Energy Report

Guvernul italian dă mai mulți bani comunităților locale pentru a le convinge să accepte exploatări de țiței pe terenurile lor

Regiunea Basilicata, una dintre cele mai sărace ale țării, a fost multă vreme cunoscută sub supranumele de Texasul Italiei, explicația fiind abundența zăcămintelor de petrol din zonă, de multe ori țițeiul țâșnind la suprafață din izvoare naturale de apă. Cu toate acestea, timp de ani de zile, autoritățile locale s-au opus dezvoltării producției de hidrocarburi, susținând, la unison cu locuitorii din zonă, că regiunea nu beneficiază suficient din punct de vedere financiar de pe urma exploatărilor și că acestea afectează mediul ambiant și industria turismului.
Însă în prezent, guvernul central de la Roma, aflat în mare foame de bani și disperat să creeze locuri de muncă și să scoată economia din recesiune, se străduie să impulsioneze industria extractivă națională.

Primul pas în această direcție este luarea de măsuri prin care autoritățile locale și regionale să primească sume mai mari din banii rezultați din vânzarea producției de petrol. În acest fel, executivul italian speră să tempereze opoziția locală față de expansiunea exploatărilor de țiței. Ținta oficială este dublarea producției anuale de petrol și reducerea cu 25% a cheltuielilor cu importul de produse energetice până în 2020.

"Este momentul cel mai bun pentru a explora după petrol în Italia", spune Marco Brun, șeful operațiunilor din Italia ale Royal Dutch Shell, companie care vizează triplarea investițiilor din Italia.

Opoziție locală

Italia se află pe locul trei în Europa din punct de vedere al rezervelor dovedite de petrol, estimate la 1,4 miliarde de barili, fiind depășită doar de Norvegia și Marea Britanie, grație câmpurilor offshore de hidrocarburi din apele teritoriale ale celor două state.

O bună parte din aceste zăcăminte sunt situate în regiunea Basilicata, o zonă muntoasă agricolă plină de livezi de măslini și sate medievale. Este totodată una dintre cele mai sărace regiuni din Italia. Rata șomajului este de 14,5%, la o populație de 600.000 de locuitori, și există foarte puțină industrie și infrastructură.

Autoritățile locale din regiune au subminat timp de ani de zile demersurile guvernului central de la Roma și ale companiilor de petrol și gaze de a extinde activitatea de exploatarea a țițeiului. Companiei italiene de stat Eni i-au trebuit, de exemplu, aproape zece ani pentru a ajunge la un acord cu politicienii locali în privința împărțirii încasărilor din vânzarea producției de petrol de la Val d’Agri, cel mai mare câmp petrolier onshore din Europa.

Bani și bunăvoință

Pentru a impulsiona și a ușura negocierile, guvernul de la Roma a modificat anul trecut legislația în domeniu, majorând cota din redevențele petroliere care revine autorităților locale din zonele cu câmpuri de hidrocarburi aflate în exploatare și alocând, totodată, mai mulți bani din aceste redevențe pentru investiții în infrastructura locală a acestor regiuni. Totodată, au fost simplificate procedurile de obținere a licențelor de foraj, care în prezent sunt coordonate direct de guvernul central, nu de o multitudine de agenții regionale și centrale, ca până acum.

În plus, au fost scoase la licitație mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi. Ca urmare a acestor măsuri, producția zilnică de petrol a Italiei a crescut la 112.00 de barili, după mai mulți ani de declin. Ministerul Industriei de la Roma prognozează că dublarea producției ar crea 25.000 de locuri noi de muncă și ar spori încasările bugetare cu 3 miliarde de euro pe an.

Pe lângă asta, măsurile menționate contribuie la atingerea țintei oficiale a Italiei, de reducere a cheltuielilor anuale cu importul de produse energetice de la 62 la 48 de miliarde de euro până în 2020.

