Exportul în China: răspunsul Gazprom la problema captivității pe piețele europene

Despre dependență în relația Gazprom-Europa se vorbește numai într-o singură direcție. Numai că nu doar Europa este dependentă de gazul rusesc, ci și Gazprom de piața europeană.

Spre deosebire de europeni însă, care deocamdată apelează deocamdată doar la retorică și prezintă planuri fanteziste de diminuare a dependenței de gazul rusesc, Gazprom e pe cale să rezolve problema captivității pe piața europeană.

Potrivit presei de la Moscova, Rusia şi China vor ajunge azi la un acord prin care Gazprom ar urma să livreze celei mai mari economii din Asia gaze naturale în valoare de 400 miliarde de dolari pe parcursul a 30 de ani, la prețul mediu la care vinde şi țărilor din Europa.

Mișcarea Gazprom pare a fi primită cu entuziasm de piețele financiare. Astfel, potrivit Bloomberg, acțiunile gigantului rus au înregistrat cea mai spectaculoasă perioadă de apreciere din ultimii 8 ani, câștigând numai puțin de 16% în nouă zile. În această lună acțiunile Gazprom s-au apreciat cu 14%, mult peste avansul de numai 1,1% al indicelui Stoxx 600 Oil & Gas și dublu față de cel de 7,1% al indicelui MSCI Emerging Markets Energy.

Gazul livrat Chinei, o pătrime din cel exportat în Europa

Gazprom va livra 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an în China, urmând ca în cele trei decenii acoperite de contract, Gazprom să furnizeze 1.140 de miliarde de metri cubi, scrie Novinite.

Livrările anuale reprezintă mai puţin de un sfert din cele către Europa, de 161,5 miliarde de metri cubi anul trecut.

Preţul gazului, de 350-380 de dolari, va fi apropiat de media europeană, potrivit Izvestia. Sursa citată de cotidianul rus a declarat că poziţiile Rusiei şi Chinei în privinţa preţurilor sunt foarte apropiate.

Semnarea contractului ar urma să coincidă cu vizita preşedintelui Rusiei Vladimir Putin la Shanghai, unde va participa la o conferinţă dedicată îmbunătăţirii încrederii între ţările asiatice, susține Mediafax.

North și South Stream, lovituri date Ucrainei și Belarusului

În plus, cel puțin până la construirea gazoductului North Stream, Gazprom era dependentă și de infrastructura de transport de gaze din Ucraina și Belarus. Așa se face că cele două state au plătit mai nimic, dacă au plătit ceva pentru gazul furnizat de Gazprom.

Pentru a rezolva problema expunerii la șantaj din partea Ucrainei și Belarusului, Gazprom a construit deja North Stream, care transportă gaz prin Marea Nordului direct în Germania și pare decis, împotriva poziției Comisiei Europene, dar cu largul acord al unor state, precum Bulgaria, Austria și chiar Italia, să termine și construcția South Stream. Cele două noi gazoducte ar reprezenta o lovitură dură dată puterii de negociere a Ucrainei și Belarusului, care vor fi nevoite să achiziționeze gaze la prețul pieței europene.

Retorică europeană ieftină

În acest timp, în loc să găsească soluțiile instituționale necesare explorării gazelor neconvenționale, oficialii europeni se remarcă printr-o retorică înflăcărată, ce prezintă soluții care mai de care mai fanteziste, de la importul de gaz natural lichefiat din SUA la importul de gaz din Marea Caspică prin gazoductul în fază de construcție TAP-TANAP. Numai că prima soluție ignoră costurile, de lichefiere, de delichefiere și de transport, care vor conduce la un preț mai ridicat decât cel obținut în prezent de la Gazprom, iar cea de-a doua ignoră atât influența Rusiei în regiunea Mării Caspice, cât și capacitatea redusă de transport a gazoductelor TAP și TANAP. De altfel, oficialii Gazprom obișnuiesc să glumească pe seama acestora, susținând că gazul din Marea Caspică ar putea ajunge europenilor eventual pentru un picnic.