Energy Report

Răvașele petrochineze schimbă norocul Gazprom

2012 a fost un an aproape dezastruos pentru Gazprom, care a confirmat panta descendentă pe care se află gigantul rus. În ultimii cinci ani, acțiunile Gazprom s-au depreciat cu 60%, ca urmare a scăderii cererii la nivel european, a creșterii competiției interne, dar și a anchetelor organismelor antitrust ale UE pe tema presupuselor practici anticoncurențiale ale companiei. Lumina pentru Gazprom vine însă de la răsărit: compania rusă a semnat săptămâna trecută un memorandul cu CNPC, proprietaru PetroChina, ce va transforma China cel mai mare client al Gazprom începând cu 2018.

Chiar dacă  respectivul contract nu va putea acoperi pierderile suferite în ultimii cinci ani, el va majora veniturile gigantului rus cu peste 12 miliarde de dolari anual, echivalentul a 8% din cifra sa de afaceri.

Memorandumul semnat cu chinezii nici nu putea veni într-un moment mai potrivit. Gazprom are planificate investiții de peste 50 de miliarde de dolari în noi câmpuri, conducte și centrale de producere a gazului natural lichefiat în estul Rusiei, investiții a căror solvabilitate era dependentă de identificarea unui client de încredere, pe termen lung. Cum revoluția gazelor din șist din SUA a lăsat Gazpromul fără un potențial client important, China, și aAsia în general, a devenit o piață atractivă pentru gigantul rus. Cu atât mai mult cu cât China intenționează să renunțe la producerea de energie extrem de poluantă pe bază de cărbune. Potrivit Agenției Internaționale de Energie, cererea de gaz din China s-ar putea majora de cinci ori în următorii 25 de ani.

Marele obstacol al punerii în practică a memorandumului este încăpățânarea Gazprom de a lega prețul gazelor de cel al țițeiului, pentru a contracara solicitările statelor europene de a primi noi discount-uri în cazul în care Chinei îi vor fi oferite condiții favorabile. Însă guvernul chinez nu pare dispus să ofere mai mult de 250 de dolari pe mia de metri cubi, prețul pe care-l plătește pentru gazul din Turkmenistan. Acesta este cu 40% mai redus decât media prețului plătit în 2012 de statele europene pentru gazul rusesc, susține Wall Street Journal, citând un analist Sanford. Norvegienii de la Statoil au raportat la începutul anului vânzarea unui volum record de gaze în Europa în 2012. Statoil a oferit formule contractuale mai flexibile partenerilor săi europeni legate de prețul de livrare la terminal, pe când Gazprom a insistat să păstreze actuala formulă, care leagă prețul gazelul de cel internațional al țițeiului.

Cu toate aceste neînțelegeri, un fapt dătător de speranță e că s-a ajuns la un acord tehnic în ceea ce privește cantitatea de gaze ce urmează a fi exportată de Gazprom în China: 38 de miliarde de metri cubi, cu perspectiva majorării la 60 miliarde. A fost stabilită inclusiv modalitatea de transport a acestuia.

S-ar putea ajunge la un compromis pe tema prețului în cazul în care, așa cum se aude în piață, CNPC ar fi dispusă să plătească în avans o parte din gazul ce urmează a-i fi livrat.