Japonia și India mai au puțin și extrag gaze naturale din gheața de sub fundul oceanului

Japonia și India, cele mai mari consumatoare de energie din Asia după China, mai au puțin și capătă acces la zăcămintele de gaze naturale prinse în straturile de gheață de sub fundul oceanului, zăcăminte care s-ar putea dovedi atât de abundente încât ar putea depăși rezervele mondiale de hidrocarburi fosile cunoscute ca certe în prezent. 

Compania japoneză Japan Oil, Gas & Metals National Corp a anunțat în urmă cu două zile că a reușit să producă gaz în ceea ce a constituit primul test offshore de extracție din adâncurile înghețate ale oceanului.

De asemenea, un consorțiu de companii indiene, printre care Oil & Natural Gas Corp, cel mai mare explorator al Indiei, urmează să execute foraje pe coasta estică a Indiei anul acesta, în încercarea de a extrage gaze naturale din aceeași sursă, potrivit unor oficiali ai autorității de reglementare în domeniu de la New Delhi, citați de Bloomberg.

Țările asiatice se străduiesc să țină pasul cu America de Nord, unde descoperirile de gaze naturale și petrol în șisturi și nisipuri bituminoase au declanșat o adevărată revoluție energetică, ce are toate șansele să asigure în curând independența energetică a Statelor Unite și a Canadei.

Pe de altă parte, în timp ce șisturile bituminoase se găsesc doar în anumite regiuni ale globului, structurile de carbon înghețat amestecat cu apă, numite hidrați de metan, sunt de găsit aproape peste tot sub fundul oceanelor. Problema cea mare este că, momentan, nu este pusă la punct nici o tehnologie capabilă să extragă gazele de acolo la scară industrială și în condiții de rentabilitate economică.

Sub ce formă se găsesc resursele

„Hidrații de metan sunt peste tot, inclusiv în câteva dintre cele mai dinamice economii ale momentului. Dacă tehnologia necesară pentru extragerea lor va fi dezvoltată, va modifica radical piața gazelor naturale. Actuala epocă de aur a gazelor va ține mult mai mult în aceste condiții”, spune Will Pearson, directorul departamentului de energie și resurse naturale de la Eurasia Group din Londra.

Hidrații de metan reprezintă cristale de molecule de metan, înconjurate de o „cușcă” de molecule de apă. Structurile sunt stabile la temperaturi joase și presiuni mari, iar riscul cel mai mare este că se pot dezintegra foarte ușor atunci când sunt extrase din mediul lor natural și supuse unor alte condiții ambiante.

Estimările inițiale sugerează că zăcămintele totale de carbon din hidrați reprezintă dublul resurselor mondiale certe de petrol, gaze și cărbune, potrivit unui raport din ianuarie anul acesta al US Geological Survey. Rezervele totale dovedite de gaze naturale ale lumii se cifrau la 208,4 mii de miliarde de metri cubi la finalul lui 2011, potrivit BP Plc. 

Molecule de gaz „încuiate” în gheață au mai fost descoperite în solurile permament înghețate (permafrost) din America de Nord și în Golful Mexico.

Potrivit estimărilor autorității de reglementare în energie din India, rezervele de gaze înghețate la care indienii încearcă să capete acces se cifrează la 1,894 mii de miliarde de metri cubi, în vreme ce acelea pentru care se luptă Japonia ar satisface cererea internă a țării pe 100 de ani, conform companiei de stat Japan Oil, Gas & Metals National Corp.

„Hidrații de metan ar da Japoniei în sfârșit o sursă proprie de energie și, deci, mai multă independență. Întrebarea care se pune este dacă exploatarea lor poate fi viabilă din punct de vedere economic”, spune Tornoo Suzuki, profesor emerit la Tokyo Insitute of Technology, care face un studiu despre zăcămintele de hidrați de metan de pe coasta prefecturii Kochi.

Exploatare riscantă și plină de necunoscute

India, care a descoperit hidrați de metan în Golful Bengal, pe coasta sa estică, va săpa câteva puțuri de explorare și va efectua o serie de teste pentru a putea estima dimensiunile zăcămintelor. Savanții indieni au descoperit chiar și urme de gaze naturale convenționale sub straturile de hidrați de metan de pe fundul oceanului. 

În Japonia, în faza de testare, au fost extrase gaze din hidrați de metan la circa 50 de kilometri de coastra principalei insule a țării, Honshu. Zăcămintele de acolo ar putea conține circa 40 de mii de miliarde de metri cubi de metan, echivalentul importurilor de gaze lichefiate pe 11 ani ale Japoniei.

Japonezii își propun să înceapă exploatarea comercială a acestor zăcăminte în jurul anului 2018. Japonia a utilizat o metodă de depresurizare în cadrul ultimelor teste derulate, o tehnologie pe care a mai folosit-o, în parteneriat cu Canada, în permafrost-ul canadian, în 2008, în ceea ce japonezii susțin că a fost primul proces continuu și stabil de producție din sedimente înghețate de gaz.

Succesul testului offshore nu garantează viabilitatea producției comerciale, din cauza duratei scurte a producției, spune Yuji Morita, cercetător principal la Institutul de Economie a Energiei al Japoniei. Costurile de producție nu vor fi o problemă în etapa premergătoare comercializării, susține acesta.

„Hidrații conțin imense cantități de metan, ceea ce are implicații majore pentru resursele de energie ale planetei și pentru evoluția climei, Însă deocamdată înțelegem foarte puțin morfologia lor, precum și potențialul lor impact asupra mediului. Extracția lor ar putea asigura resurse uriașe de energie”, scrie în ultimul raport al US Geological Survey.

Companiile care derulează lucrări de explorare trebuie să evite eliberarea de cantități mari de metan din hidrați în aer și în apa oceanelor. Metanul este atât de eficient în a înmagazina căldură încât este de 10 ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește efectul de seră pe care îl generează. Topirea gheții riscă să reducă presiunea care este exercitată asupra hidraților, ceea ce are ca rezultat scurgerea gazelor din interiorul acestora.

Un studiu publicat de revista Nature în decembrie 2011 arată că lichefierea graduală a permafrostului poate elibera echivalentul a 380 de miliarde de tone de dioxid de carbon în acest secol, dacă Oceanul arctic se încălzește cu 7,5 grade Celsius. Cantitatea respectivă ar conține foarte mult metan, ceea ce ar crește temperaturile.

Goană disperată după resurse de energie

Toate statele lumii se află în căutarea de noi surse de energie, ca urmare a creșterii cererii. China, cel mai mare consumator de energie al lumii, încearcă să obțină tehnologia necesară exploatării unui zăcământ de gaze de șist, cel mai mare al lumii, și creșterii producției de cărbune.

India importă peste 75% din necesarul său de țiței brut și un sfert din consumul său de gaze naturale, în timp ce Japonia cumpără din exterior întreaga cantitate de petrol și gaze de care are nevoie și îmcearcă să găsească modalități pentru a se elibera de dependența de țițeiul provenit din Orientul Mijlociu.

„Țările care încearcă să profite de această oportunitate sunt cele cu producție limitată de petrol și gaze convenționale. Hidrații de metan rămân o problemă complicată, printre altele din cauza localizării lor offshore”, conchide Nathan Piper, analist la RBC Capital Markets din Edinburgh.