Convenția de la Montreux din 1936 s-ar putea dovedi decisivă într-un eventual război Rusia-Ucraina

La aproximativ 20 de kilometri de Istanbul, Strâmtoarea Bosfor face intrarea spre largul Mării Negre, o întindere strategică de apă mai mare decât California, care separă Europa de Est de Asia.

Strâmtoarea a fost esențială atât pentru comerț, cât și pentru incursiunile armate, timp de secole, iar acest fapt este la fel de adevărat și astăzi, scrie International Business Times.

Într-o după-amiază caldă de primăvară, vederea navelor care navighează încet pe apă pare ceva îndepărtat de conflictele din Ucraina, Orientul Mijlociu și Africa. În realitate, această zonă este crucială pentru transportul armelor spre Siria și Africa, precum și pentru implicarea Rusiei în conflictul din Ucraina, la doar aproximativ 515 kilometri spre nord.

Numită generic strâmtorile turcești, Bosforul și Dardanelele au fost obiectul luptelor timp de secole. Astăzi, trecerea navelor prin aceste ape este reglementată printr-un tratat internațional din 1936, Convenția de la Montreux, care îi conferă Turciei controlul asupra strâmtorilor.

Avantaj major pentru Rusia

Tratatul îi garantează de asemenea Rusiei un avantaj strategic major în orice război care implică Ucraina, pentru că limitează accesul navelor de război care provin din țările fără ieșire la Marea Neagră. Această prevedere ar ține pe dinafară multe forțe navale ostile Rusiei.

Semnat de Turcia, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și alții în 1936, tratatul permite Rusiei și altor state din zona Mării Negre să trimită nave de război prin strâmtorile turcești spre Marea Mediterană, cu puține restricții.

Convenția restricționează accesul navelor din afară la strâmtorile turcești și la Marea Neagră la 21 de zile consecutive pentru o navă de război și un tonaj agregat maxim de 45.000 de tone, cu niciun vas mai greu de 15.000 de tone. Statele fără ieșire la Marea Neagră trebuie de asemenea să notifice Turcia cu 15 zile înainte de a trimite nave de război prin strâmtori. În ceea ce privește accesul vaselor civile sub orice pavilion, în timp de pace acesta este gratuit și nelimitat, „cu orice fel de încărcătură”, așa cum se stabilește în articolul 2 al tratatului.

Rusia a profitat la maximum de această clauză, care îi garantează accesul în estul Mării Mediterane și care s-a dovedit vital pentru supraviețuirea guvernului sirian de la Damasc. Potrivit unei investigații publicate anul trecut, elemente suspecte, având legături cu oficiali ai guvernului rus, au transportat pe mare arme din Ucraina, guvernului sirian (și altor câtorva) prin strâmtori de cel puțin doi ani.

Atitudine ambivalentă a Turciei

Turcia nu a făcut mare lucru pentru a opri acest tip de trafic. În calitate de custode al strâmtorilor, Turcia își dorește să păstreze status quo-ul stabilit prin convenție. Ministrul de Externe Ahmet Davutoglu a spus recent că „este importantă Convenția de la Montreux pentru a menține stabilitatea în zona Mării Negre și pentru securitatea Istanbulului și a Bosforului”.

Acestă afirmație se menține adevărată chiar dacă legăturile dintre Ankara și Moscova sunt încordate din cauza viziunilor diferite privind conflictul în desfășurare din Siria și prin prisma îngrijorărilor crescânde ale Turciei pentru soarta etnicilor tătari din Crimeea controlată de ruși.

„Turcia este țara – cheie pentru Convenția de la Montreux. Dar Rusia este în mod evident un o putere foarte importantă în regiune și așa a fost de-a lungul istoriei”, spune Nulifer Oral, un expert în drept maritim internațional la Universitatea Bilgi din Istanbul.

Importanța Mării Negre pentru Rusia a fost foarte vizibilă în timpul recentei crize din Crimeea. Atunci când Crimeea a votat să se separe de Ucraina și să se alipească Rusiei, în luna martie, Moscova a declarat nul Pactul Kharkiv, un acord care îi acorda concesiunea facilităților navale în portul Sevastopol din Crimeea până în 2042. Aceasta i-a înmânat baza direct Rusiei, care a anunțat prompt că va cheltui 2,4 miliarde de dolari pentru a extinde flota sa din Marea Neagră cu baza la Sevastopol. Asta i-ar crește substanțial puterea în regiune.

