă nu este dublată de o micșorare a costurilor de producție, au ca principal beneficiar consumatorul, prin micșorarea prețurilor, și nu producătorul sau investitorul, prin majorarea prețurilor acțiunilor respectivei companii.

Avans de 400% în primii 5 ani, de 16% în ultimii 5

Boom-ul exploatărilor care utilizează tehnologia fracturării hidraulice și cea a forării orizontale a fost inițiat în urmă cu un deceniu, după ce Devon Energy a achiziționat compania revoluționarului George P. Mitchell. Potrivit Financial Times, această perioadă poate fi împărțită în două. Prima, cea cuprinsă între 2002 și 2007, în care indicele de explorare și producție al S&P 500 s-a majorat cu 400%, față de media de creștere a indicelui S&P 500 de doar 27%.

Cea de-a doua perioadă, cea dintre 2008 și 2013, este marcată de o evoluție sub așteptări a indicelui de explorare și producție, de doar 16%, în timp ce indicele general S&P 500 a avansat cu 27%.

Industria, victima propriului succes

Explicația găsită de Financial Times este aceea că industria a fost victima propriului său succes. Oferta abundentă de gaze a condus la o scădere abruptă a prețurilor, care, chiar și în actuala tendință de revenire, cauzată de iarna extrem de dură din SUA, se află la un nivel de trei ori mai redus decât cel înregistrat în 2008.

Și prețul petrolului West Texas Intermediate (WTI - benchmark-ul pe piața americană) a rămas la un nivel relativ constant în ultimii trei ani ca urmare a majorării producției SUA. În absența acesteia, probabil că prețul internațional al petrolului s-ar fi majorat, ca urmare a evenimentelor din Libia, a problemelor cu care se confruntă Irak-ul și a embargoului impus Iranului.

Ca urmare a scăderii prețurilor, în special companiile care erau mai dependente de producția de gaze, și-au șubrezit pozițiile financiare. Chesapeake Energy și Encana, de exemplu, au fost nevoite să-și vândă din active și să-și reducă din cheltuielile de capital. Companiile care s-au concentrat pe producția de petrol au evoluat mult mai bine, însă și în cazul lor profitabilitatea a avut de suferit. Chiar și EOG, una dintre poveștile de succes ale industriei, a înregistrat o rată a rentabilității capitalului de doar 12% anul trecut. Exxon Mobil, cel mai performant membru al clubului producătorilor de petrol și gaze a reușit să obțină o rată a rentabilității capitalului de 24,5% în 2012.

Cheltuielile de capital, peste cash-flow-ul generat

Aceste rezultate au dat apă la moară criticilor tehnologiei de șist, care consideră că rentabilitățile reduse demonstrează faptul că aceasta este o nouă bulă, care se va sparge inevitabil. Cheltuielile de capital ale sectorului de explorare și producție sunt de ani buni mai mari de cash-flow-ul generat și au fost finanțate fie prin vânzări de active, fie prin emisiuni de obligațiuni sau prin îndatorare. Dacă aceste ultime canale de finanțare se vor închide, industria ar sucomba rapid, susțin criticii.

Totuși, acest pericol este departe de a fi iminent. Analiștii de la Bernstein Research consideră că raportul venituri/cheltuieli este încă unul confortabil, cheltuielile de capital fiind cu numai 1% mai mari decât cash-flow-ul generat în trimestrul al treilea al lui 2013.

Exxon, marele câștigător al bătăliei prețurilor?

Totuși, investitorii în noua tehnologie au motive de temere. Prețurile petrolului și gazelor se află în prezent sub o presiune ca urmare a estimărilor de majorare a producției în SUa și la nivel global. O reducere a acestora ar putea coduce la o înrăutățire a situației industriei de șist din SUA. Înrătățire de care ar putea profita, consideră Financial Times, gigantul american Exxon, care a ratat startul revoluției tehnologiei de șist. Dată fiind puterea financiară a acestuia, el ar putea achiziționa active și companii independente care ar urma să sufere în urma unei evoluții defavorabile a prețurilor.

Protecționismul SUA afectează profitabilitatea industriei

Ceea ce uită să precizeze Financial Times este faptul că situația din SUA este una specială, fiind rezultatul unei politici protecționiste care datează de decenii bune. Interdicțiile impuse în anii '70, din timpul embargoului impus statelor arabe, la exportul de petrol și gaze. Protecționismul comercial american, dublat de majorarea producției ca urmare a utilizării noii tehnologii, a făcut ca prețurile la gaze în special, dar și la petrol (WTI s-a tranzacționat anul trecut la un discount considerabil raportat la benchmark-ul european și internațional, Brent), din SUA să se micșoreze considerabil. Dacă SUA și-ar fi deschis piața exporturilor, de revoluția tehnologiei de șist ar fi beneficiat nu numai consumatorul american, ci și cel european sau asiatic. Iar reducerea prețurilor din SUA ar fi fost mai mică, ceea ce s-ar fi transpus în rentabilități mai ridicate pentru investitori.

În prezent, în Statele Unite se dă o bătălie politico-economică în vederea liberalizării exporturilor la petrol și gaze. De partea liberalizării se află industria de explorare și producție și adepții liberalismului economic. 

Împotriva liberalizării se pronunță în special politicienii, care se tem de efectele unei majorări a prețurilor la gaze, benzină și motorină, asupra propriilor șanse de realegere, dar și ecologiștii, care susțin că o profitabilitate mai ridicată implică noi investiții în această industrie pe care o consideră dușmanul public număru 1 al planetei.