Perspective optimiste

"Când am fost angajat la companie, în 1985, mi s-a spus că misiunea mea este să merg în străinătate și să descopăr zăcăminte de hidrocarburi, înspre binele Italiei. În prezent, le descopăr chiar în Italia", spune Giuseppe Tanoia, prim vicepreședinte al Eni, responsabil cu activități de explorare în sudul și estul Europei.

Activitățile de dezvoltare a producției aflate în desfășurare pe două câmpuri petroliere imense din regiunea Basilicata ar putea permite guvernului de la Roma să-și atingă o bună parte din ținte chiar din 2016. Asta pentru că, printre altele, petrolul de aici se află localizat la mică adâncime și, deseori, țâșnește la suprafață din izvoare naturale de apă.

La Val d’Agri, producția zilnică se ridică la 85.000 de barili pe zi. Eni și Shell au obținut deja autorizațiile necesare pentru a majora producția până la 104.000 de barili pe zi și se află în plin proces de autorizare pentru încă o majorare, la 129.000 de barili pe zi.

Total, Shell și traderul japonez Mitsui investesc 1,6 miliarde de euro pentru a dezvolta un câmp de hidrocarburi din vecinătate, numit Tempa Rossa. Aceste conține rezerve recuperabile de petrol de 440 de milioane de barili, fiind astfel cel mai mare câmp onshore nedezvoltat din Europa Occidentală.

Diplomație

Cu toate acestea, rezistența autorităților locale și a organizațiilor ecologiste este departe de a se fi atenuat. În 2012, în regiunea Basilicata s-a pus moratoriu pe orice proiect nou de dezvoltare de hidrocarburi, pentru a se preveni excesul de activități de explorare, însă în iunie anul trecut interdicția a fost desființată de Curtea Constituțională a Italiei.

În august 2013, circa 7.000 de înotători au format un lanț uman pe o plajă din Calabria, pentru a protesta astfel împotriva aprobării de noi proiecte de exploatare offshore de hidrocarburi.

Ministrul Industriei din guvernul de la Roma, Flavio Zanonato, a descris anul trecut măsurile de majorare a veniturilor din producția de petrol repartizate autorităților locale din regiunile cu zăcăminte în exploatare ca având un dublu rol: reducerea șomajului din zonele respective și "înmuierea" opoziției localnicilor față de ideea extinderii activităților de explorare și producție.

Două tipuri de atitudine

Câmpul de hidrocarburi de la Val d’Agri a creat deja un mini-boom economic pentru regiunea Basilicata. În intervalul 2008 – 2012, Eni și Shell au plătit la bugetul local al regiunii redevențe în valoare de aproape 500 de milioane de euro.

Orășelul Viggiano, în aria de jurisdicția a căruia se află centrul operațional care coordonează activitatea de la Val d’Agri, a primit anul trecut redevențe de 20 de milioane de euro, pe care primăria le-a folosit pentru a construi terenuri de fotbal, tenis și piscine.

Guardia Perticara, oraș situat lângă câmpul de hidrocarburi Tempa Rossa, speră să beneficieze și el de pe urma demarării producției de petrol. Se așteaptă ca redevențele să dubleze bugetul anual al localității, cifrat în prezent la circa 1 milion de euro. "Principalele beneficii vor consta în locuri de muncă, proiecte de promovare a turismului și încurajarea tinerilor în a rămâne și a lucra aici", spune primarul Massimo Caporeale.

Pe de altă parte, organizațiile ecologiste și alte voci critice spun că, chiar dacă producția de petrol a Italiei se va dubla, aceasta va satisface doar 16% din necesarul de energie al țării, ceea ce înseamnă că nu merită sacrificate în acest scop peisajele rustice și de coastă ale Italiei.

"Vrem ca autoritățile să-și modifice felul în care se raportează la energie și să înțeleagă că hidrocarburile reprezintă trecutul, nu calea spre viitor. Adevăratele oportunități sunt cele din energia regenerabilă", spune Mariagrazia Midulla, șeful departamentului de energie și climă al filialei italienești a WorldWide Fund.