Energy Report

Majorarea cotei inferioare a redevențelor ar putea conduce la închiderea zăcămintelor mici, mai puțin productive

Guvernul dorește majorarea redevențelor la petrol și gaze cu un procent cuprins între 25 și 40%. Cel puțin așa susține Romgaz, în prospectul pregătit pentru listarea companiei. Nu este clar încă ce sistem de impozitare va fi preferat sau dacă majorarea se referă la cotele aplicate industriei sau dacă se referă va veniturile obținute de statul român din redevențe.

Interesant este că Romgaz citează “speculații din presă”, în condițiile în care acționarul său majoritar este chiar statul român. La cum folosește ministerul român de finanțe regula de trei simplă în calculele sale fiscal -bugetare, probabil că acesta este procentul suplimentar pe care MFP speră să-l obțină de la companiile din domeniu, Romgaz și Petrom.

Cu alte cuvinte, dacă în 2012, statul român a avut venituri din redevențele plătite de cele două companii în valoare de un miliard de lei, probabil că ținta sa pentru anii care vor urma lui 2014 va fi de minim 1,25-1,4 miliarde lei, indexați probabil cu rata inflației, indexare care ar fi însă anulată de declinul natural al producției din România, de 10%.

Ce spune Romgaz: “Redevența pentru producția de gaze naturale este plătită trimestrial şi în prezent se situează între 3,5%-13%. Au existat speculații în presă privind faptul că Guvernul ar putea creşte valoarea redevenței privind gazele naturale produse în baza oricărui contract nou de concesiune agreat la data de sau ulterior datei de 1 ianuarie 2014 până la 25% - 40%. În prezent, Societatea plăteşte 3% din venitul brut din activitatea de înmagazinare a gazelor naturale. Redevențele cu privire la activitățile de înmagazinare pot creşte de asemenea în scurt timp. Nu există nicio certitudine că o astfel de creştere semnificativă a redevențelor nu va avea loc şi că în cazul în care va avea loc, activitatea, rezultatele operaționale, situația financiară şi perspectivele Societății nu vor fi afectate”

Ce cote preferă MFP?

Cum o schimbare a sistemului de impozitare, cel puțin la zăcămintele aflate în exploatare, ar ridica mai multe probleme, inclusiv legale, probabil că statul român se gândește să păstreze actualul sistem de redevențe aplicat venitului ca bază de impozitare. Ceea ce nu se știe este dacă va păstra și actualul sistem de cote progresive sau va introduce o cotă unică de impozitare a veniturilor companiilor de petrol și gaze. Dacă ar introduce o cotă unică, aplicând aceeași regulă de trei simplă favorită a MFP, ce ignoră orice elasticitate a veniturilor raportate la majorarea impozitării, rezultă că noua cotă aplicată veniturilor companiilor petroliere ar trebui să se situeze undeva între 8,75% și 9,8%. Asta pentru că, în medie, deși la ora actuala redevențele la petrol sunt cuprinse între 3 și 13,5%, iar cele la gaze între 3 și 13%, Petrom și Romgaz achită ca 7% din venituri ca redevențe. La acestea se adaugă alte miliarde de euro (2, numai în cazul Petrom), ca accize, impozit pe profit, taxe salariale, etc. În plus, industria mai achită taxa adițională pentru vânzările de petrol din producția internă de 4 euro/tonă, și este subiectul suprataxării cu 60% a profiturilor rezultate din liberalizarea prețurilor pentru gaze naturale (495 RON / 1000 m3), concomitent cu acordarea unei deduceri pentru investiții de maxim 30% (măsuri temporare aplicabile în perioada 01.02.2013 – 31.12.2014). Suplimentar, se aplică o taxă de 0,5% din veniturile rezultate din extracția petrolului brut.

În cazul în care este păstrat actualul sistem progresiv, în funcție de producția trimestrială și anuală, ar însemna că noile cote marginale s-ar situa între 4,38 și 4,9%, în cazul celei inferioare și 16,8 și 18,9%, în cazul celei superioare.

Productivitate scăzută și costuri de operare ridicate

Guvernul va avea însă o mare surprinză în cazul în care ar dori să aplice noile cote. Motivul: fragmentarea zăcămintelor (șase zăcăminte sunt responsabile pentru aproximativ 40% din producția României, în timp ce alte aproximativ 400 de restul). România are de departe cea mai scăzută producție medie pe zăcământ din Europa, cu 31 barili echivalent petrol pe zi în cazul Romgaz și 17 barili echivalent petrol pe zi în cazul Petrom. În medie, o sondă din Italia produce 265 bep/zi, una din Marea Britanie 409 bep/zi, iar una din Israel 4.804 bep/zi, de exemplu. O majorare a cotei inferioare la nivelul unei cote unice, de 8,75-9,8 sau la nivelul unei cote inferioare majorate cu 25-40% (3,75-42%) ar putea determina cele două companii să păstreze în exploatare doar zăcămintele mari și cu productivitate ridicată și să închidă majoritatea celor 400 de zăcăminte mici. Și asta pentru că în România, costul de operare este extrem de ridicat, de 17 dolari pe baril echivalent petrol, țara noastră fiind depășită doar de Marea Britanie cu 23 de dolari pe baril echivalent petrol. În comparație, Franța are un cost de operare de doar 15 dolari, Italia de 10 dolari iar Israelul de 3 dolari.

Astfel, guvernul s-ar putea vedea văduvit nu numai de veniturile din redevențe scontate, ci și de taxele salariale ale angajaților care lucrează la acele zăcăminte. În plus, producția de petrol a României, în loc să se majoreze, s-ar micșora considerabil, cu atât mai mult cu cât România are un grad ridicat de epuizare a zăcămintelor, de 87%, mai mare decât cel al Marii Britanii, de exemplu, de 82%, și incomparabil cu cel al Israelului, de 6%.

Italienii și francezii, mai prietenoși cu zăcămintele mici

Statele cu o structură la fel de fragmentată a zăcămintelor practică o politică fiscală prietenoasă cu zăcămintele mici. În cazul Italiei, pentru un zăcământ onshore cu o producție anuală de până la 30,000 tone de petrol / an, rata medie de redevență este de aproximativ 3,3%, similară cu cea aplicabilă în momentul de față în România pentru un câmp de mărime similară (3,5%). De altfel, ENI – cel mai mare jucător de pe piața italiană a plătit în anul 2012 o redevență de 8%, în timp ce în România media a fost de aproximativ 7 – 8%.

De asemenea, producția din zăcămintele de petrol/gaze naturale care în România este taxată la o rata de 3,5%, în Franța exte exceptată, ca și o parte din producția aferentă zăcămintelor care se încadrează în Romania la pragul 2 de taxare (5% pentru petrol/7% pentru gazele naturale). Rata medie de redevență înregistrată de cel mai mare producător francez de petrol (Vermillon) în 2012 a fost de aproximativ 5%.