Neutri în WW2

Într-un eventual război Rusia-Ucraina, navele de război aparținând „puterilor beligerante” ar urma să aibă interdicție la traversarea strâmtorilor, conform convenției. Dar multe din navele de război ale Rusiei ar fi deja acolo, spre deosebire de navele SUA sau ale NATO. Accesul portavioanelor sub orice pavilion este interzis prin strâmtorile turcești, atât pe timp de pace, cât și de război.

Asta s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Turcia a rămas neutră, dar strâmtorile turcești erau aproape de puterile beligerante. Uniunea Sovietică și Germania, ambele cu interdicție de a trece prin strâmtori pentru că erau beligerante, nu și-au putut purta războiul pe mare.

În timpul războiului purtat de Rusia împotriva învecinatei Georgii, în august 2008, Moscova, simțindu-se amenințată, a protestat atunci când Turcia a permis navelor de război ale SUA să intre în Marea Neagră pentru a aduce ajutoare în porturile georgiene.

În martie, o navă de război americană pentru supravegherea de securitate din timpul Jocurilor Olimpice de la Soci a plecat accidental de pe coasta turcă de la Marea Neagră și a depășit termenul permis de navigare în aceste ape, de 21 de zile. Rusia, nemulțumită de ceea ce ea a văzut drept o încălcare a Convenției de la Montreux, a dat iar vina pe Ankara pentru că a permis accesul unei nave de război a unei puteri străine prin strâmtorile turcești.

Esențiale pentru petrolul rusesc

Lăsând la o parte sfidările militare, pentru Rusia, convenția consacră o facilitate economică extrem de importantă.

Purtând numele orașului elvețian în care a fost încheiat, acordul garantează accesul numai din porturile cu apă caldă de-a lungul anului ale Rusiei către marile piețe internaționale.

„Turcia joacă un rol din ce în ce mai important în tranzitul stocurilor de petrol din Rusia”, potrivit U.S. Energy Information Administration. „Aproximativ 3 milioane de barili pe zi au tranzitat Bosfor și Dardanele în 2013”, a estimat instituția.

Dorința Turciei de a menține un acord care avantajează Rusia mai mult decât pe toate celelalte state este legat de vechea sa dependență de petrolul și gazele rusești. 56% din gazele naturale importate ale Turciei în 2012 și peste 90% din consumul său de petrol brut de anul trecut au provenit din Rusia.

Butoi cu pulbere

În ciuda tuturor sancțiunilor și a protestelor exprimate de Europa și America în ultimele câteva luni, ca urmare a activităților Moscovei în Ucraina, Vestul, sau Turcia, nu pot face prea multe.

„Rusia are într-adevăr o mai mare influență, din cauza prezenței sale navale și militare”, a spus Oral de la Universitatea Bilgi din Istanbul, iar Moscova știe asta.

Totuși, tensiunea crește abrupt. În martie, SUA au trimis un distrugător cu rachete U.S.S. Truxtun spre Marea Neagră pentru, în cuvintele unui purtător de cuvânt al Pentagonului, „a-i reasigura pe aliații noștri de angajamentul nostru în regiune. (...) Este un rezultat direct al situației actuale din Ucraina”.

Presa rusă de stat a susținut miercuri că o altă navă de război se pregătește să intre în Marea Neagră spre sfârșitul acestei săptămâni, ceea ce ar duce la trei numărul navelor de război ale NATO într-o zonă considerată a fi „ograda” Rusiei.

Observatorii sunt precauți în privința vreunei posibile escaladări a conflictului.

„Marea Neagră a fost o zonă de competiție între Turcia și Rusia și sursa unor războaie sângeroase timp de sute de ani”, a scris luna trecută Fatih Ozbay, de la Universitatea Tehnică din Istanbul.

„Orice pas făcut de Rusia, Turcia sau orice alt stat, care ar afecta aceste relații, va lansa scenariul cel mai rău pentru ambele țări”, a conchis el.