Majorarea prețului benzinei și motorinei, în contextul unei evoluții favorabile a cotațiilor internaționale ale țițeiului și a cursului de schimb, pare paradoxală, însă ea ar putea fi consecința neintenționată a intervenționismului guvernamental de plafonare a adaosului comercial al operatorilor, crede președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
De vineri până marți, toți distribuitorii au scumpit benzina și motorina cu câte 10 bani/l, în două etape, una la începutul weekendului trecut, alta la finalul său.
În perioada respectivă, cotația petrolului Brent nu oferea un argument evident pentru o scumpire, iar cursul de schimb nu exercita presiuni semnificative asupra costurilor de import, potrivit datelor AEI.
„O măsură intervenționistă concepută pentru a limita profiturile excesive poate ajunge să reducă presiunea concurențială, iar o reglementare menită să ieftinească produsele poate încetini chiar procesul de ieftinire”, susține Chisăliță.
Însă plafonarea adaosului comercial poate schimba subtil regulile jocului. Atunci când statul stabilește că adaosul maxim permis este cel practicat în medie în anul precedent, acel plafon încetează să mai fie doar o limită superioară. El poate deveni o referință de piață, o țintă spre care operatorii economici tind în mod natural. Orice marjă neutilizată reprezintă profit pierdut, iar orice companie listată la bursă are obligația față de acționari să maximizeze profitul în limitele legii.
În opinia acestuia, intervenționismul guvernamental de plafonare a adaosului comercial, poate conduce la apariția unui paradox: Dacă prețul petrolului crește, plafonul poate limita extinderea marjelor și poate proteja consumatorii. Dar dacă prețul petrolului scade, companiile nu sunt obligate să transfere integral această reducere către clientul final. Dimpotrivă, ele pot avea interesul să mențină prețurile suficient de ridicate pentru a conserva adaosul comercial permis de reglementare.
Cu alte cuvinte, ceea ce a fost conceput ca un plafon poate deveni un prag de referință. Este un fenomen cunoscut în teoria economică și observat în numeroase piețe reglementate, efect de „focalizare” a prețurilor în jurul plafonului ( a se vedea piața gazelor). În loc să stimuleze concurența, plafonul ajunge să ofere tuturor participanților o indicație clară asupra nivelului considerat acceptabil.
„În cazul României, efectul poate fi amplificat de structura pieței carburanților. Aceasta este dominată de câțiva jucători mari, cu poziții solide și comportamente comerciale relativ predictibile. Într-o astfel de piață, o limită administrativă poate avea efecte diferite față de cele întâlnite într-un sector puternic concurențial”, afirmă Chisăliță, care recunoaște însă că nu există în prezent dovezi publice că majorarea de distribuitori a fost determinată direct de mecanismul plafonării adaosului comercial, deși ipoteza este plauzibilă.
„De aceea, succesul unei politici publice nu trebuie judecat după intențiile sale, ci după rezultatele pe care le produce în practică. Iar dacă plafonarea adaosului comercial a contribuit, chiar și indirect, la menținerea unor prețuri mai ridicate decât cele care ar fi rezultat din concurența liberă, atunci avem în față încă un exemplu al unei realități economice incomode, măsurile administrative pot face bine pe termen scurt, dar costurile ascunse ajung întotdeauna să fie suportate tocmai de consumatorii pe care urmăresc să îi protejeze”, concluzionează acesta.
